vineri, 19 februarie 2010

INJURATURA LA ROMANI!

Injuratura la romani este o caracteristica, din pacate, nationala. Omniprezenta, atat in realitatea cotidiana, cat si in inconstientul colectiv.

Un eveniment editorial care se anunta in luna martie, aparitia jurnalului lui Adrian Marino, a fost remarcat si promovat datorita "aciditatii" unor afirmatii.

Am incercat si eu pe propria piele, aceasta situatie de a fi injurat-blamat-calomniat! Asfel incat pot sa concluzionez cateva "date" ale injuraturii autohtone.

Inventiva, energica in raul ce il provoaca, maladiva frizand patologia, stupefianta
in afirmatii.

Indeobste cand se refera la cineva, se detaseaza prin omisiunea de informatii esentiale care ar schimba datele problemei. Conexiunile inventate sunt intotdeauna "malefice", sunt dezvaluite legaturi "cabalistice", scenaristica postrevolutionara opereaza efervescent.

Am fost injurat cumplit, tratat ca si un imbecil; daca am legaturi cu anumite persoane mai mult sau mai mult publice, "certificate artistic" e pentru ca i-am "rechizitionat si manipulat". Realizarile mele anterioare sunt adeseori ignorate, iar cei care ma injura nu au scris ceva mai mult de trei pagini. Nu mai conteaza ca "Mail Life" e inca modern, desi a fost filmat in 1995 si a fost la Clermond Ferrand, ca am scris teatru sau proza, ca "FATA IN FATA"a rulat fain si la Cottbus si la Los Angeles, ca am abordat in 'Razboi in bucatarie' o teme extrem de dificila, pe muchie de cutit, nu mai conteaza ca am realizat vizual lucruri responsabile sau creative, documentare dificile sau filme artistice, etc. Am devenit un imbecil bun pentru exercitiile lexicale ale unora care asfel nu se pot produce. Dezolant!

Dintre ei exceleaza A.G., pentru care ar trebui probabil sa ma las de meserie, sa nu mai comunic cu alti artisti, sa ma fac probabil agent imobiliar si daca am vreo idee sau proiect, sa le dau la "mica publicitate" sau sa le ofer unora din multi alti autori in pana de idee sau care traverseaza vreo criza de inspiratie.

Noroc ca uneori mi-am vazut filmele in sali de spectacole, simtimd o anumita emotie pe care o transmit, fie ca eram in Bucuresti, Montreal, Viena sau Cairo.

Niciun comentariu: