vineri, 29 septembrie 2017

O FEMEIE SINGURA (II)...de acelasi Marius th Barna

27 Restaurant. SEARA INT

Un mic restaurant, care desi e seara, e plinut, multa lume.
Adina trece printre mese. Le descopera pe Roxana si alte doua prietene, Vali si Felicia. Toate pe la 35, tipul femei-office. Servesc niste lasagna, apa, e si o bere la Roxi pe masa.

ADINA:
Salve! Scuze! Ce fac fetele?

VALI:
Aceleasi chesti, fara noutati...
Ce intarzii? Probleme?

ROXONA:
Cu Cimpoesu?...Merci pentru Ileana.
Mi-a zis ca e foarte ok...am vazut nota.
I-am dat drumul la bani.
A castigat o saptaman.

ADINA:
E faina tipa. Si mie mi-a lasat o impresie
buna...cat se agita...singura ca noi..
stii, poate ii trimit posibili clienti.
Adelina mi-a lasat inainte de Pasti,
daca nu ii aveam in house, sa le trimtem
o lista de PR-ul cu posibili clienti carora nu strica
o scrisoare de intentie...

ROXANA:
Ok trimite-mi-o pe email si i-o forwardez.

VALI:
Mai, fetele, ma lasati cu fabricuta voastra.
Vine cineva la concertul Buena Vista?
Cica e misto.

FELICIA:
Iar ma cert cu fostul. S-a cuplat cu una
De la Rompetrol, care are o casa la tara, il iau
in weekend pe Dinu, el e mai sensibil la frig...
el delasator...pe ea o doare in cot...
ea cica umbla fara sutien, mi-a zis juniorul...

ROXANA:
E fainut daca Dinulet observa asta
la cat are?...12 ani?..incepe sa ii umble hormonii...

VALI:
Dragelor, am fost la petrecerea de
10 ani UNITED in Romania, lunga,
distractie la Salsa...descopar unul de la ei
Sorin de la vanzari am dansat all the
night...la final sa am duca acasa...


ROXANA:
Brunet?

VALI:
Da, mai, genul meu, si inalt, simpatic
l-am invitat la un ceai...a urcat
dar sa o facem sans oblige...

FELICIA:
Cum adica...

VALI:
Adica fara obligatii, din start...mi-a taiat
tot entuziasmul...en fin..i-am zis#
bai, puisor..si eu sunt divortata de trei ani
L-am prins cu sms-uri erotice in mobil pe
fostul..nu pot avea copii...
nu imi trebuie saiba..da fii si tu mai gentil..

FELICIA:
L-ai scos afara?

VALI:
Ce sa zica ca sunt isterica?..am tras un numar
Asa, mai lung, sa vada ce poate fata...
Dimineata, asideri, ca m-am ambitionat...
peste el, direct si el inca adormit
ziceam ca ma suna...

ROXANA:
Ah, esti fraiera! Ei vor sa ii sunam noi!

VALI:
Ceva mail, un sms cum primea fostul..Nimic.
L-am sunat eu...ca e plecat in vama la Arad.
Vine poimanine si asa e el mai rezervat,
dar cica profund si rezervat...nu se arunca..

FELICIA:
Si te mai vezi cu el?

VALI:
Cica ma suna sambata seara...
nu ii plac restaurantele.
Satul de cat sta cu clientii lui.
L-am invitat la mine daca e timid...


ROXANA:
O sa trebuiasca sa gatesti...

VALI:
Comand la chinezesc...

FELI:
Vezi sa nu fie conservator..
cum e in bed?...

VALI:
Ok...se poate si mai avantat..dar sa vedem....
Are ceva de ursulet...en fin...

FELI:
Adina?..tu cum esti?...

ADINA:
Si, si..impartit.
M-am despartit de Paul, prea era numai
cu fututul, numai de noapte si iesiri mai deloc...

FELI:
Hai, mai ca Paul era domn,

ADINA:
Un domn ursuz...en fin, si mama
nu e bine...deloc..nu stiu s-a sclerozat
uita tot..le incurca...ma ingrijoreaza...

ROXANA:
Ai grija..de fapt e si varsta.
A mea ma termina cu pisalogeala ei...
Nimic nu ii place. Nu stiu cum o suporta tata.

ADINA:
Mi-e sa nu fie ceva mai grav...serios,
ma pune pe ganduri!

ROXANA:
Ei, si esti prea pesimista intotdeauna.
Termina raportul Cimpoesu, ca-l astepta Number One.
Fugi apoi trei zile la Sinaia,
sunt zilele montane ale primariilor locale,
petreceri ca la revelion,
mai evadezi!
Se vede pe ochii tai ca iti trebuie...

ADINA:
Ah..il stii pe Lucian de la IT?

ROXANA:
Da, tu! Ce-ai cu el?

ADINA:
Nimic? Intrebam asa? Cum e?

ROXANA:
Nu stiu...mai dificil...misogin...singuratic
A venit de la filiala din Obor,
Pare ok,dar mai neamt. Nu vorbeste porcos.
Dar rezervat...nu stiu ce probleme
asa mai complicate in familie...

ADINA:
Ce probleme tu?

ROXANA:
Nu stiu ceva confuz...am auzit-o
odata pe tipa de la resurse umane.
ADINA:
Cici?...ea e 'no comment'...

ROXANA:
Tocmai...eram sa vad daca mai aflu..

ADINA:
Ok. Luam ceva dulce?

VALI:
Eu as lua un digestiv.

Rad toate. Vali e cea mai directa. Feli e si ea vesela. Amandoua muncesc in asigurari. Tot timpul aranjate si ok. Roxana e la banca cu Adina. O priveste cu un interesa scuns.Om vedea ce va fi.


Secv 28 Casa Adina. Int Noapte.

Adina e in pijama. Cateva ture prin camera. Cu telfonul in mana. Detaliu. Numarul abonatului Lucian. Dar ea ezita. Renunta. Ochelarii de somn. Culcarea.


Secv 29. Banca Ext / Int Zi

O masina opreste in fata bancii. Gina coboara insotita de Sorin. Fiecare are cate o cutie cu dosare in brate. Intra in banca.

Parcurg cateva culoare. Intra in biroul Adinei. Ii predau cutiile. Cu un opis se bifeaza componenta unor dosare. Adina semneaza de primire.

Gina e numai zambete. Ii face cu ochiul Adinei. Sorin saluta comic parodiind. Gina ii lasa cateva bomboane mai speciale. Niste trufe. Gina si Sorin se retrag.

Adina ramane singura. Citeste diferite dosare. Contabilizeaza informatiile. Isi aranjeaza diferite dosare. Biroul ei se umple de hartii, doasare aranjate pe teme, post-ituri, scrie la laptop, lectureaza, afundat in munca, uneori uita de ea, cautandu-si o pozitie mai comoda isi da jos pantofi, apare Lucian care ii lasa o prajitura, ea ii zambeste, din nou singura. In birou intra Petrescu, Number One.

PETRESCU
Ce faci? Cimpoesu?

ADINA:
Da, Mihai, verific.

PETRESCU:
Ma, figura esti.
Analize?..Hm! Mai sintetizeaza!
Am nevoie de dosarul final!
Zilele trec...

El s-a mai enervat. Ceva nu ii convine. Ea se face nu intelege. In fine. Dar nici el nu e pe cale sa inghita multe.

ADINA:
Mie-mi spui?

PETRESCU:
Perfect! Daca ai ceva nelamuri,
te astept.

A iesit si ea a ramas deoparte. La treaba. E ca un gandac lucrand. Mai face o pauza. Bea un ceai. O suna Roxana. Ii raspunde.

ADINA:
Da, tu,Roxi,lista pentru
dna Ileana. Uite, ti-o trimit acum
...da, de la PR....e plina garla de posibili
clienti sa le fac o prezentare...
succes...hai, ma!nu, nici o obligatie,
te pup...

E la laptop. Ii trimite un document Roxanei. Liste de posibili clienti pentru Ilena. Revine la munca, la treburile ei. Multa treaba. Pane peste cap. Asta e. Pranz. Sa mancam. Hm! Din nou cu telefonul in mana. Sa sune, sa nu sune. Suna.

ADINA:
Buna, Lucian!
Te plictisesc?..Nu?...esti
un dragut...mancam ceva fara E-uri?
Da,da...in afara...
Ah, esti prins...scuze...
o urgenta, sure! Bravo vb,
asta e....

Paraseste biroul. Iese din banca.


Secv 29 Ext / Int Oras Zi

Adina serveste intr-un bistro, mai micut, masa ei de pranz. Paste si o citronada. La o masa alaturata doi indragostiti. El ii face ei poze trimitand ea bezele. Cu un telfon mobil. Se pozeaza reciproc. Adina ii priveste zambind.

Dna Demian discuta cu o femeie matura. De vreo cinzeci de ani.
Servesc niste fusecuri. Vorbesc. Sunt pe fotolii, in sufrageria
dnei Demian. Femeia turuie intruna.

Un 4x4 intra intr-o benzinarie. Soferul alimenteaza. Coboara sa se aerisesca Cimpoesu si Gina. Cimpoesu vrea sa fumeze o tigara. Se departeaza de benzinarie. Un pusti vine sa ii ceara
bani. Cimpoesu schimba cateva vorbe cu el si ii cere sa mearga in maini. Vreo trei metri. Apoi ii da cateva bancnote mai mici.


Petrescu se converseaza cu Roxana in biroul lui. Ea se ridica si se apropie de el de pe cealalta parte a biroului. Il curata de o mica mizerie de pe umar. El ii multumeste din privire, se ridica, mai face cativa pasi prin biroul sau. E impacietat. Rupe niste harti in multe bucati si le arunca la cos. Vrea sa isi aprinda o tigara, dar amana, doar se joaca cu ea pe buze.





Secv 30. Mall Carrefour/ Oras Int / Ext Seara.

Adina iese singura din raioanele de cumparaturi. Are in fata un cos cu cumparaturi. Diferite pungi cu eternele ape, portocale, borcane, pachetele cu mancare, o paine, un mop de curatat pe jos, cateva ziare.

Trece de raionul de electronice. Intra inauntru. Strabate cateva rafturi. Monitoare cu diferite imagini, o lume in miscare, aparate foto, cativa cumparatori. Se apropie de standul camerelor web. Sunt minuscule si filmeaza, oferind o imagine acceptabila. Vanzatorul ii arata cateva modele. Hm, nu prea ii plac. Se departeaza. Revine. Se uita dupa altceva.
O bate pe umar Lucian!

LUCIAN:
Seara buna! Cumparaturi?
Ceva anume?

ADINA:
Ah? Tu? Da, ce surpriza?
Ne vedem non-stop?
Ce faceai?

LUCIAN:
Imi luam un stick de capacitate
maxima 8GBiti, ca dna banca care face
economii ne da de alea mai mici, iar
astea doar cu referat!
Tu? Te apuci de filmat?

ADINA:
Ah, nu.Ma uitam la camerele astea mici...hm,
Care, cica, sunt bune si la supravegheat?

LUCIAN:
Te intereseaza? Sunt ieftinute
si simple...usor de instalat.
Dar banale...ai probleme?..iti
pui ceva la casa? Bijuteriile?
Iti trebuie ceva mai complicat...

ADINA:
Ei, na, bijuterile..nu sunt plina de aur
si stii ceva imi trebuie ceva simplu
daca instalez..hm!mama e cu ceva
probleme si nu stiu cum mi-a venit ideea
sa pun un mic ceva...poate sa o vad pe
laptop..hm desi nu stiu daca o sa accepte
,
LUCIAN:
Sa fii atenta daca nu ii spui si
se prinde, hm...de ce, e ceva grav?

ADINA:
Nu stiu ce sa zic...a fost o tipa
foarte tare...chiar il domina pe tata.
Hm..nu stiu daca nu excesiv..ea era
arhitecta sefa la o primarie de
sector, IV, o multime de probleme
si pe vremea lui Ceasca...
s-a pensionat de cinci ani..
de trei a murit tata, dar ea, asa...parca
s-a legumizat..uita mult..nervoasa...
sa nu auda de doctori...

Isi vorbesc privindu-se si aparand in diferite ipostaze in fata camerelor mici care ii surprind si ii reflecta pe cate un monitor de control. Acolo in imaginile acelea apar fiecare vorbindu-si siesi. Singuri. Fiecare cu fiecare. Dar exista un fir subtire care parca ii leaga si-i apropie si-i aduce unul de celalalt.

LUCIAN:
Da. Viata e mai fututa..
o lume rea si grabita.Cu probleme
garla, aparent mai simple, dar etern
valabile, tehnologia aparent simplifica.
Du-o la doctor si vezi ce faci.

ADINA:
Era o solutie simpla, de control, asa ceva
intr-un ursulet in sufragerie.
Iar eu o vad pe laptop
in cursul zilei cand e cazul.

LUCIAN:
Stiu eu?!...Si daca lipseste mai mult
din cadru, ca sta pe tron sau stiu eu ce?
O sa faci tu tensiune.

ADINA:
Hm! Da, mai vedem...e de retinut....

Au parasit raionul de elctronice, revin pe culoar, prin fuiorul de oameni. Merg unul langa altul. Aparent tacand, dar simtindu-se bine. Lume multa, cu cosurile pline.

LUCIAN:
Obsesia shopping-ului la romani!
Iar la Paste si Craciun, sa sparga
frigiderul! Te grabesti.

ADINA:
Asa si asa...

LUCIAN:
Te fac o inghetata?

ADINA:
Daca zici tu?

Se aseaza la una din mesele pline de lume din mall. El ia un gin, ea o inghetata. Se converseaza putin si din priviri. El are ceva haios, tonic, care ei ii convine. Pare ca si el o agreeaza pe ea.

LUCIAN:
Cu mama doar? Asa e viata asta!
Nu stii cand te loveste ceva?
La banca?

ADINA:
Standard. Uzual. Pregatita de orice.
Ma ingrijoreaza mama sa nu fie
ceva mai grav...hm! si cred ca sunt
si intr-o pasa mai melodramtica.

LUCIAN:
Esti singura?
Scuze?!??!

ADINA:
Da, sunt!
Nici o problema. Mitul femeii
moderne. M-am despartit de cateva
zile de fostul amic.

Cum, necum, s-a instalat o anumita buna dispozitie, de o comunicare relaxata intre cei doi. Iar ea are pofta sa se confeseze, poate chiar sa dea tot afara, sa boceasca, desi nu e genul. Parca se cunosc de ani. Sunt naturali si deloc surprinsi
de sincerittaea dezarmanta pe care o afiseaza unul fata de celalt.

LUCIAN:
V-ati certat?

ADINA:
Nu chiar. Stii eu de multe ori
am fost asa, singura, in fond. Poate cer
prea multe, dar daca ma gandesc la galeria
fostilor...hm...unul era good de o plimbare,
altul de plecat la mare,
altul perfect de weekend..ultimul devenise
doar posibil pentru sex-sportiv..e si asta
fain, dar nu numai asa....hm! si uite
cum trece vremea..nu zic ca eu sunt
perfecta...dar...

LUCIAN:
Fii serioasa,esti f ok!
Mie-mi placi. Asa, pe bune!

ADINA:
Ma consolezi? E perfect
!De ce? Ochii? Look-ul, silueta,sanii?

LUCIAN:
Stilul.Pur si simplu!

ADINA:
Oh! Esti un dragut!
Dar sa stii ca pot fi si scorpie!
Mai ales daca sunt calcata pe coada!

LUCIAN:
Serisos si ce te face sa explodezi?

ADINA:
Stiu eu? Nesimtirea, indolenta,
mirosul imputit, zgarcenia tampita...

LUCIAN:
Da. E plina tara de mitocani!

ADINA:
Mie-mi spui! Gata, ca ne prinde
tristetea de tot. Plec.
Esti cu masina?

LUCIAN:
E la revizie.
Altfel, cum, cu ginul?

ADINA:
M-am gandit.
Te las undeva?

S-au ridicat de la masa. El o ajuta sa conduca carutul mare plin cu de toate. Ies din local, pe culoarul cu lume. Parasesc mall-ul. In parcare el o ajuta sa incarce in masina. Ea conduce masina in trafic. Multe masini la iesirea din parcare.

Sofeaza prin traficul plin al Bucurestiului. Se circula bara la bara. La o intersectie astepta mai mult. Un stop scurt care merge putin. Nu-si vorbesc. Doar se privesc. Tacere. Ei cu ei, dar si cu gandurile departe. Asta e. Dupa ce-l priveste mai cald, ea ii aranjeaza putin gulerul de la haina. Un gest cald, tandru, dar care si lui ii face bine. Nu isi spun nimic. El o atinge pe mama de pe schimbatorul de viteza, cand coboara la o alta intersectie. Dispare in lume. Ea urmarindu-l cu privirea.
Ea sofeaza in continuare. Cu gandurile undeva aiurea.




Secv 31. INT Casa Dna Demian INT

Dna Demian, somnoleaza in fotoliul ei. Asa a gasit-o Adina. Acesta ii aranjeaza cateva portocale si kivi intr-un cos de fructe. Nu o trezeste.Putina ordine pe masa. Un ziar indoit. Din el cad cateva fotografii: Casa Poporului in constructii, fotografii din strazile alaturate. Un numar de tel scris pe spatele unei fotografii. Televizorul care merge in gol. Adina, putin pe ganduri, plimband-se prin camera. O pisica sare in bratele dnei Demian. Acesta se trezeste brusc. O descopera
pe Adina. Mama ei e mai iritata.

Dna DEMIAN:
Ce faci, tu?
Ma spionezi?

ADINA:
Ei si tu.
Am trecut sa iti mai aduc niste fructe.
Dormeai. Ai iesit azi?

Dna Demian:
Nu, tu, a ploauat!


ADINA:
Serios?
Pe la noi nu. Dar mai aeriseste.
Pisicile astea, hm, au un miros...

Dna Demian:
Ce mai e cu Paul?

ADINA:
Nu stiu, e plecat la un simpozion.

Dna Demian:
Daca se ia cu simpozioanele...

ADINA:
Mama, esti foarte pisaloaga.
Eu sunt o femeie de succes!
Cariera!
Poate ajung ceva intr-un minister!
Number One mi-a zis ca ma are in vedere
pentru Praga!

Adina nu s-a asezat. Se tot plimba prins sufragerie uitandu-se la mama ei cu o anumiat ingrijorare. Dar maica-sa nu prea are treba cu ea. Da televizorul pe stiri mai tare.

Dna Demian:
Te usuci. Nu te pacali singura...
A fost Rodica aia pe aici...

ADINA:
Si?

Dna Demian:
Am baut o cafea. Ca ce draguta si
simpatica eram. De comitet. Aia si aia.
Eu sincer nu mai imi amintesc de ea
nici sa ma tai....

ADINA:
Pai si cum a venit?

Dna DEMIAN:
Nu stiu! M-a sunat si aparut!
Pur si simplu!
Ca cica a mai fost pe la noi.
Ca eu nu mai stiam pe moment scara
blocului. Buna de gura. Moldoveanca.
Ca cica pleaca in Canada.
La fiica-sa care e acolo si ginerele ei
de 7 ani si o duc bine. Au de toate.

ADINA:
Pai, si ce vroia de la tine?

S-a asezat si ea pe un fotoliul langa maica-sa si continua sa o urmareasca cu maxima atentie.

Dan Demian:
Nu stiu?! Sa ma vada.
Ca cica a fost si ea la primarie
cu mine pe vremea lui Ceausescu.
Cand erau probleme.
Iar acum daca pleaca in Canada, cica
poate ramane... ca fiica sa are doi gemeni...

ADINA:
Aha, si tu? Ce ai tu, mama,
cu plecarea ei?

Dna Demian:
Eu nimic...dar ea...cica a
lucrat cu mine, a fost doi ani asistenta mea,
ma mir ca sincer nu imi amintesc,
si ca ea ca si mine am ajutat
pe unii cu...cu demolarile...
sa primeasca ceva mai convenabil...
sa ii ajutam...

ADINA:
Asa, si?
Ati fost amandoua dizidente?
Tu care nu-l lasai pe tata cu corul
in strainatate sa nu te ia CI-stul
la intrebari?

Adina s-a enervat. S-a ridicat. A tras o tura pana la fereastra, privind undeva in noapte si revine inapoi.

Dna Demian:
Draga, niciodata nu mi-a placut
sa se darame o casa...
Nu m-am implicat...

ADINA:
Pai, da...ca tu erai fina.
Da nu inteleg ce vroia Rodica asta?

Dna Demian:
O recomandare. Sa-i dau eu in scris
nu stiu ce referat...ca poate o ajuta in
Canada. Ca de mine stia. Ca primarul de sector
a intrat in politica si o evita...

ADINA:
Aha, si ce era cu pozele astea?

Dna DEMIAN:
Ce poze? Ah, ti-am zis eu
ca ma spionezi? Ca si adminsitratorul,
cand vine dupa intretinere
ma intreaba ce am in frigider...

ADINA:
Ei, na! zi de poze?

Adina se mai uita la poze. Intr-una parca o recunoste pe mama ei printre constructori. Sunt cam ingalbenite. Mobilul notat pe verso, insotit de numele Rodica Pantea. Asa, mai discret, il noteaza in telefonul ei personal.

Dna Demian:
Ca am mai intarziat noi ordinele de
demolare..pe unii i-am ajuta sa
gaseasca sau sa
primesca ceva mai convenabil...
si am lucrat pe
strazile aleea.Dar eu nu am semnat nimic!
Stiu sigur. In ultimii ani am predat...

ADINA:
Unde ai predat mama?

Dan Demian:
La facultate!

ADINA:
Tu?

Dna Demian:
Da! ce te faci ca nu stii?!

Adina nu mai raspunde nimic. Iritarea mamei ei o surprinde. In fine. Se ridica. Isi ia poseta. O pupa pe mama.

ADINA:
Mama! Cine te iubeste cel mai mult?
Daca te suna, madam Rodica
zi-mi mie mai intai.
Te pup, seara buna.

Isi ia la revedere din usa de la intrare. Mama ei a ramas in fotoliu. Face un semn discret cu mama si privile ii revin spre televizor. Impinge pozele deoparte. Se joaca cu o portocala in mana.




Secv 32 Banca Int Zi

Adina e din nou cu dosarele proiectului Cimpoesu. Lectura dosare. Fisari in laptop. Intra val vartej Roxana. E nervoasa. Gata sa explodeze.

ROXANA:
Buna, Adina!
Ce faci? Ne bagi la jug pe toti?

ADINA:
Poftim?

ROXANA:
Number One a zis sa preiau
eu si Mihaela tot programul de
intalniri si rapoarte extra proiectul
Cimpoesu pana termini tu raportul
mult visat. Le am si eu pe ale mele,
dar sa imi pird timpul,ca sa iti fac
jobul tau, ca tu te daí mai speciala,
ei, asta ma enervea la maximum...

ADINA:
Habar n-am de ce vorbesti!

ROXANA:
Da, sigur! Vrei sa te cred?!
Trimite-mi lista de meeting-uri pe
email cu dosarele de intalnire!
Asta e! Asa se remarca unii!
Ca tot tu esti cica vedeta!

Adina e masca. Dar Roxana nu o lasa sa raspunde si iese. En fin, Asta e. Revine la job. Dosare. Laptop. Fise. Isi aduce aminte de ceva.

Formeaza un numar pe mobil. Detaliu telefon. Numarul dnei Rodica. Isi cauta cuvintele.

ADINA:
Dna Rodica? Scuzati!
Sunt Adina..da,da... fiica dnei Demian.
Ati fost ieri la ea am inteles?
Da,da,ma scuzati...
am inteles ca ati fost ieri pe la
ea..si cu cererea aceeea...da...
inteleg...nu,nu am nimic impotriva...
dar, mama e mai in varsta...
cum vi s-a parut...
dar..daca mai reveniti si vedeti
ca e mai asa nedumerita...
sunati-ma va rog..asa, merci...
retineti, un telefon prealabil mie
inainte de a o vizita.

Convorbirea parca a stors-o. Revine la dosare. Laptop. Dosare. Se enerveaza arunca cu unul. Buf!

Telefonul ii suna. E Paul. Nu prea ii convine, dar raspunde. Asta e.

ADINA:
Da, Paul, da,fara noutati.
Aceiasi. Tu? Ok? Ma bucur...
Da, stiu, sunt unele garzi groznice..
...da, sunt tot singura...dar asta e...
nu, nu,nu pot,mai, Paul...
dar tu stii ca eu sunt sau am pretentia,
cel putin, o femeie rationala...stiue mai
rigida...dae viata e frumoasa...
never sau never....me too...
ramanen prieteni...sigurrrrr
ahe,scuze,nu stii un neurolog...
poate imi recomanzi.nu pentru mine
mama... e mai in varsta...

Se aranjeaza intr-o oglinjoara. Inspira aer. Aparatul o urmeaza. Strabate culoare. Colegi care o saluta mai rece. Unii neschimbati. Intra in biroul lui Number One.

ADINA:
Ziua? Se poate? Deranjez?

PETRESCU:
Nu, deloc?..Spune,ia loc

ADINA:
Boss...e varza...

PETRESCU:
Hm,unde?...Cinpoesu?
ADINA:
Toate achzitiile de terenuri sunt in
proportie de 50% discutabile...

PETRESCU:
M-as mira...se mai intampla erori...dar

ADINA:
Doar pachetul intial e ok.Beton!
In rest, procese, contracte nefinalizate..

PETRESCU:
Hm!stai linistita, rezolva el…
Toata lumea vrea demararea proiectului...

ADINA:
E ok....dar il semnez si certific eu!
De ce sa mananc rahat?

Au vorbit fata in fata. De o parte si alta a mesei. El se ridica. Se invarte prin camera. E la ferestra. De sus, orasul e plin si linistit. O alta lume. Asta e. Bussines is bussines.

PETRESCU:
Hai, ca exagerezi si ma enervezi..
E un job! Nu risti nimic.E doleanta
firmei. Daca nu ar fi asa si daca ai fi facut
un raport beton, era taiat din start…
De cat timp lucram noi impreuna?

ADINA:
..hm!aproape zece ani...

PETRESCU:
Pai, vezi si ma aiuresti cu prostii
De astea..ca eu ti-l aprob..cum poate
....azi....maine...poimaine
o deplasare la Geneva...apoi la Praga..
crezi ca nu stiu ca daca ai intrat in centrala
si esti bine....nu te mai intorci?

ADINA;
Mihai! Dvoastra Number One de ce nu v-ati
deplasat..m-am tot mirat ca nu v-ati
miscat extern defel?

PETRESCU
Asa a fost filmul...daca ai fost la
utc..pcr..mai stai pe acasa..si apoi
alergi si te afirmi..oricum nu fost rau
Aici....e ok...ce sa risc, sa ma
rejecteze unii?!Tipo! In trei zile
am nevoie de raport!
Te frigi cu cine vrei, dar imi trebuie
evaluare finala!

ADINA:
Sefu’! Eu ma 'frig' din dragoste!
Nu terapeutic! De aia sunt ‘seule”

PETRESCU:
E ok! Te si simpatizez!
Fii mai relaxata! Mai destinsa!
In maxim 2 ani esti la Praga!
Apoi Bruxelles. Nu mai vii.

ADINA:
Sefu’!
Ma pacaliti!

PETRESCU:
Never! La treaba!
Raportulllllllll! Ai inteles?!

Ea o da din colt in colt. Nu s-a blocat. Dar asta e. Se retrage. E parca inca bine. Nu mai zice nimic. Doar schiteaza un salut. Se retrage.

Adina intra in biroul ei propriu. Ia un raft de dosare si da cu el de podea. A ramas singura in camera. Fuck. Ce viata. Bipeaza telefonul:

ADINA:
Dl Lucian! Va strezez. As bea
un cognac! Te invit? Plictisesc!
O ora free?!? Nu te curtez, domnule!
Cum e pacat?! Hm, am retinut....


Secv 33. Ext Oras. Seara PUB.

Seara. Lume multa. Sunt intr-un PUB. La o masa. Se conveseaza. Adina e vadit agitata. El mai calm si mai relaxat. Se distreaza putin de agitatia ei.

ADINA:
Lucian! Nu ma intrerupe. Am pofta
sa vorbesc. Ma simt rau de tot.
Nu sunt eu carcotasa. Imi place jobul meu.
Il fac responsabil. Imi repunga sa dau rasol, dar
cand vad ca unii vor sa scoata castanele
din foc cu mainile mele, stii, iau foc!

LUCIAN:
Da, se simte pe tine, dar ce sa
ii faci...asta e jobul...uneori
poate iti faci prea multe probleme
ADINA:
Nu vreau sa fiu luata de fraiera..
Intelegi?..pur si simplu...
Plus ca imi vine sa vars...
Noi, banca, care pe unii asa mai mici...
ii purecam de indoim si cu astia mari
Nimic..plecaciuni...luati,nene!

LUCIAN:
Da..asta e, sunt interese...si eu cand le
propun un server...analize de eficienta a
achizitiei...cate si mai cate...

Sunt foarte prinsi. In local e multa lume. Agitatie. Ea e cu carafa de citronada, multa lamaie, iar uneori isi mai pune si miere. El se joca cu un cognac. Ea doar gusta putin de la el.

ADINA:
Ma ingrijoreaza mama..si mi-e ca
trebuie sa fug..ca ma suna

LUCIAN:
Hm!eu o sa las masina la sediu.

ADINA:
Stii ceva, esti asa foarte friendly.
Sa nu crezi ca sar pe tine.
Doar ne conversam amical...

LUCIAN:
Esti totala...cred ca pui barbatii
la zid...

ADINA:
Pai, da...si de aia sunt singura...
Apropo, tu de ce esti singur?
Cat ai?
LUCIAN:
...38...te surprind?
Ce iti venii?!

ADINA:
Scuze,daca iti vine imi zici...
daca nu, nu! Oricum sunt mormant.
Ai mai fost casatorit?

LUCIAN:
Nu. Niciodata...

ADINA:
Ai, asa, o chestie?...o rezerva?
Sau nu intra in planurile tale?
Nu te divulg la fete...

LUCIAN:
Hm, sunt mai complicate lucrurile...

El, intr-adevar, e surprins de ea. Dar ea e cu privirea directa, vesela, fara nimic suspicios. Pare ca il simpatizeaza si uite, parca si lui ii vine sa se dezvaluie pentru ca ea, Adina, intr-adevar, are ceva tonic.

ADINA:
Curaj, desfa-le!
Doar daca sunt congelate si nu se
mai poate, desi,cum era piesa aia?
Criogenia salveaza Romania?!

LUCIAN:
Nu sunt genul sa ma implic
asa pentru ceva definitiv...stii, am oroare
de institutia asta, cica a mariajului..
ADINA:
Da, nici eu nu sunt prea incantata..
Pe masuri ce acumlezi experienta, vezi ca viata
nu e asa de roz...ci poate o suma de compromisuri

LUCIAN:
Da,si eu pe la 9 ani am constatat ca ai
mei nu mai aveau nimic in comun,ci doar asa
un soi de datorie, pe vremea lui Ceasca
sa ma creasca...si am zis ca
in nici un caz nu o sa repet eroarea..

I s-au cam inecat gandurile. O tristete navalnica a dat peste el. Amintirile astea, oricat de telenovestic ar suna, sunt chiar aiurea. Viata uneori foarte rea. Dar Adina are ceva sincer si foarte uman. Il priveste in ochi. Si asa pur si simplu il mangaie pe mana. Incet si finut, iar el ii raspunde la gestul ei simplu. Pentru o clipa se privesc in ochi. Foarte sincer. Nu e nimic erotic. Doar ceva foarte uman, al unor oameni care isi simt fragilitatea, pur si simplu.
ADINA:
Hm,doar atat...?

LUCIAN:
..uneori trecutul e foarte greu de
digerat..aproape imposibil...desi
il ducem toti in viata...orice crezi
nu poti scapa de el...

ADINA:
Aparent..

LUCIAN:
Da,sunt lucruri despre care e foarte
greu sa vorbesti..le tii in tine...
oricat te macina...

ADINA:
Uneori e mai bine sa te eliberezi...
LUCIAN:
Stii, ai mei s-au luat din dragoste.
Prin ’70, prin Alba, tata era mecanic auto,
iar mama coafeza, apoi cand aveam vreo doi
ania tata a fost plecat in armata,
un an si sase luni, iar la intoarcere
a descoperit c a avem o surioara de trei
luni care nu semana cu el, deloc, si dupa
cateva zile de certuri si scandal, mi-a spus
mama peste ani...s-a lamaurit si a
obligat-o sa o lase la orfelinat

ADINA:
Imposibil...

LUCIAN:
Ba da...nici nu stii
de ce sunt in stare oamenii...
a fost adoptata, ca unii mai vroiau copii.
Iar peste trei ani.... la inundatiile
din ’74 s-a pierdut arhiva
si peste ani multi, mama nu a
mai putut da de ea,mi-a spus
abia la cateva luni de la moartea tatalui..

ADINA:
Cum a murit?

LUCIAN:
Accident de masima. Si pe la 17 ani cand am
aflat, ca el, taica-meu, vroia sa ma pastreze pe
mine...ca la un baiat nu renunti...
am ramas cu un complex asa de culpabilitate

ADINA:
Gresesti...cu ce erai tu de vina...

LUCIAN:
Daca nu eram eu...mama
pastra fetita..dar asa...ce sa mi zic..

ADINA:
Inteleg...

LUCIAN
Da. Deseori mi-am zis ca niciodata
nu stii unde te duce viata..hm...
nimic nu e mai cumplit
decat sa faci pe cineva apropiat
sau de care esti intr-un fel legat...
sa faca rau....

ADINA:
Aha!da!

LUCIAN:
Intelegi...sa faca ceva
rau...cu sau fara buna stiinta...

Au ramas amandoi pe ganduri. Ea inca stupefiata de confesiunea lui. El obosit si ispasit ca la iesirea din inchisoare. Cu maxilare stranse, el nu mai poate spune nimic. Ea, insasi e intepenita de tacere. Chiar regreta ca s-a pus sa il scobeasca.
Tacerea e lunga. Amandoi au obosit. Zilele grele care au trecut isi spun cuvantul. Totusi se privesc cu o mare intelegere. Cu o dorinta de gasi fiecare pentru celalalt intelegere.

ADINA:
Hm!De cate ori mi-a spus mama
ca sunt imposibila! Fac eu pe
victima sau eroul, dar pana nu ii pun
eu pe unii in situatii imposibile
nu ma las.

LUCIAN:
Nu. Stai linistita. Ma mai descarc
si eu inter-adevar. Oricum ramane
intre noi. Nu am mai spus multora.
Din banca esti singura, ghinion???
Mergem? Te conduc?

ADINA:
Da! Te las undeva?

LUCIAN:
Da! Sigur. Unde iti e mai convenabil.
La un metrou.

Se ridica si parasesc localul. S-a lasat noaptea. Merg printre masinile din parcare. Urca. Ies din Piata Amzei. O ia spre Drumul Taberei. Adina sofeaza incet, precis, atent. El priveste undeva in fata. Strazile sunt mai goale. Mai aerisite si se circula mai usor. E doar tacerea intre ei. Tacerea si noaptea.

Adina strabate in noapte Bucurestiului. Nu isi spun nimic.
E noapte. Doi oameni singuri intr-o masina care trece pe strazi.

Ea opreste pe cheiul Dambovitei, la o intersectie. Se mai privesc odata. Isi zambesc. In semn de multumire, inante de cobori, el ii ia mana si i-o saruta, asa, putin copilareste.
Cand ii intalneste ochii, el ii descopera pe ai ei calzi, plini de o bucurie si fericire ireala. Ea se apleaca si il saruta cald si cu pofta. Clipe lungi. Un sarut lung in nopate in masina.

ADINA:
Nu ma lasa singura
in noaptea asta!

LUCIAN:
Ma tulburi.

ADINA:
Ai sa zici ca sunt usuratica...
sau obsedata...

LUCIAN:
Esti foarte FEMEIE.
Conduci???

Ea declanseaza motorul. Masina o ia din loc. Trece un pod. Iara nu isi mai spun nimic. Tac. Dar parca linistea e mai calda.
Masina strabate strazile cartierului.

Adina parcheaza in fata blocului ei. Cei doi coboara. Intra in bloc.

Niciun comentariu: