marți, 26 noiembrie 2013

HOOPER la BIEFF 2013

hoo Mail

Press ? for keyboard shortcuts.

Picturile celebrului Edward Hopper prind viață în filmul-eveniment SHIRLEY – VISIONS OF RE

Bucharest International Experimental Film Festival BIEFF
To Me
Today at 7:03 AM
Picturile celebrului Edward Hopper prind viață în filmul-eveniment SHIRLEY – VISIONS OF REALITY la BIEFF 2013
BIEFF 2013
Picturile celebrului Edward Hopper prind viață în filmul-eveniment SHIRLEY – VISIONS OF REALITY la BIEFF 2013


Gala de închidere BIEFF aduce în premieră în România cel mai recent film al celebrului artist vizual austriac GUSTAV DEUTSCH, SHIRLEY – VISIONS OF REALITY. Proiecția-eveniment va avea loc în prezența regizorului la Cinema Studio, duminică, 15 decembrie, și este posibilă grație sprijinului generos oferit de Forumul Cultural Austriac.

O încântare atât pentru cinefili, cât și pentru iubitorii artelor plastice, filmul a avut premiera internațională la Berlinale 2013, fiind considerat o realizare cinematografică unică, un dialog fascinant atât între pictură și cinema, cât și între istoria individuală și cea politică. Un omagiu adus iconicului pictor american Edward Hopper, filmul dă viață, prin mijloace cinematografice, unei serii de 13 tablouri ale acestuia, pentru a spune povestea unei femei ale cărei gânduri, emoții și reflecții ne fac să observăm o eră din istoria Americii. Prin seria de tableaux vivants ce recreează cu măiestrie universul vizual al lui Hopper, DEUTSCH pune în lumină inerentele calități cinematografice și narative ale picturilor artistului american. (TRAILER)

După prezentarea la Berlinale, filmul s-a bucurat de o impresionantă carieră în circuitul festivalier internațional, fiind proiectat în festivaluri și muzee prestigioase din întreaga lume, precum Karlovy Vary 2013, Melbourne 2013 sau Viennale 2013, fiind de asemenea extrem de apreciat de presa de specialitate.
 

Potrivit The Hollywood Reporter: „artistul experimental GUSTAV DEUTSCH obține un succes remarcabil în reproducerea pe film a 13 dintre cele mai renumite lucrări ale pictorului american Edward Hopper, printr-o meticuloasă scenografie concepută de el însuși și un ecleraj superb semnat de directorul de imagine Jerzy Palacz. (...) O reconstrucție cinematografică de imagini și stări pentru cunoscătorii lui Hopper, filmul plasează într-un mod controversat opera artistului realist american într-un context social, politic și cultural“. (Deborah Young)

Filmul urmărește povestea vieții lui Shirley, „o femeie care trăiește în America anilor 1930, ’40, ’50 și a începutului anilor ’60. O femeie care nu acceptă realitatea Marii Crize Economice, a celui De-al Doilea Război Mondial, a epocii McCarthy, a conflictelor rasiale și a campaniilor pentru câștigarea drepturilor civile ca fiind una dată, ci mai degrabă ca fiind una generată și ajustabilă. O femeie a cărei muncă de actriță a familiarizat-o cu mizanscenarea realității, cu chestionarea și modelarea ei; o actriță al cărei scop și viitor nu sunt succesul solo sau statutul de star, ci care luptă, ca parte dintr-un colectiv, ca teatrul să aibă un impact social. O femeie care nu se poate să se identifice cu modelul tradițional de soție și care totuși își dorește să aibă un partener de viață“. (GUSTAV DEUTSCH)
 

GUSTAV DEUTSCH este unul dintre cele mai proeminente nume ale avangardei contemporane austriece și unul dintre cei mai importanți regizori de pe scena internațională a cinema-ului experimental. Remix-urile sale extrem de ludice și adesea amuzante ale istoriei cinema-ului reflectă căutarea unei „înțelegeri senzuale” a limbajului filmic și a modurilor în care cinema-ul, istoria și viețile individuale se întrepătrund.

Membru al grupului internațional de artiști Der Blaue Kompressor – Floating & Stomping Company (DBK) și director artistic al Academiei Aegina din Atena, DEUTSCH a fost apreciat de-a lungul timpului la nivel internațional pentru filme precum FILM IST. A GIRL & A GUN (Mențiune de Onoare – Viennale 2009),
FILM IST (7-12) (Premiul pentru Cel mai Bun Montaj – Festivalul Internațional de Film Experimental Ann Arbor 2003), FILM IST (1-6) (Marele Premiu – Ann Arbor 2000) sau pentru TASCHENKINO și FILM IST MEHR ALS (premiate la Viennale 1996).

Cea de-a 4-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF va avea loc în perioada 11-15 decembrie 2013, la Cinema Studio și Cinema Elvira Popescu, și este susţinută de Centrul Național al Cinematografiei, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Națională de Arte, Le Fresnoy – Studio National des Arts Contemporains, UCIN, British Council, Ambasada Regatului Țărilor de Jos, Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est al Fundației Konrad Adenauer, Forumul Cultural Austriac, Institutul Cultural Român, Institutul Francez, Goethe-Institut, JTI, Dacia, Jameson. 
Urmăriți BIEFF pe FacebookTwitterYouTubeVimeoMubiTumblr.
BIEFF
Festivalul Internațional de Film Experimental București
11-15 decembrie 2013
Cinema Studio / Cinema Elvira Popescu
Departament PR
pr@bieff.ro
press@bieff.ro
www.bieff.ro







This email was sent to barna_marius@yahoo.com
why did I get this?    unsubscribe from this list    update subscription preferences
Bucharest International Experimental Film Festival BIEFF · Galeria UNAgaleria, Strada General Budisteanu nr. 10, Sector 1 · Bucharest 011226 · Romania

Email Marketing Powered by MailChimp

miercuri, 13 noiembrie 2013

DE CE MAINE E MAI RAU DECAT AZI IN ROMANIA!











ROMANIA, o tara in care maine merge mai prost decat azi! Pur si simplu. Postez si eu pe blog o petitie on line; o puteti accesa, lectura, verifica si  in ce fel merg lucrurile de 'mai bine' in Romania
.....
VĂ ROG SĂ CITIŢI PETIŢIA DE LA ADRESA http://www.petitieonline.com/sustineti_cinematografia_romana ŞI DACĂ VEŢI CREDE DE CUVIINŢĂ, SĂ O SEMNAŢI !
NU VREAU SĂ FOLOSESC CUVINTE MARI, DAR SEMNĂTURA DUMNEAVOASTRĂ CHIAR POATE SALVA CINEMATOGRAFIA ROMÂNĂ !
VĂ MULŢUMESC

joi, 7 noiembrie 2013

CUTIA CU MAIMUTE de Rasvan Popescu

'CUTIA CU MAIMUTE', de Rasvan Popescu. Un jurnal, viu, incitant, extrem de oral care se citeste cu usurinta. O Romanie contemporana, ceea din 2010-2013, care ai auzit-o zilnic la stiri, in talkshoh-uri, plina de politicieni, care isi traieste existenta cu o isterie frenetica, care nu sufera osteneala si nu are limite.

Autorul incerca sa se detaseze de toate aceste cotidiene, fie in scris, fie la tara, la Filipesti, unde descopera o alta existenta  cu un alt bioritm. Dar viata nu te lasa, ea vine cu boli, cu analize care nu mai merg, cu timpul care se pulverizeaza in asa fel incat nu iti ramane timp aproape de nimic. Te pierzi, aluneci, iti scapa printre degete si harul, asa cum curge nisipul din clepsidra.

Romania reflectata  este de o energie dezarmnata, personajele nu au mama si tata, nu pregeta nimic in scopul clipei imediate, totul fara scrupule, stupefiant in disproportia dintre miza, scop si calea sau metoda.

Sansa de a scrie cateva scenarii cu verva si indubitabil talent, devin un suport pentru autor care intuieste extrem de extrem de clar conditia individului in contemporanietate. Te pierzi, cazi, e zadarnicie, chiar si clipele familiei par dramuite. Umor, nerv, multa vivacitate, un text in Rasvan Poescu isi pastreaza mana care uite inca nu a obosit.

Am avut o placerea de a lucra cu Rasvan Popescu, el fiind scenaristul filmului 'Razboi in bucatrie'. I-am remarcat si atunci forta scriituri, iar apoi capacitatea de a descoperi un subiect cu o idee puternica si mai ales a se focusa pe el.

http://barnathmarius.blogspot.ro/2008/03/note-de-lucrula-razboi-in-bucatariedupa.html




miercuri, 16 octombrie 2013

omul nou in analiza la tele m iasi

http://stiri.telem.ro/emisiuni_difuzate/idei-pe-contrasens-editia-din-15-10-2013-omul-nou--111.html

sâmbătă, 12 octombrie 2013

coada, atat de omniprezenta si eterna in coumnism

http://stiri.telem.ro/emisiuni_difuzate/idei-pe-contrasens-editia-din-8-10-2013--67.html

miercuri, 2 octombrie 2013

sexul si anticonceptionalele, din utopia impusa la tele m iasi

http://www.telem.ro/emisiuni_difuzate/editia-din-1-10-2013--38.html

utopia impusa..la tele m iasi!

http://www.telem.ro/emisiuni_difuzate/editia-din-24-09-2013-frica-de-securitate--15.html

miercuri, 11 septembrie 2013

joi, 5 septembrie 2013

UTOPIA IMPUSA la IASI, TELE M!

http://www.telem.ro/telem/idei-pe-contrasens/70837-idei-pe-contrasens-03092013-utopia-impusa.html

De pe FB citire, UTOPIA IMPUSA intr-un ciclu de spate episoade focusate pe temele principale ale documentarului despre cateva cuvinet cult ale comunmului.

Intr-o prezentare de dl George Onofrei.

Un prim episod excelent moderat, natural cu Lucian Dan Teodorovici in studio.


Un documentar la care tin.
2009 – Utopia impusa - un documentar video despre comunism, 90 de minute. Un glosar video al perioadei comuniste: carnetul de partid, cravata de pioner, ideologia, frica de securitate, sexul si anticonceptionalele, coada si omul nou. 7 termeni definitorii despre perioada comunista. Dupa un scenariu de Lucian Dan Teodorovici, cu Mircea Diaconu, el insusi intr-o ipostaza inedita de prezentator si comentator, cu diferiti intervievati: Stejarel Olaru, Marius Oprea, Mihaela Miroiu, Doina Jela, Ion Bogdan Lefter, Cristian Parvulescu, Rasvan Popescu, Dan Bitman, Ioan Ghury Pascu, Pavel Susara, Vlad Ciobanu si alti care au strabatut epoca. Multe imagini de arhiva, diferite reconstituiri. Fotografii de epoca de Florin Andreescu. 90 de minute de film documentar curat. “Un documentar pe care l-am realizat pe parcursul mai multor ani. Indraznesc sa cred ca va ramane si va merita a fi vazut multi ani.”

Vezi si aici>


 http://barnathmarius.blogspot.ro/2011/07/utopia-impusa-vineri-08-iulie-pe-b-1-tv.html

joi, 29 august 2013

LIMBA ROMANA la Zic Zac de Romania

Joi, 29.08.2013, începând cu ora 16.00-17.00 (ora Germaniei), vă invităm să ascultați
emisiunea în limba română "Zig Zag de România"


Emisiunea se doreste una specială, dedicată sărbătoririi Zilei Limbii Române (31 august), instituită prin Legea nr. 53/2013.

Sărbătorită în centre ca Berlin, Bucure
ști, Los Angeles, Chișinau (Leova, Edineț, Căușeni, Soroca, Bălți, Leova, Hâncești, Cahul), Bruxelles, Budapesta, Istanbul, Madrid, New York (Queens) și Canada, Paris, Praga, Tel Aviv, Cracovia, Beirut, Ucraina, etc., nici noi nu am putut rămâne indiferenți și de la Stuttgart ne aliniem modest celor ce prețuiesc limba română, rezervând emisiunea acestui eveniment.

Din cuprinsul emisiunii:


Alături de colegul meu Emil
Dorin Scheffel, mă voi bucura să-i avem invitați în studio pe Marian Recker (Consulatul Onorific Stuttgart) și Eugen Cojocaru (scriitor și jurnalist)
Via e-mail am primit scurte înregistrări cu interven
ții din partea lui
Ligia Necula (Radio România Cultural, București) și Mihaela Bucin (șef catedră de limba și literatura română la Universitatea din Seghedin/maghiară Szeged, Ungaria)
Ni s-au anun
țat deasemenea intervenții telefonice de la Eugen Tomac (deputat în Parlamentul României, Camera Deputaților),
Liliane Michels (medic în Germania, Partidul Național Liberal- Fdp Baden-Württemberg), Afuzii Chiamiran (președintă ONG Constanța, România, naționalitate tătară), Maia Morgenstern (actriță, România),
Oana Cătălina Chi
țu (cântăreață, Germania),
Nina Ghita (avocat, Grecia, Partidul Ecologist Român), Dainela Istrate (Los Angeles, președinta Uniunii și Ligii Asociațiilor românești (USA și Canada), Ion Haiduc (actor, România), Marius Th. Barna (regizor, România), precum și colegii de la Radio "Luceafarul" Nürnberg.
Din program nu va lipsi muzica românească.

Vă dorim audiție plăcută pe
99,2 MHz sau 102,1 prin Cablu în Stuttgart și împrejurimi precum și
online pe
http://www.freies-radio.de/sendung/zig-zag-de-romania

tel. in studio: 0711/6400444
Cu un gând bun,
Daiana Matieș

marți, 11 iunie 2013


https://www.facebook.com/maties.daiana/posts/10200525106302550?comment_id=5236392&offset=0&total_comments=15&notif_t=share_reply
https://www.facebook.com/groups/200109036712987/553345214722699/?comment_id=553367981387089&notif_t=likehttps://www.facebook.comhttps://www.facebook.com/maties.daiana?hc_location=stream
/maties.daiana?hc_location=stream

Special Thanks: DAIANA MATIES.



From Stuttgart, cu diferite reactii pe FB unde mai nou toata lume comunica mult mai usor. Simpatii, si multumri mici-dar marii echipe ca a facut posibila difuzarea acestor filme: Razboi in Bucatarie, Fata inFata si Dupa gaste. Cateva filme in care cred si ma bucur sa fie vii peste ani.


sâmbătă, 8 iunie 2013

DRAGOSTE SI URA, proza scurta

In republicare apropo de difuzare ok a filmului 'Razboi in bucatarie" la  Stuttgart (cu sprijinul Daiana Maties, zig zig de romania si altii care ii gasiti in link-uir de mai jos)


După ce ne naştem învăţăm ce e binele şi răul, dragostea şi ura, Dumnezeu şi păcatul. Toate acestea trăiesc în noi, dar cei care ne ţin de mână se simt îndatoraţi să ni le repete pentru a nu le confunda. După ani, care nu rareori sunt mulţi, se naşte în tine o dorinţă căreia ajungi să i te înrobeşti cu toată energia şi puterea ce o posezi şi, condus de o voinţă oarbă, încerci cu o disperare vecină cu nebunia să învingi tot ceea ce ţi se opune, chiar cu riscul de a te pierde pe tine însăţi. Mintea este slabă faţă de ceea ce prin sânge vine de la inimă...
Sunt întinsă în pat. Simt că mă prinde somnul. Aş fuma. Mi-e atât de lene să mă ridic. Tac. Dar nu pot să-mi abandonez gândurile...
Iubi ar fi trebuit să fi venit. Mi-e atât de drag. Visurile unuia sunt şi ale celuilalt. Şi, deşi trăim într-o ţară de căcat, cu o lume nenorocită şi o viaţă mizeră, eu şi el suntem fericiţi...Ce e dragostea în stare...
Vorbind, mă aprind. Îmi dau seama că devin mai pătimaşă, mai impulsivă şi că pot părea lesne o exaltată. Cei care m-ar asculta sau m-ar citi dacă aş scrie, şi ce păcat că n-am această înzestrare căci ce pagini ar ieşi, cu aventuri, pasiuni şi ce mai viaţă, vai, vai, vai... dar pe bună dreptate, ar putea spune oricine că sunt prea pulsională şi aşa... deloc chibzuită... Hm… că pledez fără a dezvălui, că invoc fără să cer şi că, deşi tot vorbesc, mă agit, ţip sau alerg fără ca ceva concret să se poată observa sau intui... Totuşi realizez că şi eu şi oricine şi de oriunde şi oricând, înapoi aici se va întoarce, va descoperi totul aşa cum a fost cu dragostea şi ura ce dau oamenilor nebănuite forţe... Sunt lucruri de care nu mă îndoiesc.
Întotdeauna după masa de prânz stau întinsă în pat. Intimităţi. Chiar şi sexuale. Încălzesc. Cum ar spune el: mă promenadez prin menajeria proprie... Celelalte colcăie între ele legănându-şi paturile... Arcuri, praf şi poate plictis...
Iar el nu mai vine... O bătaie, două în uşă... Uite-i pe ai mei. Tata şi mama cum îi ştiam de nouasprezece ani. Zâmbete, bezele, agitaţie ca-ntr-o cameră de patru unde sunt şase persoane în picioare. Toată lumea s-a aşezat pe scaune şi a început să discute despre: şcoală, vreme, oraş, repartiţie, sănătate, fără Europa Liberă că era totuşi prea multă lume în cameră, iarăşi despre şcoală, de două ori despre mozodromul din complex, Timişoara, cantină, vreme, penticostali şi baptişti, poluarea din România ’80 că atât era, trenuri care întârzie, zahărul de pe cartelă, acumulatorul de la maşina alor mei cu care veniseră de la Oradea şi din nou şcoală şi, natural, toate celelalte din cameră au plecat lăsându-ne singuri cu ai mei. Eu şi ei. Ei nu mai erau mami şi tati... Erau Şerifu’ şi Scorpia ! El îi botezase aşa. Fără supărare ! De când refuzaseră să-l vadă. Cu mine! Dar ţine-te bine ! Căci nici el nu mai era iubi...
Nu, nu, nuuu ! Doar un oltean împuţit şi puturos ca toţi ceilalţi, iar aici le-aş fi dat dreptate deşi nu mai aveam când s-o fac, căci pe ei îi interesa numai el, cel care le întorcea viaţa, gândurile şi natural ţi mai ales, nelipsita sănătate, pe dos. Că nu vroia să mă lase pe mine în pace bună. Iar eu, fiica cea bună şi scumpă şi dulce, nu vroiam, dar de fapt ca întotdeauna în viaţă, să fac astfel de cum îmi doreau ei binele meu şi al lor. Şi, în loc ca eu, bozgoriţa cum precis mă pomenea maică-sa, să mă duc şi să mă şi fut, culc, da’ de toate dacă chiar vreau, da’ cu unul de-al nostru, nealcoş dar curat, eu cea frumoasă şi sensibilă şi educată, am înnebunit.
Cum diavolul intrase în mine, tata a început să facă tumbe. Mama-şi rupea nasturii blestemându-mă. Se loveau în cameră de o cămasă a lui, de ţigările din scrumieră sau de versurile cu care îmi tapetase peretele de deasupra patului. Ţipau! Îi imploram... Îşi făceau semne. Fiecare era pe drumul lui. Reproşurile curgeau. Nimeni nu-l înţelegea pe celălalt... Şi atunci ştiam şi ştiu şi voi şti toată viaţa că sunt momente pe care le reţii pentru totdeauna. Explozia, însă, mi-a scăpat! Totul până la a patra palmă. Primele trei le-am primit repede. Refuzasem să le cred. Deşi fuseseră, nu le-am luat în seamă. Dar următoarea mi-a fost scârboasă! Ea m-a făcut să cad pe pat. Şi niciodată nu mi s-a părut o pătură mai păroasă, degetele tatii mai unsuroase, iar mama mai umflată. Nu puteam decât să mugesc. Ca o vită. Plânsul care mi se zbătea în piept îmi făcea greaţă! Da! Greaţă, greaţă, greaţă!... Vai, aş fi vomitat dar parcă mi se lipise stomacul. Nările nu mai aveau aer. Sângele îmi plesnea în degete.
Nu le-a trebuit nici 10 minute ca să-şi dea seama câtă lenjerie îşi lăsase el la mine la spălat, ce cursuri le scriam împreună pe indigo şi câţi bani aveam... Cum m-am spălat pe faţă, cum ne-am târât pe coridoare şi cum ne-am blocat într-o cameră de hotel, mi se pare de prisos să mai repet. Noaptea am încercat să-mi fac planuri şi planuri şi alte planuri, doar ca să pot să-mi revin. Încă îmi era frică. Tăceam. Din voia mea. Abia dimineaţă am început să vorbesc. Fără rost şi cu cât efort. Cât eram de atentă, cum încercam să nu-mi scape nimic, să mă concentrez, să intuiesc şi să prevăd ce vor. Pentru ce? Că ce? Şi ce! Într-o cameră de hotel, cică de lux, unde gândacii urcau pe pereţi, mi se scurgea pe creier urinatul tatii de la baie, iar ochii galbeni ai mamei mă provocau să-l scuip. Nu mai era în ei decât răutate, ură şi negreală. Nu mai era tata care mă conducea pe tricicletă... Nu mai era mama cu care chiţcăiam în bucătărie lângă aluatul cald… La revedere familie care făcea bezele fotografului pe plajă... Erau nişte nemernici care nu puteau suporta să iubesc pe cineva, pe care ei, în aversiunea lor neputincioasă şi nenorocită, nu-l puteau accepta. Înfiorător!... Trei zile. Eu, Scorpia şi Şerifu’.
În acele zile am ascultat din nou, de zeci de ori, povestea vieţii părinţilor mei. Uneori şi suferinţa îţi provoacă silă şi dispreţ. Nu mă mai interesa nici bunicul care venise de la ruşi o epavă. Când îi auzeam bocind de cât efort se mutaseră la oraş ca să mă dea la o şcoală severă, mie îmi venea să râd. Renunţasem şi la casa pentru care îşi nenorociseră şi sănătatea! Să o dea toată soră-mii! Gata! Că vreau şi eu să-mi fac viaţa!...
Ca să spun că era ca-n filme, că nu ieşeam din cameră decât câteva minute la aer pe o terasă, că serveam cina urmărindu-ne reciproc, că nu aveam câte dar le-am cerut poşeta, nu ştiu de ce dar mi se pare stupid.
În a treia noapte l-am văzut în stradă. În cameră, întunericul plesnea de sforăituri. El era jos !... Am coborât în fugă, desculţă şi cu sandalele în mână. Bâlciul abia începea... Între etajele trei şi patru, un beţiv mi-a zâmbit; voi avea noroc! Să fie!... Când l-am strâns în braţe pe iubi tremuram, tremura, tremuram…
Nu mai aveam ce căuta în oraş. Din gară am sunat-o pe soră-mea şi am anunţat-o de plecarea mea la Craiova. I-am dat adresa părinţilor lui. Ea urma să-i sune pe ai mei la hotel. Noi ne-am urcat în primul tren spre sudul cel atât şi atât de iubit. Mi se cam făcea lehamite. Nu aveam nici un pic de încredere. Zaibăr, lene şi o boală după decoraţii – toate îmi provocau frisoane. O familie extaziată de cel care mă ţinea în braţe, mă punea pe gânduri. Cum îi ştiam pe ai mei, bănuiam că vor veni după noi. Ne vom mai bate! Nu va fi uşor... Ce bine că eram cu el !... Iubi, iubi, iubi...
Iubi ! Aşa-i spuneam. Tudor, numele său de botez, mi se părea umflat ca un pepene. Toată fanfaronada alor lui, ce-l trompetau de parcă vedeau moaştele străbunei eroine, mie mi se părea deplasată. Eram decisă să schimb o pagină de istorie în una de dragoste.
Iubito, uneori reuşesc să ning nefiind decât un fulg de nea... Puiule... Mă săruta. Eu îl ţineam de curea. Eram pe culoar. Doi blatişti. Uneori îl pişcam de şold. Acolo unde avea puţină cărniţă. Mai moale şi mai caldă. Când în palmă ţi se lasă... Prunci mulţi eu ţi-aş face... Era noapte şi trenul gonea. Uneori şoseaua se lua după noi... Te-am căutat ca un disperat. Zic, din gară să mergem la biserică. Ne-om lua şi nimeni nu ne-o împiedica... Dar eu nu sunt o slută ori o ţoapă ori o nimenea! Nu! Nu,nu,nuuuu! Vreau să-i văd pe toţi în spate când voi spune DAAA !... Da! Să fie! Să trăiţi!... Nu fi prost... Poate vin ai tăi degrabă, căci e noaptea lungă şi albastră... Sunt după noi, dar ţine-mă de mână... căci în tren mi-e frig şi o ureche îmi vâjâie! Lasă-te pe umărul meu! Mândru, falnic sta-voi noaptea-ntreagă treaz... Brrr ! N-a fost decât o sclipire! Când pe Scorpie o văzui călare ! Pe mătură zbura şi trenul ajungea! Îşi întinse mâna. Rubinia piatra geamul îl zgâria... Nu mi-e teamă de viaţă, cât de greu să ne fie. Bani şi şpagă vom da! Împreună într-o cameră ne-om muta!... Iubi ! DOI ANI mai sunt până când vom termina şcoala! Mi-e cam frică! Hai să fugim în lumea largă!… Lasă tu, că ne-o da bani babacu’! Tot la el în garnizoană ne-om întoarce !… Crezi c-o să-i placă? Fără zestre şi cu dispreţ? Căci lumea e rea dar bună de ureche! Repede te află! De cine? De Şerif mi-e mai teamă! Tare aprig e! Multe nu prea ştie! Poate e la barieră! Uită-te la maşini! Multe sunt... Dacii-s toate şi pocite!… Lasă asta! Casa ne-om aranja... doar un an doi, poate trei, copil n-om face! CAR, rate, împrumuturi cu curaj şi îndrăzneală! Ai să vezi cum vor veni în casă! Rând pe rând. Alb imaculat şi înalt! El frigiderul Fram!... Voi fi harnică şi gospodină! O maşină de spălat e bună şi pentru îmbăiat! Voi fi tandru şi pentru vecini impunător! Niciodată nu voi intra beat în dormitor! Să te cred? Eu îţi jur! Că de zaibăr o să uit! Te voi ţine ca pe o regină! Eva, Evi, Evichea! Toată lumea ne-o invidia!
Când îl auzeam cât pălăvrăgea şi vedeam cât se hizlea şi simţeam cum se avântă ca un ameţit, mă întrebam cum puteam fi atât de senină. Nici ai lui nu erau prea încântaţi de noi. Dintre cei care ne cunoşteau, ne încurajau, realizam eu, datorită unei simpatii faţă de exotismul legăturii noastre. În afară de câţiva prieteni de-ai săi, dar pe care nu puteam conta, nimeni nu s-a oferit să ne ajute astfel decât cu sfaturi, încurajări şi bezele.
Am ajuns la ai lui a doua zi pe la amiază. Sudul cel iubit!… La marginea oraşului ţiganii au tras semnalul de alarmă ca să poată coborî mai convenabil. Trenul a icnit şi a rămas acolo patru ceasuri. Am fi putut să o luăm pe jos dar am rămas aşteptând clipa imediată a plecării. Ne pregăteam să-i găsim pe Şeriful şi Scorpia la masă... În casă nu era decât soţul soră-sii, ce fugise de la slujbă cu trei amici să bage o ciorbă de burtă şi acum completau lozul de duminică. Unsuroşi la faţă, mi-au zâmbit cu drag. Au început telefoanele. Într-un sfert de ceas a apărut colonelul anunţând mobilizare generală. Eu eram murdară şi prăfuită. Mi se părea că put. Am intrat la baie. I-am lăsat pe bărbaţi să pună lumea la cale. Radio-ul urla! Cincinale, pace, arăturile de primăvară, va cânta peste un ceas Florica Calotă ! Apa caldă nu curgea! Am făcut un duş rece, rece, rece! Ghiaţă! Dar mi-am revenit... De dincolo se auzeau vocalizele casei. Apăruseră précis femeile! Toate!... Băiatu’ mamii, mamii şi dă-i cu bocete şi ţipete şi lacrimi. Lângă ea, un glas mai subţire. Ah, ce pălărie mov! E a ei, a Evei mai precis! De slăbit a mai slăbit?!?... Auzi care erau problemele noastre? Îmi venea deci să vărs. Scroafele!... M-am aşezat pe marginea vanei, lângă uşă şi am început să mă şterg uşor, uşor, uşor, auzind şi duşul care mai şiroia şi ameţeala de-afară. Iar oboseam. Mă simţeam străină... Mi se făcuse dor de casă. Dar dor, dor, dooor. E aşa greu să-ţi faci viaţa ta? Eu şi el. Noi doi ! Dacă chiar vrem asta.
Dincolo, explicaţiile curgeau una după alta. Cum e tata gospodar şi mama distinsă... Ei ne iubesc, nu se opun, dar să ştim cât de greu o să ne fie... Nimeni să nu se mire când şi alţii au principii. Drepte strâmbe, fiecare singur şi le judecă. Mai de dispreţuit sunt cei fără un gând... Tot oraşul îl respectă ca pe un general. Numai bine făcut. Domn aşa, mai rar, au spus multe doamne... Lasă mamă, că ştii bine cum mi-ai spus să nu mă-ncurc cu orice mâţă?!? Moldovencele sunt puturoase, regăţencele mincinoase, iar cele din Banat prea fudule!... Multe-s şmechere şi închipuite. Repede te prostesc, fără să ştii cui îi spui: te iubesc!... Colonelul spunea că sunt fată bună! El în ochii mei credea! Nu sunt verzi ca şi marea, ci albaştri ca şi cerul... Voi fi o nevastă iubitoare! Ştie asta ginerele său! Unguroaicele sunt şi aprige! Sângele îl au şi roşu... Ba sunt chiar curve, zicea nevastă-sa! Tudorică să fii grijuliu! Precis să ştii câţi drăguţi a mai avut !... Că cu ea în casă degrabă vrei să vii... Vai, văleu, dar ce au bozgorii cu noi?!? Din valahi împuţiţi nu ne scot !... Ce, noi n-avem un nume?!? O tradiţie şi o istorie milenară?... Domnitori şi oameni de ştiinţă?... Că pe Coandă şi Brâncuşi îi ştie şi America toată!!!… Lasă, mamă, ne-om împăca… sunt şi harnici şi strângători. Mult face, ei ţi-l dau! Trebuie să ne împăcăm cu toţii! O familie să facem împreună. Voi cu ei. Eu cu ea.
M-am privit în oglindă. Doar mi-am rujat buzele. Cu acel baton vişiniu, păstos şi lipsit de luciu. Când am ajuns în cameră, toţi m-au complimentat. Mama lui radia. Iubi să mă sărute... Dar a sunat soneria! Lung şi scurt... Ştiam cine e la uşă.
Toţi s-au repezit la uşă, dar nimeni n-a îndrăznit să deschidă. Am ajuns eu. Mi-era frică. Am închis ochii, doar pentru o clipă...
Şeriful mi-a zâmbit. Iubi mă ţinea de braţ. Mama se prezenta. El a vorbit primul. Vocea lui sigură, clară şi directă, i-a încovrigat pe toţi. Nimeni n-a îndrăznit să-l contrazică. Ba mai mult, se uitau la el cu respect pentru lovitura ce le-o dase. Chipurile lor zâmbeau anemic şi-mi stârneau dispreţ. Îl uram pe tata! Pentru ce-mi spusese... Niciodată nu mi s-a părut binele mai slab şi răul mai puternic. Nicidată nu am văzut vrăjmăşia crescând mai repede şi mai impunător. Iar speranţa mai bleagă... Niciodată nu mi s-a părut mai nemernică viaţa!... Eram umilită. Neputincioasă şi chiar mânjită. Atunci eu nu eram acolo decât dovada celor spuse de el!
  • Aşa cum a fugit de la noi, o să vă părăsească şi pe voi!...
Peste trei ani, într-un oraş nenorocit din acel sud imposibil, un tribunal pronunţa fără complicaţii divorţul dintre noi doi. Nici unul dintre noi nu s-a luptat să schimbe hotărârea celuilalt. Ce, poate, ne-ar fi putut împiedica, copilul nu exista...
MARIUS TH. BARNA
15.03.1999, Bucureşti

moartea unui sef de stat

  o mai public la cerere...


atât de mult a plouat în acea zi
nenorocită şi tristă
când eram la grădi
şi mama, mămica mea nu mai venea...
ploua într-una...
şi nu venea....
tantile educatoare ne împingeau în colţuri,
noi cu jucăriile nu ne mai jucam,
ploaia lovea la ferestre într-una
şi mama nu venea.
Era un plicits într-una
şi o supărare imensa că ea şi alte mămici tot întârziau
iar noi nimica nu ştiam
până într-un târziu
după mai multe ore
când a venit să mă ia
şi am aflat că murise Dej
şi-l îngropaseră în tristeţe şi plânsete
şi nu mai ştiu pe unde i-au cărat pe toţi...
şi nu ştiu pe unde, de la institut pe mama o plimbaseră
în ploaie de dimineaţa până seara
şi ea şi altele abia într-un târziu...
ajunseră să mă ia acasă.
Ploua enorm
şi din tranvai ploua şi era trist.
Tare m-am suparat pe Dej
Ce viaţă şi ce chin şi pe ce ploaie mama umblase
iar pe tata, când şanţul îl asculta şi înjura
şi pe Dej şi pe Ceaşcă, mai abitir
de îndată îl înţelegeam...



vineri, 7 iunie 2013


http://www.onlinereflect.eu/home.php?id=a0b0c0de
http://www.barnathmarius.blogspot.ro/2008/03/note-de-lucrula-razboi-in-bucatariedupa.html http://www.barnathmarius.blogspot.ro/2008/03/face-to-facefragmente.html
 http://www.barnathmarius.blogspot.ro/2009/06/dupa-gastepromo.html