Recentele masuri de austeritate cu care ne confruntam a impartit societatea in doua categorii: guvernanti si
privati. Cica unul e gras si altul e slab. Cica unul il duce in spate pe celalat. Da de fapt au devenit adversari, cica...De ce? Nu stiu.
Pentru ca in fond ambii sunt angajati undeva. Au un sef. Un program de munca. Un salariu sau venit mai micut decat cel corelat cu preturile de piata. Asta in afara de cei putini care ies din organigrama si nu au deloc probleme.
In fond, marea masa e la dispozitia sefului care ii decide multe chestii de job, iar statul social si profesional al angajatului lasa mult de dorit. De fapt suntem probabil inca in prelungirea unei sintagme din comunism: noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc.
Trist, dar adevarat, o multime nenorocita a angajatului, un personaj 'leguminizat', prins intr-un sistem infailibil al atenuarii oricarei evolutii sau intiative propii. Un personaj facut sa asculte si sa execute. Guvernanti si privati, slugi si sclavi. Poate invers. Dar un statut similar. Fara comentarii. Doar executi! Meritocratia. Hm a cam fost abandomnata, doar suntem in balcani...
La ce bun sa pui in conflict doua structuri care cum, necum nu pot sa nu colaboreze. La ce bun sa antogonizezi doua mase, doua lumi, in care fiecare poate fi pus oricand pe liber, in care disperarea de greu de dramuit. Nefericte vremuri. Acolo in arena, sunt unii acre mor pentru Cesar. Ave Cesar! Mortii Te saluta!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu