vineri, 6 februarie 2015

NORII...








NORII
Asa e nemarginirea
Atat de aproape, atat de departe...
Asa e viata
Plina de vise, dar si uitare...
Cu atatea sperante
Si cate risipiri...
Asa  e timpul
un fluviu
care uneori te poarta...
Asa e dragostea
Totul si nimic
Fara a sti in ce gara ti-e sortit
a-ti gasi fericirea...
Asa sunt gandurile
care adesori te framanta
fara a putea sa le gasesesti
adesori raspunsul nimerit
Asa  e sufletul
Ceva ce iti apartine, aurul tau
dar care iti scapa din mana
asemeni nispului, timpului, norilor
care se desfac
plutesc
se duc
in zare....

Un comentariu:

Anonim spunea...

Asa e si poezia: o stare de spirit sau de suflet. Nu stii daca e o capcana in care cazi trecator sau un crampei de vis prins-surprins in cuvinte.