vineri, 24 decembrie 2010

CRACIUN FERICIT

CRACIUN FERICIT
Le doresc tutuor
Ce asa, din cand in cand, mai
Acosteaza pe acest blog!
Sa va fie zilele luminate
Fericire garla.
Mese inbelsugate, macar in aceste zile
Cand nimic nu e mai frumos
Decat un brad impodobit
La care rade copilul drag tie.
Fiti increzatori!
Dupa ploaie, vine soare.
Dupa furtuna, zile senine.
Viata nostra e plina de sperante
Nu putem spune ca suntem sarmani
Cata vreme un Craciun il avem cu cei dragi.
Sa invatam sa daruim...
Caci din dar in dar se face viata
Iar apoi bucuriile sufletului
Iti incanta negresit inima!
Craciun Fericit!

joi, 23 decembrie 2010

cu 20 de ani in urma..........

CĂDEREA PRIMULUI GUVERN REVOLUŢIONAR







Când a apărut Dinescu la televizor, Ceauşescu îi mai speria doar pe fraieri… A fost un uruit în oraş. Un vuiet de telefoane, maşini, tramvaie, voci şi câte mai câte. Pentru multe minute, Dinescu a fost Dumnezeul multora.
Lazăr Tornel a fost primul care i-a rupt lui Nae portretul, în curtea goală a fabricii. Îl porecliseră aşa pentru că era omul directorului şi îi turna pe toţi. Nu era un om rău. Era curat şi pedant. Funcţionar. Avea umor şi la cei 50 şi ceva de ani era un mare fante. Dumnezeu îi dăduse o fată. Il înţepa întrebându-l de viitorul ginere, încă necunoscut, Dinicu, un mare palavragiu. Lazăr tăcea dar maxilarele îi tremurau continuu. Cică, iubitului fetei îi era sortit să toace averea bătrânului. Bătrânul scăpase cu vârsta ; nimeni nu l-a scuipat în obraz. In jurul lui s-au strâns mulţi.
Au început să vorbească între ei, să ţipe şi să chiuie. Se tot pupau. S-au oprit toate presele şi strungurile, iar oamenii [nu-şi găseau locul. Unii au deschis o sticlă de palincă pe care o aveau în raftul de scule. Cam într-o oră s-a golit toată fabrica.
Unii au plecat acasă şi s-au lipit de televizoare. Alţii s-au dus în centru la Primărie. Aici, din cinci în cinci minute, se anunţa un nou primar sau o altă otrăvire a apei. Spre seară, au început să se audă şi de teroriştii de la aeroport. Intre timp căzuseră multe guverne locale. In multe erau băieţi tineri, de mare nădejde, dar apăreau tot felul de directori. Mulţimea îi huiduia pe ştabi cu consecvenţă.

II

Când Gyuszi s-a întors acasă, Ceauşescu fusese prins, iar Caramitru urca pe tanc, îi impălora pe terorişti să nu mai tragă. Maria îşi frângea mâinile cu disperare. Gyuszi a vrut să sune la telefon pe o vară de-a lui din capitală dar n-a reuşit ca receptorul ţiuia într-un fel miterios.
Nevastă-sa a făcut repede masa în sufragerie unde erau strânşi cu toţii. El, ea şi Cornel; socru-su’ Ion se culcase de cum apăruse Nicolaescu la televizor. Puştiu’ ţipa într-una; Ole, ole, ole şi iar ole. Gyuszi era răguşit. Maria care îl tot deochia pe Petrică, că era frumos şi deştept şi tânăr, îl blagoslovea pe taică-su’. Că cum poate să doarmă când ţara se chinuie. Ea se uita cu drag la Cornel care era tânăr şi n-o să mai prindă o viaţă de câine. Lui Gyuszi îi era tare foame. Maria s-a dus la vecini să schimbe butelia că se şi terminase. N-a reuşit. Le-a făcut o papară pe reşou. Mâncau cu toţii şi se uitau la televizor.
Cuvintele veneau de la televizor.
CARAMITRU: Nu mai trageţi! Nu mai trageţi!
MARIA: Gyuszi, Gyuszi…
GYUSZI: Sss,ssss, fi-ţi atenţi…
MARIA: Doamne, doamne, ţţ…
CORNEL: Mama!
MARIA: Gyuszi, spune şi tu ce vor ăia?!?
GYUSZI: Vor pe dracu!
CARAMITRU: Dictatorul Ceauşescu a fost prins! Dictatura
comunistă….
CORNEL: Trebe’ să curgă sânge….
MARIA : Morţii de la Timişoara...
GYUSZI: Ce-i cu ei?
MARIA: Nu-i lăsa!
CARAMITRU: Armata e cu noi...
CORNEL: N-am stare...
GYUSZI: Gata, gata! Că s-au dus.
CORNEL: Secu e secu...
MARIA: Aşa e!
UN REVOLUŢIONAR: Nu mai trageţi, nu mai trageţi, predaţi-vă!
GYUSZI: Ţi-ai găsit?!?
CORNEL: Măi, măi, nu ştiu cum stau acolo!
MARIA: Aşa în faţă.
GYUSZI: Îi poate împuşca imediat! Măi! Da’ nu-i joacă!
UN REVOLUŢIONAR: De-aici din studioul patru!
MARIA: Oi! Oi, oi, oiioi!
GYUSZI: Ia să-l chemi pe tatu-tău! Că el era mare
luptător în munţi!
MARIA: De cum a apărut Nicolaescu a zis că-i şarlatanie!
Că nu se face revoluţie cu artiştii!
CORNEL: L-am sculat eu să-i zic de Iliescu că le anunţa
în conducerea nouă pe Blandiana şi doamna Cornea
şi Brucan...
MARIA: Au fost toţi la televizor. Şi Petre Roman şi vreo
trei generali iar tata, ca şi Toma, le sforăie. Da
săracul a umblat toată dimineaţa cu căruciorul
după butelie.
MAZILIU: Fac un apel la trupele Ministerului de Interne!
CORNEL: Mă da’ ăsta n-a fost securist?
GYUSZI: A fost! Da’ a protestat la Geneva.
MARIA: Eu când îi văd pe copii ăştia...că dacă era peste
un an când era Cornel în armată...
CORNEL: Fără milă, trăgeam!
MAZILU: Am fost conducătorul unităţii militare de elită...
GYUSZI: Le are.
MARIA: Tati, uite că nemernicii ăştia nu se lasă...
GYUSZI: Le e frică!
CORNEL: Trebuie făcută curăţenie în ţară!
GYUSZI: Hm, mintenaş...
MARIA: Doamne da’ de nu i-ar mai ierta Dumnezeu...
CORNEL: Hai să dăm pe unguri.
GYUSZI: Lasă-l aici că-i mai cald...
PETRE POPESCU: Revenim în studioul...
MARIA: Dă-l în acolo că ei ştiu mai multe!

Televiziunea maghiară transmitea programul de actualităţi de
la francezi.

ANTHENE2: Bucharest paye du sang sa liberte. Tout le
monde regarde attentivement les Roumains qui luttent
contre Dracula comuniste!
GYUSZI: S-au dus, mă! S-au dus! Hai mă la noi să-l văd pe
Caramitru!

Cornel s-a ridicat de la masă şi a schimbat din nou postul. A ieşit
pe balcon şi a început să ţipe de zor.
- Ole, ole, ole! Ceauşescu nu mai e!

Jos, în curtea blocului, era toată gaşca. La parter, în blocul familiei sale, Laurenţiu instalase un televizor. Aveau vin şi lumânări. Se pupau. L-au fluierat şi pe Cornel care a coborât de grabă. Au stat toată noaptea. Nimeni nu le-a spus nimic. Puţini s-au culcat şi lumini era pe la aproape toate ferestrele. Televizoarele duduiau. Cerul era plin de stele. Spre dimineaţă, Cornel s-a reîntors acasă.
Gyuszi şi Maria erau tot în faţa televizorului. Cornel s-a aşezat la masă.
Gyuszi a început să se îmbrace. Maria i-a făcut pachetul. Gyuszi îşi făcea pantofii când a apărut socrul său în cameră. Era voios şi zăngănea sticlele de lapte. Şi-a şi aprins o ţigară.
-Gyuszi, voi lucraţi astăzi?
Gyuszi a fost puţin mirat. A băjmăjit ceva. S-a ridicat şi a sunat la fabrică.
-Alo, alo, alo! Poarta! Poarta!...
Ai lui aţipeau la televizor. Gyuszi s-a aşezat la masă. I-a turnat lui socru-său o palincă.
Au ciocnit.
-E liber pînă de Crăciun.
-Lăudat fie Iisus!



III

Două zile nu s-au mişcat din faţa televizorului. Mâncau cu poftă şi oalele se adunau pe masă. Au trecut pe la ei şi vecini şi colegi de-ai lui Gyuszi dar l-au găsit ameţit şi au discutat cu Maria. Maria ştia ce se întâmplă în Bucureşti. La masa din sufragerie s-a bărbierit Cornel, iar la televizor apăruseră: Iliescu, Roman şi unul cu barbă. Cornel n-a mai plecat de acasă. A sunat-o pe iubita lui şi a venit ea la el. Mariei nu-i plăcea de Diana că i se părea fandosită. Gyuszi i-a simţit privirea de regret când fata s-a aşezat la masă şi s-a bucurat când a văzut că trece peste asta. A apărut la televizor doamna Doina Cornea. Ei, toţi, au început să ţipe într-un glas: ’’Ura! Ura! Ura!’’.
Bătrânul intrase în cameră cu o farfurie de sarmale şi s-a speriat. Le-a scăpat pe covor. Dar Maria s-a ridicat de la masă şi l-a luat în braţe.
-Tătiţu’, tătiţu’! Lasă-le în acolo de sarmale!...Uite că am apucat să ajungem şi ziua asta!... Tătiţu’, tătiţu’...

IV

A sunat soneria. Maria a ieşit să deschidă uşa. Cei trei bărbaţi ciocneau în faţa televizorului. Maria l-a chemat pe Gyuszi în bucătărie. Acolo era Nelu Dobre şi învârtea între degete un bileţel. Şedea pe un scaun. Gyuszi s-a aşezat şi el.
-Ce-i tov. Dobre?...Trăieşti?!?
-Mă,Gyuszi, mă,...Tu mă şti pe mine, mă...
-Parcă te alergau ăia prin fabrică...
-Mă, tu mă şti pe mine...că n-am supărat pe nimeni...şi n-am făcut rău nimănui...Că pe cine am putut am ajutat...c-o casă...c-o butelie...sau un bilet de tratament...Aşa au fost indicaţiile.
-No şi ce! I-auzi! ai să mă faci să-mi dea lacrimile...Dobre...ai fost tu om mare şi greu !GREU!O ştii şi matale...
-Mă, Gyuszi...
-Gata, te-ai dus! Ce te agăţi?
-Nu mă agăţ. Gata!...Predau! Tot!
-Aşa, mă! Şi-atunci?!?
-Gata, gata!...M-am apucat să fac ordine! Oi plimba şi eu nepoţii! Numai’ că uite am găsit într-un sertar câteva bonuri de ridicat butelii.
-Şi?!?
-Mă, ca să le ia cine s-o nimeri?!? Eşti tu! Mai e şi Letea! Şi Indianu şi Ivan şi câţiva care staţi în fruntea listei de ani de zile să luaţi o butelie...
-I-auzi?!?
-Da!mă’ Gyuszi! Nu te iuta aşa la mine că ştiu eu cine e om bun şi necăjit...Sindicatu’ a avut şi el păcatele lui...Că şti că partidu’ ne călărea pe toţi...
Gyuszi se smuci într-o parte şi Dobre crezu că vrea să-l pocnească. Dar el îşi puse o ţigară între buze. Ieşi din bucătărie lăsându-l pe celălalt singur. În hol se lovi de Maria care se ştergea cu un ştergar pe mâini.
-Ce faci?
Îl auzi pe porcu’ şela!
-Da! da’ ce faci?!? Ca să nu-mi spui c-o fi şi că n-o fi şi n-o ieşi că înnebunesc!
-Maria!
-Gyuszi!
-Tu eşti nebună!
Nu sunt şi şti bine că iar ni s-a terminat gazu’! Că aştepţi butelia de ani de zile! Că pe asta am dat cinci mii! Nu trei sute!
-Mă compromit!
Da’ de ce? Nu e revoluţie?!? Pentru cine?! Pentru ei? Pentru ştabi? Pentru secretaru’...pentru tov. Ilisie?!?...pentru tov. Director?!?
-Taci tu!
-Ce să tac?!? Taci tu! Ia bonu’ şi du-te şi scoate butelia! Om avea una de rezervă pe care o s-o încărcăm şi oi găti şi eu liniştită că nu mă lasă gazu’!
-Mă acesta-i şerpos?!?
-Îi pe dracu’ că i s-a dus vremea!


V

Când Gyuszi a ajuns în secţie, de macaraua de la podul rulant era agăţată o mătură întoarsă. Toate strungurile duduiau dar nimeni nu lucra. Băieţii erau deoparte şi discutau de „odiosu” ce fusese împuşcat. Mătura se rotea şi Gyuszi observă acum tava de colectare a deşeurilor aşezată dedesubt. Era plină de murdării şi excremente; rămăşiţe ala diferitelor materiale de propaganda sindicală sau politica plutea alături de câteva sticle şi un şobolan. Într-o poză, Gyuszi îi observă pe cei „doi”! Putea! Un fum uşor şi palid se răspândea. Cineva aruncase un pumn de vaselină care ardea mocnit. Gyuszi scuipa cu poftă. Apoi se adresă celorlalţi:
-Noroc, bă?!?...Ole?
-OLE! OLE!
-Cum aţi dormit?
-Ce somn tov. Maistru?! PROCESUL!!!
-Ce, bă! Da’ acela a fost proces?!?
-A fost pe pizda-măsii!
-N-a prea fost...da’ trebuia împuşcat să le taie avântul la terorişti!
-Toţi ar trebui jugăniţi!
-Să le ia mau’!
-Eu credeam că „piticu” fuge la arabi...
-L-au lăsat de izbelişte ai lui!
-El nu s-a lăsat!
-Bă! Da’ ce voce avea acela!
-Procurorul!
-Nu, mă! era judecătoru’
-Ce ţi-l mai pizduia...
-Avocaţii lui erau pe nicăieri...
-Erau înţeleşi!
-El se ţinea tare!
-Ea era mai slabă dar el: Nu şi NU!!!
-Numa’ în faţa poporului!
-Le avea, măi...
-Era tare Nae!
-Se tot uita la ceas...
-Bă, îţi dai seama dacă scăpa...
-Îi termina!
-Ne termina!


Gyuszi îi lăsa să vorbească şi o lua prin secţie. Era mulţumit.Nu atât că-l împuşcase pe Nae, el sincer nu se aşteptase la asta niciodata, ci că nimeni nu avea nimic cu el. „ Uite. Ce bine că fusese om şi nu se legase de nimeni şi-şi văzuse de treabă, că nu-l înjură nimeni şi băieţii liniştiţi...” . Toată lumea se plimba şi stătea de vorbă. Radioul transmitea ştiri după ştiri. Se amestecă printre alţii. Urcă sus la birouri. Multe uşi erau mânjite cu catran sau rahat. Lunga centrală telefonică era biroul securistului uzinei. Pe uşa acestuia a fost agăţată o cutie poştală. O cutie pe care nu era niciodată scris nimic. Biroul era răvăşit. Printre cei câţiva dinăuntru, îl recunoscu pe Dinicu.
- Aţi găsit ceva???
Dinicu clătină din cap. Îi arată o cutie de ciocolată plină cu delegaţi şi biroul şi fişetul pe care erau numai bilete de tren. Bilete şi iar bilete; peste tot, numai bilete.
- Îşi bat şi acum joc de noi! Păi de ce îţi spun eu să-i
futem pe toţi şefii.Adică, nu dosare ! nu scrisori! nu liste! Numa’ bilete de tren???
Gyuszi n-a spus nimic. A ieşit cu Dinicu după el. A luat cutia poştală de pe uşă, a deschis un geam de pe coridor şi a aruncat-o drept în mijlocul curţii .
-Mă, Gyuszi, mă…
- Gata, mă! La vot! Să vedem cine rămîne şi cine pleacă!
Toată conducerea, fiecare şef sau şefuleţ să fie ales!
- S-au făcut tot felul de liste, de bilete, de cupoane. Înainte de votarea finală, Gyuszi care era şi el în poziţia a patra, a tot stat şi cugetat. De multe ori s-a trezit în mînă cu bonul de butelie.Ofta. Câţi trecuseră pînă să-şi poată şi el cumpăra o butelie fără să nenorocească bugetul familiei. Când îi spunea el lui Cornel cât trebuie să icneşti în viaţa asta! Şi lui i se făcuse lehamite de vorbele sale; d-apoi băiatului. Măcar de-ar duce-o el mai bine. Ei, ei, ei... Cum zicea Cornel, acu trei ani, până l-a pocnit peste gură Maria:
- Sunt sătul de minciunile mele!…A votat toată lumea. De la muncitori până la ingineri; de la director până la femeia de serviciu, pompier sau portar…Toată conducerea a fost demisia!…

VI

Gyuszi a lăsat căruciorul pentru butelii la intrarea în magazin. Vânzătorul l-a chemat la casă. I-a dat restul. Gyuszi nu scotea o vorbă. Vânzătorul l-a chemat pe şeful său. Şeful a apărut în magazin. A cercetat cu atenţie bonul şi a dispărut pe uşa care intrase. Gyuszi nu se lasă şi-l urmează. După ce-au trecut prin vreo trei coridoare întunecoase, grasul s-a oprit în faţa unei uşi . Nu i-a spus nimic lui Gyuszi. S-au privit lung. Au intrat înăuntru dar după ce uşa a fost descuiată cu mare atenţie. Pe mai multe rafturi erau numai şi numai butelii. Lui Gyuszi i s-a tăiat respiraţia. Şefu’ s-a dus după o tejghea. Gyuszi n-a mai făcut nici un pas. Într-un dosar au trecute mai multe detalii de pe bonul adus de Gyuszi. El număra în şoaptă buteliile şi se gândea… „Doamne, doamne,… câte butelii şi câţi bani sunt aici… dacă aş mai avea una i-aş da-o lu’ socru’ meu s-o ţină în garaj unde are el sculele şi beţele de pescuit că ar putea să facă o lampă cu gaz şi câte ar mai putea el face… el care e cel mai cel mai „eszer-meşter” ….dacă ar avea cinci le-ar vinde şi şi-ar lua motocicletă…ţţ ţţ ţţ…cu 20 de butelii şi-ar rezolva toate problemele… şi pe cele de acum şi pe cele din următorii trei ani! …Doamne, doamne, doamne… Era himnotizat de rafturile de butelii! Şeful s-a dus la fereastră şi a cercetat din nou bonul. Gyuszi îl privea cu răutate. Celălalt a tuşit semnificativ. S-a dus şi a luat o butelie din raft. A aşezat-o pe masă. Gyuszi nu schiţa nici un gest. Grasul s-a aplecat şi a luat o cârpă dintr-un sertar . Gyuszi îl urmărea cu atenţie. A şters butelia de praf. Se uitau unul la celălalt. Grasul parcă se blegise de tot. Gyuszi începuse să-şi revină …A scos un pachet de ţigări. Carpaţi- ieftine şi tari! Pe una a umezit-o. În privirea lui, buna şi caldă, grasul l-a citit! Grasul s-a oprit din ştersul buteliei. A privit un anunţ de pe perete. „PERICOL DE EXPLOZIE”. Gyuszi a lut butelia şi după un gest scurt în loc de salut a ieşit. A aşezat butelia în cărucior şi a plecat pierzîndu-se printre trecători.

VII

Gyuszi trăgea voios căruciorul de butelii. Deşi iarnă, afară era vreme frumoasă. Gyuszi simţea că zboară. Fredona. Treceau câteva maşini cu ajutoare . Erau străine. El se opri şi le salută cu bucurie. Pe străzi era o veselie generală. Revoluţie, sărbători, toţi oameni se iubeau.
Gyuszi s-a oprit în faţa unui birt. Pe terasa de beton, oamenii stăteau în faţa unor mese de tablă. Gyuszi a intrat cu căruciorul după el. Când să comande berea, s-a trezit cu Abrudan în spatele său.
- Noroc, nea Gyuszi!
- Noroc!
S-au privit. Au ajuns la masă, au ciocnit şi au băut. Iarăşi s-au privit. Şi Abrudan era vesel!
- E bine?!? OLE!!!
- OLE!!! Olele!!!
Abrudan îşi desface servieta murdară şi veche. O deschide şi o întoarse. Se rostogolesc portocale.
- Vrei, nea Gyuszi? Pentru doamna…
- Avem şi noi c-a luat ieri fecioru’ din centru…
Abrudan descoperă butelia.
- Aţi rămas fără butelie?!?
- No, no, no, no,…ţţ… ţţ … Hai că dau o bere.
- Păi?!?
- E NOUĂ! Acum am luat-o!
- Bravo,bravo!!! …cum aşa?!?…De unde?
- DOUĂ SUTE ŞAPTEZECI ŞI DOI DE LEI ŞI PATRUZECI ŞI CINCI DE BANI!!!
Abrudan radiază. Gyuszi se duce la ghereta metalică şi revine cu două beri. Râgâie cu poftă.
- Ei, ei, ei. Eu am cinci mii pe una acu’ trei ani…
O mângâie ca pe un prunc. Îl priveşte cu mare bucurie pe Abrudan. Se uită apoi cu modestie în jos la butelie.
- Acu’ chiar că nu mai ai probleme…
- Bă, Abrudane! Ştii cum era? Când ţi-era lumea mai dragă…De SĂRBĂTORI, în CONCEDIU,CÂND AVEAM ŞI EU O TREABĂ!!!
- Întotdeauna se întâmpla aţa...
- Şi ţine-te şi aleargă după maşină prin oraş, dă telefoane la cunoştinţe… Uneori MARIA era cu MÂNCAREA CALDĂ pe aragaz!!!
- Acu’ trei ani la soacră-mea în cartier s-au bătut ca chiorii când a venit maşina care nu mai trecuse de trei săptâmâni…
Mai beau cu poftă, fiecare, câte o gură de bere. Abrudeanu se freca pe bărbie. Un beţiv ridică sticla în sus şi răcneşte:
- Trăiască MAREA REVOLUŢIE ROMÂNĂ! Ce l-a pus la zid pe cel mai ticălos dictator!
- I-auzi puradelu’ !
- Anul 1989 ! Nu se mai putea! Polonia! Cehoslovacia! Germania! Ungaria! Şi acu’ România!
- De unde a-ţi luat-o!
- Mă, e, …ps, ps…
- Hai, nea Gyuszi, zi-mi şi mie că doar n-o fi groasă!
- Lasă… Acu’ să vezi c-o să fie pe toate drumurile...
- Mă duc duc acu’ s-o cumpăr!
Gyuszi ezită. Abrudan insistă. Se privesc.
- Mai, Abrudan, mai …
- Hai, nea Gyuszi! Se poate?!?
Se mai privesc odată. Iarăşi beau. Şi se mai privesc.
- Mi-a dat Dobre un bon de scos butelia… Un bon în regulă!
- Cum dracu’ ?!? DE FRICĂ!
- A fost el de capul lui la mine!
- Ei, ei?!?
- Nu eu l-am chemat!
- Te cred! Îs nişte curve ăşti…
- C-o fi, c-o păţi… că i-au mai rămas nişte bonuri…
- Ei, na?!?
- Era oricum printre primii pe tabel…De cinşpe ani m-am înscris… Nu poţi cu una în casă…
- Fără eşti chiar pe nicăieri.
- Aşa…a fost…
- Măi…măi…
- Am luat-o că doar nu era s-o las să se piardă. Hai noroc!
- Beau şi iarăşi se privesc. Veselie mare pe terasă. Radioul continuă să funcţioneze. Mai apare lângă ei beţivul. Se clatină.
- Ole! Ole! Ole! A murit împuşcat marele dictator Ceauşescu de MAREA ŞI VITEJASCA REVOLUŢIE ROMÂNĂ! Trăiască prietenia dintre popoarele române şi ungureşti!
- Uite… Abia am apucat s-o scot…
- Nu trebuia, nea Gyuszi, nu trebuia…serios… eu nu ştiu dacă trebuia s-o scoţi.
- Mie îmi venea rândul s-o iau. De patru ani sunt pe locul trei!
- Te cred . Da’…
- Şi n-am apucat s-o iau…. Că i-o dam lui acesta care are copii, că eu degeaba aveam… că-i ăstălalt care e rudă cu cutare… eu nu eram… iar ăstălalt e tânăr şi e… membru… de viitor… în care ne punem speranţele şi vrem să-l păstrăm…că pe mine ştiau că nu mă apucă strechea şi stau liniştit în banca mea…
- Da, măi nea Gyuszi, dar nu e revoluţia…
- Oleeee! Trăiască Marea Revoluţie ROMÂNĂ!

VIII

În bucătărie, Gyuszi şi Maria stau la masă. Aragazul funcţionează cu toate ochiurile. Maria îşi priveşte fericită bărbatul. Acesta se uită la butelie. Apoi îşi toarnă o ţuică . O dă pe gât. Se privesc. Sunt obosiţi. Ea e fericită.
- Măi, Gyuszi… Mâine ,poimâine te trezeşti c-o ia Cornel pe Diana…
- Da’ ţie parcă nu-ţi prea plăcea…
- Mă ştii că nu te întrebă. Da’ eu ca mamă îi spun că am obligaţia asta. O am şi i-o spun… Că în ce pot eu îl ajut…
Gyuszi o aprobă fără a-i desprinde privirea de la ea.
- Şi când se aşează la casa lui îi dau şi eu…o butelie şi…una alta…
- Numai de nu s-ar chinui… numai… numai…
Se mai privesc o dată în ochi. Aragazul merge în continuare cu toate ochiurile. Gyuszi o mângîie pe mână pe Maria.


IX

În club se ţine o şedinţă condusă de Frontul Salvării Naţionale „Mecanica”. Vacarm. Mulţi vor să vorbească în acelaşi timp. Pe podium se află comitetul. Printre ei e şi Gyuszi. Dinicu, aflat în picioare, ţipă:
- DOMNILOR!!! Linişte! Linişte! Linişte! …Noi nu putem satisface şi răspunde tuturor întrebărilor şi dorinţelor dumneavoastră! Ce vreţi?!? Nici la ale mele nu putem. Asta e! Dar cum bine ştiţi, noi ne-am constituit prin votul dumneavoastră ca să reglementăm câteva probleme! NOI ne-am constituit şi organizat după cum am văzut la televizor pe prototipul! Aşa! Nu după cum a vrut unul sau altul… că trebe o autoritate! TREBE! Aşa temporar dar trebuie să conducă cineva. Noi suntem în slujba Dumneavoastră Atât cât e nevoie…Aşa că şi Frontul cel de la Bucureşti !?!
Unii îl aproba. Se face puţină linişte. Dinicu e încă nemulţumit. Îi face un semn lui Abrudan care se ridică în picioare. El se aşeză.
-Eu am cerut cuvântul pentru că vreau să vă întreb ceva. Am aflat că domnul Vişan a primit o butelie…şi a primit cică şi domnu Ivan şi…îl indică pe Gyuszi…toţi de la tovarăşul Dobre…
Stupoare! Fluierături!… Abrudan revine:
-Eu le cer să spună dacă e sau nu aşa! E sau BA!!!
Huiduieli! Ţipete! Vânzoleală!

X

Pe uşa clubului uzinei ies cei de la prezidiu. Se mai aud vociferări. Dinicu le arată pumnul celor din incintă. Cei de afară sunt tare aprinşi. Gyuszi o ia de capul lui şi pleacă. Vreo doi îl strigă. El tot merge. Fără a întoarce capul le schiţează un salut.

Iarăşi îl strigă.
- Gyuszi! Gyuszi !
Dar el merge; singur şi năuc de supărare. Îi vâjâie urechile. E negru de supărare.

XI

Gyuszi, Maria şi tatăl ei stau la masă. E noaptea de Anul Nou. Mănâncă cu poftă. Televizorul funcţionează. Maria gustă un pahar de vin alb. Gyuszi remarcă mulţumit şi naiv murăturile.
- Îţi place, tatiţu’ cârnatul’ ?!?
- Da! Da’ mai vreau hrean…
Îl serveşte pe bătrân . Gyuszi gustă şi el din vin. Se înveseleşte.
- Hai noroc, Marie! C-am mai îmbătrânit un an…
- Păi nu desfaci şampania?!?
Gyuszi zâmbeşte. Se uită la bătrân şi vrea să se ridice de la masă dar cel din faţă i-o ia înainte. Sună şi telefonul.
Maria ridică receptorul.
- Alo?!? Da?!?
- E Corneluş!
Apare din hol bătrânul cu sticle de şampanie. Uşile rămân deschise larg în urma-i. El radiază.
- E rece ca ghiaţă! GHIAŢĂ!
Maria se învârte pe loc fără a se putea opri în timp ce vorbeşte la telefon.
- Te pup băiatul mamii! Şi noi îţi dorim numai bine! Gata! …s-au dus, Ceauşescu, comunismul şi dictatura! Vrei să vorbeşti cu tata?… Şi noi îţi dorim numai bine! Vă pupăm pe amândoi!… Vă distraţi bine? La mulţi ani! şi noi o să ciocnim! O să ne gândim şi la voi! Oh…o…o… Numai de nu va-ţi mai chinui voi dar… lasă că vine vremea voastră! La mulţi ani! Ţi-l dau pe tata!
- Gyuszi tocmai aşeza paharele de şampanie pe masă iar bătrânul încerca să deschidă sticla şi era atent să nu lovească ceva.
- Ne transmite: „La mulţi ani!” Şi el şi Diana.! Hai că vrea să vorbească şi cu tine… E de la sindrofia lor…
Gyuszi duce receptorul la ureche. Bătrânul deschide sticla şi toarnă şampania în pahare. Maria gesticulează vorbindu-i tatălui.
- Să ciocnim EXACT la miezul nopţii! Un pahar pentru ei! Oh, băiatul mamii… Atunci trebuie să ciocnim!!!
- Mai repede! Mai repede!…
Se întoarce. Gyuszi lasă receptorul telefonului în furcă. Se serveşte şi el cu un pahar. Îl observă şi el pe Iliescu. Un rictus al feţei. Bătrânul îl atenţionează.
- Vezi că v-a încălecat…
- Lasă tatiţu’ … şi Maria reduce volumul televizorului. Se întoarce spre cei doi bărbaţi. Aceştia vor să ducă paharele la gură şi să bea. Gyuszio e chiar nervos. Bătrânul se hizleşte. Maria e precipitată în faţa televizorului.
- Să vină ceasurile!
Şi ceasurile apar pe ecran. Ele licăie şi invadează ecranul. Sunt din ce în ce mai multe. „ La mulţi ani!”. Cei din cameră se pupa şi se felicita! Maria radiază.!
-Pentru băiatul mamii! LA MULŢI ANI !
Îşi priveşte cu dragoste tatăl şi bărbatul. Gyuszi o priveşte cu căldură. Cu ochii săi mari şi trişti…

de sarbatori.........

Fie ca ati vizitat Muzeul lasandu-l sa va descopere, fie ca ati vazut expozitiile temporare, fie ca ati baut un ceai fierbinte la Clubul Taranului sau ati ramas pentru un pahar de vorba la Conferintele de la Sosea, fie ca ati vizionat un film la NCRR sau ati cumparat o carte ori un lucru frumos mestesugit, noi ne-am bucurat pentru fiecare pereche de pasi care ne-a trecut pragul.

Pentru toate acestea va multumim si va invitam sa ne fiti alaturi si in anul ce urmeaza!

Sarbatori cu bine!








PROGRAMUL MUZEULUI TARANULUI ROMAN DE SARBATORI


24 si 31 decembrie 2010, deschis intre orele 9.00 si 14.30. Ultima intrare la ora 14.00.

25, 26, 27 decembrie 2010 si 1, 2, 3 ianuarie 2011 – inchis.









s

luni, 29 noiembrie 2010

DE Sf NICULAE....la Muzeul Taranului Roman

Targul de Sfantul Nicolae
3, 4 si 5 decembrie
Muzeul Taranului Roman

De vineri, 3 decembrie, pana duminica, 5 decembrie, de la 10 dimineata la 6 seara, va asteptam la marele Targ de Sfantul Nicolae, de la Muzeul Taranului Roman.

Peste 150 de mesteri olari, fierari, cioplitori, lingurari, cojocari, cofetari, pielari, rudari, iconari... din toata tara, vin cu impletituri din panuse, masti, jucarii, sorcove, fluiere, ocarine, cavale, clopotei si zurgalai; cu marame, ii, catrinte, camasi, fote, podoabe, opinci, cergi, stergare si scoarte; cu strachini, blide, cauce si oale de sarmale; cu cosuri de nuiele; cu pristolnice si icoane; cu mobilier pictat, laicere si lazi de zestre; cu chimire si genti; cu alambicuri, blidare, lingurare, sararite si pipernite...

De-ale gurii vor aduce: turta dulce, cozonaci, miere, placinte, cofeturi fel de fel, suc de mere, kürtős kalács, tuica si vin.

De prin targ

Demonstratie de olarit cu Olimpia Dimitriu;

3 decembrie, ora 12.00, la Atelierul de creativitate
Muzeul Taranului Roman si Fundatia Chance for Life organizeaza cu voluntarii romani si olandezi un workshop de pictura pe faianta pentru publicul targului;

5 decembrie, ora 11.00, la Clubul Taranului
Teatru de umbre, adaptare dupa basmul Printesa cu multi papuci, realizat de trupa de copii Tropaiele a Atelierului de creativitate al MTR, coordonata de Beatrice Iordan.




Pret bilet: 4 lei, 2 lei (elevi, studenti, pensionari)


Parteneri: Lider Print, Cocor Media Channel
Parteneri media: 24-Fun, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, RFI, Port.ro, metropotam.ro, Liternet, HotNews, webpr.ro, www.calendarevenimete.ro, Observator cultural, Cultura, ArtClue, Igloo, Arhitectura, www.121,ro, modernism.ro, www.onlinegallery.Ro, LumeBuna, LacasuriOrtodoxe.ro, Traieste Romaneste, Daciccool, SensoTV

FATA IN FATA....LA IASI......29.11.2010




Luni 29 noiembrie – Seara Marius Th. Barna

Faţă în faţă, 1998, durata 90 min., produs de Fundaţia Artis, Ro Film, ficţiune, lung metraj de debut, cu Maia Morgenstern, Şerban Ionescu, Mircea Diaconu, Horaţiu Mălăiele. Prezentat la Montreal, Los Angeles, Stockholm, Alexandria, Cottbus.
O scriitoare protestatară, glorie a disidenţei, află că soţul ei a fost timp de 20 de ani informator al Securităţii. Presa şi Televiziunea fac din poveste capul de afiş al zilei. În 24 de ore infernale, soţii îşi reevaluează viaţa pentru a decide cum şi dacă mai pot continua.
Regizor, scenarist, producător. S-a născut la Oradea în 1960, a absolvit UNATC în 1995.
Filmografie selectivă:
1995 - Mail Life, scurt-metraj de ficţiune, selectat la Clermond-Ferfand, Londra, Rio de Janiero, Kiev, premii la Edinghburg, Montreal, Sankt Petersburgh.
2001 - Război în bucătărie, lung metraj de ficţiune, după un scenariu de Răzvan Popescu. Cu: Imola Kezdi, Ovidiu Niculescu, Gheorghe Dinică.
2004 - Sindromul Timişoara, lung metraj de ficţiune, cu Ioana Macarie şi Christine Boison. La peste 9 ani de la sângeroasele evenimente de la Timişoara din decembrie '89, Christine Saubert (Christine Boison), directoarea agenţiei pariziene de presă GIP, primeşte o vizită surprinzătoare, care o va reîntoarce într-un coşmar pe care îl credea uitat...
2004-2007 - serial documentar: Istoria petrolului din România (11 episoade a 24 min).
2008 – Dincolo de America - lung metraj de ficţiune, cu Daniela Nane. O scriitoare anticomunistă, care lucrează ca profesoară în România anilor ’50, este prinsă într-un joc dublu, extrem de periculos. Pe de o parte, o dragoste fictivă care o protejează de Securitate, pe de altă parte o dragoste adevărată descoperită poate unde se aştepta mai puţin. O poveste care ne spune că preţul plătit pentru dragoste şi libertate poate fi câteodată foarte mare, chiar cât viaţa însăşi…
2009 – Casanova, identitate feminină – lung metraj de ficţiune, cu Maria Dinulescu, Mimi Branescu. O tânără, Ioana, apare într-un spot publicitar pentru adolescenţi şi îşi scandalizează familia datorită conţinutului erotic al spotului. Ea pleacă de acasă şi încearcă să ia viaţa pe cont propiu. Ioana realizează că a devenit o mică vedetă, statut care îi aduce şi avantaje, dar o pune şi în situaţii neconvenabile; traversează diferite medii, îşi schimbă prietenii. Ea încercă să îşi găsească propria identitate într-o societate contemporană extrem de agitată.
2009 – Utopia impusă - un documentar video despre comunism, 90 de minute. Un glosar video al perioadei comuniste: carnetul de partid, cravata de pioner, ideologia, frica de securitate, sexul şi anticoncepţionalele, coada şi omul nou. 7 termeni definitorii despre perioada comunistă. După un scenariu de Lucian Dan Teodorovici, cu Mircea Diaconu, el însuşi într-o ipostaza inedită de prezentator şi comentator, cu diferiţi intervievaţi: Stejărel Olaru, Marius Oprea, Mihaela Miroiu, Doina Jela, Ion Bogdan Lefter, Cristian Pârvulescu, Răsvan Popescu, Dan Bittman, Ioan Ghury Pascu, Pavel Susara, Vlad Ciobanu şi alţii care au străbătut epoca. Multe imagini de arhivă, diferite reconstituiri. Fotografii de epocă de Florin Andreescu. 90 de minute de film documentar curat. “Un documentar pe care l-am realizat pe parcursul mai multor ani. Îndrăznesc să cred că va rămâne şi va merita a fi văzut mulţi ani.” (Marius Th. Barna)

Ana şi Mojo vă urează vizionare plăcută!

video

marți, 23 noiembrie 2010

from: www.EXPIFF.ro

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FILM EXPERIMENTAL 24 - 28 Noiembrie 2010


Comunicat de presă - 22 Noiembrie 2010

Profesionisti de Marca ai Industriei Cinematografice Internationale - Invitati Speciali ai EXPIFF 2010 ( Juriu/ Masterclass-uri/ Seminarii/ Programe Paralele)

“CINEMA-UL A MURIT, TRAIASCA CINEMA-UL”. Aceasta este tema pe care PETER GREENAWAY o va dezbate in MASTERCLASS-UL pe care-l va sustine la Cinema Scala miercuri 24 Noiembrie 2010, orele 14.00. Regizorul va explora profundul impact pe care noile tehnologii digitale il au asupra limbajului cinematografic si artelor vizuale. MASTERCLASS-UL se va adresa atat studenţilor de la universitatile de film si arte vizuale, cat si publicului larg.

INTRAREA este LIBERA, atat la MASTERCLASS, cat si la toate manifestarile/ proiectiile EXPIFF, in limita locurilor disponibile.

*

PROFESIONISTI DE MARCA AI INDUSTRIEI CINEMATOGRAFICE INTERNATIONALE la EXPIFF 2010

EXPIFF este onorat de prezenta in Juriul Competitiei a unor profesionisti de talie internationala:

Gaelle Vidalie - membru al Comitetului de Selectie al sectiunii Quinzaine des Realizateurs a prestigiosului Festival de Film de la Cannes

Tiziana Finzi - Director Artistic delegat, Director de Program şi membru în comitetul de selecţie al Festivalului de Film de la Locarno şi director şi curator al “Play Forward” (secţiunea arte vizuale a aceluiasi Locarno) pana in 2008, Director al Festivalului International de Film de la Miami, din 2008 pana in 2010

Pavel Jech - Decan al Scolii Nationale de Film şi Televiziune din Praga, celebra FAMU

Melissa de Raaf - curator independent pentru programe de film experimental şi expoziţii organizate în Olanda, Germania şi Rusia, scenarist şi regizor; (co-scenarist şi co-regizor, alaturi de Răzvan Rădulescu, al lungmetrajului “Felicia înainte de toate”.

Radu Igaszag - artist vizual, regizor, realizator de filme de animatie, fotograf; unul dintre autorii cheie ai generatiei optzeciste, opera sa reflecta 20 de ani de experimente inovatoare - atat la nivel de concept/continut cat si de tehnica - in zona animatiei si a filmului experimental. Castigator al 11 premii UCIN si a numeroase premii internationale.

Atat membrii Juriului, cat si curatorii CARTE BLANCHE , care vor fi la Bucuresti pe perioada festivalului - Peter van Hoof (Festivalului International de Film de la Rotterdam), Miguel Valverde (Indielisboa), Dieter Wieczorek (Signes de Nuit Paris) - vor participa la Seminarul FILMUL EXPERIMENTAL ÎN INDUSTRIA CINEMATOGRAFICĂ CONTEMPORANĂ. Seminarul se adreseaza cu precadere studentilor la universitati de film si arte vizuale si isi propune sa ofere un spatiu informal in care sa se puna bazele unui contact pe termen lung intre tinerele talente din Romania si reprezentantii acestor festivalurile prestigioase. Seminarul va avea loc la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, vineri, 26 Noiembrie ora 11.00.

*

PROGRAME PARALELE - INVITATI SPECIALI

Misiunea educationala a EXPIFF va fi aprofundata prin cateva Programe Paralele:

1. VIZIUNI EXPERIMENTALE IN CINEMA-UL EUROPEAN - sectiune dedicata unor cineaşti europeni recunoscuţi pentru viziunea personală şi inovatoare asupra realităţii contemporane şi pentru explorarea fără compromisuri a limitelor limbajului cinematografic.

Invitatia la dialog intre cinefili si profesionisti continua vineri seara prin prezenta controversatului regizor maghiar GYORGY PALFY. Acesta va discuta cu publicul romana dupa proiectia filmului sau TAXIDERMIA, film ce s-a bucurat de un impresionant succes in urma cu cativa ani, dupa premiera sa internationala la Festival de Film de la Cannes, sectiunea Un Certain Regard, fiind selectat si premiat in prestigioase festivaluri de film din intreaga lume, printre care Festivalul de Film Transilvania unde a obtinut Premiul pentru Cea Mai Buna Regie.

EXPIFF ofera de asemenea publicului cinefil ultimul lungmetraj al celebrului regizor suedez ROY ANDERSON, unicul si fascinantul YOU THE LIVING. Dupa premiera in Festivalul de Film de la Cannes 2007, YOU THE LIVING a facut deliciul audientelor din intreaga lume obtinand premii la prestigioase festivaluri internationale de film printre care Silver Hugo Award la Chicago 2007 si Premiul pentru Cel Mai Bun Film Strain oferit de Asociatia Criticilor de Film din San Francisco 2008.

Nu in ultimul rand, EXPIFF prezinta film extrem de special, un experiment indraznet la granita dintre cinema si arte vizuale - debutul in lung metraj al tanarului artist vizual ucrainean IHOR PODOLCHANK, LAS MENINAS (proiectat in intreaga lume la festivaluri importante precum Karlovy Vary, Rotterdam, Moscova, Trieste, Sao Paolo, Goteborg etc)

2. FOCUS: EXPERIMENT IN CINEMA-UL SUD AMERICAN - sectiune care reflecta tendintele inovatoare din cinematograful sud-american - cateva titluri:

Curajosul ARCTIC, regizat de argentinianul SANTIAGO LOZA, care aminteste in mod surprinzator de estetica “Noului Val Romanesc”. Loza creeaza o acuta senzatie de izolare si disperare prin urmarirea permanenta a protagonistului din spate si de foarte aproape; impiedicat sa identifice contextul, mentinut in schimb intr-o intimitate fortata cu eroul, spectatorul resimte visceral profunda anxietate a personajului principal. ARCTIC va fi proiectat in prezenta regizorului SANTIAGO LOZA duminica 28 Noiembrie, orele 16.00, la Cinema Scala.

Complementar acestei optiuni puriste, dezbarate de orice artificii, EXPIFF prezinta fascinantul LA ANTENA, al regizorului argentinian Esteban Sapir. Un festin vizual întunecat, caricatural, un omagiu în notă suprarealistă adus filmului mut si o critică necruţătoare la adresa societăţii de consum şi televiziunii ca instrument de spălare a creierelor. LA ANTENA este un film de mare actualitate, nu doar ca tematică – monopolism, consumerism, obtuzitate intelectuală – ci şi din punct de veder al formei, fiind extrem de inovator în scenografie, montaj şi tehnicile utilizate.

Seria premierelor in Romania continua cu emotionantul si inovatorul I TRAVEL BECAUSE I HAVE TO, I COME BACK BECAUSE I LOVE YOU, al regizorilor brazilieni Marcelo Gomez si Karim Ainouz, film care a avut premiera in 2009 la Festivalul de Film de la Venezia si a obtinut premii prestigioase precum Premiul pentru cea mai buna regie si Premiul pentru cea mai buna imagine la Rio de Janeiro 2009 si Premiul Fipresci si Premiul pentru cel mai bun sunet la Havana 2010. Un road movie existenţial construit ca un colaj experimental, îndrăzneţ filmat din unghiul subiectiv al personajului principal care rămâne nevăzut pentru spectator. “Magistral structurat şi esenţialmente transcendent, un jurnal emoţionant despre confruntarea cu o pierdere şi depăşirea momentului. Absolut lipsit de emfază şi profund emoţionant”. ( Variety, Jay Weissberg)

3. PANORAMA: SCURTMETRAJ EXPERIMENTAL ROMANESC - EXPIFF acorda un spatiu special tinerilor creatori romani de film experimental si arta vizuala, cu scopul de a incuraja si promova noile talente si vocile inovatoare din Romania care au curajul de a explora si contesta creativ limitele limbajului cinematografic.

Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti este organizat de Fundatia Culturala Art-Promo si susţinut de UNATC, UNArte, York University, Institutul Cultural Roman, British Council, Ambasada Regatului Tarilor de Jos, Institutul Cervantes, Institutul Italian de Cultura, Centrul Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Forumul Austriac, Ambasada Suediei, Persona-brands for culture, DesignForge

Sponsori: JTI, TNT, EVEREST Tipografie, Dacia, Kodak CineLabs Romania, Hotel Moxa, Novotel, Cafeneua Lente, La Mama, Crama Rotenberg, Shift, Club Control, Kulturhaus

Parteneri Media: Adevarul, Adevarul literar, Dilema veche, Academia Catavencu, TVR2, 24FUN, Radio Guerrilla, port.ro, anzisoft, OOPS Media, Cinemarx, Modernism.ro, Cinemagia, Zoom, Filmreporter, Metropotam, Cinefan, Hbo, Feeder, Videofil, Apropo.ro

______________________________________________________

Mai multe detalii despre EXPIFF, urmând link-ul: http://www.expiff.ro/

Să fie cu BAFTĂ!

Echipa FSAI pentru RO TEATRU NET

http://roteatru.socialgo.com

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

sosele, taxe, tembeliziuni!.........

SOSELE, TAXE, TEMBELIZIUNI


In revenire, citand din versurile Adei Milea, pentru ca le-am verificat in mentalul colectiv, adesori si chair recent, pot spune-recita-enunta:

'Ceata, peste campuri cu verdeata
Vaca paste si nu stie ce paste,
Vaca naste si nu stie ce naste,
Ceata, peste campuri cu verdeata'

Dificila perioada pentru Romania. Asta e Romania contemporana! O tara unde criza ‚exulta’! Unde e lege: ‚nu se poate’. Unde nimic nu merge sau functioneaza prost!!!

Ultra-marea-relansare, cica economica se anute pe la media-tv-video prin plecari prin ‚strainatate’ ale cat mai multor persoane, posibil si studenti etc....Cum poate ii da in bilet o consiliera dlui prim ministru la Radio Romania, intr-un interviu filmat.

Ultra-marea-relansare economica poate insemana si se anunta absolut necesara: prin sosele care deocamdata nu exista, sunt virtuale, etc, bune de platit taxe, de la Oltenita la Botosani, pentru ceva pe care nu numai ca nu rulezi, dar apoi poate le vezi la tv...........

Ultra-mare-relasare economica sunt closetele din parcurile, ce mai apar dupa 15 ani de democratie, in care se mai face ceva pentru cetateni. Adica daca iti duci copilul exita un anumit grad de civilizatie..Iar acolo acolo mai sunt cateva closete cu un regim cat de cat standard functional...Primaria sa traiasca....

Ultra-meritorie relasare a iubitei Romaniei ar putea fi 'tembelizunile': ZEUS TV anuntata de LAZARUS si altele care mia vin!

Tara crapa, guvernul taie, inventeaza taxe de genul circulatia pe autostrazilor care exita virtual, iar acum s-a haotarat sa mai taie ajutoarele de la mame intre 1-2 ani, te duci la sjuba, e treaba ta daca te-ai decis si ai facut un 'bebeu'....De la 1 la 2 ani iti iei bona-pe banutii tai sau duci copilul la cresele care nu exita.

Astea sunt solutiile de mareeeeeeeareleasanreeeeeeeeeeeele economica: sosele virtuale, taxele, tembelizunile......si dar mai ales taxele-multiubiteletaxee-nenica!!!!!!!!!

Nu conteaza ca altii din Europa fac agricultura ecologica, ca India s-a relasat prin IT, si orice firma de IT poate fi ultra-profitabila, de stai siderat de ce nu dezvolta guvernul mult mai mult acest domeniu care se bazeaza pe reserse naturale masurate in IQ. Suntem departe in dezvoltarea si incurajarea IT, turismului, diferitelor sectoare europene. Suntem cei mai inventivi la TAXE!

Viata merge inante.....Cum? Om vedea. Pacat ca deocamdata avem inspiratie pentru taxe si polemici.

PORTERTUL LUPTATORULUI IN TINERETE

Un film necesar, o intrepindere dificila, nu ratati.

Filmul rezistenţei anticomuniste, în cinematografe

"Portretul luptătorului la tinereţe", lungmetrajul de debut al lui
Constantin Popescu despre partizanii din gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu,
rulează de vineri, 19 noiembrie, în cinematografele din România.
Filmul se lansează simultan în Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Bacău, urmând a fi
proiectat ulterior la Constanţa, Craiova, Timişoara, Arad, Oradea şi alte
oraşe.

.    În Bucureşti, rulează la Cinema Studio, Hollywood Multiplex, Cinema
City, AFI Palace Cotroceni
.    Cluj: Cinema Victoria şi Cinema City, apoi la Cinema Arta, din 26
noiembrie
.    Iaşi - Cinema Victoria,
.    Bacău - Cinema City
.    Timişoara - Cinema Timiş, din 10 decembrie

Filmul a angrenat o distribuţie spectaculoasă: peste 130 de actori şi 400 de
figuranţi au filmat în condiţii uneori dificile, în zona Făgăraşului, în
apropierea sau exact în locurile în care s-au petrecut întâmplările reale.

Bazat pe memoriile lui Ion Gavrilă Ogoranu, pe documente istorice şi pe
arhivele Securităţii - care a dedicat mişcării tomuri întregi - filmul
încearcă să redea cu fidelitate episoadele de luptă ale tinerilor care au
urcat cu armele în munţi, în numele unei idei, în anii 50. Câteva dintre
hainele purtate de actori au aparţinut unor partizani ucişi de Securitate,
iar recuzita (arme, rucsacuri, bocanci, lanterne, cuţite, binocluri,
topoare, bidoane, aparate de radio, costume militare etc.) a fost, în
proporţie de 95%, originală.

Ion Gavrilă Ogoranu, singurul din grup care nu a fost prins până în 1976,
lucru unic în istoria grupărilor de partizani de oriunde, a încetat din
viaţă în 2006, la trei săptămâni după ce a aflat că va fi subiectul unui
film.
"Portretul luptătorului la tinereţe" este primul episod dintr-o trilogie
care se numeşte "Aproape linişte" şi care va continua cu povestea Elisabetei
Rizea şi cu cea a fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu.

Distribuţia reuneşte actori precum Constantin Diţă (în rolul lui Ion Gavrilă
Ogoranu), Ionuţ Caras, Bogdan Dumitrache, Cătălin Babliuc, Ion Bechet,
Vasile Calofir, Constantin Lupescu, Dan Bordeianu, Bogdan Dumitrescu,
Alexandru Potocean ("The Way Back"), Alin Mihalache, Radu Iacoban, Serban
Gomoi, Paul Ipate ("Hârtia va fi albastră"), Dorian Boguţă ("Francesca"),
Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu, Teodor Corban, Mimi Brănescu, Nicodim
Ungureanu.





Cu acest film, prezentat în premieră mondială la ediţia de anul acesta a
Festivalului de la Berlin, Constantin Popescu a obţinut premiul pentru regie
la Festivalul Internaţional de Film de la Bratislava. "Portretul
luptătorului la tinereţe" a obţinut Premiul Publicului şi Premiul pentru
imagine (acordat operatorului Liviu Marghidan) la Festivalul B-EST. Filmul
îşi va continua traseul festivalier, urmând a fi proiectat la sfârşitul
lunii noiembrie în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Torino
(26 noiembrie - 4 decembrie).

"Portretul luptătorului la tinereţe" este produs de Filmex Film România, cu
sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al HBO România.
Pelicula este distribuită în România de Voodoo Films.

Pe site-ul www.portretulluptatorului.ro sunt afişate oraşele în care va rula
pelicula, sălile şi orarul proiecţiilor. Filmul are şi propria pagină de
Facebook: www.facebook.com/Portretul-luptatorului-la-tinerete.

Sursa: voodoo films

Trailerul oficial poate fi vizionat şi descărcat la acest link:
http://www.youtube.com/watch?v=XxF8mwjJVec

[InternetShortcut]
URL=http://www.youtube.com/watch?v=ynbZIb76efI&feature=related

joi, 18 noiembrie 2010

UTOPIA IMPUSA

video


2009 – Utopia impusa - un documentar video despre comunism, 90 de minute. Un glosar video al perioadei comuniste: carnetul de partid, cravata de pioner, ideologia, frica de securitate, sexul si anticonceptionalele, coada si omul nou. 7 termeni definitorii despre perioada comunista. Dupa un scenariu de Lucian Dan Teodorovici, cu Mircea Diaconu, el insusi intr-o ipostaza inedita de prezentator si comentator, cu diferiti intervievati: Stejarel Olaru, Marius Oprea, Mihaela Miroiu, Doina Jela, Ion Bogdan Lefter, Cristian Parvulescu, Rasvan Popescu, Dan Bitman, Ioan Ghury Pascu, Pavel Susara, Vlad Ciobanu si alti care au strabatut epoca. Multe imagini de arhiva, diferite reconstituiri. Fotografii de epoca de Florin Andreescu. 90 de minute de film documentar curat. “Un documentar pe care l-am realizat pe parcursul mai multor ani. Indraznesc sa cred ca va ramane si va merita a fi vazut multi ani.”

marți, 16 noiembrie 2010

....de prin sertar.......

TRANSCENDENTA INDIVIDUALULUI: STANLEY KUBRICK



Ne propunem să decriptam posibilul mecanism care concură in filmele lui Stanley Kubrick la o realizarea artistică notabilă a unei categorii, cu implicaţii major filozofice, cea a individualului. Demersul nostru ne dorim a avea multiple valenţe. In primul rănd unul filozofic: a descoperi o transfigurare artistică notabilă a existenţei umane, într-o manieră contemporană, universală şi complexă. Vom incerca să schiţăm cel puţin o dimensiune poetică a caracterelor.Ne propunem să dezvăluim într-o maniera francă şi concretă capacitatea şi, de ce nu, modalitatea limbajului cinematografic, subjugat instanţei auctoriale, de a îşi împlini complexitatea exprimării artistice asupra dimesiunii umane a existentei. Vom încerca, a descoperi în travaliul nostru teoretic, noţiuni, mijloace, procedee, idei, viziuni artistice pe care o formă artistică implinită, limbajul cinematografic, le impune.





OBSESII ALE MENTALULUI COLECTIV IN CREATIA LUI STANLEY KUBRICK

Demersul teoretic al acestui studiu isi propune sa reflecte, in paginile urmatoare,
obsesii ale mentalului colectic in creatia lui Stanley Kubrick.

Studiul nostru isi propune sa prezinte o evolutie contemporana notabila a conceptului de individualism. In societea contemporana, dar si in lucrarile teoretice sau artistice, notiune de individual a fost deseori depreciata, mai ales in comparatie cu cea de colectivitate. Motivata sau nu, explicata mai mult sau mai putin argumentat, indubitabil este ceva ce tine de o evolutie a societatii umane.
Daca in societate, in real, individualul a fost supus unei presiuni de diferite forme, evolutia structurilor dramatice, fie ca sunt din teatru, fie din film, au dezvoltat si au probat imposibilitatea existentei acestor forme fara precizarea naturii intrinseci a individualului, pentru formele artistice sus mentionate, prin intermediul personajului.

Opera lui Stanley Kubrick, are in primul rand cateva caracteristici. Reflexivitatea, spiritul inovator, caracteristica filmica intr-o viziune auctoriala, dimensiunea vizionara, stilistica propie, bogatia imagistica, etc.

Un concept contemporan notabil a oricarei creatii artitistice, reflexivitatea permite prezentare unei lumi, a unui univers. Opera artitistica, prin natura ei intima dezvaluie substanta umana. Stanley Kubrick, un autor complex si decizional, personalitate extrema, cu optiuni iconoclaste fate de structurile instituonalizate nu putea sa isi frustreze lucrarile de posibilitatea de a prezenta si ilustra mentalul colectiv.Exista teme, directii, incarcaturi energetice si emotionale cu care mentalul colectiv se incarca si isi creeaza printr-un efect matriceal propia dimensiune contemporana.

Descoperim asfel prin intermediul filmelor sale o lume, decriptam un mental colectiv complex si provocator spre analiza lucida, dar si de ce nu, spre atitudini critice si dinamice. Societatea contemporana filmelor lui Stanley Kubrick este uneori stupefianta in evolutia fiintei umane, privita chiar cu sarcasm, nu intodeauna nemeritat, iar autorul nu pregeta sa ne dezvaluie evolutii complexe in care termenii de progres, libertatea, stat au dimensiuni surprinzatoare. Autorul surprinde fiinta umana in situatii critice standardizate de secolul xx: ca si conflictele armate, revine pentru a urmari traseele erotice in situatii delicate fie pentru individ, fie in raport cu morala traditionala, iar in genere Stanley Kubrick urmareste zonele tenebroase ale fiintei umane.

Path of glory ( 1958), Dr Strangelove (1963), Full Metal Jaket (1987), prezinta cu luciditatea paranoia cu care se conjuga absurd fiinta umana in epoca contemporana
in care conflictele armate si distrugerea devin un scop in sine. A doua, din productiile citate reia in centrul subiectului una din problemele capitale ale secolului XX: razboiul nuclear. Stanley Kubrick, prezinta cu sarcasm stupizenia, paranoia, obsesile de care structurile militare si politice, pe masura nivelului ierarhic dau dovada. Complexul dusmanul strategitic, obsesia apocaliptica, eterna tema a purificarii fiintei umane sunt prezentate cu sarcasm, umor, verva, nerv.

In ‘Full Metal Jaket’ toata instructia si educatia de lupta ascund hilare trasaturi ale fiintei umane si care ampreteaza mentalul colectiv. Violenta, tema eternului mascul dominant, lipsa sentimentelor, anularea ratiunii, demonicul care insoteste traseele existentei fiintei umane, viziunea apocaliptica devin tare ale societati moderne care departe de a le elimina dovedeste o energie maxima in maniera in care le cultiva. Varietatea caracterelor, tratate cu o precizie chirurgicala, dezvaluind fracturi psihologice, de la nivel de individ pana la cel de colectivitate, dezvaluie gratuitatea si dezastruoasa traiectorie a unor demersuri a structurilor instutionalizate. Surprinzator, dar aceste obsesii ale mentalului colectiv, departe de a fi decriptate si eliminate de societatea moderna, ele par a fi cultivate. O societate care opereaza cu elemente atat primare cat si hilare, lipsita aparent de elemente de protectie, dar extrem de dotata tehnologic.

Stanley Kubrick nu este un autor comod, departe de sine intentia de aborda teme facile si de a nu surpinde. Eroticul una din temele fundamentale ale fiintei umane este aborda in situatii din cele mai delicate. Ecranizarea romanului lui Nabukov, dezvaluie zonele sensibile si fragile ale mentalului colectiv. Impotriva educatiei sau necenzurat de morala tarditioanala, ceea ce este propiu fiintei umane, intratat incat evident devine o componenta a mentalului colectiv, este modalitatea in care atractia si raporturile dintre estetic si moral se pozitioneaza. Mentalul colectiv
intr-o analiza matriciala cultiva traditional o morala frustranata pentru fiinta umana, intoleranta este propie societatii, iar elementele conservatoare sunt surprinzator adeseori cultivate. Mentalul colectiv nu dispune de solutii, surprinzator, dar evident exista teme si situatii pentru care fiinta umana sau societatea nu poate oferi raspunsuri clare si ferme. Ultimul film realizat: EyesWide Shut, este simptomatic pentru obsesia autorului pentru situatii imposibile.

Reflectarea societatii New-York-eze, dintr-un dintre cele mai inalte nivele, se produce cu o franchete si naturalete nu lipsita de accente critice. Zonele tenebroase in care navigheaza cu obstinatie cuplul modern, incapabil sa-si gasesca linistea sau implinirea sunt surprinse intersectand atat tresee individuale, cat si evadari de grup. Obsesia pacatului primordial, obstinatia placerii, cultivarea ierarhiilor si procedeelor care tin de mitologic sau sacru in societatea moderna pana la deprecierea totala au devenit cotidiene in societatea contemporana. Regurile ce guverneaza societatea sunt departe de a fi cele instutionalizate, ele sunt cele de protectie pentru leederi, in care normele morale sunt de prisos. Firescul crimei, energia elementelor ce compun in sarabanda orgia, lipsa scrupulelor, esecul cuplului, fragilitatea psihicului uman sunt ipostaze ale societatii, in care in contemporanietatea, fiinta umana exista cotidian. Paradoxal, dar mentalul colectiv devine desosebit de malefic, ipocrizia o stare de fapt, demonicul guverneaza atat diurnul cat si nocturnul, viata devine o scena cu elemente de recuzita traditionale.

Traseul personajului interpretat de Tom Cruise, este sinuos, ilustrand obsesia fiintei umane spre necunoscut, surprinzator, printre putini eroi ai autorului cu o anumita volitivitate justitiara, dar natural complet inadecvata in societate. Filmul, o drama rotunda, in cerc, ne lasa, atat pe spectatori, lectori, cat si pe persoanje, intr-o situatie aparent confuza. Asemanator vietii care nu are raspunsuri, nu vom stii nici noi, cum nici persoanjul interpretat de Nicolde Kidaman ceea ce este imaginar sau real, ce este fapt sau imaginatie, de unde vin monstri ce ne populeaza cu sarg psihicul, ce insemana aventura, unde se sfarseste esteticul si incepe decadenta, incapacitatea de implinire a cuplui in zoan conjugala, fragilitatea destinului, abandonul moral, cruzimea ierarhiei sociale. Pornit intr-o proza de Arthur Snizter, ultimul film al lui Kubrick reprezinta o repunere in pagina a pshanalizei freudiste intr-o perioada cand acesta isi pierduse mult din cota stiintifica pe care o avusese in perioada interbelica.

Stanley Kubrick nu este un autor comod, evident cultiva o viziune autoriala critica asupra societatii, dar mai ales fiintei umane. Stilist desavarsit, poate cu o anumita
zgarcenia autoriala de a lasa persoanjele sa-si depaseasca limitele propii conditii umane, evident neconvenabil atat in travaliul artistic cat si in opera, isi are in creatia sa varfuri, dar si evident abordari schematice sau cliseisme. Spartacus, dincolo de abordarea unui subiect apartinand antichitatii romane, este mai putin reusit in planul inaovatiilor artistice filmice. Astazi pare, evident, depasit, lipsit de vizunea asupra lumii pe care alte filme cu subiecte extrase din istorie ne-au oferit-o. Lui Kubrick I-a lipsit exercitiul scrisului, dincolo de meticulozitatea pregatiri unui film, a obsesii perfectiunii pentru toot ceea ce tine de capitolele imagine sau sunet, exista o incapacitate dramaturgica care in cele din urma iti ofera viziune, reflecta lumea sau are o privire interioara mai profunda asupra fiintei umane. Reusitele sale notabile au avut ca punct de pornire opera literara notabila sau au fost precedate de colaborari de anvergura cu scenaristi. Stanley Kubrick facea parte din aceea categorie a autorilor care sunt cei severi judecatori ai propiei opere, cei mai nemilosi critici. Un gen de autor sever cu propia opera, implicit numar productiilor devine mai redus, pregatirea unui film devine laborioasa, autorul evitand situatiile lacunare. Kubrick era evident constient de forta cinematografului de a prezenta societatea, natura umana, implicit mentalul colectiv, in modalitati inedite, in viziuni incomode si decritatoare. Un autor pentru care evident placerea filmarii se observa intodeauna, care nu pregeta sa faca inovatii tehnice pentru a exprima vizual teme, idei, drame. Un stapan al tuturor compartimentelor, un desfasurator de forte pe platou, iar rezultatele ofere o dimensiune asupra societatii si fiintei umane dintre cele mai in consistente.

Stanley Kubrick apartine in mod vadit familei de cineasti britanici si americani: Cassevetes, Scorsese, Wells, Spielberg, Tarantino, cu a caror opere, filmele sale intra fie in consonanta, fie in dialog. Regasim in forta lucrarilor sale buna traditie dramaturgica a filierei literare anglo-saxone. Una din operele sale cele mai implinite, socante, iconoclaste este ‘Portocala mecanica’, film emblematic nu numai pentru cineast, ci si pentru o generatie sau mai mult o dimensiune a contemporanietatii.

‘Portocala Mecanica’, reprezinat o chintesa a reprezentarii artistice, vis-à-vis de decandenta societatii moderne. Un destin de personaj, Alex, un tanar furios ce imbraca haina postmodernitati ajunge firesc intr-un conflict cu o societate care isi cultiva arta, spatiul, mediul, educatia cu inconstienta, cruzimea, iporcrizia unei masinarii de monstri. Filmul are o structura dramatica circulara. Mentalul colectiv pe care-l dezvaluie este socant in asociatii: arta si violenta, agresiune generatiilor, educatie si recluziune, ipocrizia politicului, natura launtrica a raului, energetica distrugerii, incapacitatea sentimentelor, spalarea creierelor. Iata directiei in care societatea isi cultiva traseele. Arareori, o pelicula a zugravit cu atata forta si precizie chirurgicala, poate tipic britanica dimensiunea interioara a unei culturi sau societati. Pornit de la o lucrare literara de suces, filmul o mare izbanda estetica reprezinta abandonul fiintei umane in contemporanietate. O contemporanietate mult mai perversa decat soceiatatea de consum, o contemporanietate cu virtutii si pretentii estetice, fara sanse pentru orice evadare din haosul si demonicul existentei cotidiene. Este filmul traseului uman in conditiile abandonului oricarei morale, este o lume a ideologiei raului, in care valorile sunt complet demonizate. O lume a uniformelor. O lume a filozofiei punk. O privire sarcastic auctoriala asupra viitorilui fiintei umane, prin teme esentiale: scopul artei, educatia, destinul uman. Implinirea stilistica in decandenta umana. Film emblematic pentru un mental colectiv completamente dezumanizat. Poate exista indubitabil un anume schematism, in filmul lui Stanley Kubrick, poate perfectiunea construtiei dramatice devine intr-o oarecare masura mecanica, pentru ca eroul departe de a-si asuma sau incerca depasirea unor limite sau de iesi din mecanica raului pe care societatea a brevetat-o. Forta filmului vine atat din perfectiune a demonstratiei despre destinul implacabil a raului, cat si din, perfidar absolut necesar, implinire a esteticului.

Daca am vrea sa fim critici cu autorul, ar trebui sa remarcam lipsa sperantei la orice nivel, fie uman, estetic, social, si chiar in final al schematismului demostratiei, verva epica ne mai oferind solutii dramaturgice notabile pentru o sumbrul punct de vedere auctorial. Un film al unei societati evoluate, a unei lumi postmoderne, care clieseizeaza cu perversitate atat arta, cat si cotidianul. Mentalul colectiv din ‘Portocala mecanica’ este evident ‘malade’, alterat, lui ii va veni peste ani un raspuns similar, dar poate mai viu si surprinzator uman, cel putin in solutii, din aceiasi cultura, respectiv: ‘Transporting’. Sarpele tinut in sertar ca si animal de casa, demonizarea muzicii lui Beethoven, sexualiatea ultracultivata in reprezentarile artistice, ipocrizia ca si coordonata intrinseca a comunicari familiale-sociale-politice, perfectiunea si energetica raului iata cateva coordonate a unui mental colectiv dignosticat precis si fara menajamente de Kubrick. Poate filmul cultiva uneori un exces stilistic, ar fi putut fi mai concentrat, atractia spre actului filmarii propiu-zise, uneori pare sa-I joace feste autorului. Sunt scevente, putin ami lungi, clare in enunt, dar motivate doar prin ferocitatea violentei, poate a efectului identitati timpului cinematografic cu cel real care creaza impact maxim adeseori.

In consonanta, cu perfectiunea stilistica din ‘Portocala mecanica’ vine o alta pelicula din cariera lui Stanley Kubrick, o ecranizare de succes, reflexie a unei lumi mult mai tenebraose si ascunse: Shining. Aceiasi perfectiune stilistica, dar mult mai elaborata in miscari de aparat. Un film care dezvaluie pierderea cunostintei de sine. Un mental colectiv purtator al pacatelor ancestrale, stapanit de demonic, care ia in stapanirea fiinta umana. Claustarea ca un pariu pierdut din start. Abjectia imaginarului, si ca in alte productii ale sarcasticului autor, presupune o totala absenata, similar ‘Portocalei, a divinitatii. O umanitate bolnava privita distant si cu minutie. Exista iarasi in film lungimi, parcurgerea spatiilor, eternele coridoare, timpul real care este parca preferat celui cinematografic, spectaorul este purtat in tenebroasa lume a hotelului in care alaturi de fantome exista o banala familie asupra careia halucianantul isi pune stapanire. In situatii conflictuale, sot si sotie, argumentele oferite, la ceea ce se face apel, sunt cliseele reusitei sociale tipicei societatii americane de consum din perioada postbelica. O privire sarcastica a autorului, asupra unei dimensiuni umane extrem de fragila, chair si atunci cand personajul este interpretat de Jack Nicholson. Filmului lui Kubrick, este procesul maladivitati prin demonizare, prin statutul de caz, singulariatea capata caracter de reprezentare, devenind simptomatica pentru o lume purtataore de tenebre si abandonata raului. Un univers in care copilariei ii revin privirea lucida si eroica, ceea ce motiveaza la desperare viata in conditiile abandonului complet a divinitatii.

Daca in alte pelicule mentalul colectiv era decriptat urmare unei reflexivitati a societatii, a unor structuri instutionalizate, a evolutiei unor fenomene sau teme fundamentale, ca de exemplu: arta sau educatia, eroticul sau agresiunea armata, aici in ‘Shining’ asistam la o dezvaluire a unui imaginar colectiv extrem de tenebros, insinuant, care pune stapanire pe individ.

Mentalul colectiv nu este doar unul cu conotatii sociale, civice, analizat la randui critic, ci capata in filmele lui Kubrick si conoatii pshicice. Sunt zone mult mai dificile supuse introspectie, in care fiintei umane ii scapa controlul atat propia persoana, cat si natura problematicii. Prin ‘Shining’, Kubrick se va invecina cu Linch din ‘Catifeau Albastra’ sau Hitchook din ‘Psiho’.

Stanley Kubrick este unul din autorii celebri prin non-repetivitatea de care a dat dovada. In discursul sau filmic exista diferite lucrari care sau impus vizonar in genul sau stilistica in care au fost abordate. Una din productiile sale care
se detaseaza este ‘2001 – Odiseea spatiala’. Opera emblematica, din genul dificil, al science-fiction, care dezvaluie teme majore ale mentalului colectiv. Umanitaea in fata unor demersuri notabile, parcurgerea spatiului, obsesia descoperii necunoscutului, aventura cosmica, tema mitologica majora in orice cultura, dar in coordonate ale fiintei umane in viitor: conflictul cu masina-computerul.
Opera simfonica, cu situatii limita, cu inovatii tehnice, dar altele regasite in planul scenografic, cu secvente cinematografice memorabile in planul cunoasterii si evolutiei insasi a speciei umane, ca trasnformarea in spatiul a osului-arma in naveta cosmica, cu momente care ilustreza obsesia launtrica spre sacrul din splendida intalnire a maimutelor cu monolitul plonjat pe planeta. Filmul dialogheaza in interogatii de prim nivel filozofic: Diviniatea, capaciatea explorarii, notiunile de spatiu-timp cu conotatii, atat pur fizice, cat si filozofice sunt abordate vizual din traiectul navetei cosmice. Kubrick va deveni un autor din care se vor inspira ulterior cinesti ca: Spielberg, Lucas, etc. Remarcabil sunt de acesta data schimbate insasi notiunile de spatiu-timp cinematografic. Monolitul care circula ca si obiect-simbol, expresia demersul ancestral uman spre piatra filozofala, devine expresia vizuala a reflexiei unor teme prime ale mentalului colectiv.

Bogatia vizuala a acestui film, similara, dar la alte niveluri de expresie plastica si simbolistica, celei din ‘Shining’, sau din ‘Portocala Mecanica’, devine o demonstratie fortei artei cinematogarfice, dezvaluite indubitabil de Kubrick, de posibilitatile de reflecta teme majore ale mentalui colectiv, de a aborda teem care aparent tine doar de filozofie sau tehnologie. Exista in ‘Odiseea Spatiala’, fenomene, specifice existentei cosmice, pe masura ce se instaureaza conflictul fiinta umana-computer, el desfasoara asemanator celui din zona evolutiie fiinta umana-maimuta, pe masura derularii, un partener il distruge pe celalalt, un transfer spiritual se produce treptat.

Filmele lui Kubrick, in buna traditie a filonului artistic anglo-saxonau un anumit specific al reprezentarii si dezvaluirii fiintei uamne. O privire intodeauna analitica, critica, meticuloasa, reflexiva. Descoperind fiinta umana, procesul viizonarii sau lecturarii cu trasaturi care compun mentalul colectiv in viziunea artistului. O suma de indicii, date, trasaturi pe care indeobste le regasim individual, dintr-o data multiplicate definesc in modul cel mai firesc, propiu si launtric, fiinta umana.
De la concepte majore redescoperite din nefericire cu tristete de fiinta umana in contemporanieta: paranoia politicului, disolutia solutiilor armate, incapacitatea
conjugarilor eroticului cu moralul, fragilitatea atat a fintei umane, fie in singular, fie in cuplu. Se remarca in productiile lui Kubrick absenta divinitatii, existenta individului este abandonata solutiile i se cer individului persoanl, dar din pacate, in chip launtric fiintei umane ii este extrem de propiu violenta, agresiunea, cultivare limbajelor cliseizate, spiritul gregar.

Viziunea lui Kubrick, atat in film, cat si in conceptie se remarca prin complexitate. Fie in dimensiunea filozofica, cum este ceea din ‘Odiseea Spatiala’, extrem de complexa, care dialogheaza cu notiuni fundamentale ca spatiu-timp, cunoastere, arborele vietii, piatra filozofala, fie in dimensiunea structurata a contemporanietatii cu care dialogheaza filmele sale. Regasim o societate in modernitate si implicit un mental colectiv, complex, plin de traume, care opereaza cu elemente sofisticate, care cultiva obsesional violenta. Mentalul colectiv opereaza intr-un univers, cu precadere tehnologic. O lume in care se va instaura conflictul individ-computer, o societate care isi cultiva educational sau cu ferocitate violenta. In fapt, violenta, fie ca este intru-un mediu foarte propiu, cel armat (Full Metal Jaket), fie intr-o societate dezvoltata cum este cea post-moderna (Portocala Mecanica), fie vine din elementele launtrice ale fiintei umane (Shining). Paradoxal, dar aceasta lume este deosebit de inzestrata intelectual, material, tehnologic. Dispune de un sistem legislativ (Dr Strangelove) deosebit de dotat si aplicat, dar evident, spre zadarnice, destinat in perfectiune distrugerii.

Viziunea autoriala alui Kubrick, nu este prea optimista, meditativa, , dar si uneori sumbra. Energetica mentalului colectiv, nu este prea fericita sau disponibila in solutii. Cultivarea demonicului, viziunile apocaliptice, totalitarismul ideologic,
evadarea in erotic sunt stadii cu care mentalul colectiv se conjuga.

Indubitabil fara o multiplicare planurilor reprezentarii ar fi fost imposibil sa descoperim un mental colectiv. Cinematograful traditional hollywoodian, a cultivat stereotipia, Kubrick, se pozitioneaza si temporal si artistic aparte, personalitate marcanta nu isi gaseste locul nici alaturi de tineri furiosi englezi cu care se intersecteaza si fata de care pozitia iclonoclasta il apropie.

Viziunea sa asupra mentalului colectiv este complet incomoda. Sarcastica, critica, lipsita de solutii, viziunea cineastului este complet lipsita de rezolvari sau iesiri. Indubitabil este si un schematism dramatic, poate perosnajele filmelor lui Kubrick ar fi de dorit sa dovedeasca tenative de a-si depasi limitele. Kubrick este extrem de lucid. Momentele sale de forta sunt exploatare unor situatii le maximun. Exista si o satuare a unor momente cinematografice. Cultivarea violentei pana la exasperare, dilatarea timpului, vezi ‘Odiseea Spatiala….’, mecanicismul si meticulozitatea dezvaluita de mecanimele paranoiei actiunii militatre si politice ofera enuntului artistic o credibilitate maxima.

Pentru mentalul colectiv, a-l regasi in creatia filmica, presupune un demers special si constient al constructiei artistice interioare a productie cinematografice. Asfel opera cinematografica se alatura celor cu capacitate refleziva notabila asupra fiintei umane. Ceea ce ar necesita pagini intregi de explicatii intr-o opera literara sau filozofica, este surprins intr-o exprimare vizuala, care in formele ei cele mai performente, asemeni muzicii, se conjuga cu inefabilul. Cum am putea aprecia reflexele aventurii cunosterii pe care ni le ofera universul vizual al ‘Odiseii Spatiale…’. Motivatia dramaturgica reala este indubitabila, existenta unui mental colectiv ancestral, predispus spre explorarile cosmice, spre cunoastere, spre aventura cosmica chiar cu riscuri majore pentru fiinta umana. Odiseea Spatiala…ofera limbajului cinematografic posibilitati multiple de a-si motiva dicursul. Teme majore si fundamentale fiintei umane, care tin de relatia naturala intrinseca a mentalului colectiv cu sacrul-cognitivul-cosmosul se subjuga unui demers vizual complex. Odiseea reia in epica si demers obsesiile evolutiile civilizatiei umane din timpurile primordiale. Mentalul colectiv, reia obsesional temele primordiale.

Evident constructia vizuala a operei cinematografice capata accente speciale in situatii propii.
‘Portocala mecanica’ situata intr-un univers postmodern, reflecta un mental colectiv tipic pentru
un univers ultarmanipulant pentru individ. O societate a creierelor spalate, instaurarii violentei ca
valoare majora. O lume a decadentei ilustrata implicit printr-o abundenta vizuala, printr-o
saturatie a procedeelor, paradoxal, dar individului nu ii sunt oferite solutiile propii. O lume
sofisticata, alterata profund, reflecta un mental colectiv implacabil, cu o evolutie distructiva
pentru fiinta umana.

Demersul artistic al lui Kubrick, reflecta indubitabil contemporanietatea care ia intersectat existenta. O lume a secolului XX care a cultivat totalitarismul ideologic, care si-a confirmat posibilitatea confructarii cu masina-computer, care exista intr-un univers abandonat parca de divinitate. Mentalul-colectiv ne va oferi continuu surprize pare sa spuna filmele lui Kubrick. Dar nu intodeauna comode.


ELEMENTE SPECIFICE ALE LIMBAJULUI CINEMATOGRAFIC DEZVOLTATE DE
STANLEY KUBRICK

Stanley Kubrick a fost un autor de cinema notabil, complex, a carui filme au transmis o viziune autoriala plina de forta si substanta. Educatia tipic anglo-saxona, spiritul sau vizionar, specificul unor proiecte au condus in cele din urma la cateva reusite care au amprenat istoria celei de a saptea arta.

Stanley Kubrick apartine familiei anglo-saxone casre reusneste cineasti de marca: Ford, Cassavettes, Coppola, Scorsese, Stone, Spielberg. Altii, contemporani noua Lynch, Tarantino, Lyne il recunosc forta si specificul. Teme comune abordate cum sunt cele ale violentei, forta eroticului, ipocrizia conventiilor sociale, privirea franca si directa, bogatia imagistica sunt comune.

Una din primele trasaturi ale limbajului cinematografic oferite de filmele lui Kubrick ar fi complexitatea cadrului cinematografic. Daca in primele filme realizate cand forma vizuala bazata pe o missanscena traditional spiritului Hollywoodian, avea dincolo de performante si vadit accente academice, dar care constituiau valori, apoi de la ‘Dr Strangelove…’ incolo ne aflam in fata unor reusite in care complexiatea realizarii cadrului cinematografic ofera filmului valente multiple: reflexivitatea, bogatia vizuala, elemnte informatioanle conexe, etc. ‘Odiseea spatiala 2001’, ‘Portocala Mecanica’, ‘Shining’, ‘Full Metal Jacket’ sunt filme in care camera uzual are miscari complexe, asistam la variati ale planurilor, sconografia este aproape excesiva, iar cadrul este subjugat limbajului auctorial pana la a schimba dimensiunile unor notiuni fundamentale de spatiu-timp.

Este o caracteristica plastica notabila a filmelor lui Kubrick, care poarta o amprenta a ‘indesirii’ cadrului, concept reflectat ulterior in civilizatia audio-vizuala in cele mai recente si de impact tipuri de la cel al video-clip-ului la cel al stirilor. Cadrul cinematografic la Kubrick ‘dospeste’ de elemente plastice-vizuale-semantice.

Kubrick nu este un autor care sa aiba probleme cu interpretarea, directia sa scenica este precisa. Daca in primele productii, influente ale unei maniere traditionale se resimte, apoi elementele interpretative sunt net decantate, jocul evident mai complex subordonat directii dramaturgice si cu o amprenta filmica notabila. Expresia la Kubrick este directa. Enuntul artistic,indiferent de complexitatea sau substanta sa are o caracteristica a directivitatii. Complexitaea survine din ineditul si vizonarismul auctorial, din un anume simfonism al imaginii pe care ni-l ofera vezi Odiseea sau Protocal Mecanica. Dar in genere filemle sale nu treneaza, nu se rispipesc in repetari inutile, dezvolta o cursivitate fluida a discursului cinematografic.

Productiile lui Kubrick se caracterizeaza printr-o bogatie imagistica. Arareori am putea spune ca descoperim un cadru cinematografic mai arid. Cand se intampla. Ne aflam in fata unei compozitii mai speciale, in care desenul interior al cadrului are evidente valente plastice. Autor iconoclast, dificil pentru producatori, extrem de autoritar pe platou Kubrick si-a elaborat cu multa grija cadrul si continutul acestuia. Nu putem sa nu citam scenografia speciala, inca vie si deloc perimata din ‘Odisea Spatiala 2001’, compozitia pe mai multe axe, ignorarea gravitatiei fenomen specific cosmosului si care implicit ofera o alta dimensiune scenografica. Kubrick, in acest caz, reconstituie pe platou cosmosului, o plastica speciala, lungimi ale cadrului diferite, o simfonie imagistica, o imagine in consonanta cu fiinta umana, de la fenomene de solitudine, la cele ale cunoasterii, la transcedenta fiintei umane asupra spatiului. In ‘Portocala Mecanica’ asistam la o bogatie imagistica existenta in planul scenografic al unei societatii postmoderne. Reflexe ale elementelor simbolistice intrate in istoria artei sau filozofiei. In ‘Eyes Wide Shut’ descoperim societatea new-yorkeze in comtemporanietate. O minutie a cadrului, un discurs incarcat asisderi vizaul de o multitudine a planurilor, fie ca filmeaza in intarioare diferite ca medii sociale, fie in exterioare, din natura sau citadin. Lumea tenebraosa din Shining nu ar fi putut fi descoperita fara o bogatie vizuala a decorului, a universului pe care-l ascunde un motel cu o poveste speciala. Plastica excesiva, miscari complexe de camera pe steady-cam care descopera din unghiul subiectiv al caracterelor interioare care isi schimba relatia cu cei implicati in drama. In ‘Full Metal Jacket’ exista o decantare ‘aproape cazona a cadrului’, dar care evolueaza apocaliptic in perioada a doua a filmului, cand descoperim un univers uman in conflictualitate evoluan sfidator la adresa civilizatiei umane.
In ‘Dr Strangelowe’ asistam la reflexivitate multipla cu valente critice si chiar sarcastice la adresa civilizatiei umane si castei militare, centrandu-se subiectul pe obsesile fataliste ale structurilor contemporane. Sala de sedinte in care se decide sau rezolva o situatie globale este oraganizata pe o structura circulara in fata unui imens ecran unde informatia militara se amesteca cu cea meteorologica, cu raporturi politice globlale sau comunicate politice hilare. Aproape nu exista film in care inventia epica sau scenagrafica sa nu fie prezenta, devenind un alt element-ampremta ce poate fi notabil analizat.

La Stanley Kubrick ne aflam in fata unui fenomen specific cinematografului contemporan, cel al hibridizarii genurilor. Nu exista genuri pure. Filmele sale, chiar si atunci cand apartin precis unui domeniu stilistic: horoor, science-fiction drama, comedie; autorul in peliculele sale nu ezita sa importe stiluri, genuri, modalitati din alte campuri stilisitce. Exista o directie stilistica principala excelent controlata, dar si amprente si dezvoltari vizaul-audio din zone conexe. Amestecul de umor negru cu drama , de tensiune a actiuni cu cel de persuasiune a caracterelor, de cele ale dramei cu infiltrari din comedie sunt fenomene specifice cinematografului lui Kubrick. Elementele comice si sarcastice din ‘Full Metal Jacket’ sunt atent filtrate de elemente dramatice tratate auster si nu lipsit de intelegere fata de substanta umana. In Portocala Mecanica sunt citate o avanlasa de stiluri pe care un subiect si un discurs postmodern este normal se relationeze.

Kubrick, dincolo de o complexitate notabila a compozitiei cultiva o directivitate discursului cinematografic. Valente plastice si compozitionale ale cadrului ar sugera un discurs sofisticat si complicat. Departe de autor asa ceva. Buna traditie a dramei, fie din proza, fie din film sau teatru, anglo-saxone isi spune cuvantul. Discursul auctorial sau curgerea operei, a naratiunii sunt clare, precise, directe. Nu exista dualitati decat in planul reprentarii, naratiunea are caracteristici matematice, ecranul cinematografic pare a fi o tabla de sah. Elementele canonice sunt perfect articulata si stapanite. Poate exista uneori o primejdie a manierismului, a elementelor academice instutionalizate sa sufoce sau asalteze discursul cinematografic.

Un fenomen interesant, consecinta a bogatiei imagistice este cel de saturare a cadrului. Cadrul cinematografic poseda o bogatie informationala si semantica specifica, propie marilor autori stapani pe un discurs arborescent. Un fenomen al evolutiie elementelor vizual-auditive contemporane, care reflecta capacitatile de expresie a limbajului filmic.

Am mai amintit anterior de o caracteristica simfonica discursului filmic la Kubrick. Odiseea Spatial 2001, Portocola mecanica, Shining sunt pelicule in care elementele vizuale ale cadrului evolueaza dupa o compozitie muzicala. Inceputul filmului in Shining, tenebrele culoarelor motelului, avalansa violentei din ‘Portocala Mecanica’, reflecatarea procesului pseudo-educational-in fapt spalare a creierelor, traseul navetei spatiale, descoperirea cosmosului, transcendenta spatiului toate aceste momente sunt posibile datorita unui limbaj vizual plastic extrem de arborescent in compozitie si orchestrat parca simfonic.

Anumite rezolvari din filmele sale: cum ar fi traiectul osul-arma care se dezvolta in naveta spatiala, din inceputul Odiseea Spatiala, traseul monolitului si aparitiile sale inedite din acelasi film, evolutia elementului muzical din Portocala Mecanica, a amintirii din Eyes Wide Shut, toate acestea ne ofera sau impun, ca si cheie autoriala o prezenta a metaforei incluse dramei. Fara a fi exterioara sau independa, ea este asumata, devenind parte componemta a limbajului audiovizual. Lumea vizuala a filmelor lui Kubrick, absoarbe procedeul si-l topeste in textura imaginii.
Notabil, ca acesta se produce in conditiile unui specific filmic cultivat si nu a unei teatralitati posibile.

Limbajul cinematogrfaic cultivat de Stanley Kubrick nu este un simplu decupaj al unei actiuni epice precise. Ceea ce este notabil, ca apar dezvoltarii stilistice si bogatia imagistica nu este gratuita, iar fenomenul de saturare a cadrului, ofera posibilitati de reflexivitate si referentiabiliatte in spatiul culturii notabile.
Cinema lui Kubrick este prin excelenta referential si reflexiv. Fie ca se refera la momente din istoria culturii sau fiintei umane, fie ca se refera la sistemene globale ale politicului sau comunicari, la temele educatioanle ale cilivilizatiei umane, la istoria prin felul ei propiu. Ideologia ultracultivata absurd de civilizatia umana este in permanta privita sarcastic. Elementul compozitional al cadrului cinematografic, datorita unui viziuni care se aplica de la interpret, pana la rezolvarii scenografice sau cele ce vin zona costumului sunt reflexive prin excelenta. Limbajul cinematografic nu este o simpla inregistarea mecanica, natural spectaculoasa a universului subietului.

Ceea ce este notabil si tine de caracteristicile moderne si contemporane ale limbajului vizual este o pozitionare difuza a autorului. Implinirea epica, valentele perfect echilibrate ale discursului simfonic au facut ca prezenta sa nu fie concurenta dramei sau operei, ci asemeni unui dirijor care din umbra care isi dirijeaza orchestra toate elementel pe care le impune-inoveaza-aduce dramei apartin congruent acesteia. Periaodele mari de travaliu sunt perfect motivate.
Perioade lungi si dificile de productie isi gasesc rezolvari fericite.

Perfectiunea stilului ar fi una din caracteristicile academice ale cinematografului lui Kubrick,. Rezolvari de filmare, inovatii scenografice, minutiozitatea editarii, acuratetea folosirii sunetului sunt prin excelenta cateva date ale unui perfectionsim in care nimic nu scapa controlului autorial.

Persiuasiunea caracterelor, iata o caracteristica notabila a limbajului cinematografic cultivat de Kubrick. O caracteristica izvorata din felul in care sunt conduse interpretarile, din ceea ce poarta ele ampreatand cadrul cinematografic.
A analiza un limbaj cinematografic notabil implinit stilistic inseamna de a descoperi date stilistice, inedite si motivate. Ceea este notabil la Kubrick asemeni autorilor majori, este pivirea spre fiinta umana. O privire lipsita de maniheism, de a prezenta in alb si negru, ci tocmai de a reflecta natura umana asisderi prin valorile cucerite , dar mai ales prin tarele, maladivul, raul care amprentat-o. Impotriva unor obsinuinte ne-am astepta la un fenomen de respingere a caracterelor atat de dificil si ciudat definite. Performante actoricesti, in care indubitabil meritul conducerii scenice nu-I poate fi refuzat lui Kubrick ne ofera ne ofera in conditiile meandranitatiii limbajului cinematografic interpretari notabile, care cu persuasiune ne cuceresc. Este o privire lipsita de schematism asupra fiinteii umane, o privire lucida, inteleapta, profunda, lipsita de echivoc, dar fair-play chiar si atunic cand limitele critice sunt depasite permanent.

Complexitatea editarii, a montajului este o alta caracteristica pe care limbajul cinematografic al lui Kubrick pare sa o dezvaluie. Datorita mis-en-scenei complexe, a miscarilor de aparat in permannta dublu-motivat, a scenografiei complex reflexive se produce un fenomen de sofisticare a editari, in care racordurile opereaza complex, in care se fac treceri ultraspectaculaose de elemente, vezi osul-arma transformat in naveta spatial, montajul pe muzica din Portocala Mecanica, functia detaliului din Full Metal Jacket sau se obtin fluidizari al imaginii filmice ca in Eyes Wide Shut. Elementele editarii sont aparent sofisticate, ele apartin natural dramei, apar in diferite decupaje si se subjuga limbajului filmic.

Decriptand si supanadu-l unui proces analitic, limbajul cinematografic al lui Kubrick prin modernitatea, vigoare si implinirea discursului se supune unui proces deosebit de reflexiv, dezvaluind fatete, teme, modalitati de abordare inedite. Asfel putem concluziona ca ne aflam in fata unui limbaj cinematografic sofisticat prin excelenta, un limbaj cinematografic amprentat si care dezvolta o coordonata tehnologica. Remarcam manevrabilitatea simbolistica, congruenta acestuia cu forul interior fiintei umane, valori plastice in permanenta cultivate, mis-en-scena complexa, background exausiv si nu in ultimul rnad acuratea reusitelor sonore.

Stilul filmic a lui Kubrick este prin excelenta sofisticat. Deloc simplist, cultivand valori si tehnici contemporane dintre cele mai recente, autorul obtine acest efect consecinta unor date propii, datorita unor combinatii de decupaj si mis-en-scena, performantelor reflexive notabile, complexitatii miscarilor de aparat, dimensiunii filozofice a discursului cinematografic, abundentei imagistice se produce o amprenta sofisticat a cadrului, indubital constient cultivata de autor.
Limbajul cinematografic prin teme si procedee capata o tenta sofisticata, speciifca lumi postmodene in care existam.

Lumea filmelor lui Stanley Kubrick are indubitabil si o amprenta tehnologica.
Atat prin stil, cat si prin mijloace, dar prin teme si subiecte abordate, prin universul auctorial, ne aflam in fata unui limbaj cinematografic caruia daca incercam sa-I descifram o specificitate, aceasta devine si una tehnologica. Daca cinema-ul ofera tribut tehnologiei de care este dificil a se disulutiona, Kubrick opereaza constient cu elementul tehnologic, neferindu-se de el, neevitand sa-l cultive pentru a creste performantele vizuale, imagistica inedita, iesita din cotidian, fara neaparat valente pur realiste. Nu putem desparti de tehnologie, verva stilistica a lui Kubrick, maniera in care isi orchestreaza vizual cadrul cinematografic.

Exista la Kubrick o manevrabilitate a simbolisticii. Portocala mecanica, cultiva fie ca citat, fie ce element in sine notiunea de simbol. De la sarpele ascuns in sertar, de la multiplele reprezenatri erotice, de la costumatia cu vadit influente teatralo-bulevardiere, elementele simbolistice sunt circulate in interiorul dramei. Ele poseda o manevrabilitate notabila si implicit remarcabila. In Odiseea spatiala, notiunea de arma evolueaza strabatand civilizatie, circuland de la lumea obiectuala la ceea
existentiala chiar daca la finele acestui drum se personifica in adversar, intrupat de elementul tehnologic computer. In Eyes Wide Shut, se produce o circulatie si transfer al notiunilor si elemnetelor pshice de amintire, venind dintr-o zona psihanalitica. Flash-back-ul dialogheza cu prezentul si este inclus in procesul dramei. Fiinta uman isi descopera fragilitati impresioanante.

Filmele lui Kubrick nu sunt, cum am mentionat nu sunt simple insiruiri epici. Dincolo de viziunea autoriala incomoda, de sofisticatul stil sau amprenta tehnologica, de reflexivitatea cultivata in permanenta, ne regasim in fata unui limbaj cinematografci care cultiva prin excelenta planurile reprezentarii printr-un efect de multiplicare pe masura ce elementel semantice opereaza din zona narativa spre cea viziunii autoriale. De la simple naratiuni se ajunge a se dialoga cu mentalul colectiv, a descoperii problematicii contemporane majore in criza, cum sunt educatia sau eroticul, a reflecta asupra singularitatii ca un dat in sine al fiintei umane ca in Eyes Wide Shut, dar si asupra omniprezentei raului fie ca vine dintr-o zona de tenebre asemani Shining, fie ca survine structura nativa a societati ultraperfectioante, de genul Full Metal Jacket. Planurile epici simple se amesteca cu cel ale reprenzentarilor major filozofice, fapt permis datorita tocmai unui limbaj orchestrat simfonic, in care observam o manevrabiliatea a simbolurilor o libera circulatie a temelor, dar si un background prin excelenta exausiv.

Filmele lui Kubrick cultiva prin excelenta valori plastice vadite. O simpla trecere in revista ne permite sa facem rapid cateva apreicieri. De la primele productii in alb-negru cu o compozitie perfect eleborata, un ecleraj impecabil, traiectul sau artistic intra apoi in universul culorii unde desfasurarile sunt mult mai prezente. Shining opereaza cu un univers plastic ce tine atat de nocturn, cat si de diurn, atat de o zona a reprezentarii sociale-conventioanle, cat si de una a tenbrelor fiintei umane, in care elemntul circulatoriu survine din o zona cu puternic accente in fiinta umana, conflictul dintre bine si rau. In Odiseea… valorile plastice, apartin si survin inovator spatiului cosmic. In Portocala Mecanica, discursul plastic are in mod vadit accente plastice postmoderne, o imagenerie vizuala este in permenta reflexionata, de la interiorul unui bar, pana la interioarele indivizilor, fie ca vin din straturile cele mai uzuale , pana la cele ale persoanleor cel mai vizionare.
Spatiul lui Full Metal Jaket, fie ca este cel al instructiei, fie cel al conflictualitatii, respecta evident niste reguli ale jocului pentru o lume obiectuala unde fiinta umana devine un simplu element de puzzle.

Mis-en-scena utilizata de maestru este evident una complexa. Miscari de aparat, traiectorii inedite, compozitional notabil, aparatul se afla intre interpret si actiune, este continut in cadru, un decupaj in permanenta motivat, bacgkground dens si bogat reflexiv sunt cate date care isi pun amprenta asupra stilului maestrului. Uneori Kubrick foloseste obiective speciale, ecleraje vadit aplicate si singulare,
In filmarile speciale din Odiseea, reuseste miraculos sa redeea extrem de credibil zona cosmosului de la cea a nesfarsitelor spatii derulate in unitati temporale care scapa controlului, pana la cele apartinand zonelor ce tin de teoria relativitatii, starbatute cu viteze comparabile cu cea lumii. Se produc transferuri ale fiintei umane in timp si spatiu, contacte intre civilizatii la nival de semn, viziune, univers.

Exista o caracteristcia din aceea zona contemporana a valorilor descoperite in filmele lui Kubrick. Congruenta limbajului cinematografic, cu cea a interpretilor, a fiintei umane urmarite de aparatul de filmat. De la specificul tenebros pe care-l poarta Shining, la sarcasmul si ironia din Starngelove, de la suprapunerea plastica a spatiului cosmic cu solititudinea fiintei umane, de la verva si vivavcitatea plastica similara energiei interpretului in Portocala Mecanica, de la rafinamentul mis-en-scene la delicatele si fragilele demersuri ale interpretilor in Eyes Wide Shut nu este decat un pas si nu putem sa nu remarcam o stilistica cinematografica care se conjuga extrem de atent, cu ceea ce personajele poarta. Elementele delimbaj cinematogarfic pur: decupajul, eclerajul, mis-en-scena, se compun pentru a se subjuga dramei.

Kubrick a fost un cunoscut perfectionist. A fost unul din acei autori care nu pregeta cu nimic pentru a-si desavarsi performantele artistice ale filmelor sale. Asfel unele domenii poarta amprenta virtuozitatii sale. Unul din acestea este si cel al sunetului, asupra caruia maestru a insisitat in mod notabil. Percutia elementelor sonore, mefizica urmarita in ‘Odiseea spatial’, citatul reflexiv din ‘Portocala Mecanica’, unde devine subiect al dramei, forta sonora din ‘Full Metal Jacket’,
conjugarea cu o stilistica simfonica a imaginii, dar care face apel la zonele cele mai obscurse ca in Eyes Wide Shut. Elemnetele sonore se conjuga cu celel ale editari dezvaluind statura excesiv preocupata spre perfectiune a autorului.

Lumea in care traim se oragnizeaza, ca si spatiul scenografic, pe directii multiple.
Adancimea cadrului ne ofera asemeni, spatiului real, spre analiza un element deloc de neglijat background-ul. Cu o tenta de reflexivitate, acesta este indeoste amprentat, generand ceea ce am denumit anterior: saturarea cadrului. La Kubrick asistam la background exausiv. Referile pot incepe cu ‘Dr Strangelove…’ unde mediul cazon sau de comanda este ultraironizat. In Portocola Mecanica, descoperim un spatiu excesiv erotizat, subjugat violentei aflata in consonanta cu evolutia ultratehnologica a societatii. Elementele supuse reflexiei sunt multiple: de la felul cum ne raportam, la valori ultarconsacrate, la abundenta excesiva a eroticului in cotidian sau a cliseismul structurilor politice pana la metodele educationale sau omniprezenta maladiva a raului. In Eyes Wide Shut descoperim o zona de la cele mai inalte niveluri ale societatii new-york-eze. Rafinament si persuasiune, dar si degradare morala alaturi de organizari oculte. In Full Metal Jacket, descoperim in abundenta cadrului, apocalipsa unei societati in care crima si elementul de executie este absolut necesar si adevenit instutionalizat.

Putem concluziona ca la o prima analiza a limbajului filmic, descoperim in filmele lui Stanley Kubrick cateva date care la o rapida inventariere sunt urmatoarele: bogatia imagistica, hibridizarea genurilor, directivitatea enuntului si complexitatea compozitiei, saturarea cadrului, metafora inclusa, reflexivitate/referentivitate, abundenta informatiei, perisasiunea caracterelor, complexitatea cadrului, limbaj sofisticat, amprenta tehnologica, manevrabilitatea simbolistica, multitudinea planurilor, congruenta limbajului filmic cu cea a fiintei umane, valori plastice, mis-en-scena complexa, performantele sonorului, dar background exausiv.


SPRE O POETICA A INDIVIDUALULUI

Stanley Kubrick a existat ca si artist, cu o predispozitie inanscuta spre perfectiune. Evident, filmul, limbajul audio-vizual il incanta, implinea, desavarsea. A fost un artist care evident si-a propus sa innoiasca, depaseasca limbajul propiu muncii sale.

Uneori observam in filmele sale, paradoxal, daca ne permitem, limite, fie datorita unui cliseism, fie datorita, parca incapacitatii limbajului de a se subjuga mintii.
Ne vom intreba de ce oare?….Oar e i-a lipsit vana scenaristului, oare mintea sa vizonar-sarcastica-intuitiv nu isi gaseasa implinire in limbajul audio-vizual pe care cu obstinatie nu a pregetat a-l perfectioana. Oare o anumita dimensiune vizionaristic creatoare a fost incatusata de limitele exprimari tehnice pe care nu a evitat a le inova?…Oare, dincolo de limite, nu putem sa nu remarcam evident o personalitate a reusitei. O amprenta propie a artistului?..Indubitabil ca da, Stanley Kubrik a fost mai mult decat un autor al unor filme, el a fost un creator inversunat al unei dimensiuni umane.

Putem oare vorbi in final legat de creatia sa de o anumita poetica. Credem ca da. Exista o anumita relatie intre cantitatea de dimensiune ideatica pe care o contine opera sa in straturile superioare si modalitatiele de expresie filmica, in felul in care se dezvolta si exista independent limbajul audio-vizual, asfel incat decriptam o notabila poetica. Opera sa, implinita in film, asezata pe baze dramaturgice, contine, un netagaduit simt artistic in dezvaluirea fiintei umane in starturile cele mai profunde.

Spre deosebire de alte forme de expresie artistica, filmul care,a semeni teatrului are o notabila componenta dramaturgica se bazeaza si operea in marea majoritate cazurilor pe personaje. Nu opereaza cu colectivitati. Indiviulitatile, actanti sunt cei care sunt motorul dramei. Elementel viziunii actoriale se modeleaza si supun atentiei prin felul in care se cosntituie in caractere. Viziunea sa, a lui Kubrick, vadit iconoclasta-intuitiv-vizionara isi gaseste expresi si implinirea cea mai deplina.
Kubrick a fost atent la coordonatele mentalului colectiv, la zonele cele mai tenebraose, la conxiunile cu patologiculul, la o surprindere vadit motivata a fiintei umane. A reuist sa ne prezinte fiinta umana in cele mai frustante si critice momente, in cele mai dificile si diabolice trasee, cu aspiratile cele mai socante, dar si patrunzatoare, de la launtrica necesitate spre descoaprirea unor lumi, discursul filozofic, de la tentativele malefice sau maladive, pana la cele mai energetice momente sau situatiile, asisideri mai conflicutuale.

Limbajul audio-vizual, fie in mis-en scena, vadit si perpetuu elaborata, fie in tehnici sau intr-un stil simfonic se conjuga cu acesta dimensiune actoriala a autorului care isi propune sa reflecte, prezinte, surpinde finta umana in situale cele mai imposibile, difiicile si chiar cutremuroatare.

Exista un proces de constructie artistica pe care si etapizat il putem decripta si prezenta. Iata primul traseul care se dezvaluie: viziunea asupra destinului si evolutii caracterelor, reflectarea complexa a acestora in limbajul audio-vizual, evolutia limbajului congruent cu ceea a caracterelor, fenomenul de hranire reciproc-energetic-artistica a planurilor, capacitatea de comunicare a limbajului cinematografic a dezideratelor caracterelor si in final expresia vizionara a limbajului cinematografic.

Sa incercam sa parcurgem in scurte descrieri, indraznim sa credem interesante, fiecare etapa. Vom descoperi un anumit stil, o poetica de a de a se exprima a limbajului cinematografic la Stanley Kubrick. Saturatia in exprimare, congruenta stilurilor, dimensiunea filozofico asupra lumii si fiintei umane, background-ul multiplu, permanenta reflexivitate fac din etapele de mai sus trasee artistice
notabile si pertinente.

Evolutia cararcterelor este vadit la Kubrick supusa viziunii sale actoriale. Tot ceea ce este sarcastic, iconoclast, ironic, surprinzator, inedit, cu o vadita predispozitie spre esentializare il regasim in constructia caracterelor. Personajele poseda o forta, o energetica a actiunii, o capacitate de a se plia pe bogatia epica sau traseeului actorial oferit. Ele sunt implinite, poarta ‘voit’ sau inconstient un destin care dialogheaza cu tragicul, care urmeaza un traseu potrivit unei viziuni cu conotatii profund filozofice a autorului. Kubrick.isi dimensioneaza caracterele potrivit dimensiuni si viziuni sale asupra lumii. Privirea sa vadit iconoclasta asupra lumi se ampreteanza si asupra personajelor iar aproi intr-un proces legtim si natural asupra limbajului si operei. Ceea ce este interesant forma nemaniheica de constructie a caracterelor
…..................................................
evolutia obiectului in cadru, de la statul de simbol sau pana la un simplu obiect de recuzita, fie ca este osul-arma care se transforma in naveta spatiala, fie obiectul care strabate timpul cu profunde implicatii filozofice-alchimisite-mesianice, toate aceste sunt raportate la un fel de a paivi lume al cinematografului profund spectaculos si inedit. Limbajul cinematografic opereaza cu date mult mai complexe, nu este un simplu inregistator de epica si naratiune. Este a doua etapa in
in formarea unei poetici audio-vizuale, acesta pliere a limbajului pe demersul actorial. Kubrick isi modeleaza sintaxa si morfologia cinematografica pentru a prezenat pe ecran demersuri asemeni celor din ‘Odiseea…’, ‘Portocala mecanica’
sau Eyes Wide Shut si ‘Shining’ Decupajul, mis-en-scena . eclerajul, lungimea si profunzimea cadrului au in prin-plan demersuri artistice mult mai dificile si complexe.

Apare la Kubrick un fenomen interesant: evolutia limbajului pe parcursul operei cinematografice potrivit demersului dramei. Traseul formal devine congruent evolutiei caracterelor si operei cinematografice. Nu ne aflam cu pretentiile nostre vizuale la o simpla ilustrare a unei epici banale sau naratiuni bulevardiere ci la o prezentare a fiintei umane in dimensiunea ei raportata la lume si viata consubstantala unei demers pur si filozofic. De la simpla editare la lungimea cadrului, sau complexiatea compozitiei, la saturatia cadrului, la felul simfonic al limbajului cinematografic se produce un fenomen de evolutie cinematografica notabil.

Constam asfel capacitatea limbajului cinematografic de a evolua pe dimensiuni inedite si speciale, pe trasee si obiective din cele mai complexe in raport cu fiinta umana, cu modul de prezenta lumea si viata. Insasi demersul auctorial are o comburstie filozofica notabila, o incarcatura contemporana si futurista, o privire asupra lumii si fiintei umane in straturile cele mai profunde sau obscure.

Anumite constante sau date ale limbajului cinematografic se schimba. Notiunile de spatiu-timp evolueaza pe coordonate propii operei cinematografice, decupajul, plastica cadrului, etc se modeleaza evolutiei si demersului filmic, iar punctul de plecare a fost personajul-caracterul in evolutia sa mai diifcila sau complexa. Observam cum dintr-un demers specific si propiu de constructie a caracterelor, a evoluat un sir intreg de constante ale limbajului cinematografic. Individualul capata propia sa exprimare artistica, modeleaza si impune limbajului artistic diferite coordonate si forme.

De fap, la Kubrick, potrivit unui demers auctorial propiu si complex asupra fiintei artistice in opera cinematografica, se produce o focalizare asupra individaulului notabila cu consecinta in imediata modelare si recreere a limbajului cinematografic. Individualul la Kubric si construieste propiul limbaj cinematografic, propia dimensiune artitistica a existentei sau privirii asupra lumii si vietii. Se produce un fenomen deosebit de complex, in care fiinta umana se produce in individual, este in conflic cu notiuni sau forme de genul: masa, colectiv, societate, percepte, etc.

Se produce la Kubrick, in plan conceptual si filozofic o recuperare a notiunii de individual, o repunere in alte grile si dimensiuni, acordarea unei dimensiuni artistice notabile potrivit fiintei umane aflate in raporturile cele mai complexe cu lumea si viata. Individual are o capacitate exponentiala de exprimare, un statut decisiv, fie in drama, fie in pozitionarea demersului auctorial. Notiunea de individual este si subiectul unui demers artistic notabil, dar si motorul unui limbaj cinematografic specific artistic. Notiunea de individual estet recuperata de Kubrick si repusa in centrul demersului artisitc, fie ca o privire asupra lumii, fie ca o instanta de actiune si judecata. Kubrick opereaza si se raporteaza la individual, iar contructia operei filmice face posibil si ii ofera de acestuia demersul maxim in proiectia individualui ca o matrice asupra lumii si vietii. Individualul nu mai este subjugat unui concept filozofic, unei judecati sau unei actiuni gregare sau unei multimi fie ca acesta se numeste societate, individualul potrivit fiintei umane este purtatorul propiilor mijloace si actiuni.

Individualul devine, la Stanley Kubrick, purtatorul si focalizatorul unei vizuni asupra lumii si vietii. Individualul modeleaza si provoaca evolutia limbajelui artisitc, in cazul de fata cel cinematografic. Se produce chiar un fenomen interesant de ‘hranire’-transfer energetic-operarare intre stattul si dimensiunea energetica a personajelor, a caracterelor, a focalizarii pe individual, un trasfer reciproc catre planurile limbajului cinematografic, dar si spre cele ale viziunii auctoriele a lumii si vietii.

Individualul focalizeaza opera. Individualul opereaza potrivit vointei launtrice a fiintei umane. Evolutia individualui in interiorul operei artistice determina schimbari ale limbajului artistic in manierele din cele mai complexe: de la inovarea de procedee sau tehnici, la aparitia si evolutia unei tehnologiei propii, la schimbarea de sintaxa sau morfologie a dramei sau limbajului filmic prin excelenta. Este un fenomen deosebit de complex, gestionat minutios de Kubrick.
Nu trebuie sa fim surprinsi de obstinatia sa pentru perfectiune. Erodarile aveau un impact in constructia dramei, in complexitatea si substantialitatea personajelor, puteau stopa evolutia limbajului artistic.

Putem concluziona si o vom face inventarind toate consecintele sau efectele, ca in opera lui Stanley Kubrick, indiviualul exista si determina o poetica. O poetica in care este focalizat. O poetica care limbajul artistic evolueza pe alte cordonat: plastice, dar si filozofice, in care valorile sunt asfel enuntate si decantate, in care lumea este privita asfel, necrutator subjugata privirii auctoriale, cea a lui Stanley Kubrick.

Vom descoperi asfel in randurile urmatoare felul in care s-a schimbat viziune asupra lumii, propia dezvoltare a limbajului cinematografic, din acesta focalizare si atentie asupra individualui, din acesta punere in centrul lumii a interiorului fintei umane in vizunile cele mai incomode si dificile, doar aparent inexprimabile. Limbajul artistic nu are limite. El se conjuga atat cu vizune auctoriala, cat si cu cea
a continutului. Forma este consubstantiala demersului continutului. Poetica individualului este o demostratie notabila a evolutiei valorilor din planurile filzofice sau conceptuale, in cele ideatice sau de limbaj. Evolutia limbajului pe coordonatele impuse de poetica consfinteste individual ca si un concept decisiv al fiintei umane si motiveaza demersul auctorial.



Filmografie:
Fear and desire – 1953
1. Killer’s Kiss - 1955
2. Paths of glory - 1958
3. Lolita - 1962
4. Dr. Strangelove - 1963
5. Odisea spaţială 2001 – 1968
6. Portocala mecanică – 1971
7. Bary Lindom –1975
8. Shining – 1980
9. Full Metal Jacket – 1987
10. Eyes Wide Shut - 1999