O FEMEIE SINGURA (I)

O FEMEIE SINGURA

de Marius TH Barna

Doar un text, urmeaza partile II si III...                 

     Adina sofeaza ingandurata. E o femeie de 35 de ani, bine aranjata, evident din categoria de bussines-women. E seara. Orasul cu tot felul de oameni si masini. E obosita. Nu prea are chef. Intersectie. Diferite altercatii cu unii care nu-i dau prioritate. Trebuie sa se retraga cu masina. Initial refuza, dar apoi accepta. Sofeaza un Renault Meganne. O ia printre aleile dintre blocuri. E sunata la telefon. Raspunde cu jack-ul de la ureche.

-Seara, Gina! Inca la treaba?

-Fain! Eu am disparut!

-Buna, tu! M-a sunat seful. Aterizeaza maine si ar vrea sa fie la pranz la tine. Niste schimbari in derularea creditului din semestrul urmator….

-Chiar asa….hm, mai vedem,e plin, maine….

-Hai, tu!ca ai mai mari din Baneasa asteapta un rapuns.

-Vorbim,  maine, la noua. O sa va fac o ferestra inainte de pranz.

-Te pup! Esti o dulceata! Seara buna!

-Merg la mama!

-Bravo! Mama ii numai una!

Zambitoare Adina a inchis. Sofeaza, incet, isi cauta un loc de parcare. E full. Plin. In fine descopera ceva. Parcheaza cu grija printre masini. Coboara. Cateva plase de cumparaturi, ceva alimente. Face cativa pasi si e claxonata din spate. Un tip, rau, nervos o apeleaza fara retinere:

-Cucoana! Iara ai lasat masina aici? Asa de distractie…sa ma plimb eu toata noapteaTe faci ca nu stii ca e locul lui nenea?!? E retinut..eu platesc....capisco?

-E domeniul public!

-Public e wc-ul ma-tii! Muta-ti masina ca ti-o blochez de nu o

mai misti trei zile….

Exasperata, Adina se intoarce. Urca in masina. Bodoganind si monosilabisand, o muta la vreo suta de metri mai incolo in curba unei alei.

-Toti cretini sar cu parul pe tine! Primarie de cacao! Animale! Nu oameni. Si  Cand au probleme se gudura pe langa tine…

nu pot eu sa vin si sa plec linistita de la mama….Normal, gunoi peste tot….

    

     Din nou cu plasele pe alee. In fata la vreo cincizeci de metri, smecherul care o abordase s-a oprit cu doi la vorba, uitandu-se flegmatic spre ea. Ea isi desface poseta, apuca un spray de protectie pe care si-l ruleaza in palma. A mutat plasele intr-o

mana, iar in cealalta, e spray-ul mic pe care ruleaza pentru a se calma. Nu-l lasa din palma.Intra in bloc.

E in lift. Si-a scos o tigara, dar nu o aprinde. E obosita. Iar oglinda din lift e necrutatoare.

Adina suna. Scoate cheile si deschide usa. Intra inauntru. cateva pisici se invart in jurul ei. Trece prin hol si in sufragerie o gaseste pe dna Demian, mama ei, la televizor.

-Buna, mama! Esti bine?

-Bine, bine…imbatranesc incontinuare…Repeta astia stirile intruna.La pranz, la cinci, la sapte, accidentul de pe DN1.Aceleasi imagini…

-Ti-am adus niste banane…

-Mai am…Ce tot cumperi atatea…?

-Fructele iti fac bine…

-Nimic nu imi mai face bine…Trebuie sa o duc pe Miti sa o castrez...Asta e tot dupa ea….si daca imi mai face o serie…Iar a vorbit Isarescu ca bancile lucreza cu riscuri…se arunca cu credite pe piata…

     Adina face curat. Ii goneste pe cativa pui negri de pisica. Le schimba mancarea. Aeriseste. Priveste afara in parcare la masina. Ii curate mamei o portocala…

-Asta e viata mama…un sistem care asa functioneaza…cand nu merge, e rau pentru toata lumea 

-Tu de ce nu te mariti odata?...Ce are doctorul?

-Frisoane si garzi..si mai are de dat niste examene….

Ce vrei sa-l cer eu?..

-Sa faci si tu un nepotel….Tot zic ca proasta. Tu ii plimbi pe toti…Dinu ca avea afaceri ciudate. Mihai ca e profesor si pisalog…eu pe tac-tu’ l-am pus la colt dupa trei luni.

Ori, ori. Sa se decida ca venea postul si intr-o luna am fost maritata…

-Toate la vremea lor…

-Eu vorbesc..eu aud…si tu tot singura...Avea dreptate tata ce esti prea isteata si o sa te mariti greu...

-Iara ma necajesti…

-Serios?! Si cand vrei sa nasti? La 38?...40?..42?

-Mama?!?....Nu se stie niciodata Am avut o zi groaznica si ma mai toci si tu…

Vorbind, Adina mai dereteca si aranjeaza cate ceva prin casa. Un ziar. Laptele din frigider pentru pisici. Dar cand il pune inapoi descopera jos telecomanda televizorului. E surpinsa de ea. Revine cu  telecomanda in camera, vrand s-o intrebe ceva pe mama ei.  Mama izbucneste din nou: 

-Schimba stirile astea ca astia de la cablu au intepenit pe canalul asta. Vreau si eu sa mai apuc sa fiu bunica…M-a sunat Rodica, aia de la Cadastru, cand lucram la primaria din

Militari, ca trece pe la mine…in saptamana asta...

-Pentru?

-Nu stiu..cica sa ma vada…ca pleaca in cateva saptamani in Canada definitiv…

-Ei, na!

-Mi-a zis ceva, dar nu se auzea la telefon.. sau am uitat…l-au  da, da..si apropos de copii ca sunt mari…

alte posibilitati…barbatii astia…si taica-tu…il apucau

uneori drumurile…

-Tata…tata…tata…ce om de viata,mai rar

Monologand se duce la fereastra. E undeva cu privirea aiurea, in curtea dintre blocuri, doi se cearta dupa ce au oprit cu masinile fata in fata fara a-si da prioritate. Dar ea parca se uita dupa tatal disparut cu ani in urma…..Asta e. Mama o vrea cu cineva. E tot cu tigara in mana. Nu a aprins-o. Isi ia la revedere. Pleaca

-Vorbim maine la telefon. Maine sunt la lansareaunui program Natiunile Unite la Ateneu. Sa mananci…

Isi face de lucru. Mai lasa de mancare pisicilor. O pupa pe mama. Ii spune ca inchide ea si pleca.

Adina sofeaza. Noapte. Orele 23.00. Formeaza un numar. Vorbeste la telefon.

-Buna,eu sunt.Ce faceti, dnul doctor? Aha,spital…garda...lume…e full..Poate ma suni cand esti mai liber…Am fost la mama…nu..nu..eBinisor..tot la tembelizor…Ca de ce nu ma stabilez…hm Cum adica am prea mare succes…Hm,merci..si ce zi am maine…Mai vorbim,sofez….Bucurestiul e gol si trist….

Masina ruleaza pe strazi. Orasul gol. Parcheaza intr-o parcare privata.Urca intr-un bloc recent construit.

Adina intra in apartament vorbind la telefon E cu Cici, o prietena buna, cu care monologheaza de zor in timp ce isi debaraseaza din lucruri, isi pregateste o portie de lapte cu cereale, mici chestii in agenda zilei de maine.

-Cici, auzi? era astazi sa ma bat cu un nemernic..ca de ce parchez acolo,en fin…si mama ma ingrijoreaza…e lipita de televizorcu toate stirile alea de doi bani…parca s-a legumizat…ar trebui s-o scot o intr-un weekend la munte….sa mai respire si ea..putin oxigen…en fin…nu m-am vazut cu Paul

de o saptamana…nu stiu ce sa zic….Asta e viata…Tu rien?

Nimic?…murim babe!

Seara pe laptop. Diferite tabeluri. Excel-uri, socoteli de firma. Se duce la baie. Se priveste in oglinda. Cearcane. Se demachiaza. Isi strage carnea de pe solduri. Parca s-a mai ingrasat. Nasol. O pastila de somn. Asta e. Fara ea nu se poate. Camasa sa de noapte. Hm, da, sanii inca nu i s-au lasat. Isi pune niste ochelari de somn. Un radio care merge in surdina.

A doau zi. Biroul lui Petrescu, seful lui Adina. Fetele ii zic Number One. El le tine un speech. In fata lui sunt Adina si alte trei colege de ale ei, Misi, Clara, si Roxana. Patru ofiteri de credite ale bancii unde  Adina munceste de zece ani.Toate imbracate modern. Petrescu e in verva.

-Fetelor! Gata! Sa nu mai aud de criza!Apocalipsa, aiurea!Viata e ca si o calatorie! Fie ca esti pe mare sau in aer, nu exista sa nu te prinda odata furtuna!Asa e viata, ca si vremea. Cei tari rezista. Acum apar oportunitatile.Asta e clou-l! Retineti-l! Cautati intodeuna poanta! Solutia INVERSA! Cea standard o stiu fraierii!Deci cautati solutie pentru clienti!Practice si legale! Nu zice nowbody sa ii invati sa fure!

-Ei,nu stii tu cum opereaza romanul!
-Stiu ca lucrez cu astia care fac cica bani...De ani de zile…

-Nu, dar acum au intepenit multi…si a dat o disperare…

-Ma lasi! Uitati-va la taximetristi!Au scazut preturile si toti zambesc.Maine esti la Constanta. Te duci la smecherul ala cu benzinariile si-l lamuresti sa platesca regulat, ca daca nu,

ii segmentez afacerea…Adina!

-Da, sefu! Sa traiti!

-Imi trebuie saptamana viitoare dosarulCimpoesu! Referatul de la expertiza precedenta a placut la Bruxelles si ei vor o marire a creantelor!

-Referatul precedent era de acu’ sase luni.Finantele le-au anulat facilitatile!Ar trebuii sa mai amanam.

-Adjuncta lui Cimpoesu mi-a zisca vor rezolva la rectificarea bugetara. Banca vrea sa acorde creditul luna asta!

-Sa mai verific….

-Imi trebuie pana in 10 zile referatul final. E termenul standard. Mai mult nu se poate!Daca mi-l dai intr-o saptamana,

iti fac o surpriza! Vedem! Dar maxim 10 zile! Obligatoriu!Ce v-am zis mai inainte!Solutii imposibile! Nu banalitati,

ca astea umplu metrourile…Gata, la treaba!

Fetele se ridica si parasesc incaperea. Fiecare e cu cateva dosare in brate. Zambete amabile, unul si unul. Adina mai putin fericita de finalul discutii. Pe coridor, la lift, se privesc fiecare in ochi.   

-La dracu!. Cimpoesu, asta, e magistral. Magician. Nud la resurse.Doar imprumuturi, finantari, inginerii,licitatii amestecate… Oricand poate claca. Cred ca cotizeaza in draci…la pranz vine pe la mine...

-Esti tare! Asta e, daca suntem randasi. Ne-o trag non stop. Si la vara te dai rotunda pentru o Creta,  iar ei o luna  sunt in Maldive!Zambeste! Am inteles ca domnul cu bani da pe la tine….asa in trecere…

Au urcat in lift. Misi isi  corecteaza rujul la oglinda. Usa care se inchide.

Adina lucreaza la laptop. Vadit preocupata. Un sandwich in fuga e rontait. Un ceai. Birou e plin de dosare. Telefonul care suna.

-Da, Roxi,zi,hai, direct nu ma lua de departe..Sunt plina tot…nu ai retinut faza de un ceas cu CimpoesuCe e o tanti? care cica are 20 de masini de cusut…aha lucratoare…ce e daca pleci la Constanta?...next week…hm e sora stomatoloagei tale?...mai ai multe carii…hm o lucrare pe dreapta?...nu prea se vede..

nu nu nu joi…vineri…sa imi aduci niste pietredoua pungi cu aer de mare…pupici..

In birou intra Cimpoesu urmat de Gina. Radiaza, extreme de elegant si vadit manierat. Ia de la Gina o punguta si i-o ofera Adina. Aceasta a inchis mobilul si descopera un parfum.

-Donsoara Adina sunteti, sincer, bijuteria acestui butic finaciar…cand va saturati Bruxxelu’ va asteapta…desi nu complimenteaza au ramas masca de referatul de la finatarea din nord…modul 5 betonNu zambiti ca eu sunt sincer…pentru dumneavoastra am venit..nu sefi! Pentru ei Gina!

-Exagerati…ce parfum..parca e de plajaAsa marin…

-Ce marin…oceanic…v-ar prinde bine Atlanticul in iulie…nu se stie nicodata..Toti occidentalii sunt niste moluste…Blegi..sans ideei…finatarea noastra poate deschide un culoar europeanVa spun eu! Garantat! Un cuptor de Euro care merge non-stop…..
-Ei na….nu e riscant la noi?...

-Domnisoaraaaaaaaaa Adina! De cat timp ne stim?De ani?..nuuuu?..nu unul! Doua..si daca vreautrei ministere ma sustin…Hadeti sa grabim lucrurile. Orice aveti nevoie din holding….o sunati pe Gina..si oamenii mei, ca furnicile…se executa…Va spun eu ca iese perfect…

E plin de verva. Impasibil. Zambeste. Irestibil. O arata pe Ginaca o sclava-soricel-supusa. Cu acelasi zambet perfect se retrage.  

Adina revine la de la dus infasurata intr-un prosop. Paul e pe jumatate acoperit de cearcaf. Arunca o revista de mondenitati pe podea. O saruta pe umar pe ea.Ea se aseaza langa el. El bea putin cognac. Ea isi aprinde o tigara.

-O zi infecta…Mama zice ca sunt proasta…

-Ei na…

-Nici nu i-am zis ca nu ai divortat

-Mi-e de groaza…fostaamana, iar Alex imi zice saptamanal

o poveste cu vreun coleg nefericit a carui parinti se despart…

-Ei…mi-a zis Gina ca astia mici de cand cu netul sunt de

zece ori mai isteti… de ce nu te muti inapoi…

-Sincer?....nu stiu…m-am invatat singur…de doi ani…
     Ea s-a ridicat. Face cateva ture prin dormitor. Are ceva pe suflet. Isi tot caut un discurs. Revine apoi spre el. El ii ia  tigara pentru un ultim foc.

-Si eu…uneori e mai comod… Doar uneori….dar daca  vreau sa fac un copil…nu mai merge

-Nu promit nimic…

-Stiu. Tu nu promiti nimic… Doar un weekend in doi..si uneori un  sex la mijlocul saptamnii…poate si vinerea…dupa garda…

-Pai asa a pornit filmul…fara obligatii

-Ma lasi…uneori esti stupid…si cincic..Aici nu operezi…chiar daca ne-o tragem…Ma enervezi…nu simti ca uneori o femeie are nevoie de mai mult…

-Ce te-a apucat?

-Nimic doar ca ma simt o femeie de categoria a II-a, de dormitor…intelegi…nu e deloc agreabil…

-Vrei sa te cer de nevasta?...Asa hop-trop? 

El e inca imobilizat in pat. Ea inca la capitolul ture. A mai privit afara in noapte. Asta e. uneori lucrurile nu functioneaza…

-Ah… ziceam ca e doar o vorba ca  voi barbatii sunteti porci..

-Exagerezi…
-Pe dracu… nu vrei sa te cari?....

-Poftim?

-Da! Pur si simplu…

El e putin surprins, dar evita sa raspunda. Se ridica. Se imbraca. Incet metodic. Isi verifica ceasul, deschide mobilul.

Isi aranjeaza parul. Ea tace. Ea  e la ferestra. Un pachet de nervi. El nu mineaza nimic. Ea priveste in noapte pare ca il ignora, desi il vede simte fara a-l privi.

-E 12.30. Sa nu ma mai suni!

-Perfect! Poti sa imi lasi cheia…

El scoate o cheie din legatura. Ea il aproba in tacere impasibila. El ii arunca cheia pe pat. Ea  a ramas la fereastra. El pleaca. Ea ramane singura in noapte. Isi toarna si ea un pahar de cognac. Bea singura. Apoi incepe sa planga...

     O succesiune de interioare goale. Mese la final de zi cu dosare gramada. Mici nimicuri personalizate ale functionarilor care au plecat. Un tip de paza o descopera pe Adina muncind seara

-Dsoara Adina…ca furnica…Eu zic sa plecati…ca is maine e o zi…

-In 20 de minute o iau din loc, Dinule.Ce mai faci?...

-rau…imi scartie genunchiul…nasol.. Zilnic..nu numai la ploi…rugby-ul din tinerete..Daca nu ma repar…raman schiop

-Cum asa?

-Pur si simplu..si ma costa operatia.Operatie de 3000 de euro…nevasta-mea e galbena Aproape sa ma bata…doi copii Clasa a doua si a treia…si noi sa tocam atatia bani pentru prostiile mele din tinerete…Nu mai dorm noaptea…ce sa vannd…pamant E departe intarvilan..il dai de gratis….Iar banca..hm nasol…ultima solutie…Imi dau astia bani..ca de zece ani plimb coridoarele astea…imi dau dar tot trebuie sa ii dau inapoi

Nasola viata…cand zici ca mai respirecand o iei in freza…

Adina e dezolata. Cauta printre nimicurile dintr-un sertar de jos. O sticuta mica, gen cadou de vodka. O deschide. I-o toarna lui Dinu cu intelegere. O bea paznicul in tacere.

     Adina cutreiera singura cu un cos pe roti in fata rafturile de de diferite oferte de la un supermarchet. L-a umplut plin cu de de toate: apa, carne, mezeluri, diferite produse de igienizat casa, o vedem de departe cum uneori vorbeste la telefon, alteorii cerceteaza cu acelasi meticulozitate un ruj sau un detergent. E cam trista, alba, obosita

     Adina sofeaza. In noapte. Orasul mai gol. Nimic deosebit. Banal. Masini care trec. Strazi goale. O interesctie unde intarzie sa plece de la semafor si e claxonata din spate. Oameni singuri care merg pe strada si ii urmareste cu privirea.

Intra cu masina intr-o benzinarie. Coboara. Ii spune un tanar lucrator cat se introduca in rezervor. Alaturi. E un un tip cu o Skoda Octavia. O urmeaza sa plateasca. Intra unul udpa altul in benzinarie. Ea se plimba printre rafturi. Cateva ciocoloti.

Barbatul cauta niste sticle de apa. O urmareste cu privirea.

Ea ii sustine privirea. Ea plateste. Primeste bonul. El plateste cu cardul. O urmeaza cand iese de la vreo doi metri. Cand se urca in masina se intorce dupa ea. Ea  e la volan. Privirile lor se intalnesc din nou. El coboara geamul masinii, ridica mobilul, ea ramane cu privirea dupa el, are el ceva fain si deloc mitocan in look sau privire, dar pe pe ceva o retine.

Isi intoarce privirea si accelereaza si iese cu masnia idn benzinarie. E din nou singuar la volan. Singura cu ea insasi. 

     Din nou pe strada. Orasul in noapte. Ea singura la volan.

Fumeaza si sofeaza.

     Adina scrie niste evaluri la leptop. Obosita. E uita uneori precipitata la ceas. E trecut de 12. Telefonul care suna. Detaliu. E Paul arata ecranul. Inchide fara sa raspunda. Telefonul mai ticaie, l-a pus pe silentios, de vreo doua ori, dar ea refuza sa  raspunda.Ah apare un nume Cita.

-Da Cita… treaba…si la ora asta..Nu ai zis tu ca suntem niste sclave rujate? Nasol..ce viata infecta…fara chef …m-am despartit de Paul…pur is simplu… ca el inca nu se implica…

ca liceenii…si mi-a venit asa o sila de mine, ce masa nu asa te

lipesti asa de cineva…mai serisos… faci o casa…un copil..are si mama dreptate cat e ea de pisiloaga…a imbatranit si stii ce femeie tare a fost..arhitect de sector…pe vremea lui Ceasca,

nasol cu demolarile….apoi a dupa nouazeci a rezistat zece ani si o stresau astia  cu bouticurileri, cu cate mai cate,

en fin dar se ofileste..eu ce sa mai zic….te pup ca trebuise sa ma culc..

Intradevar, mai butoneaza putin leptopul. Iar apoi il inchide.

Se demachaiza. Incet, obosita la oglinda. Cateva pilule, somn, stomac, un unguent pentru umar. Ochelarii de somn…. 

     Adina intra in biroul de primiri si intalniri al bancii. O asteapta Ileana Dragomirescu. Adina are cateva dosare in mana, telefonul, iar Ileana e cam cu emotii.

-Buna ziua! Dna Ileana? O cafea?

-Mi se aduce un ceai.

-Sunteti febletea Roxanei..Lipseste, dar m-a rugat sa vad dosarul pentru a putea inainta in solicitarea dumneavoastra….

-Da am sunt acu’ doua zile, eram ingrijorata mi-a spus ca pleaca la Constanta…eu am nevoie de bani, imprumut… sa bag in lucru niste comenzi pentru cateva targuri care sunt in

in toamna..e un efort si pntru mine dar si o oportunitate

Ileana e vadit emotionata. Are si ea un dosar pe care e tentata sa il deschida. Mai gusta ceaiul pentru ca a intrat o domnisorica care a servit-o.

-E ok..sa revedem cateva date..dna Ileana Dragomirescu, administrator unic al SC SPRING CONFECTII BUCURESTI

infintanta in 97…fara datorii…CUI…da.. personal angajat 21….e ceva…sediul aleea Bugegi..nr 27…cum v-a venit sa faceti firma?

-Ah a fost o perioada nefericita In 95-96, eu eram la FEMINA, fabrica, 400 de angajate Lucram pe sectia mea pentru Eva si nu

stiu cate mai cate case de moda..dar a dat saracia..si nimeni nu mai cumpara nimic, e fals ca romanul cumpara tot… divortasem de un an, doua fete la gradinita si am zis sa indranesc…avem 33..

-De ce v-ati despartit..ma scuzati…eu sunt inca singura, barbatii, o enigma…

-Toti niste profitori..barbatul meu avea o firma de termopane..ne chinuisem impreuna…am vandut ceva pamant sa o demaram… dar s-a incurcat cu o fata….pe care a facut-o directoare de vanzari…lipsea de acasa… numai gasea comenzi in Bucuresti..

-Ma scuzati..era in trecere…sediul va apartine?

-Nu, am inchiriat o hala intr-un depozit 5 fete la inceput..apoi trei ..patru si tot asa…fabricile mari au clacat…. iar eu umblu dupa comenzi..noroc ca  imi fac schitele. eu..le–am atasat… am lucrat si pentru ambasade..evenimente…

se putea si mai mult, dar daca nu ai relatii

Frunzaresc dosarele unde sunt cateva schite cu modele pregatite de Ileana. Diferite tipuri de imbracaminte, dragutel desenate, un capitol separat e cel de copii.

-Iar acum vreti sa va extindeti..

-Trebuie, asfel nu se poate… As putea sa cresc productia pentru toamna.Dar trebui sa fiu cu marfa gata Sunt niste targuri de copii unde se vinde mult Nu numai firmele mari…plus sa merg si pe zona adolescentilor….

-Aha, inteleg….posibil…e bine  sa mai aveti rezerve…comenzi

mai multe certificate..am inteles ca si netul e o posibilitate

-Da si nu…trebui sa imi fac si un  magazin, pasul urmator…

-Usor,dosarul pregatit de Roxana e aproape gata..ii trebui niste finalizari..

-Asa, individual, imi mai trimite si sora-mea diferite cliente..noroc ca desenz bine, dar azi le ai si maine nu…ca lumea dupa ce intra in bani prefera firmele

mari, alt croi, materiale, culori..Dar nu ma las…

-E bine ca nu va lasati, schitele sunt foarte fainute, sa o tineti tot asa…daca imi vin niste idei va sun si eu…

sau va transmit prin Roxana…

Se privesc in ochi. Adina e tonica. Au fost cateva momente mai emotionante, dincolo de recomandarea Roxanei, Ileana e o tipa cu bun simt, dar sensibila si nu genul care forteaza tot si non-stop.Dosarul e esential pentru ea. Adina o intelge si nu a ezitat sa isi arate o latura mai pozitiva.

     De undeva, de departe, distingem silueta bancii in care lucreaza Adina. La un etaj superior, undeva, probabil intr-o incapere de fumat, e Adina. Fumeaza la geam. E singura. Privind undeva departe.

     La capatul unui culoar, dintr-un spital, Paul iese dintr-un cabinet. Formeaza pe mobil un numar. Nu i se raspunde. Asteapta. Un pacient il apeleaza. El il ignora cateva clipe. Mai repeta apelul. Apoi revine la bolnavul in halat, chiar daca acesta il agaseaza putin.

     Un cafe-bar din Dorobanti. Cimpoesu e singur la o cafea. Apar doi tipi. Businessman. Dau mana zambind. Se aseaza la mese. O apa, cafele, o conversatie care incepe. Zambind isi inchid mobilele. Fiecare isi descarca telefonul de acumulator. Acumulatoarele  asezate demonstrativ alaturi.

     Pe o strada laturalnica cativa adolescenti inscriptioneaza cu sabloane si spray-uri peretii unor cladiri. Diferite modele apar cu graffiti. Che Ghevara, Ceusescu-Dracula, Mutu- cu o seringa la tampla, Becali cu trabuc.

     Blocuri din Militari. Acolo unde locuieste dna Demian, mama Adinei. Undeva, pe la etajul cinci, pe balconasul care duce la ghena, e dna Demian oprita cu o galeata de gunoi si privind undeva aiurea.

     Intr-o sala de curs, Petrescu tine un curs pentru studentii de la ASE. JOBS, BOSS si alte cuvinte umplu tabla. El divagheaza agitand un mobil si un set de card-uri intr-o mana.

     Din exterior, prin geamul de sticla, al office-ului, o observam pe Adina lucrand la laptop, oprindu-se nemultumita, agitandu-se cu mobilul in mana, apare un tip, gen IT, ea il aseaza la biroul ei. Ea se agita in jurul lui. El incearca sa ii rezolve sistemul. Ea e apelata la telefon. Rapunde pe culoar, revine agitata in birou, isi ia poseta si dispare.

     Adina conduce in draci masina. Depasiri. Presari. Injuraturi. Blocaje in interesctie. E ultragrabita. Presata. Disperata. Forteaza, intra la limita in interesctie, ii admonesteaza pe trecatori, pe alti soferi.

     Franeaza in fata blocului mamei ei. Parcheaza unde poate.

Alearga si intra in graba in blocul in care locuieste mama ei.

     Liftul care nu mai vine. Ea care urca rapid scarile. Deschide usa apartamentului mamei ei. Dna Demian e linistita in sufragerie la stiri.

-Mama, esti bine?

-Nu dau apa calda pana la cinci.

-Serios? De ce?

-Nu stiu ce economii. Ne minte administratorul, tot timpul am spus ca mare lucru daca nu fuge  cu fondul de rulment 

Adina se uita prin casa, a observat galeata goala de gunoi. Da o tura prin sufragerie, revine in bucatarie. Aseaza punga pe galeata. Revine in camera. O priveste pe mama.

-Esti palida, nu mai du gunoiul. Obosesti. Ai luat toate pilule?

-Tot.

-Fii atenta, daca creste glicemia, poti face un blocaj renal.

-Ce cauti la ora asta? Te-au concediat?

Adina  isi face de lucru prin biblioteca. Ia un ghid turistic. Lisabona. Ii face mamei cu ochiul.

-Number One pleaca  in delegatie la Lisabona, i-am promsi un ghid de o saptamana. Tot uit si face misto non-stop.

De fapt o minte nonsalant, cauta ceva. Nu da de ceva...

-Toti uitam. Eu nu mai stiu daca Rodica era blonda sau bruneta.

-Se vopseste!Suna-ma daca e ceva.

Adina se apleaca,  o saruta, ii pune telefonul in fata, alaturi pe o masuta, de langa canapea. Masuta  e plina de tot felul de medicamente.

-Nu ma mai stresa cu mobilul tau. E plin de radiatii. Eu am telefonul meu.

Adina ii face semn din usa. Inchide incet usa.  A ramas pe ganduri. Renunta la lift. Coboara pe scari. Suna la o usa.

Apare un tip la vreao cincizeci. Cu caciulita pe cap Administratorul blocului.

-Ah, ati venit. V-am speriat. Imi pare rau,doamna era de vreun ceas pe coridorul de la ghena. Eu urcasem pana in spalatorie, cand cobor, era tot acolo. Parea ca nu stie unde sa o ia.

M-am facut ca nu pricep. Dar nu isi mai recunostea apartamentul…

-Doamne a avut o cadere…ea  e lucida… Arhitecta….toata viata cu cifre, linii, date.

-Nu stiu ce sa zic..am zis sa va sun

-Perfect! Ce bine ca v-am lasat telefonul.

Se privesc in ochi.Ambii nedumeriti, putin intristati si ingrijorati. Ea e socata. Adina isi ia la revedere. Coboara scarile.

     Adina conduce pe ganduri masina. Skoda-Octavia. E pe ganduri La volan. Fumeaza. Vorbeste pe mobil-jackul de la ureche.
-Da…da..dl Davidescu, am avut o urgenta acasa. Da, da,s-a rezolvat. Revin, faceti-mi Hp-ul ala ca pun toporul pe el.

Nu arunc nimic, dar nu imi merge nimic ca lumea pe el.Nu, nu, nu am jocuri, Adobele  e varza, nu stau pe net aiurea, ma puteti verifica la server…Pentru cei interesaţi:

mine e ca un strung..sunt moarta fara el…revin si vorbim…ok…    Lucian

Singura in masina. Stoarsa. Terminata. Pe ecranul mobilului au ramas niste apeluri pierdute de la Paul, dar le ignora. Asta e. Viata trebuie sa mearga mai departe.

     Adina din nou la treaba. Dosare, excel-uri, tabele, suna mobilul. Detaliu: Number One.

-Da, Mihai,sunt la treaba.Nu am plecat…am avut ceva probleme,

dar am revenit…e ok…inca nu..o sa am maine o deplasare pana la Gina, adjuncta  dlui Cimpoesu, o sa verificam tot proiectul sa vedem ce mai lipseste…nu am idei preconcepute…te tin la curent. Ma stii, ca o furnicuta! Vb. zilnic!

Revine, la dosare, ceva nu merge. Se enerveaza. Asta e. Iarasi mobilul.

-Da, dl Lucian, v-am deranjat?..Sorry Poate sunteti in familie…da, da..toti suntem singuri…nu merge rasnita…stiu ca programul

dar, pe bune, e nasol si ma blocheaza la mantinela.…Nu pot sa il schimb….Pierd timp cu transferul datelor…n-o fi ceva imposibil sa ma rezolvati?! Ok. Maine la prima ora.Merci. Seara buna.

Ii strange lucrurile. Paraseste nervoasa si grabita. Il saluta pe paznic. 

Adina intra in apratamentul mamei ei cu o punga de citrice si alte cumparaturi.
-Buna, mama, esti bine!

-Da, draga....dar ce ai, nu mai ai de lucru? Te-ai certat cu doctorul?
-No comment!Mi s-a facut dor de tine. Parca te lasasem, asa mai palida? Ti-ai luat tensiunea?

-Draga, dar ma pisalogesti.Tu nu o stii pe dna Rodica? Iar m-a sunat.

-Nu stiu, ma pune pe ganduri... Era o tipa agitata. Parca a fost la noi,cand ai dat petrecerea aia de pensionare.

-Nu o retin..nu stiu de ce...

-Mama, trebuie sa iti mai faci niste analize..ai avut o cadere...

-Ma lasi...mi-e dor de tata sunt doi ani de cand a plecat...

stii ce rea e singuratatea asta...

-Ar trebui sa mai stau din  cand in cand cu tine...

-Ne-am certa...stai linistita nu esti ca el,el era bland, intelegator...mare noroc am avut cu taica-tu..

-Te cred...tu cand te pornesti  nu te mai poti opri, de fapt, cum te impacai cu el? Nu mi-ai zis niciodata, ca si tu tu erai

de multe ori intepenita

-Lasa dupa mine, dar uneori imi parea rau ..avea si el o feblete cu cantatul...sa cante in cor..avusese succese cand era student intrase intr-un cor..ar fi calatorit..dar eu am fost impotriva...ca nu puteam accepta sa tot plece...era si mai incurcat pe vremea accea...si el si inginer constructor...

asta ii mai trebuia...sa mai lipseasca de acasa si pentru cor..si eu sa dau rapoarte la primarie, ca de ce tot pleaca el???

-Mama, tu erai buna de gura... Te pomenesti ca erai si geloasa?

Am mai simtit eu ceva...la petreceri tata canta si nu prea iti placea..

-Asta era...era si sportiv... ma enerva chestia cu fotbalul

dar a renuntat..si l-am inteles cu tenisul...desi era mai scump pe vremea lui Ceausescu...mingi, rachete, import...pile

-Mergeam si eu cu el, imi placea...

-In Herestrau..

-Nu, la stadionul national!Tata era stangaci? Nu?

-Ma, tu ma interoghezi??? Gata, ma culc...

-Am plecat. Fii atenta cu medicamentele... Suna-ma daca e ceva...Pe maine.

Adina isi ia la revedere. Ii aranjeaza medicamentele mamei pe masuta de langa fotoliu. O saluta, asa, pe ganduri, din usa.

     Adina e  in masina si circula prin oras spre  zona Pipera. Atenta la depasiri. O zona mai incurcata. Ploua mizer,

intruna. Clacsoane de soferi nervosi. Se descurca greu. O dirijeaza Gina la telefon. Reuseste sa ajunga la destinatia dorita.

     O astepta, in fata unei cladiri recent construita, Gina. Zambete. Bezele de bun-venit. Intra impreuna

     Adina, condusa de Gina, intra intr-unul din principalele birouri  ale companiei, Nordium a  lui Cimpoesu. O asteapta, veseli-zambitori-tonici, cativa angajati ai acestuia: Tudor, Sorin, Ioana, Mihai. O saluta veseli, nevoie mare. In cor. Un salveeeeeeee luung de tot combinat cu un sarut-mainileee impozant!

-Buna! O, la, la! Ce echipa!

-A dat ordin patronul la lume sa te astepte in pozitie de drepti!

-Maine, poimaine te vad intr-un minister!
-Uf, ce plitiseala!
-Da, dar au trei perioade pe an mai hard si in rest sunt la unii niste deplasari...!

-Am si eu un var! La inceput salahorea. Acum Barcelena, Praga, sa vezi cum circula, nene.

Adina se aseaza in fata unei machete imense ce prezinta o zona in constrctie, blocuri, vile, complexuri comerciale si multa verdeata. Se serveste cu o cafea. Priveste, zambind,  echipa lui Cimpoesu. Isi scoate o agenda, laptopul, cateva notite.

-Nu ati finalizat achizitia de terenuri nici pentru 70 % din terenuri.

-Eroare! Mai avem pana in 20 care sunt ipotecati si politele sunt in transfer la noi!

-Nu am primit actele de proprietate!

-O sa verific curieratul.Stiu ca le-am trimis.  

-Si ce sunt  depozitele din spatele mall-ului. Accesul e prin subsol.Cam aiurea.

-Doar in faza de proiect. O sa le scotem afara.

-Aprobarile de trafic si mediu le aveti?

-Sunt in curs.Dar administratia se misca greu intotdeauna.

Stii ca birocratia e peste tot la mare pret! Ma mir ca nu ati obtinut un gir de la guvern legat de amploarea proiectului. O garantie e abosolut necesara.
-A fost o alta echipa in minister.  Si nu era imperios...

-Dar dureaza, hm , ma mir, va las un listing cu actele necesare

si deocamdata lipsa! Ce de teren...

-Ne place natura!Boss-ul a avut inspiratie! Draga, zi si tu ca  e un proiect beton si de anvergura! Nu mai fi asa didactica si ne stopa sau, mai bine zis, temporiza, ca asta e un proiect de neoprit...doar asa pentru o stampila sau o prognoza..

-Sunt foarte  multi bani...

-Si pentru noi..si pentru voi!  Nu va jucati cu dobanzile...

Ce sa mai zic de acest stat sublim  care ne rade la taxe!

-Stop! Imi dau lacrimile! Ma retrag. In patru zile am nevoie de

listing-ul cu restantele.

S-au tot invartit in jurul mesei. O conversatie foarte agitata si tonica. In fond, e vorba de un proiect care ii angajeaza pe toti. Nu e primul la care sunt angajati. Se stiu de mult timp.

Dar treaba e treaba. En fin!

-Ok! Ne verificam zilnic!Sunam noi!

Adina intra in banca. Trece pe culoare. Intra in biroul ei. Pe masa e un plic cu un DVD-disc de boot-are. Pe plic e lipit un

post-it, verde, iar pe el un maimutoi care zambeste semneaza textul. DISC BOOTARE. PT BLOCAJ DL LAPTOP. SALVAMAR CERT!

Adina zambeste. Ia discul in mana, isi lasa lAptopul, poseta, trenciul. Da o tura prin firma si intra in biroul lui Lucian  Davidescu, sef IT pe filiala banca.

-Multumesc, dl Lucian!

-Fara domnul...direct Lucian desi nu imi plac diminutivele!

Trebuie se evitam pauzele de lucru ale firmei!

-Aha! De aceea mi-ati reparat rasnita?!? Din dragoste de firma,

nu neaparat simpatia fata de nevinovata mea

persoana...

-Toti suntem sclavi...te alinti, Adina!

-Uneori, sa mai zambim, dau o bere!

-Only black si dupa 17....

-Aha, doar bere neagra...asa sa fie...la pubul de la intersectie?
-Ma luati tare!

-Fara intentie! Ah, si doar o ora, ca azi e joi si

ma intalnesc si cu fetele! Corul femeilor singure!

-Exista asa ceva?!
-E plin! Eu, Roxana, divortata,

si doua amice cu care ne stim de la ASE.

-Lasam pe altadata?
-Daca am zis, asa ramane...macar plec si eu la 5 si jumatate!

-OK ! Sa luptam impotriva zvonului  ca esti addicted of work!

Ea  s-a tot fatait de colo-colo. In final, ii mai zambeste si se retrage. El verifica un server. Zambeste cu o figura, asa, credula.

     Petrescu, number one, joaca tenis la dublu, contra unui dublu unde e si Cimpoesu.

     Roxana, in biroul ei, vorbeste pe mess cu Ileana Dragomirescu.Ii vedem poza acesteia in stanga jos.

     Lucian scoate un aspirator dintr-un dulap si curata serverul de praf. Niste beculete care clipesc. El cu furtunul in mana. Apoi, in joaca, si-l indreapta prin par facandu-l sa fluture. Intra Mihaela care are probleme cu mobilul. Lucian ii flutura si ei parul si fusta! Scandal in joaca.

     Adina isi finalizeaza jobul zilnic. Dosare incuiate in dulap. Se parfumeaza zambindu-si siesi in oglinda. Isi intinde buzele. Un mic test de personalitate. E tare.

     Oras. Interesctie. Doi adolescenti se saruta lung in coltul lui interesctii ultrapline. Ii ignora pe ceilalti.

     De afara ii vedem pe cei doi conversand. Sunt intr-un pub. O consumatie mai simpla. Ea limonada, el o bere la draft. Isi vorbesc. Ea conduce conversatia.

-Sunt de 9 ani in firma. Pentru mine e ok.Desi job-ul ma solicita...

-Esti bine vazuta..

-Da,desi trebuie sa fii deseori Asa.. de fier...pe unii nu ii poti ajuta pe altii clar trebuie sa ii refuzi...uneori iti dai seama ca unii se pacalesc..

sau ii vezi peste ani ca au dat-o in bara..fara sentimentalisme..devii de fier..

-Asta e job-ul nu?..fii mai relaxata...parca ziceai  ca am terminat la five! E o filiala mare, intra-devar, tot felul de oameni, cand deservesti serverulcare e central pentru tot Bucurestiul, mai ales in comunicatii externe,  si surpevizezi si certifici toate conxiunile si rularile...hm, devii asa ca un

gunoier..ii descoperi pe multi...stii unde se  duc unii in

vacanta,ce muzici prefera,cine asteapta un copil...

ca mai intra pe bebe.ro..si altele..

-Ei, na! si tu ce hobby-uri ai?

Fotbal? Nu prea te vad..numai IT...?

-IT, IT, IT...parcuri, muzica portugheza..

-Serios?!si mie imi place.Si cu cine te plimbi...

-Inca singur.Putini prieteni....de sapte luni

fara gagica...nu prea mai golanesc..

Pe ea o suna telefonul. Observa. Detaliu: Roxana. Zambeste. Nu raspunde, il inchide. Ii zambeste lui.

-Fetele...stai mai stau ah...a..

o jumatate de ora...

-Plecam acum!

-Nu! Nu! Nu,e ok!

Ei intr-adevar i-a facut bine conversatia cu el. Se mai uita cu simpatie la cativa tineri care rad  intr-un grup. Diferiti. Ii zambeste lui.

-Ah,singur?Ai frati, surori?

-Singur si tare ca piatra.

Fara...si parintii s-au dus...mama de trei ani

-da...si eu uneori imi pare rau ca ai

mei nu m-au cadorisit cu o sora

sau frate, asta e!

-Si putin nebun dupa munte...

am facut ceva ascensiuni la

viata mea..schiul, iarna, e total...

-Sunt complet asportiva...

-Nici macar asa, drumetii, duminica? Ce-ai facut in faculatate?

-Am cam tocit, ca mama si tata vroiau sa fiu premianta!

-Ei, mai poti recupera!

Telefonul iarasi suna. Ea zambeste a scuza. Asta e. Il inchide, dar da semne de plecare.

-Sa vedem! Hai ca ma suna fetele intruna! A fost ok! Platesc eu! A fost ideea mea.

-Imposibil! Nu mai vin asfel! Sunt barbat, de-adevaratelea.

El a pus banii jos. S-au ridicat, ii face semn din departare chelnerului si o conduce pe ea la usa. Parasesc localul.

Ea sofeaza. Mai bine dispusa. Isi zambeste ei in oglinda masinii. Apeleaza telefonul. Pe mama.

ADINA:

Da, mama, te pup..esti ok,  ma vad cu fetele, trec sa iti aduc ceva?mUn ecler...cum ca te plcitisesc...ei, na!iar cu Rodica...m-ai inebunit..nunici eu nu o mai retin...na!

vb spre seara cand ajung acasa..te pup..

Sofeaza. Zambind. O injuratura cu un alt sofer care o claxoneaza ca sa o depaseasca. Da, da, treci...