joi, 21 decembrie 2017

CALUGARITELE VRAJITOARE, 27.12.2017, premiera la GLENDALE






CALUGARITELE VRAJITOARE
documentar de lung metraj, dupa un scenariu de Doina Rusti, regia Marius TH Barna 

cu Eugen Negrici, Aurora Liiceanu, Vintila Mihailescu, Bogdan Popa, Soralta Solcan, Aurora Olteanu, Cristian Andrei. diferiti intervievati, filmari in Bucuresti, Govora, Manastirea intr-un Lemn, Cozia, etc, reconstituiri cu Meda Victor, Constantin Florescu, Gelu Nitu, etc.
Inspirat dintr-un caz real, de Sf Maria, in 1715, in ziua executiei lui Constantin Brancoveanu la Istambul, , principesa Pauna Cantacuzino, are la Manstirea intr-un Lemn, o criza nervoasa grava, neexplicata medical, doar descrisa in documentele epocii. Pentru a o salva de supozitia de culpabilitate fata de Brancoveanu, pe care l-ar fi tradat, principele domnitor Stefan Cantacuzino condamna trei calugarite. Una, Olimpiada va fi zidita de vie, in subsolurile unei manastiri, iar alte doua vor fi spanzurate sub acuzatia de vrajitorie. Un documentar despre toleranta/intorleranta, despre mentalitati atunci/acum legate de vrajitorie, dar si manipulare sau fragilitatea feminina in raport cu statul.


CALUGARITELE VRAJITOARE, premiera pe 27.12.2017 la Glandale



PARADOX FILM


CALUGARITELE VRAJITOARE
Realizat cu suportul
Centrului National al Cinematografiei

Un film de Marius Th Barna
Dupa un scenariu de DOINA RUSTI


Cu: EUGEN NEGRICI, ANTOANETA OLTEANU,  SORALTA SOLCAN, MARIUS CONSTATINESCU, BOGDAN POPA, AURORA LIICEANU, dr CRISTIAN ANDREI, VINTILA MIHAILESCU,ION PREDESCU,MAICA ECATERINA

cu participare:MEDA VICTOR, CONSTANTIN FLORESCU, LILIANA PANA, GELU NITU

MUZICA: PETRU MARGINEANU SCENOGRAFIE RECONSTITUIRI :GRIGORE PUSCARIU
COSTUME :FLAVIA BARABS MONTAJ: CRISTIAN GEORGESCU, VLAD NEDELCU MIXAJ: MIHAI ORASANU, MDV DIRECTOR DE PRODUCTIE: ELENA POPA-NITU IMAGINEA SI CAMERA SORIN GOCIU REGIZOR SECUND :SPERANTA GANECI


PRODUCATORI: MARIUS TH.BARNA,AVRAM ICLOZAN PRODUCATOR EXECUTIV: MARIUS TH.BARNA SCENARIUL: DOINA RUSTI, REGIA: MARIUS TH. BARNA


luni, 20 noiembrie 2017

lovesc, deci exist in cinema



lovesc, deci exist!, news


http://www.hotnews.ro/stiri-haute_culture-22121217-lovesc-deci-exist-trafic-corporatii-cronica-unui-film-despre-violenta-din-romania.htm



vineri, 27 octombrie 2017

From LOVESC, DECI EXIST, side two, din 19.11.2017 in cinema


Deținut - umblam câte 10-15, fiecare cu cuțit la el, sabie, rangă și trebuia să acționăm. Trebuia să le folosim sau să nu le folosim. Era alegerea noastră.

FAMILIA
1 - Pentru faptul că o dată mi-am făcut unghiile altă culoare decât alb sau lac transparent, dimineaţă am găsit un bilet mare pe hîrtie scris cu un cuţit înfipt într-un tocător vata şi cu acetona. Că dacă nu-mi şterg unghiile până ajung acasă o să mi le ia să mi le pună pe tocător şi să-mi taie deget cu deget.
Vintilă Mihăilescu - pe lânga violenţa aia care exista în mod “firesc”, adică mod de la sine înţeles, apare şi un fel de, de frustrare suplimentară, “ce-am fost şi ce-am ajuns? eram bărbat şi bun, aveam nişte drepturi sau mă rog un prestigiu al meu, acum s-a ales praful de mine”, şi apare un surplus de, defulare, pe cine poţi să te răzbuni întâi si-ntâi, pe cine ai la-ndemână
3 - M-am dus la poliţie, i-am făcut plângere împotriva lui. Nu i-a făcut nimic. M-am dus, i-am făcut un ordin de restricţie, mi-am pus. A primit citaţie acasă, a dat la copil să citească. La fetiţa cea mare. Fetiţa cea mare a zis cum să fac aşa ceva pentru ca tata să ajungă pe stradă
2 - într-o seară, patru ani avea fata mea şi într-o seară m-a strâns foarte tare de gât şi m-a dat cu capul de şifonier şi mi-a dat un pumn şi mi-a zis că dacă eu nu stau în seara asta liniştită şi că el în momentul ăsta vrea femeie şi să stau să, aşa mi-a zis “să-şi bată joc de mine”, mă omoară. Şi copilul meu era în pat şi el şi-a bătut joc de mine jos şi-am rămas gravidă.
ORASUL
Lavinia Betea- Violenţa o întâlneşti la orice pas. Violenţa, agresivitatea poţi s-o întâlneşti dacă tu treci pe intersecţie, normal, pe zebră şi semaforul arată verde şi te înjură şoferul care vrea să treacă, încălcându-ţi ţie drepturile.
Vintila Mihailescu - Vorbeam cu un irlandez care spunea la un moment dat: ’ Domle sunt fascinat de traficul din București de faptul că de câte ori se înjură, că își dă seama ca se înjură, eu mă așez deoparte și mă aștept să iasă din mașină să se ia la bătaie. Și nu iese nimeni, nu se bate nimeni. Eu nu înțeleg cum vă înjurați voi fără bătaie’’
Flori taximetrista - Am luat o fată gravidă. Și acum îmi aduc aminte de ea. Și îmi vine să plâng. Doar când îmi aduc aminte de ea. Nu spun că aproape am fugit cu ea că aproape năștea aici prin mașină. Am luat-o de la, de pe Baba Novac. Ion Țuculescu cu Baba Novac, de pe acolo. Era cu soțul ei îmi făcea cu mâna. S-a urcat în mașină și imediat la intersecție s-au dat jos din mașină. Mi-a plătit cinci lei, zece lei, nu știu cât a făcut că era un leu și ceva, nici nu pornise aparatul bine. Și eu am rămas acolo în stația de taxi. În oglindă vedeam tot. El o îmbrâncea, o împingea, țipa la ea. Ea i-a tras o palmă lui. Ea stătea pe bordură și plângea. Se vedea pe ea că nu mai are mult și naște. Și am vrut să mă dau jos. Dar zic: ”Stai un pic, poate mă bate ăla și pe mine”, mi-era așa un pic teamă să ... Ea tot voia să vină la mine la taxiul, el tot o trăgea înapoi. O smucea, o zguduia. Da, ce i-o fii făcut fata asta de nu o lasă în pace? Până la urmă ea s-a urcat la mine în mașină că eram prima, singura mașină ca și taxiul. Vreți să o iau spre Cișmigiu? Și s-a urcat într-un final și el, s-a urcat în față lângă mine. Stătea foarte ghemuit cu fața spre geam, cred că nu suporta femeile, nu știu ce avea băiatul ăla. Ea era terminată. Se vedea că a plâns câteva zile, clar. Cred că a și bătut-o, nu pot să-mi dau seama. Da, nu mi se părea să fie de vreo etnie romă, că la ăștia se întâmplă bătăi, ochi vineți și toate cele. Și eu dădeam să plec și: ”Nu, stați aici!”. El îmi spunea să stau pe loc ea zicea: ”Du-mă la Municipal, du-mă la Municipal! Vrei să nasc aici, să nasc pe străzi! Ai înnebunit?”, îi spunea lui. ”Nu, că nu mergi la dr. ăla, nu mergi la dr. ăla!”. Până la urmă ea l-a rugat frumos s-a dat jos din mașină și am plecat cu ea. M-a rugat frumos să plec cu ea.
SUPORTERII
Dinu GUTU – în primul rând ar trebui să ne uităm un pic în spate la ce, de unde provine violența, violența asta. În primul rând în cadrul galerii, galeriilor de fotbal cred că e și o formă de rit de trecere a anumitor băieți a unei forme de împărtășire a unei masculinității trăite. E printre puținele forme pe care le întâlnim în oraș de a crea legături, solidaritate între băieți de aceeași vârstă din clase sociale diferite, care se întâlnesc sâmbăta duminica la meciul de etapă, la meciul de fotbal al echipei favorite
SCOALA
Băiat- am avut odată o încăierare, cum se spune, cu cineva pe stradă. Treceam o trecere de pietoni omul a considerat că am trecut foarte încet trecerea. Am venit la mine din mașină si a vrut să mă bată. Într-adevăr , era mai mare, mai masiv, am dat să fug. Nu puteam să stau să mă bat cu el. Am plecat, i-am luat numărul de la mașină și m-am dus la poliție și s-a rezolvat.
Marginali
Stela – A, e moartea mea clinică. Aia când m-am, când am intrat pe tunel. Când am dat cu capul în ușă. În detenție. Și am căzut jos cu capul. Aia ar fi. Care n-am cum să, pentru mine aia e cea mai ..., dar așa sunt destule. Eram în închisoare, eram destul de supărată. Primisem condamnarea de 15 ani și eram în afară de asta cu două săptămâni de zile aflasem și că sunt seropozitivă. Și am simțit că nu pot să le mai duc pe toate. În același timp era foarte mult haos în cameră și în secunda aia m-am dus și am dat cu capul. Am dat cu capul de gratii, am căzut jos. Nu mai aveam puls, nu mai aveam absolut nimic. Și a fost pentru câteva zeci de secunde în care n-am mai fost. Am plecat l-am văzut pe taică-meu. Dion păcate n-a vrut să-mi întindă mâna că dacă întindea mâna eram acuma în culmea fericirii, eram cu el acolo. Pentru mine asta e ceva care nu pot să trec peste. În același timp mi-a făcut credința mai puternică. Pentru că eu am văzut viața de dincolo.
JUDECATI
deținut penitentciar Timisoara – Era undeva, în mijlocul, în mijlocul verii. Eu ca urmare a ceea ce făcuse ea, îmi spusese, am încercat să port o discuție cu ea. Să punem cărțile pe față, cum ar fi. Să spunem realitatea de fapt. Să nu ne mai ascundem de după degete. Să-mi spună, cel puțin, să-mi spună în față dacă ce am trăit până în momentul respectiv a fost realitate sau doar a fost un joc și atât. Ne-am întâlnit am mers în locul unde mergeam de obicei să ne plimbăm. Era o zonă mai liniștită, mai retrasă cât de cât. Și am încercat să purtăm discuția respectivă, acolo. Ă, des, discuția nu a evoluat așa cum credeam. Așa cum mă așteptam. S-a întâmplat să aflu că îmi spunea cu indiferență și cu, cu atitudine destul de sfidătoare pentru mine și pentru tot ce a fost în trecut. Mi-a spus faptul că tot ce a fost, a fost de fapt, teatru. Că nu m-a iubit niciodată și că totul a fost ca să fie și să treacă timpul.
Lavinia Betea - Freud spune că omul are 2 instincte: un instinct al vieţii, pe care el îl numeşte eros, un instinct al morţii, thanatosul. Între cele două instincte, sunt în directă legătură unul şi cu celălalt. Deci dragostea, relaţiile dintre două, dintre cele două sexe presupun o tentinţă către agresivitate, care însă, aşa cum sugeram mai înainte, trebuie control
Deținut Galati 2 - m-am gândit să-mi schimb țara! Nu știu, m-am atașat foarte mult de Spania. Și am ajuns să pot să am, să-mi fac toate poftele și printr-o manieră legală. Să am tot ce-mi trebuie. Nu sunt genul de persoană care poate să muncească pe 10 milioane.
EXPERIENTE
Mihaela Miroiu - M-am simțit foarte nemulțumită că nu am fost niciodată pregătită, de exemplu, pentru violența sexuală stradală, când eram femeie tânără. Și când am pățit-o personal. M-am simțit extrem de umilită și cumplit de terfelită de violența sexuală exercitată asupra mea de unii dintre profesorii mei. 
MARGINALI
Bulibașa - Cea mai frumoasă amintire a mea este copiii mei. În viața mea. Pentru că sunt mari, am patru băieți și o fată. Și toți copiii mei au câte doi trei copii. Dacă vedeți ce copii frumoși are și ce nepoți am eu. Aia e cea mai mare mândrie a vieții mele! Care salt mâinile sus pentru toată viața.

STAPANI SI SCLAVI 
Cristian Pârvulescu- Viziunea despre capitalism, din România, este o viziune de tip Hobbes. Hobbes considera că societatea este rezultatul unei lupte permanente pentru supraviețuire. Omul este lup pentru om. Cel mai puternic supraviețuiește ceilalți sunt înlăturați. Această viziune despre capitalism pe care Bucureștiul o pune în spectacol, în pagină cel mai bine, este cea care face ca violența să domine nu doar clipul publicitar ci și emisiunea de dezbatere televizată. Care nu mai este o emisiune a argumentului rațional ci una a atacului permanent.
Oana sibiu - La oamenii supuși hărțuirii morale sau profesionale este fabulos faptul că nici măcar nu realizezi, o vreme, că ți se întâmplă ceva. Sau că acel ceva are un nume. Și că surprinzător sau nu, nu este există un cadru legislativ, care să reglementeze astfel de situații. Deci inițial nici măcar nu realizezi că ți se întâmplă ceva ție.
Constantin - În caz contrar, în situația în care nu dorim să le ascultăm avertismentul și să desființăm sindicatul urmând să suportăm represaliile companiei. Care se vor răsfrânge atât asupra noastră personal cât și a bazei, asupra colegilor. Și după această întrunire s-au ținut de cuvânt întrucât că noi nu am vrut să renunțăm la această asociere. Dumnealor au început să exercite presiuni, direct, asupra întregului colectiv și individual asupra anumitor membri ai colectivului Wizz Air de la București. Au făcut concedieri individuale în număr de 19 pentru a fi la limita concedierii colective.
Ernu- Asta e o formă de violență destul de mare. De ce? Pentru că în momentul respectiv creează un precedent în care nimeni nu v-a mai îndrăzni să lupte pentru drepturile lui pentru că se teme. Omul are un job, omul are de plătit o întreținere, un copil, o familie, un împrumut.Și atunci lucrul ăsta devine foarte, omul devine foarte precar în fața puterii unor instituții, unor patroni puternici șamd.
Costel Galca – Ea este extrem de perversă pentru că nu o observăm. Ea face parte din răul cotidian pe care nu-l mai observăm. Ni se pare normal ca anumite gesturi, anumite atitudini să fie așa. Or, aceste mici gesturi, mici atitudini ele, de fapt, sunt, sunt violente. Dar nu le percepem direct în conștient ci le percepem într-un subconștient.

si altele.................
http://barnathmarius.blogspot.ro/2017/10/i-hit-thefore-i-am-film-by-marius-th.html
http://barnathmarius.blogspot.ro/2011/07/http://barnathmarius.blogspot.ro/2008/03/note-de-lucrula-razboi-in-bucatariedupa.htmlutopia-impusa-vineri-08-iulie-pe-b-1-tv.html http://barnathmarius.blogspot.ro/2015/09/colonia-penitenciara.htmlhttps://www.blogger.com

http://barnathmarius.blogspot.ro/2013/05/5-nu-uita.html

joi, 26 octombrie 2017

from lovesc, deci exist, premiera pe 16.11.2017



Mihaela Miroiu- Animalele nu se bat pur și simplu. Animalele se bat ca să se apere. Sau se bat pentru lucruri precise gen, teritoriu. Se bat din cauza unei agresivități împotriva puilor sau, eventual pentru hrană. Cred că singurele ființe, care se bat din motive ideologice, din motive religioase, etc, sunt oamenii.
Lavinia Betea – Una dintre teoriile psihosociologiei, cu referire la geneza agresivităţii, stabileşte că face parte din natura umană această componentă. Este înnăscută.
Alferd Bulai  socilog -  Fiinţa umană este o fiinţă puternică este una dintre cele mai agresive, cel mai agresiv animal de pe pământ. Sunt doar vreo 20 de specii de animale care atacă omul, omul le atacă pe toate deci nu suntem firavi
Suporter  – În primul rând, violența face parte din natura omului. Pentru că noi suntem animale superioare. Și mereu ne-a plăcut să dominăm pe celălalt.
Cristian Pârvulescu– Într-o țară în plină tranziție cu un capitalism debordant era fatal ca să existe o intersecție între infracționalitate și politică, infracționalitate și economie. De unde se pot obține cel mai ușori bani? Din infracționalitate, din trafic, din criminalitate.
Vintila Mihailescu – antropolog  E, ori cu o lipsă de încredere în oameni, cu o lipsă de optimism pentru viitor, cu o frică şi asta se măsoară sigur după declaraţii: ,,Vă e frică de viitor?’’, ,,De ce anume vă e frică?” deci lista de frici ale societăţii româneşti a cam crescut în ultimii ani şi a crescut şi în intesitate.
Costel Galca  -  Ea se întâlnește în toate companiile, în toate societățile. Fie că sunt cu capital de stat, fie că sunt cu capital privat. Nu are importanță. Ea este de sus în jos, transversală, de jos în sus, de la șef la subaltern, de la subalterni la șefi, între colegi. Ea există. Ea există, violența
Cristian Pârvulescu -  O societate în care drepturile omului și rolul instituțiilor să fie respectat. Ori, nu, se pare că nu ne îndreptăm spre așa ceva. Violența de care vorbim e dovada cea mai clară a acestor lucruri.
Dan Antonescu --  Este trist că din zona politicului se transmite către populație o, un anume soi de violență. Începem cu violența verbal
Oana Băluță -  Există un tip de agresivitate sau de asertivitate a candidaților. Și în opinia mea asertivitatea asta a fost hrănită și de mass-media. Mă întorc acum la cee ace inseamnă spectualizarea a vieții politice, iar în viața politică înțeleasă ca spectacol. Agresivitatea sau asertivitatea înțelese ca limbaj agresiv, poziții corporale assertive, agresive de intimidare a candidatului suntt cee ace noi am văzut în dezbaterile televizate.
Mihaela Miroiu- Momentul de vârf în această competiție politică îl reprezintă de obicei anii electorali. Acum, sigur că în România, agresivitatea este uriașă pentru că în acest deceniu, noi avem cinci ani electorali din zece. Deci, probabilitatea să ai o stare exploziv-conflictuală crește direct proporțional cu densitatea alegerilor.

luni, 16 octombrie 2017

I HIT, THEFORE I AM, a film by Marius Th Barna



I hit, therefore I am!

A film by Marius Th Barna
Based on a screenplay by Bogdan Ficeac

Short synopsis


The film focuses on presenting and decoding the mechanisms, the mentalities, the motivations that cause an increase in aggression and violence in our country nowadays.
The film, which is divided into several chapters: family, the city, the supporters, school, outcasts, experiences, judgments, masters and slaves, reflects a wide range of extremely authentic mentalities, starting from domestic violence, and intersecting different destinies such as of a gypsy chief, HIV positive people, anthropologists, sociologists, and ending with professional violence, etc in order to reflect the violence of our present.

A variety of subjects are speaking naturally either facing the camera or sitting back turned, revealing different situations, reflecting a world whose violence is its essential component. A reflective, dramatic, but human film.