Nu am auzit vreodată să emigreze din România un politician...
Acordarea Premiului Nobel pentru literatură scriitoarei germane de origine română, Herta Müller, ne oferă prilejul unei meditații legate de modul în care știm, noi românii, să ne apeciem valorile. Herta Müller s-a născut în 1953, în Niţchidorf, judetul Timişoara, unde a și studiat germanistica. A fost membră a"Grupului de Acţiune Banat" Aktionsgruppe Banat, format din studenţi şi scriitori de etnie germană, cetăţeni români, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul comunist, ceea ce a adus-o în atenţia Securităţii.
Herta a fost concediată şi expediată pentru reeducare într-un "mediu muncitoresc sănătos" la întreprinderea "Tehnometal". A plecat din țară, fiind ”vândută”, practic, de regimul comunist statului german, contra unei sume de 8.000 dolari. Atât valora, în mintea reprezentanților regimului comunist, un etnic german din țara noastră. În România, scriitoarea care acum primește premiul Nobel, a publicat un singur volum, "Niederungen" - "Ţinuturile joase", apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura, care i-a limitat simţitor manuscrisul.
În Germania, Herta Müller a devenit autoarea unei opere remarcabile, cărțile sale fiind traduse în 20 de limbi de mare circulație. Este membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Poezie și se află la cea de-a treia nominalizare la Premiul Nobel.
Exemplul Hertei este departe de a fi singular. Din România au plecat, pentru a se putea afirma, personalități remarcabile. Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Brâncuși, sunt numai câteva dintre ele. Toți trei au decis că se pot exprima mai bine în alte culturi care îi înțeleg și îi valorizează mai bine.
Din România au plecat, unii chiar au fugit de-a dreptul, riscându-și viața, sportivi extraordinari, cum ar fi Nadia Comăneci sau Miodrag Belodedici. Anual pleacă mii de studenți la studii în străinătate și puțini sunt cei care se mai întorc în țară. Mulți dintre ei ajung să lucreze pentru mari companii, universități de renume, firme de avocatură etc. Avem scriitori de origine română care trăiesc și scriu în Europa, în America sau chiar în îndepărtata Australie.
De ce pleacă toți acești oameni? Confortul material este poate printre ultimele cauze care determină decizia unor oameni de cultură, a unor intelectuali de a părăsi țara și limba în care au crescut pentru a adopta alte culturi. Este vorba despe altceva. Noi, românii, ne-am obișnuit să ne apreciem mai mult după ce murim sau după ce plecăm pe alte coordonate. ”Un român bun este un român mort”, scriam cândva într-o revistă. Cât suntem aici și suntem în viață, ne arătăm unii pe alții cu degetul, ne găsim defecte, ne descoperim beteșuguri care să ne dea jos de pe postamentul pe care ni l-am construit singuri, prin valoare, inteligență, muncă. Nu toți pot trăi într-un mediu ostil valorilor adevărate, într-o societate care încurajează promovările strâmbe în politicile de resurse umane. Sunt oameni care preferă să își părăsească locurile natale, pe care le iubesc, să își lase părinții și prietenii și să trăiască lângă oameni pe care nu i-au văzut niciodată, dar știu să aprecieze drept munca lor.
Au plecat batalioane întregi de oameni din această țară. Oameni valoroși și muncitori. Nu am auzit vreodată să plece, să emigreze un politician, să se scârbească atât de tare de ”profesia” lui încât să dea România pe alea străinătățuri. Politicienii nu pleacă, ei stau aici, creează și întrețin sisteme care îi fac pe ceilalți să plece și să privească de la depărtare ce se întâmplă cu țara lor.
Acum, când unul dintre acești oameni de valoare a primit o astfel de recunoaștere mondială, ne aducem și noi aminte că există Herta Müller. Este o atitudine penibilă, care întărește sentimentul că Herta a avut dreptate atunci când s-a hotărât să aleagă o altă limbă și o altă cultură.
Petre Crăciun
un text care imi face deosebita placere sa il public.........cu acceptiunea natural al autorului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu