miercuri, 27 iulie 2011

ROMANII MERITA MAI MULT! In curand primele rezultate ale campanie!

ROMANII MERITA MAI MULT! In curand primele rezulate extrem de spectaculoase
ale campaniei!!!



'ROMANII MERITA MAI MULT' este titlul unei campanii initiata in 1 Aprilie de Agentia Nationala pentru Protectia Vietii Private, o structura mobila infintata la inceputul anului de guvern.
Campanii va incepe pe 1 Aprilie cu o promotie nationala pe multiple paliere ale existentei cotidiene ale cetateanului autohton. Presedintele agentiei Ion Pacalescu a declarat 'vrem sa oferim mai mult, pentru ca ceteanul sa simta ca exitenta sa in spatiul Danubiano-Pontic este mai mult decat benefica!
Destul cu frustrarile, restritiile, reducerile, campania va avea ca si cuvinte de oridine: PRIMESTI! Anvelopa actualei agentii este sustenabila sa sustina proiectul in difeiritele paliere ale societatii. Sectorul achiziitii, shoping-ul atat de drag romanii va fi sustinul in aprope toate domeniile: de la IT (la un pc achitionat ai si un leptop), la make-ul (urmaresti emisiunile cu Oana Zavaranu si primesti postal rujul vedetei), de la alimentar (produsele ecologice de trei ori mai ieftine decat cele traditionale), la cel vestimentar (produsele marcilor de top vor avea reduceri de 30% suportate de importator), inclusiv in benzinarii, unde un sofer din doi va face un plin la 50% reducere, dar is in cel bancar unde in zile pare bancile vor suporta dobanda la credite.
Agentia considera ca programul este menit sa vectorializeze decisiv si definitiv economia autohtona spre iesirea din platforma europeana de criza, programul avand la baza evolutia spectaculoasa a monedei autohtone cotata la 4,25 euro, reprezentatntul guvernul in agentie asumandu-si fata de delegatia Fondului Bancar International sa nu depaseasca acest prag psihic. O consecita a acestor rezerve va fi programul ultraminutios pregatit: ROMANII MERITA MAI MULT!

www.optimalmediasolutions.ro

DACA NU ESTI BEIZADEA NIMIC NU ESTI! de Petre Craciun

Cel mai grav lucru pe care au “reusit” sa il obtina politicienii din Romania, indiferent de partid, este ca au distrus increderea tinerilor in viitorul tarii lor. In viitorul lor in acesta tara.

Visul oricarui tanar, ajuns la anii facultatii, este sa plece cat mai repede in strainatate, daca se poate chiar din timpul facultatii. Oriunde, numai sa plece… Multi chiar au facut-o si nu mai au niciun gand de intoarcere. De ce ar face-o, atata vreme cat in propria lor tara ierarhiile sunt rasturnate, singurii care au sanse de reusita fiind beizadelele de partid, odraslele celor cu bani, starletele porno sau manelistii care devin peste noapte sustinatori prezidentiali sau/si traficanti de tigari?

Ce sanse are un tanar care provine dintr-o familie normala, care aduna cu greu banii pentru facultatea copilului, care nu are afaceri, nu traieste in cercuri mafiote, nu cotizeaza la nicun partid, nu fura si nu vinde voturi in campaniile electorale? Care este viitorul unui tanar normal, care nu devine el insusi activist politic, nu calca oamenii cu BMV-ul pe trotuare, care nu face pipi pe troite si nu dezbraca de uniforme politistii care mai au curajul sa ii opreasca atunci cand conduc rupti de beti?

La ce se poate astepta un astfel de copil in propria lui tara? In tara pentru care parintii lui si toti inaintasii au trait civilizat si au platit cuminte taxe si impozite de cand s-a inventat fiscul? Va spun eu… La un viitor minor, cu dificultati majore in a-si gasi un loc de munca platit cu 1000 lei pe luna… La o asteptare de ani de zile pentru a primi cativa lei in plus la salariu… La rate permanente la banci… La imposibilitate de a-si cumpara o casa si o masina, alta decat harburile refuzate de altii… La sacrificii materiale, la concedii rare si scurte, la metrou, la o alimentatie deficitara. La umilintele unui stat care traieste pe umerii sai, la tot felul de taxe inventate de un aparat guvernamental in deriva, la discursuri populiste si hahaieli mai mult sau mai putin prezidentiale, la povesti de succes din partea curvelor potentatilor zilei sau ale oamenilor politici.

Unui astfel de tanar, care a ales, sarmanul de el, sa traiasca in tara sa, alaturi de parinti, nu-i ramane decat sa priveasca siderat cum televiziunile tabloidizate si ziadele bulevardiere il bombardeaza cu stiri despre beizadelele zile si mai ales ale nopii. Despre fii si fiice care, cum se ridica de pe oala de noapte, devin directori si directorese, secretari de stat… degeaba, europarlamentari… Ajung sa conduca agentii, sa se ocupe de formarea diplomatilor s.a.m.d.

Astazi, daca nu esti beizadea, nimic nu esti! Dovediti-mi ca nu este asa…

Petre Craciun

http://www.optimalmedia.ro/editorial/daca-nu-esti-beizadea-nimic-nu-esti!/4638

marți, 26 iulie 2011

BEIZADEAUA!!!

Beizadeaua, este un personaj vedeta al tranzitie autohtone. Dex-ul care il prezinta ca fiu de domnitor este vadit in urma. Anterior lui'89, pe vremea lui Ceasca, era fiu de stab, parintii mari sefi la partid, judet, primarie, sau super-directori cu ani vechi in functie.

Acum este vedeta stirilor, a posturilor tv, ziarurilor de cancan-urilor care ii prezinta cu ingaduinta si servilism costumele, masinile de la cat mai multi euro cu peste 5 cifre, dar si iubitele siliconate.

El este fie fiul lui taticu, mare sef la Craiova, boss la Piatra-Neamt, fie a lui mamica-madam Placinta-Gogoasa. Fiul nu prea invata, minte de bibilica, el afacerile sau job-urile le face invocandu-si parintii, are vorba sloboda, da 'm.......' la tot cartierul (Craiova), cu masina se urca pe trotuar (Magherul) daca e sa ii dea cu tifla unuia. Unii poarta porecle de toata jena-stupide-vadit imbecile: poponet, biju, sexu.....etc. Dac vreti sa ii fotografiati ca si maimutele ii gasiti in cafenele de Dorobanti sau barurile cele mai expensive. Lor le place sa dea banii pe 100 whiscki, nu pe taxe, mintea lor e de bibilica, dar desi fac mari imprumuri de la banci cu achitie de terenuri, fug al Viena sa ii mareasca chirurghical barbatia.

Desi sunt o sfidare la adresa natiunii, a intelingentei umane, la bunul simt public, mass media ii tine in coloanele deiferitelor gazete cu un zel-umilinta-servilism dezolant. Aflam asfel ce fumeaza, unde merg in vacante, ce ineptii le ise de prin masele. Nici vorba macar un site, rubrica, top a tembelismului in care ii vedem pe aceste personaje fara riduri pe fruntea cea mica.

E belea rau dac te-ai ciocnit-lovit-intersectat cu ei. Te taie, lovesc, fura instantaneu, altceva ce ar stii. Sunt inatacabili, partidele ii apara, vedete feminina mai lasa de la ele ca doar pun apoi in posete, sunt baietelul, fetita lui mamica, buni poate de ghicitori de Arozel, cine e mai tembel, nesimtit, stupid decat x..., y...z?

Beizadele sunt evident mitocani, stupizi, labili pshihici, dar foarte vivace in materie de tupeu, de sfidare a naturii umane, de teorizare publica a oricui care ignora statul lor de conduce-Decide-INSUSI!

Sunt asemni lui Satana, a lui omul rau, bun cel mult de speriat copii sau subiect de studii medicale asupra deteriorarii naturii umane.

Democratia tranzitiei autohtone pare complet lipsita de reactie adecvata. Cei care platesc, ca si in alte cazuri, cei nevinovati. Asta e life-ul noastru contemporan.

duminică, 24 iulie 2011

PRIMUL MEU JOB, un nou volum la Editura ART




"Primul job: pentru unii, primul ciubuc, pentru alţii, primul gheşeft, pentru cei mai mulţi prima leafă. Iată trei cuvinte româneşti nu tocmai neaoşe (unul e turcesc, altul idiş şi altul săsesc la origine) pentru a exprima diverse modalizări lucrative, diverse tipuri de contract, mai mult sau mai puţin tacit. Le-am inclus pe toate în anglicismul job, folosit de tinerii de azi, din păcate pentru a exprima ceva tot mai rar şi greu de obţinut...

O frescă a experienţelor, o simfonie a vocilor, un continuum al istoriilor (subsumate Istoriei) - acesta e efectul de ansamblu. Providenţial (sau... poate nu), pentru mulţi dintre coautori, primul job a semnificat o conectare emblematică la evenimentele epocii. Antoaneta Ralian a fost repartizată, după Facultatea de Filologie, taman în nou-înfiinţata inchiziţie stalinistă a cărţilor. Peste ani, în mod ironic, avea să traducă unele dintre tomurile pe care le-a pus atunci la index. Marius Chivu a făcut parte din echipa care a pus primele peoplemetere în Bucureşti, participând, din tranşeea simplului executant, la instaurarea unui alt tip de dictatură culturală - cea a măsurătorilor de rating TV. Angajat în port, T.O. Bobe a trecut prin plaivaz exportul de autovehicule al patriei socialiste pe mai bine de un an. Iulian Comănescu a devenit jurnalist profesionist pe redutele unui ziar studenţesc „care a făcut Revoluţia", apoi toate evenimentele lui '90. Robert Şerban a ajuns herald al primăriei timişorene împins de elanul revoluţionar al aceloraşi ani istorici. Seminaristul Felix Tătaru pune bazele unei librării în Buzău, doar cu elan... şi cu un rucsac de cărţi de la Bucureşti. Tot cam pe atunci, Bogdan-Alexandru Stănescu multiplică şi comercializează casete audio, într-o situaţie de legalitate incertă. Mulţi dintre noi au lucrat ca simpli vânzători: Andra Matzal a vândut pantofi, Marius Cosmeanu - lapte, Lorena Lupu - carne, iar eu - confecţii de damă. Luiza Vasiliu a servit într-o pizzerie din Germania, Dan Sociu - într-un birt sătesc (un „protojob" în limbul carierei de editor-traducător). Cezar Paul-Bădescu a cules fructe. Petre Barbu a lucrat în mină. Artan - la furnal! "
(Florin Dumitrescu, Un mozaic de joburi colorate sau Atelierele hărniciei )
Semnează: Zoltán András, Artan, Ion Barbu, Petre Barbu, T.O. Bobe, Marius Chivu, Iulian Comănescu, Gianina Corondan, Marius Cosmeanu, Raluca Dincă, Luca Dinulescu, Florin Dumitrescu, Bogdan Iancu, Mihai Iordache, Lorena Lupu, Andra Matzal, Cezar Paul-Bădescu, Antoaneta Ralian, Costi Rogozanu, Dan Sociu, Ionuţ Sociu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Robert Şerban, Felix Tătaru, Luiza Vasiliu.

Citez cela de mai sus din site-ul editurii, un alt volum tematic interesant, dupa cel despre dragoste blugi, fumat. Prezentul volum are o notabila si pozitiva functie sociala, dar si educativa, fara a fi tezist. Scriituriile lejere ale autorilor sunt de retinut pentru orice studii antropologice contemporane. Gratuitul e strain acestor texte vii si lipsite de orice element fals. Cartea te provoaca la sinceritate si amintire. Reflectia sociala autentica impregneaza textele, descoperi o lume fie de azi, fie de ieri din comunism.

Daca ar fi sa imi amintesc de primul meu job ar trebui sa aleg intre doua experiente. Prima de la 9 ani cand am completat niste tabele la biroul de functionar al tatalui meu si am castigat 2 lei, ceea de a doua din timpul vacantele studentesti de la Politehnica, cand am lucrat in constructii ca izolator, pentru a castiga bani de mare intr-o vara plina de restante de la mecanica. Am descris acesta experinenta in http://barnathmarius.blogspot.com/2011/04/spe-km-spre-cel-mai-dulce-sarut-din.html. Indubitabil primul job are adeseori cateva caracteristici: ca si entuziasm, revolta, hazard, improvizatie, surpriza. Defineste natura umana si e de neuitat.

MOSCOVA NU CREDE IN LACRIMI

Am fost in urma cu cateva saptamani in Moscova, un oras care fascineaza cel putin prin reactiile (curiozitate, interes, etc) pe care le-am descoperit la amici la reintoarcere, dar si prin vivacitatea si forta pe care am intalnit-o strabatand-o.

Noi romani, indubitabil, atat in acum contemporanietate cel putin prin declaratiile politice prezidentiale recente, cat si in trecut, fie al secolului precedent in care am incercat idelogia comunista, dar si in cele precedente, am avut o relatie cu o cu considerabila conflictualitate cu imperiul rus, atat de mare, dar mai ales si aproape.

Am descoperit un oras imens, 'balsoi', imperial, in care distantele se pierd, spatiile sunt maxime, cladirile multe si de la 20 de etaje in sus. O stil arhitectonic hibrid mai ales in constructiile recente, unde ca si comparatia pe o distanta urbana de genul Romana-Universitate poti descoperi poate patru cladiri, peste 20 nivele, cu distante mari intre ele. Dar in acelasi timp un oras foarte curat.

In centru, doar bulevarde largi de 2x6 benzi, pline de 'mertanuri' si jeep-uri. Prin periferie mai vezi si cate un Logan, dar mai rar. In imensitatea acestui oras pluteste amintirea unui mare imperiu care a dominat lumea cu idelogia. Dimensiunile maxime a multor constructii, reflecta vadit constinta unei tari extrem de bogate,. Orasul parca nu putea arata asfel. 'Mignionul' nu e propriu Rusei, care nu poate ignora ca sustine lejer Europa cu energie.

Al doilea razboi mondial e inca extrem de prezent in oras, in Piata Rosie mai vezi ofiteri care tocmai au terminta academia facandu-si poze cu iubitele. Toate inspriptile sunt in alfabet chirilic, a naviga cu franceza sau globala engleza e fie aventura, fie comedie. Pe la statiiile de metrou in drinkiluiesc unii, fie barbati, fie femei. Ghidul ne spune ca o politica sociala eficienta acorda multe facilitati pensionarilor sau celor multi, cica nevoiasi; lumea e calma pe strazi. Moscova e o capitala scumpa, imediat dupa Tokio intr-un top planetar.

Moscova e si capitala unei culturi care a amprentat atat teatrul, proza sau muzica cilivilizatiei umane. Oare exista scene notabile pe mapamod in care sa nu se fi jucat Cehov. Oare istoria romanului modern poate fi scrisa fara Dostoievski sau Bulgakov.

Moscova e capitala unei lumi care are asideri disponibilitati maxime de consum. E foarte clar ca ei, rusi nu isi pot uita gloria trecutului. E regretabil ca de multi ani, nu reusim sa stabilm un dialog care ar putea fi mult mai eficient pentru noi; il ignoram pe cel francez-german care a reusit a depasi multe adversitati sau traume. Stilul belicos in raport cu cel 'balsoi' e ridicol. Nu trebuie sa fim umili, resentimnetele sunt depasite ca si filozofie, merita a fi dinamici, deschisi, privind mai mult spre viitor, spre ziua de maine, ceea ce ne-ar avantaja.

DILAR PENTRU O ZI de ANDREI RUSE




Un roman power-hard-‘vana’ a aparut cu ceva vreme in urma la editura POLIROM. Cu o disponibilitate epica notabila, atmosfera autentica, cu pasiune si substanta, intr-un registru si stil care amintescc de reusitele notabile anglo-saxone, fara fite textualiste, doar cu viata, romanul lui Andrei Ruse e o reusita in proza de o forta iesita din comun, pe o tema ingrozitoare si extreme de dificila. Nu il ratati. E proza adevarata.

'Radu este politist la sectia Antidrog si vrea sa avanseze in cariera, ca sa le ofere o viata mai buna sotiei si fiicei lui. El ii intinde o cursa unui traficant de droguri zis Nebunul, dindu-se drept consumator, dar isi da seama ca nu-l poate aresta, pentru ca dilarul este fratele colegului sau de departament. Cu toate acestea, trebuie sa ramina linga Nebun pentru a nu trezi vreo suspiciune. Dilarul ii ofera noului sau client o excursie de o zi in lumea stupefiantelor, iar experienta ii deschide ochii lui Radu asupra lumii. Intre realitate si halucinatie, acesta incepe sa inteleaga in sfirsit de partea cui se afla de fapt binele si raul.'(www.polirom.ro)

Discutabil, dar si dificil de decizionat, vis-à-vis de tema drogurilor, lipsit aparent de un verdict auctorial, romanul jaloneaza prin fiinta umana asemeni vietii cu o forta rara si indubitabil, cu o anumita disponibilitate de introspectie extrem de profunda. Descoperi destine, oameni, fiinte umane, toate in malaxorul vietii, toate sub presiunea si magnetismul unei substante-drog-himere-?!? in raport cu care finta umana isi reflecta o fragilitate propie.

Intr-un interviu in 'Observatorul cultural', Andrei Ruse declara:' Cartea cred că devine de la un punct o revoltă faţă de societatea de azi, care, cum spun personajele mele, nu este altceva decît o lume de sclavi şi de stăpîni, unde biciurile au fost înlocuite de iluzia libertăţii, bani, zei, ş.a.m.d. Din punctul ăsta de vedere, da, lumea mi-a ieşit sau am arătat-o, zic eu, cum am vrut. Cred că finalul subliniază foarte bine că aşa-zisul bine şi aşa-zisul rău au bătut palma pentru a ieşi din rahatul ăsta, din dezîmbinarea şi inutilitatea pe care sistemul le bagă în tine zi de zi. Vreau un happy-end pentru luzări, da, pentru că de cîştigătorii ăştia trişti m-am săturat. Şi nu sînt singurul, come on.'

Un roman care te tine in priza, o scriitura vie, a unui autor de care vom mai auzi'.

CONCEDIUL LA ROMANI, side one

Concediu la romani reflecta pregnant existenta cotidiana a noastra, limitele, dar si oferetele vietii noastre, cele de toate zilele.

In perioada lui 'Ceasca' era in proportie de 99% intern, extern, doar pentru o mica diviziune sociala ce cocheta cu gratiile regimului, purta amprenta biletelor de sindicat-utc-uascr, fiind adeseori amprentat de interdictii diferite, de la cele de pe litoral unde dupa 22 se inchideau discotecile, pana la riscul de a fi evacuat instantaneu din hotel pentru cazarea unui grup de tovarasi prieteni din RDG.

In contemporanietate concediul a capatat alte dimesiuni. Dupa '90 s-a internationalizat; atat frustrati, cat si dezgustati de oferta adesori excreabila a turismul autohton cu preturi 'maxime' si servicii 'minime', romanii s-au internationalizat, au descoperit Grecia, Europa si lumea.

Capul de afis sunt vedetele, vip-urile care umplu paginile revistelor de can-can cu date despre ultima lor vacanta fie ca e in Baleare, Ibiza, Japonia.

Vorbind cu unii, altii, am descoperit eu insumi cate-ceva simpatic. O familie de amici care au un bussines de succes fusesera in Tailanda, asfel ca pe un IP-od mi-au aratat cu usuirnta imagini cu hoteluri, piscine, meniu-uri, masini etc.

In acest an, ca si in precedentul, concediul poarta amprenta crizei, cauti ceva cu reduceri, bonusurile sunt solicitate iar duratele se reduc. Evident e un dar de la Dumnezeu, pe cat de 'calica' e viata in Romania. Evident romani refuleaza multe in concediu. La mare discotecile 'tipa', urla de la un hotel la altul, spre deosebire de Portugalia unde la restaurante descoperi muzica abia dupa ce intri. Acum se mai merge si la munte, la o pensiune, nu numai in Grecia. De asfel nici vacantele in cort, pe malul apei cu familia prietena si copii tuturor, unde se gateste la dimineta, pana seara la un gratar improvizat, urmarindu-se stirile la un tv alimentat de la acumulatorul masinii nu sunt de ignorat si in slip si maieu poti afla cum vei scapa de criza pana la alegeri. Daca te intalnesti, cand revii din vacanta, cu cativa prieteni care au fost in Bulgaria ei iti fac o instructie perfecta cum-de ce-in ce fel nu poti rata Albena care mai ceva decat Bora-Bora. Adeseori, si in vacante romanii improvizioneaza, mananca in camera, la restaurant mai scot o bere din geaca.

Pentru unii e excelent ca scapa de sefii si isi terorizeaza familiile cu programe pseudo-culturale, cu sculatul la rasarit sau regimurile naturiste. Ideologia care ne-a teorizat vreo jumatate de secol a lasat urme si inca mai sunt multi de 'Ceasca' care se manifesta familiar. Cum e criza, pentru unii concediul e 'acasa' cu promo-urile de la TV, in timp ce alti iau BMV la Sinaia pentru a-si face o poza la raliul de coasta. Unii ajung 'dincolo' si daca sunt grup sunt foarte energici-veseli-sans probleme. Altii raman la tablele din fata blocului. Ca si viata, concediul e pentru unii muma, pentru altii.....

sâmbătă, 23 iulie 2011

TAINA GHEMULUI DE ATA de PETRE CRACIUN




Cuprinde 19 poezii, printre care: Taina ghemului de ata, Ariciul, Murgulet si maseaua de elefant, Povestea lui Azorel, Capra ispasitoare, Cioara si papagalul, Iepurele si magarul, Scoala broastelor, Tradarea lui Ceafa-Groasa, Concursul de … Miss, Mos Craciun cel sugubat, Doua vulpi si niste gaini mai caudate.

Sensibilitate, farmec, delicatete acestea sunt cateva din datele volumului pe care imi face placere sa il prezint aici.

Literatura pentriu copii presupune o sensibilitate speciala, o capacitate auctoriala de a rezona mental cu un cititor care are propriul univers. Nu e deloc facil sa faci sa vibreze sufletul unui copil. Copiii au nevoie de carti specifice, care sa 'comunice' cu ei. In aceasta lume grabita, agitata, adeseori meschina e nevoie multa de acest gen de carti.

Editura Zorio, 2011 (compania Optimal Media Solution) Nr. pagini – 64, hartie 130 gr, lucios, coperti 2mm laminat 46 ilustratii originale de Nicolae Tonita (NONI)

www.literaturacopii.ro

De acelasi autor: "Floarea intelepciunii si iarba puterii", volum de povesti, Editura Timpolis, 2003.

vineri, 1 iulie 2011

'UTOPIA IMPUSA', vineri 15 iulie, ora 21.00 pe B 1 TV

video

Un documentar la care tin. Utopia impusa va fi vineri pe B1 TV.

2009 – Utopia impusa - un documentar video despre comunism, 90 de minute. Un glosar video al perioadei comuniste: carnetul de partid, cravata de pioner, ideologia, frica de securitate, sexul si anticonceptionalele, coada si omul nou. 7 termeni definitorii despre perioada comunista. Dupa un scenariu de Lucian Dan Teodorovici, cu Mircea Diaconu, el insusi intr-o ipostaza inedita de prezentator si comentator, cu diferiti intervievati: Stejarel Olaru, Marius Oprea, Mihaela Miroiu, Doina Jela, Ion Bogdan Lefter, Cristian Parvulescu, Rasvan Popescu, Dan Bitman, Ioan Ghury Pascu, Pavel Susara, Vlad Ciobanu si alti care au strabatut epoca. Multe imagini de arhiva, diferite reconstituiri. Fotografii de epoca de Florin Andreescu. 90 de minute de film documentar curat. “Un documentar pe care l-am realizat pe parcursul mai multor ani. Indraznesc sa cred ca va ramane si va merita a fi vazut multi ani.”

E MUTAREA TA! FARA ETNOBOTANICE! Absentul, prima campanie autohtona impotriva comsumului de etnobotanice!

video

Absentul, prima Campanie nationala pentru prevenirea consumului de etnobotanice, finantata de Consiliul Judetean Giurgiu, pentru Centrul de Prevenire si Consiliere Antidrog Giurgiu, din cadrul Agentiei Nationale Antidrog, lansata, vineri, 24 iunie.

Conceptul si realizarea campanie apartin Optimal Media Solution (www.optimalmedia.ro), director Petre Craciun, cu participarea psihologului Diana Serban, sef serviciu Prevenire, ANA.

Spotul de campanie a fost realizat cu participarea elevilor trupei de teatru Catharsis, din cadrul Colegiului National Ghe. Sincai Bucuresti.

Scenariul – Petre Craciun, regia – Marius Th. Barna, muzica – Codrin Lazar, montaj – Madalin Cristescu, lectura – George Petcu, dar si operatorul Sorin Gociu.

'PORTRETUL ROBOT AL SUBORDONATULUI PERFECT' de Petre Craciun...SUPERRR!

…Perfect pentru manager sau, ma rog, sef, ca sa fie clar din capul locului…

In primul rand, subordonatul trebuie sa aiba putere mare de munca, sa poata executa orice sarcina, sa duca la indeplinire orice lucrare, indiferent de timpul pe care il are la dispozitie. Sa nu ridice obiectii, sa nu isi plictiseasca seful cu intebari “imbecile”, de fapt sa nu puna niciun fel de intrebari. Sa stea in pozitia “drepti” atunci cand primeste sarcina si sa treaca imediat la actiune.

Un subordonat perfect nu are viata personala, nu este insurat (maritata), nu are copii, nu trebuie sa plece de la slujba pentru a plati impozite sau pentru a cumpara medicamente. Nu mananca nimic in timpul orelor de program, nu vorbeste la telefon, nu se uita pe site-uri deocheate si nu foloseste Internet-ul decat pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu. Nu merge decat de doua ori pe zi la toaleta si atunci sta cel mult trei minute si nu profita de acesta pentru a trimite SMS-uri.

Nu consuma alcool, decat in cantitati farmaceutice, si asa numai cu prilejul zilei sefului sau a altor sarbatori aprobate de conducere prin ordin de zi pe unitate. Nu au alte vicii. Nu joaca poker sau alte jocuri, nu sunt microbisti, nu barfesc, nu vorbesc decat atunci cand sunt intrebati.

Femeile nu merg la coafor, nu beau cafele si nu fumeaza cu alte colege, nu poarta fuste scurte (execeptie fac cele care lucreaza in mod direct pentru sefi), nu au voie sa faca mai mult de un chiuretaj in termen de cinci ani.

Atat barbatii cat si femeile trebuie sa fie multumiti su salariile pe care sefii le acorda discretionar, nu trebuie sa puna intrebari, nu au voie sa se uite pe fluturasii colegilor.

Nu trebuie a socializeze cu liderii de sindicat, cu fostii sefi, cu jurnalistii de la Antena 3 si Realitatea TV.

Angajatii perfecti trebuie sa aiba incredere nemarginita in sefii lor si in sefii acestora.

Cunoasteti pe cineva care corespunde acestui portret robot?

Petre Craciun

publicat cu acceptul autorului, multumiri sincere.