Recentul roman ‘Provizorat” al Gabrielei Adamesteanu se citeste dintr-o rasuflare. Autoarea isi reconfirma statutul viguros de romanciera printr-o reusita deosebit de complexa. O iubire interzisa, un adulter, incearca sa ofere unui cuplu sansa depasirii terorismului ideologic dintr-un regim totalitar, cel romanesc anterior ’89.
Excelent scris si construit, personaje, atmosfera, stil, autoarea reuseste sa ne ofere din intimitatea unei relatii, unor personalitati umane complexe pe care le descoperim cu naturalete. Descoperim o epoca care avea alte limbaje, in speta cel principal ideologic, si adjunctantele reflexive. Descoperim un regim. Descoperim in chip inedit o institutie: Casa Scanteii, un castel kafkian neprezentat anterior atat de pregnant si minutios.
Spre deosebire de multi autori care fac o risipa lexicala, indiferent carei generatii apartin, Gabriela Adamesteanu scrie cu eficacitate maxima. In permanenta comunica, exprima, e in roman. Un stil precis si sigur, caractersitic marilor autori, iar daca ai vrea sa o referentiezi, nu poti sa nu pomenesti in chip favorabil stilul precis anglo-saxon sau minutia cu care ne cucerise proza scurta germana la inceputul secolului precedent.
Gabriela Adamesteanu are capacitatea extrem de rara de a scrie si vorbi din intimitatea caracterelor pe care ni le prezinta. Ea reuseste sa ne dovedeasca ca impotriva perceptiei commune, cum ca limba romana nu se preteaza la a descrie intimitatea, daca ai inzestrare, ceea ce doar anumiti autori de niveluri superioare reusesc, poti parcurge si dezvalui franc cele mai intime si delicate zone ale fiintei umane.
Cartea este mai mult decat o reusita. Ea certifica o autorare si indubitabil un personaj, Gabriela Adamesteanu. Peste ani, ea iese invingatoare din confrunatarea cu un castel kafkian romanesc: Casa Presei! Printr-un roman solid! ‘Provizorat’. E pacat sa il ratati…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu