Tiponuţ şi Paula urcă cu liftul până la etajul cinci şi coboară două nivele. Pentru a-şi deruta posibilii urmăritori fac o scurtă plimbare pe la etajul patru. Un domn elegant cu ochelari negri îşi fereşte faţa de a fi observat de Paula. Ei nu-i scapă. “Bună ziua, dl. deputat!”. Revin la trei. Intră în cameră. Tiponuţ se aşează obosit pe pat! Dacă m-ar vedea Doina!?!... Paula cercetează camera, baia, verifică prevăzătoare balconul.
PAULA: Îţi spun sigur că o să mai stăm o vreme aici! Dacă nu fac un duş înnebunesc, îmi intră cimentul în măsele!...
A intrat la baie. Stă suficiente clipe ca Tiponuţ să fabuleze lui însuşi şi nouă privindu-ne în faţă, stând pe pat, ţinând matern o pernă în braţe...
TIPONUŢ: (off)… Toată viaţa ai fost un ameţit! Avea dreptate mama! Nu poţi tu să faci o treabă ca lumea! De ce nu faci şi tu o şcoală ca lumea? Ai putea să fii un contabil serios ca tata care toată viaţa şi-a văzut de treabă!... Sau măcar un inginer de electronică sau construcţii ca toţi colegii tăi care acum sunt la casa lor... Tu nici o dată nu poţi să faci ceva ca lumea... Niciodată nu ţi-ai făcut pantofii ca lumea, l-ai lasat toată viaţa pe taică-tău să ţi-i facă... Te duci la faculatea de păduri... Să umbli lelea prin pădure... Ai stat doi ani... Ai plecat... Că-ţi plac florile... Păi astea plac la fete, iar eu pe tine o dată nu te-am văzut cu o floare... Te-ai însurat cu isterica aia care mai e şi curvă, că dacă nu era, nu putea să-i plece aşa bărbatul... chiar fără să-i spună nimic...
Iat-o pe Paula ieşind din baie înfăşurată într-un prosop, servindu-se cu un pahar de cognac şi punându-se să numere banii. Dolarii! O dată, de două ori, încurcându-se, obosind, renunţând... Sunt prea mulţi. Tiponuţ e consternat de siguranţa ei...
PAULA: Easy! Tu nu ai văzut cum am intrat aici? Fără să zică nimeni nimic!
Lui îi vine să caute microfoanele, iar când deschide un sertar descoperă un pistol! O fi tot cu apă!?! Pleosc face oglinda spre care a tras un cartuş!...Telefonul sună:
RECEPŢIA: Aveţi ceva probleme?...
PAULA: Ah, nu, am deschis o şampanie!... Mici stricăciuni… Hn… nu, nu
lăsaţi... A încheiat convorbirea! Vezi! Îi arată lui Tipo! NO PROBLEM!
TIPONUŢ: Dar de ce nu ne dă nimeni un semnal! GATA! Vreau acasă!!!
PAULA: Totul era pregătit la marele fix! Am apărut eu, o mică rotiţă care nu se ştie ce caută aici, aşa că la ora asta dl. colonel Verzea discută amical
cu şeful meu... Ca-ntr-un film de epocă îl vedem pe Verzea ţinându-l agăţat pe geam la unul din etajele superioare ale Casei Scânteii pe redactorul-şef, un individ mic şi gras,…reamintindu-i de depozitele pe care i le poate controla... şi şeful promiţându-i că-l va informa întotdeauna... Verzea i-a băgat un articol făcut cocoloş în gură! Un altul, un altul!... Pe de altă parte cred că şi tu i-ai cam înnebunit! Negrea va mai avea o întâlnire cu adversarii voştri, de la Metalmob, ca să vadă dacă nu i se oferă mai mult de către ei!….Negrea joacă o partidă de
tenis cu unul din delegaţia Metalmob. Acesta aruncă o minge în afara terenului. Negrea, serviabil, se duce să ia alta din geantă. Tubul de mingi de tenis este plin cu dolari, pe care concentrat şi expert, Negrea, îi numără de îndată. Dezolare căci nu este suficient. Închide tubul. Din priviri întreabă dacă nu mai este un alt tub. Doar atât, dar ce mingi! I le laudă adversarul! Nemulţumit, Negrea abandonează tubul şi se duce după mingea din afara terenului! Revine cu ea, deşi roasă în teren... Abia după ce se vor convinge de asta ne vor da semnalul!... Reîncepe meciul, dar simulează de îndată o întindere musculară şi părăseşte terenul!
TIPONUŢ: Aş putea s-o văd până atunci pe Doina?!?
PAULA: Va trebui să aştepţi cu mine aici, singur-singurel cu mine, ca toate acestea să se întămple!!!
TIPONUŢ: Dumnezeule! De azi dimineaţă o ignor pe Doina!
PAULA: Ai răbdare! Ai să te reîntâlneşti cu ea cât de curând!
TIPONUŢ: Cu cătuşe! Tu ştii ce premoniţie am avut? De groază!
PAULA: Să nu-mi spui că te împuşcă careva că înnebunesc!
TIPONUŢ: Te urăsc!... Înnebunesc! Mi-e sufletul rece ca un sloi şi inimii mele împietrite îi cer în van curaj să-mi dea să fug la ea! La Doina!..
Ca două mici insecte, sunt Doina şi clienta în biroul primei. Un birou “kafkian”. Înfiorător de înalt, unde dosarele urcă până sus în tavan! Doina e întinsă, terminată, după pledoaria pe care tocmai a terminat-o, în fotoliul de piele. Şi-a aruncat pantofii care-i strâng picoarele. Clienta este încă entuziasmată de succesul repurtat anterior de Doina, care acum sună un aprod. Apare unul mic de îndată la uşă.
DOINA: Două ouă!...
Clienta e surprinsă... Răbdare... Reapare aprodul cu un dosar şi un tub! Tubul este deschis şi două beri alunecă în jos. Doina semnează în dosar confirmând. Aprodul desface berile şi le toarnă în pahare...
DOINA: “Mi-e gura ca Sahara!... Un ou, o bere, 300 de calorii!...
Două femei bând bere, liniştite... Telefonul mobil sună. Răstoarnă fără să vrea farfurioara cu lăptic a pisicii. Pisi îi va linge peste câteva clipe picăturile de lapte.
DOINA: Oh! Bună ziua! Ce onoare... Sunteţi unchişorul... Nu a fost uşor că doamna are o imaginaţie, dar am icnit şi noi, bla, bla, bla... cred că am rezolvat... o surpriză?.... pentru dulciuri...OK, aştept provincia! ..hm..şi nattura!…rămân în familie!…Edenic, într-adevăr... poţi căuta zile multe paradisul pierdut şi să ajungi doar pe o plajă de nudişti... Drăguţ... V-o dau la telefon. Unchiul!
CLIENTA: Unchişorule, micule, ce bucurie îmi faci... Am câştigat... Sunt cu doamna Tiponuţ, servim un ou!?!... ha, ha! gigoluţul a plecat, era de rezervă?... acum o să-i putem spune doamnei... e de-a noastră...
Vorbind, clienta va lua unul din cei doi mici cactuşi aflaţi pe birou şi sub privirile stupefiate ale dnei Tiponuţ îşi masează încet şi lin: atât gamba, cât şi pulpa!...
CLIENTA: … ce idee curajoasă şi modernă! Să susţii cu atât aplomb că femeii nu i se poate refuza recunoaşterea propriei condiţii sexuale indiferent de limitele în care impulsurile fie, sado, fie masochiste evolueză!... Păi, da şi babalâcul!
După ce i-am dat zece ani fofo pe tavă, şi seara, şi dimineaţa, acuma vrea să mă lase în curul gol că nu-i ud florile sau spăl vana... măsa… şi eu s-o iau de la capăt... ca una venită de crudă în Bucale!?
Doina o urmăreşte rece şi obosită...
DOINA: Ieşi!!
Tiponuţ este întins pe spate pe pat. Paula îl veghează. Ea îl iscodeşte. El i se confesează...
TIPONUŢ:... o ştiam pe Doina încă din şcoală...
PAULA: ... îi scriai versuri...
TIPONUŢ: ... pe liniare, echere... eram la un liceu realist...
PAULA:... ce dulce...
TIPONUŢ:... albe… “sunt doar un fulg de nea/ Ce-aş vrea să ning încet în poala ta”.
PAULA: Mă tulburi...
TIPONUŢ: Era tot frumoasă... Nu mă plăcea...
PAULA: Nu te cred...
TIPONU: Eram cel mai slab din clasă... toţi mă băteau...
PAULA: Îngrozitor...
TIPONUŢ: Era cea mai deşteaptă din clasă! Eu eram cam idiot! Ea a intrat la
drept. S-a măritat cu un asistent de la medicină!... Erau fericiţi! El a fugit în Germania... a trecut Dunărea... eu nu ştiu să înot... Mama nu o iubea... Am trecut de la silvicultură... Mi-era frică noaptea...
PAULA:... În pădure…asta e...
TIPONUŢ:... Silvicultura, da,... apoi la horticultură... cu florile, serele...
PAULA: Cum v-aţi reîntâlnit?
TIPONUŢ :… Stătea în gazdă la o babă surdă... i-am dus într-o seară două ghivece cu flori... am stat toată seara fără să ne spunem nimic... apoi ne-am iubit… s-a născut Claudiu, am cerut-o de nevasta a 18-a oară şi a acceptat...
Tiponuţ se ridică în picioare şi se urcă pe un scaun de unde îi vorbeşte Paulei ca şi cum ar vorbi lumii întregi!
TIPONUŢ: Ea mi-a eliberat creierii şi mi-a dat curaj! Am construit primele sere digitale! La Râşnov! Nu avea nimeni nevoie de ele! Ţiganii le-au spart geamurile... Am descoperit trei soiuri de gladiole! Acum am conceput mobila ecologică! Este mobila ce-ţi aduce în casă pădurea unde te-ai plimbat aseară! Îţi dai seama de asta?... Am o familie! În care eu sunt capul! Nu am curajul tău! Am citit de tine în ziare! Anchete! Presiuni! Intransigenţă!... Zii şi mie
cum faci?... Să nu mor ca un iepure?!?
PAULA: Întotdeauna să strângi din dinţi! Înţelegi? Că doar ai făcut un băiat!
TIPONUŢ: Până la proba contrarie!
PAULA: Poftim? Ce vrei să spui?
TIPONUŢ: Dragă! Eu nu am avut până acum decât pretenţia că îl cresc!...
PAULA: Dragă, tu eşti nebun!
El râde în hohote! O ia în braţe! A uitat şi de dolari, de chinezi, de Verzea...
PAULA: Spune-mi... sst…
TIPONUŢ: Tot ce vrei...
PAULA: Tu ai avut o amantă?..
TIPONUŢ: Azi am sărutat prima oară o altă femeie decât pe Doina...
PAULA: Nu se poate!… Hm...Oh… nu! Pe Felicia?... vai, te urăsc!... ce porci sunteţi voi bărbaţii!!!
TIPONUŢ:… Da... şi mie mi-e ruşine!
Trist, Tiponuţ se îndreaptă spre ferestră. Ea-l urmăreşte realmente fremătând!
Şi-ar arunca prosopul. Se apropie de el. Se privesc în ochi. Clipe lungi. Ceva îi apropie. Ceva îi desparte. Pentru el clipele sunt mai greu de trecut... Se apleacă să-şi lege şiretul la pantofi... Ea încă este uluită de el! În clipele acestea, poate pentru unica oară în viaţă, este o divă... Se roteşte prin cameră:
PAULA: Oh Cuceritorule! Casanovaaaaaaa!
Trrr...Trrr...Trrr... sună telefonul care-i îngheaţă pe amândoi!...Tiponuţ ridică receptorul.
TIPONUŢ:... Ne reîntoarcem în natura!?! OK! Boss-ule! În zece minute am plecat! Servieta rămâne pe noptieră!...
Val-vârtej, călcându-se pe piciore, cei doi se îmbracă. Tiponuţ a luat diplomatul cu dolari, cel cu lei rămâne pe noptieră, Paula ia şi pistolul, poşeta devine rucsac, un mic aparat de fotografiat este pregătit, amândoi se retrag pe balcon, de o parte şi alta a ferestrei! Cât mai retras! Sunt deasupra golului imens ce se cască dedesubtul balconului. Camera rămâne goală. Cei doi aşteaptă. Minute în şir. Cineva trebuie să vină să ia valiza cu bani! Îl aşteaptă!!!
Sunt în parc amândoi. Doina se odihneşte pe o bancă. Claudiu se joacă.
A scăpat de privirea mamei şi cu o sfoară lungă şi un portmoneu pe o alee păcăleşte diferiţi bătrâni care trec pe alee. Doina îi lasă un mesaj lui Tiponuţ.
DOINA: Doruţule, unde eşti tu la ora asta?!? Ai lăsat tu copacii tăi singuri?
Te pup şi aştept de grabă un semnal de la tine! Îl duc pe Claudiu la bazin!
Poate treci tu să-l iei... DOINICICA!!!
Se ridică, dar unde e copilul? Aleargă prin parc. Unde o fi Claudiul? Îl strigă.
Claudiu e cu ochii într-un minuscul aparat de fotografiat de plastic. Câteva dame ordinare îi trec prin faţă pe măsură ce el roteşte butonul aparatului. Nu poate răsufla. Transpiră! “Ce femei...!” Jos pe bancă e portmoneul legat cu sfoară pe care un copil îl cercetează. Cei doi negociatori se privesc în faţă. Portmoneul este evident de calitate, probabil julit dintr-un dulap de Claudiu! Mama care-l strigă de undeva din spate!
DOINA: Claudiu!?!...
Claudiu trebuie să se decidă. Portmoneul sau aparatul! Pozele încă îi dau emoţie! Îi priveşte şmechereşte pe ce care asistă (off) “Hm, de mâine îl închiriez. Asta e! Aparatul? Da! Aparatul! Gagicile! Îl strânge în palmă şi o ia la goană. Fuge. Pe alee în sus. Până la mama care îl prinde în braţe.
Mama şi copilul părăsesc parcul îndreptându-se spre maşina ei.
MAMA: Dacă şi azi îmi spune antrenorul că te ceri la toaletă când trebuie
să intri în apa adâncă...
HANIBAL: Mă paralizează gândul că nu ajung la mal...
DOINA: Of! Nu filozofa! Înoată!...
Camera goală de hotel. Valiza de pe noptieră. Perdeaua pe care o bate vântul. Balconul pe care sunt Tiponuţ şi Paula. Linişte... Încet, încet, încet uşa camerei se deschide. Cineva intră. Paşii săi călcând pe cioburile de oglindă. Se opreşte în dreptul ferestrei. Doar umbra care se observă pe cimentul balconului. Paşi. A revenit în cameră. Încuietorile de valiză deschise. Banii aşezaţi ordonat în valiză. Încuietorile care se închid. Paşii celui care ar vrea să iasă din cameră. Buff! Asta e! Paula intră în cameră făcând căteva clişee cu aparatul de fotografiat. Cu pistolul îl ţine la distanţă pe musafir, dar şi pe Tiponuţ care a urmat-o în cameră. În faţa lor este Verzea cu diplomatul în mână.
VERZEA: Ce căutaţi aici?
PAULA: Asta pot să te întreb eu în primul rând!
TIPONUŢ: Nu avem nimic personal cu dvs!
VERZEA: Nemernicilor! Vă aranjez eu!
Vrea să sară la Paula, ea-i pune pistolul în piept! Tiponuţ vrea să întervină dar şi el este stopat!...
PAULA: De acum va trebui să devii omul nostru!
VERZEA: Eu? Niciodată! Tu nu ai auzit de onoarea unui poliţist?
TIPONUŢ: Intenţiile Paulei sunt doar de a restabili un anumit fair-play!...
VERZEA: O să înfundaţi puşcăria! Eu doar am venit să vă opresc, căci noi poliţiştii avem şi un important rol în prevenirea, infracţiunilor...
PAULA: Ha, ha, ha... mă umpli de sânge!
TIPONUŢ: Eu cred că trebuie să-l abordăm civilizat pe dl. colonel, în primul rând explicându-i...
Verzea aruncă diplomatul. Vrea să iasă!
PAULA: Stai pe loc...
Îi aruncă poşeta lui Tiponuţ care extrage din ea dirijat de ea... casetofonul cu înregistrarea, constatând dezolat că a funcţionat tot timpul... ”Aşa e jocul”, îi confirmă ea..., un dispozitiv de fixare sub braţe, etc!!!...
VERZEA: Nu!...nu, nu... eu nu mă bag!
PAULA: Cum vei explica clişeele fotografice!
VERZEA: O provocare, un fals, o ilegalitate!
PAULA: Într-o săptămână o să fii în rezervă!
VERZEA: Bine copiilor, explicaţi-mi şi mie ce vreţi să faceţi? Că înnebunesc!
Verzea se dă cu capul de pereţi, cei doi se privesc surprinşi, diplomatul cu bani este răsturnat, sistemul de ascultare aruncat! Îşi pune pieptul în faţa pistolului. Nu ezită să se desfacă la cămaşă. Calcă pe cioburile oglinzii! Ce porcărie! Revoltă, furie şi implorare!
VERZEA: Împuşcaţi-mă, dar dacă nu-mi spuneţi clar ce vreţi, nu mişc nimic!
Vă ajut, credeţi-mă, dar ziceţi-mi ce mama-măsii vreţi să faceţi?
PAULA: El vrea să câştige licitaţia, dar să se întoarcă acasă cu bani!
VERZEA: De ce? Că şeful lui îi dă şi e de acord!
TIPONUŢ: De unde ştiţi?
VERZEA: Hm, profesia...
PAULA: Aşa că te vei duce cu banii, îţi voi înregistra convorbirea, iar eu voi interveni apoi, somându-l pe Negrea....
VERZEA: Santajându-l... ca pe mine...
PAULA: Exact! Să-mi dea banii pe care îi voi returna acestui domn,
sacrificându-mi campania mea în presă, evitând să te mai bag la apă... ca să nu-i încurc lansarea, nebuniei alea de, hm,...”mobilă ecologică”!
TIPONUŢ: Nu, Nu, Nu! N-ai înţeles nimic că tot mituire se cheamă dacă câştig dând bani! ASTA NU VREAU! ÎNŢELEGI TUNATO?!!
VERZEA: Mă ce complicaţii! Păi ăla o să pună buldozerele pe tine, mafia
adevărată, tu crezi că e de joacă... Eu sunt aici că aştia sunt înţeleşi, că altfel... Mă! Tu te-ai amorezat de ăsta? Hai, Paula, că te ştiu fată ţapănă!?!
PAULA: Nu-ţi permit!
VERZEA: Păi, dacă baţi câmpii...
TIPONUŢ: Ce propuneţi, dl. colonel?...
VERZEA: Mai ştie careva din voi ruseşte?...
Au rămas mască amândoi!…
Negrea este la birou discutând în engleză, traducerea i-o face secretara cu dragonul, cu cei trei chinezi. Unul i-a pus cartea de vizită pe care a luat-o de la boss, şeful acestora îi ascultă amabil, cel de al treilea cu o lamă lungă taie florile uscate ale unui filodendron.
NEGREA / DACTILOGRAFA : Am avut doar o discuţie generală cu dl. Tiponuţ, un reprezentant al domniei sale, căruia natural nu i-am dat nici un răspuns, hotărârea primăriei nefiind încă luată... Nu ştiu unde este domnul
Tipo… Nu ştiu dacă va reveni... ţi-a lăsat ţie o vorbă? Dar secretara îi infirmă.
În continuare unul din chinezi o străpunge cu privrea, plimbându-şi-o pe rochie acolo unde are dragonul în timp ce celălalt continuă să cureţe cu gesturi precise imensul filodendron de uscăciuni...
SECRETARA: Bă, ăştia nu pleacă aşa cu una cu două... dl. consilier, vă implor..
CHINEZ: (în engleză) Nu aţi mai periat de multă vreme floarea...
NEGREA: Spunea că rămâne peste zi la hotelul... scrie pe o cameră 313...
Le-a aruncat un pliant cu care aceştia dispar... Secretara îl îmbrăţişează! Îi bagă mâna în sân.
SECRETARA: Uitaţi cum îmi bate inima!
NEGREA: Las’ că-i aranjează Verzea!...
Sună telefonul. Răspunde Negrea. Vorbeşte în ruseşte. Instantaneu se ridică în picioare şi o expediază pe secretară!
Verzea îşi instalează pe pieptul păros minicasetofonul Paulei. Sunt în baie toţi trei unde Paula, în faţa oglinzii, a îmbrăcat o parte din costumul lui Tiponuţ
şi-şi pune o mustaţă, pregătindu-şi travestiul de mafiot rus! Verzea continuă s-o instruiască! Tiponuţ o ajută să-şi desăvârşească machiajul. Încă îl terorizeză arma.
VERZEA: Uite ce poate face tata Verzea pe loc!Mici intervenţii...un microfon mai sesibilos….Fii atentă! Nu refuzi vodcă! Bei trei pahare!… Faci politică!
PAULA: O să mă îmbăt!
VERZEA: Pe dracu’! Mănânci nişte peşte înainte... vezi ce bine să umble
taica Verzea cu trusa după el, ai un şperaclu, o mustaţă...
TIPONUŢ: Nu ar trebui să-şi facă pomeţii dacă bea atâta?!?
VERZEA: Exact! Ce deştept sunteţi domnu’ Tiponuţ! Trebuia să vă faceţi poliţist... fii atentă duduia Paula că aştia au şcoala de cadre de la Moscova!
TIPONUŢ: Eu nu pot să dau în nimeni...
PAULA: E sensibil...
VERZEA: Păi vezi, când spun eu că avem meserie grea... fii atentă... nu promiţi niciodată nimic, doar ceri! Când nu ţi se dă, pui pistolul!
PAULA: Dacă face pe nebunul? Poate te cheamă pe tine!
VERZEA: Hm... O să am şi eu rolul meu dar asta e surpriză!!
PAULA:... Păi şi ce faci?...
VERZEA: Eu o să-l bag în gura primarului! Să nu-mi dai tu negativele până nu-i demis! Păi crezi că ne jucăm?
PAULA: Ce te-a apucat?
VERZEA: Păi se poate face treabă cu toată bulibăşeala asta? Eu o să-l aranjez! Păi ce sunt eu, codoşul Feliciei?
TIPONUŢ: Cum puteţi să le ţineţi minte pe toate?
VERZEA: Profesionist! În trei zile e dat afară şi merită că-i hahaleră!...
(Tiponuţ e tot fără pantaloni)... ”Grabiţi-vă că o să răcesc!”
Verzea, cu un diplomat cu bani, însoţit de Paula-mafiot rus, în travesti, se pregătesc să părăsească camera conduşi de Tiponuţ, încă fără pantaloni, cam dezbrăcat. Paula mai face câteva ture exersând un mers de bărbat! Se joacă cu pistolul.
VERZEA: Hai să mergem, că te duc eu cu maşina!... Vă place joaca!...
PAULA: Las’ că o am pe a lui! Îi arată cheile lui Tiponuţ...
TIPONUŢ: Dă-le încoace şi ia un taxi!
PAULA: Mă ce dur eşti!
TIPONUŢ: Mai trebuie şi aşa să fie bărbaţii! Că şi aşa nu mai ascultă nimeni de nimeni!... Cheile! La treabă!...
Au dispărut şi Tiponuţ a rămas singur în cameră. A aruncat cheile pe masă. Scoate de sub pat valiza chinezilor. O deschide. Se înfăşoară cu o pătură. Se serveşte cu un cognac. Gustă melancolic băutura cu gândurile aiurea! Banii sunt chiar ochiul dracului!
TIPONUŢ(off)... banii nu aduc fericirea… hm… dar când sunt aşa de mulţi... s-o iau pe Doina, cu Claudiu, ceva ca-n filme... la noapte să trecem graniţa... a doua zi treci prin Yugoslavia sau ce-a mai rămas din ea… Italia... vreo două luni… într-un orăşel... apoi mai vedem, Australia, Canada, nişte ţări mai spălate... fără mobilă ecologică... adevărată! Nu căcăneală! Mă lansez cu florile! Unde sunt bani se cumpără!... Toţi cumpără! Star-urile care zilnic dau petreceri, mafioţii la înmormântări... soţii, că nu sunt aşa stressaţi...
Tiponuţ şi-a aprins o ţigară din care lansează fumuri. Cerculeţe pe care le prinde fie cu paharul de cognac, fie cu laba piciorului... Cognacul îl încălzeşte!
TIPONUŢ:...Să-mi iau o amantă?!? (în engleză) O negresă înaltă cu ochii verzi ca dolarii! Sunt ucigătoare! Nu e greu! Sunt peste tot! E plin Parisul!... De ce
numai să tot visezi! Trebuie să muşti în viaţă! Învingătorii iau totul!... Măcar o mulatră!...
Un fum, un pahar de cognac, cerculeţul pe care încearcă să-l agaţe! O mişcare greşită. Buff! S-a rostogolit pe jos!... Tusea îl îneacă.
Doina păşeşte tiptil pe coridorul gol. Ridică o cheie de pe canatul uşii şi intră!
Pătrunde într-un apartament străin pe care-l descoperă pentru prima oară. Încet, cu puţină teamă, în holul imens descoperă un bărbat îmbrăcat într-un halat, fumând liniştit şi calm. Muzică suavă arăbească. Apa susurând într-o fântână artizanală.
DOINA: Ce faci, bestie? Te câştig la bară şi o trimiţi pe Gina să mă implore să te distrez... Uite am venit! Sunt aici, dar nu dau fofo cu una cu două!…
MACHO: Tu ştii ce-i aia dorinţă? De cinci ani te curtez!
S-a ridicat impunător. Se apropie de ea cu mişcări senzuale! Ea-l imită căţărându-se în pat, stingând-aprinzând lumina, dând muzica mai tare, mai şi spărgând ceva...răzănd prosteşte…
DOINA: Nu e poate! Cum? Hai să ne tăvalim?!? Repede! În maşină, metrou, lift?!?…
MACHO: Mă obsedezi! 24 din 24! Zi şi noapte...
DOINA: Rudotel şi programarea la nebuni!!… Aha! Avem şi tatuaje?!
MACHO: De ce? Sunt cel mai bine bărbat din tot tribunalul! Vrei să ştii ceva?
O înnebunesc pe Gina de şase luni cu chestia asta!... Zi! Acum! Eşti fericită? Cu ardeleanu’?… şi m-am cărat!… Te las cu gladilolele polare şi ecologia!
DOINA: Ştii ceva? Ocupă-te de cocoşelul tău!
Ea s-a aşezat în locul lui. El îşi aruncă halatul! E nud! În semiobscuritatea camerei, ea e cam dată peste cap. Face eforturi şi redevine puternică.
DOINA: Eşti sănătos? Ceva genoflexiuni, flotări?
MACHO: Tot ce vrei!... Perfect! Rezist cât vrei! De zece zile mă păstrez!...
DOINA: Nu ai SIDA?!?... Buletinul!
MACHO: Eşti nebună!
DOINA: Am familie! Nu mă joc, fără prezervativ! S-a înteles?…
Fără ezitare îi cercetează buletinul pe care el i l-a întins îndată. Îl trimite la baie să-şi pună prezervativul! I-a aruncat portmoneul şi actele în fântâna arteziană. El a revenit de la baie. Ea îi strigă din uşă în timp ce iese:
DOINA: Ai grupa sanguină 01! Banal! 60% din bărbaţi! Plictiseală! Adio!
Paula şi-a pus revolverul pe biroul lui Negrea. El îi toarnă o vodcă. Ea o dă pe gât de îndată. Îngrozitor, dar asta e... El o imită, iar paharele se umplu din nou de îndată! Ea-i vorbeşte în ruseşte, neuitând din când în când să ochească un
candelabru, un glob, etc.... Nu şi-a dat jos pălăria. Negrea e îngrijorat. (off) Dobitocul ăsta îmi împuşcă o raţă!
PAULA: Ivan Ivanovici Porov... se prezintă Paula... Perioada, asta, dificilă, perestroica, a cam blocat legături între cele două ţări...
NEGREA: Eu sunt numai regrete, întotdeauna am iubit teatrul, opera,
literatura rusă... Dostoievski, Tolstoi, Cehov…
PAULA: Balşoi opera! Legătura trebuie refăcută... România şi Europa are nevoie de Rusia...
Ciocnesc un alt pahar de vodcă. Paula se ridică şi începe să facă ture în faţa biroului lui Negrea. Negrea îl (o) urmăreşte speriat. (off) “Cam calcă a poponar!” Paula se duce la globul pământesc aşezat în colţul biroului şi-i va ţine consilierului o mică lecţie de actualitate politică:
PAULA: Rusia o mare ţara, o mare putere! Aici (roteşte regulat globul pământesc)... Dacă cade puterea, rămâne ţara! Aici gol! Se scufundă pământul! Kaput! (a scos globul din lagăre şi-l aruncă lui Negrea care-l prinde speriat). Voi tot kaput! Meteorit! Kaput!
Negrea s-a ascuns după glob. Reapare speriat. Paula, cu pistolul în mână îi face semn să-i arunce globul. Timid, Negrea reuşeşte. Paula-rusnac mimează că-l scapă! Râde mulţumit(ă).
NEGREA: Nu am abandonat legăturile culturale, comerciale... (off) Bă, ce vrea?
PAULA: De ce dacă sunt ţigări străine să nu vină şi din Rusia? Tot american ţigări dar, taxele mai mici... plătim noi taxe… ca în trecut.
NEGREA: (off) Plătiţi pe dracu’! Dacă vreţi nişte depozite?...
PAULA: Exact! Acum cumpăr ceva case mai mari... Am adus trei camioane.
NEGREA: Vreţi să le vindeţi?
PAULA: Le dau şi daţi banii la mine!... (A pus iară mâna pe pistol)... Să cumpăr antrepriza...
După o scurtă socoteală: “Să-l rog pe Verzea să verifice maşinile, şi să bat palma... ce curg afacerile mai nou pe Dâmboviţa”... În semn de ok, mai dau pe gât o vodcă...
Negrea îl reţine pe Ivan Ivanovici să-i arate colecţia sa de medalii printre care sunt şi câteva ruseşti!
NEGREA:... M-am încurcat cu o rusoică la mare!... aprigă femeie, îmi trimitea de sărbători de la taică-su’... eu iubesc Rusia, eu... şi înainte am muncit, îmi vedeam de treabă, de plan... eram apreciat... Niciodată nu zicea tov. prim...”Mă, ce se întămplă la Negrea!... La mine era ordine şi disciplină...”… că ştiam că oamenii trebuie să-şi ia salariile, să facă planu’… uite că se făcea şi atunci treabă şi nu era nevoie de atâta politică!... ce şantiere erau... ce manifestări cu poezii... nu se mai fac astea azi...
PAULA: Politika... Kurva... şi minte...
NEGREA: Fără banii... Kaput...
PAULA: Exakt! Trebuie bani! Punem politika în buzunar, cum spune la voi!
NEGREA: Hai să te pup!... Numai la frate îi dau asta!
Negrea îi prinde de reverul hainei o decoraţie. Îl îmbrăţişează. Se duce după paharul de vodcă. Se întorce pe loc, a cam ameţit, fredonând:
Negrea: Rusia, Rusia, iubire roşie ca focul!/ Rusia, Rusia focul tău îmi încinge inima...
Chinezii întră în camera goală de hotel. Au deschis uşa cu un şperaclu. Încet, paharul gol de cognac, cioburile de sticlă pe care le ocolesc, dar camera este goală.
Cu niste săbii pe care le scot de sub braţ taie tot într-o rapidă şi neîndurătoare căutare. Şeful lor priveşte oraşul de sus: un tip înfăşurat în prosoape se urcă în maşină. Maşina iese din parcare, şoferul uitându-se spre chinezul care-i zâmbeşte amabil. E Tiponuţ, dar în acestă ipostază nu-i acordă atenţie... Revine în cameră. Realizează lipsa prosoapelor!
CHINEZ: Ka rama pro ka!!…
Au ieşit val-vărtej pe uşă toţi!....Iată-i pe chinezi în masină. Şeful aflat în spate, vorbeşte la telefon.
CHINEZ: Informations! Informations!...
Iată-i urcând scările block house-ului în care a fost Doina. Uşa apartamentului, tocmai deschizându-se, semn că macho se pregăteşte să plece. Îl opresc. Câteva clipe mai târziu, în cada cu apă, băgat cu capul sub apă, un pai cu care este lăsat să respire este strâns între degete. Minute în şir. Când este scos afară,
arătăndu-i-se prezervativul murdar cules din coşul de gunoi, macho urlă:
MACHO: N-am tras-o! Cu mâna, ad labam, HAND! Că-mi plesneau ouăle!...
Vfff… Şi l-au băgat iară sub apă. Când îl scot din nou, plânge, ca un ţânc:
MACHO: Nu mai fac...
Gino, un “figaro” local, tocmai tunde un patruped într-o casă onorabilă. Telefonul mobil sună. Gino răspunde. Recunoaşte vocea “dragoniţei”! Abandonează căţelul.
GINO: Spune iubire, că mai nou mă chemaţi săptămânal!... Să-i schimbăm coafura lui Lizzie!… Imediat!... ce mai vinde nenea Negrea: un garaj, un butic? O autorizaţie?... Mă înnebuniţi cu specialele... poate îmi faceţi carte de muncă la primărie... Uite că sunt pline străzile de câini!... Camioane? Trei?... La circ?...
Dezolat, speriat, “ce greu e să faci o carieră în ţara asta!?!...” Gino se retrage în grabă. Cei de ai casei, doi bătrânei sunt dezolaţi:
BATRÂNICA: Cum îl mai scoatem afară pe Jimmy!?!?
GINO: Vin mâine şi-l termin, hai că mă cheamă o chestie pe bani adevăraţi...
Gino îşi încarcă în diplomatul său foarfecile, toate ustensilele de tuns câini, aruncă halatul. Caniche-ul, pe jumătate tuns plânge fericit!
Iată-l pe Gino coborând dintr-o maşină, la circ. Camioane, tir-uri, dughene.
Gino ciocăne în câte o prelată sau într-o incintă pe roţi de unde îi răspund pe rând: fie un leu, fie nişte capre. Găseşte camionul cu numar rusesc. Nişte câini se învârt pe lângă el. Sunt mai mârlani şi Gino nu prea are şanse la ei. Cum mişcă un pas cum sar la el. A dat-o în bară. O sună pe “dragoniţa”.
GINO: Iubire, am găsit. Sunt trei camioane ruseşti... sst.... să fie nişte clienţi dar mai mârli... cam vor să mă buzunărească... Ce-i în camion?... Stai să văd... Fără succes încearcă Gino să se apropie de camionul în jurul căruia se încarcă câinii.
În mobil “dragoniţa” ţipă la el. Ce face? Nu acţionează? Noroc că apare o creatură de la circ, un bărbat pitic şi cam tana-na-na, pe care de îndată îl abordează Gino indicându-i camionul! Piticul nu ştie decât una şi bună: mimează în draci o ţigare imaginară. Precis ar fuma.
GINO: Iubire! Ţigări sunt! E bine? Excelent! Şi eu sunt mulţumit... un periaj la Lizzie... e ceva în sertarul de la noptieră? I pup you!... Se depărtează Gino.
În biroul unde au înţepenit minute în şir: Negrea la birou, Verzea drepţi în faţa sa, Paula-rusnac mâncând o conservă de peşte care-l “gâdilă la nări” pe consilier şi-i răstoarnă stomacul, aici în birou intră maiestuos secretara care străbate cu paşi aprope de defilare, cu privire lucitoare, semn că a descoperit ceea ce a căutat.
Aplecându-se lângă consilier, nu ezită să-şi mai ridice puţin fustiţa, măcar pentru a-i oferi rusului imaginea dragonului, care-l bagă în boală şi pe colonel. Secretara îi şopteşte la ureche consilierului:
DRAGONIŢA: Am verificat! E ok! L-am trimis pe Gino la Lizzie!...
Instantaneu, Negrea sare din fotoliu!
NEGREA: Şampanie! Bravo! E ok!...
Imediat şampania curge, iar Negrea îi face semn lui Verzea să-i livreze diplomatul rusului. Verzea admiră încântat câteva decoraţii care strălucesc pe pieptul Paulei.
Rusnacul-mafiot verifică valiza cu bani. Pistolul e încă pe masă. Se conversează încă în ruseşte, Verzea mimează că nu înţelege nimic... Din când în când îi mai traduce Negrea care-l şi informează.
NEGREA-RUS: :... Când îl vedeam pe Ivan Ivanovici cum se fâţâie mă punea pe gânduri... să nu fie poponar, că ăştia sunt şi turnători... tot timpul cu pistolul pe masă... mai dă-l dracului că nici eu nu sunt câştigat la loz în plic... dar
l-am văzut cum mănâncă peşte... ce să mai zic decât că e clar că e de al nostru... te rog să mă crezi că asta e psihologie... uite-o şi pe curva asta cum se uită la el, ruşii au pe vino-ncoace, orice ai zice… fii atent că te schimb colonele, am rezervă! Te trimit la circulaţie, nu te mai ţin pe lângă mine! Trebuie să fi spirt...
PAULA-RUS: Busines to busines! Vodka!
Secretara revine cu vodka în pahare! Chicoteşte! Cum vrea să-l pipăie pe rus pe la şliţ, cum Paula-mafiot percutează şi-i bagă pistolul în fese. Dragoniţei îi dau lacrimile.
PAULA: Vedeţi afacere rusescă! Vinde ţigara amerikana!
NEGREA: Trei tiruri de ţigări pe nimic... asta a fost marea greaşeală a comuniştilor că nu le-a plăcut economia de piată...
PAULA: Lasa-ţi că facem noi să placă!
VERZEA: Democraţia?
PAULA: Numai cu demokraţia! Norok...
Dau pe gât un alt pahar. Rusul a luat servieta, revolverul, salută, Verzea a îngheţat, şi Paula iese. Negrea îl urmăreşte cu încântare. Către Verzea: “Se mai finisează şi ei, nenică! E primul ştab rusnac care mă salută el când pleacă!... Naţiune mare eh… eh… ei... DemoKraţia!!!...
Tiponuţ îl aşteaptă în maşină în faţa bazinului unde-şi face antrenamentele Claudiu. E la volan, de unde nu se dă jos căci e încă în prosoape. Uite şi pe Paula care apare cu valiza de bani, cea cu leişorii! O aruncă în spate, alături de cea de dolărei! Intră în spate. Se dezbracă să-i dea pantalonii lui Tiponuţ.
TIPONUŢ: Hai, mai repede, că imediat vine Claudiu
PAULA: Oh! dacă ştiam că ai aşa şale nu scăpai din 313!
TIPONUŢ: Măi, ca tunată eşti! Hai să te pup!
PAULA: Vai dar ce-ţi veni?
TIPONUŢ: M-a sunat boss-ul c-a primit fax de la Negrea că am câştigat licitaţia! Mă aşteaptă la şampanie! Te iau cu mine! Să vezi ce mutră o să facă când îi dau banii!!!...
În sfârşit s-au îmbrăcat. Tocmai la ţanc. A apărut Claudiu. Surprins s-o descopere pe Paula în maşină! Tiponuţ sesizează şi reacţionează atent.
TIPONUŢ: D’şoara Paula este ziaristă şi se interesează de mobilierul ecologic...
PAULA: Vreau să scriu un articol despre tatăl tău!
HANIBAL: Mama ştie?
Întrebarea rămâne fără răspuns. Paula perorează despre anul 2000, Tipo şofează. Îl lasă pe Claudiu acasă.
Claudiu: Să te grăbeşti tată!...
TIPONUŢ: Se execută!!!...
Şofează în continuare.
TIPONUŢ: Nu mai dăm de chinezii aştia?
PAULA: Oh, eşti chiar în formă! Nu-ţi mai e frică?
TIPONUŢ: Nu ! Deloc! am devenit bărbat!
PAULA: Serios? Când?
TIPONUŢ: Pe balcon! Hai la şampanie!!!...
Au conversat cei doi, cântând veseli nevoie mare!!! Paula totuşi îşi aduce aminte că are să-i spună ceva! Hm, ezită, îşi aprinde o ţigare, acum s-a prins şi el.
TIPONUŢ: Hm… ce-i cu tine?...
E vesel!... O pişcă de pulpe!...
PAULA: Hm… fii atent… Ai înnebunit? Hm... tu vrei să-i dai toţi banii
boss-ului?
TIPONUŢ: Sigur! Ce-ţi veni?
PAULA: Hm… Mi-ar prinde bine jumătate… Stai nu exploda! Fii atent ce vreau să fac... Îmi fac şi eu o fiţuică să nu mai fiu la discreţia oricui… nu spune nimic... dar gândeşte-te... am fost toată ziua alături de tine! Fără să am asta în cap! Mi-a venit când am plecat de la idiotul ăla de Negrea... cred că a fost de vină ţuica aia... fii atent… dacă vrei vorbesc eu cu boss-ul tău… deşi nu văd de ce nu am face noi doi pe din două?!? O merităm... Înţelegi? Şi vreau să fiu şi eu liberă! Altfel nu aş face-o... Înţelegi?… Mai am nişte bani... Hai zi ceva... Nu merită ăla!!!
El doar şofează fără să poată zice ceva, a deschis un chewingum, şofează, e trist, până când explodează!!!
TIPONUŢ: Nu se poate! Te-am crezut o Ioana d’Arc! Aproape că m-am îndrăgostit de ochii tăi! Azi! În ziua asta blestemată când s-au întămplat toate! Când am sărutat-o pe Felicia!... Când Doina se gândeşte altfel la mine!… Ţi-am admirat curajul! Şi tu!... Tu! Care mi-ai dat curaj acolo pe balcon!... Mie îmi spui asta?... Strici tot!... Înţeleg?... Oh! Mi-e greaţă! Dă-te jos!…
A dat-o jos din maşină. Ea a rămas fără să spună ceva! El şofează în continuare prin oraşul murdar. Îi vene să urle. Aproape că-i dau lacrimile! Se întoarce, dar ea nu mai e acolo... Şofează în continuare singur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu