joi, 15 octombrie 2009

STAPANUL PODULUI

eram kinder pe strada 1 mai
in anii cica faini ai lui ceasca
si zilnic ne caram in parcul cu trandafiri
sa culegem dupa ploaie
pe zece lei o punga de ciuperci
mai si pescuiam pe crisul alaturat
unde in fiecare vara se inecau la baraj vreo doi, trei...
vara era foarte fain
si intr-un an a aparut unul vincze
baiat bun si blond si ungur
taica-su facuse ceva puscarie
cred ca asa de-a moaca
dar vincze era smecher mare si ne vrajise intr-una
de strangeam bani
multi vreo 25 lei
pentru ca vincze sa sara de pe pod in cris
de la vreo cinci metri fehes
in marea nostra admiratie
noi aliniati unul langa altul pe malul crisului
cu inima cat un purice
ne uitam la el cum mergea pe balustrada podului
el stapanul podului!
mergea pana la mijlocul crisului unde in apa sarea
era un rege, tarzan, tare nu gluma!
nebunia lui si obsesia
era sara cand trecea tranvaiul!
isi regla mersul incet, ca o felina, cand tranvaiul pe pod intra
iar vatmanul care il observa
si de indata frana, incetinea si oprea
exact in centrul podului
iar abia atunci vincze sarea in marele cris
natural pe banii nostri cei 25 de lei!
Dar era vedeta, tarzan, rege!
Nimeni nu comenta,
sincer nu prea imi placea de el ca ne trombea cam mult
nu citea nimic era plin de ghisesturi
totusi cand peste ani si el la bulau a ajuns
am fost oleaca trist
caci eu niciodata nu fusesem tarzan ca si el!
sa opresc tranvaiul pe pod!
Sa fiu stapanul podului!

Niciun comentariu: