duminică, 22 aprilie 2018

CINEMARATON, ora 20.00 in 22.04.2018, RAZBOI IN BUCATARIE





http://barnathmarius.blogspot.ro/2008/03/note-de-lucrula-razboi-in-bucatariedupa.html
vezi promo

CUM AM FILMAT:
RĂZBOI ÎN BUCĂTĂRIE
A scrie despre un film pe care l-ai realizat pare gratuit, tardiv , provocator , dar este de netaguit ca randurile tale in alte dati, au şansa de a întâlni un lector deosebit de curios…
Există câteva motivaţii care mă îndeamnă la travaliul scrisului si încerc aceasta, mărturisesc , cu cât mai multă sinceritate si obiectivitate, atât cât îmi stă in putinţă. Realizarea unui film , cel puţin de postura regizorului – una principală -, seamănă cu o adevarată „ întreprindere” , căreia i te închini şi i te dedici , cel puţin o bună perioadă de timp , un proiect cu „ componentă „ tructurală notabilă , care la finele său îţi oferă şansa de a concluziţiona câte ceva , măcar despre proporţia , evoluţia , şansa etc. împlinirii artistice sau a lumii pe care o socoteşti că ai descoperit-o in traseul tău …
Interesant cumse face un film , aproape de anul 2000, în România…
În 1997, sunt invitata la Studioul de film TVR , Domnul Dan Necşule îmi pune în braţe scenariul literar Război în bucătărie , scris de Răsvan Popescu, achiziţionat ulterior de studio , care era destinat a fi realizat de Stere Gulea , devenit recent director general , deci într-o imposibilitate de a-l face.Directorul Studioului îmi solicita o opţiune regizorală , menită să-l convingă dacă îmi va încredinţa scenariul. Proiectul îi făcuse să dea bir cu fugiţii pe unii… Am scris o concepţie regizorală care poziţiona si dezvolta drama, ceea ce mi-a dat câştig de cauză , şi a fost începutul colaborării mele cu Răsvan, un autor căruia i-am administrat ambi’ia , talentul si efortul de a face ca proiectul său să ajungă un film. O poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnică , o poveste cu personaje puţine , dificil de filmat , o distribuţie decisivă pentru care am călătorit de mai multe ori pe ruta Cluj- Oradea- Targu-Mureş , astfel descoperind-o pe Imola Kezdi, o poveste care trebuia sa fie filmată vara şi natural că aceasta s-a întâmplat să fie iarna, care mi-a oferit posibilitatea de a lucra cu „ marele şi notabilul „ Gheorghe Dinică, un film realizat în condiţiile pure – adevărate- tipice de fruste ale Europei de Est…
Dificultatea primordială era de a face o poveste credibilă şi a ţine în balanţă un conflict în care fiecare tabără ( în cazul nostru română şi maghiară ) îşi cere partea. Îmi plăcea povestea , mai ales că opera cu individualităţi , în travaliul regizoral am putut să o dezvolt , iar această problematică de conflict etnic, în care energiile negative se dezvoltă exponenţial , obturând raţionalitatea , nu îmi era străină . Cu mai mulţi ani în urmă am scris o proză , Dragoste şi ură , tot pe această temă a evoluţiei paroxistice şi distrugătoare a energiilor angajate dintr- o minimă stare de conflictualitate…
A fost una din marile bucurii pe care filmul mi le-a adus, faptul că , din faza lui de televiziune , am primit reacţii atât din zona maghiară , cât si din cea română , despre cât de adevărat este în cruzimea şi evoluţia sa. Dinică , un actor care aproape nu scoate o vorbă tot filmul , dar juca ce gândea ungurul , “ a fost exact ca tata” , mi-a spus o doamnă din Covasna ; un prieten din studenţie , din Stei ( Apuseni), m-a sunat să mă felicite. Au fost personalităţi la care ţineam, artişti de a căror forţă nu mă îndoiam şi care au primit bine filmul: Mircea Nedelciu, Ştefan Câlţia , Alex. Leo Şerban etc.
Au fost şi reacţii deosebit de violente : „ …cum am putut eu , tată de fetiţă, să fac opoveste atât de îngrozitoare , în care un tânăr român făcea asemenea grozăvii şi ta na na şi bla bla bla . Unele, mărturisesc , m-au durut şi chiar întristat.
Pe de altă parte , acel fel frust, simplu, direct de a filma o poveste, un stil pe care , apoi, l-am descoperit (mergând cu alt film prin festivaluri) ca fiind aparţinator unui spaţiu clar delimitat al Europei de Est, mi- a dat încredere într-un fel de a exprima vizual un deziderat artistic…
Mă simt aproape de acest film nu atât prin faptul că îmi aparţine, ci prin acela , major, că descopăr o lume , câteva personaje antrenate în conflict sub o viziune auctorială ţinând de contemporaneitatea propriei lor existenţe …
După ce ai făcut un film, dacă te uiţi pe ciorne, pe planurile de filmare , descoperi din nou evoluţia proiectului, uneori , te îngrozeşti constatând cum hazardul sau rizibilul au influenţat planurile tale sau cu câtă inconştienţă ai mers înainte. Distribuţia a fost căutată multe luni de zile ,dar apoi a fost schimbată cu o săptămână înainte de filmare . Nici vorbă să o regret pe precedenta, dar … Apoi , am umblat mai multe luni fără succes să descoperim un canton părăsit, pentru ca în final să revenim şi să-l amenajăm pe cel descoperit in prima zi de prospecţie împreună cu operatorul Doru Mitran…În varianta de sală(lung metraj ) , filmul a fost gata din noiembrie 1999 , dar când scriu aceste rânduri, în februarie 2001, având toate acordurile luate , nu ştiu încă dacă premiera sa va fi în luna aprilie. Filmul stă de paisprezece luni în cutie. Ca şi România , cinematografia navighează în haos neostenit. Să ne mai mirăm că Eugen Ionesco , inventatorul absurdului, este originar din România?... El , filmul, e deja trecutul… Sunt absolut convins că va mai găsii un public interesat sau televiziuni străine dispuse să-l difuzeze. Ar putea să facă o figură frumoasă şi în câteva festivaluri internaţionale. Dar când va fi aceasta?? Oficiul Naţional al Cinematografiei ne-a tăiat din deviz copia subtitrată în limba engleză…
În perioada pregătirii, am avut şansa de a câştiga un concurs de debut pentru lung metraj cu un alt proiect: Faţă in faţă ( de data aceasta , după un scenariu propriu). Cele două proiecte au ajuns să se intersecteze , rememorez multele presiuni menite să mă determine să renunţ la unul dintre proiecte . Să turnezi două filme unul după altul , o adevărată inconştienţă . În anumite zile simţeam să nu-mi mai ţin capul pe umeri . Răsvan m-a întrebat o singură dată dacaă pot să le duc la capăt pe amândouă , iar eu , care cum aş fi putut să abandonez vreun proiect în care deja mă implicasem major, am mers înainte…
În varianta primă deteleiziune , am filmat în exterior , multe zile , la aproape - 20˚C, ceea ce a transmis de mai multe ori interpreţilor o tensiune interioară favorabilă jocului , apoi, când am realizat completarea de peste 25 minute pentru marele ecran , am filmat cantonul pe platou la televiziune, peste un an , introducând mai multe secvenţe , care intrau în film între finele uneia şi începutul alteia, cu interpreţii, peste mai mult de 18 luni de la primul turnaj , totul fără să se simtă . Nu a fost uşor , un rateu era uşor posibil. Dar pentru filmarea de pe platou a decorului real , nu pot să nu îi mulţumesc încă odată operatorului Doru Mitran …
Am ajuns să văd filmul de mai multe ori în diferite proiecţii cu public. Momentele povestirii de dragoste evident , emoţionează ,parcă îţi freamătă inima, mi-a zic cineva . Eugenia Vodă , scriind o critică severă în România Literară , remarca derularea spectaculoasă pe sinusoida sentimentală a filmului. De mai multe ori am simţit cum îi cuprinde un junghi pe unii spectatori când dezertorul ( interpretata de Ovidiu Niculescu) îl leagă cu lanţul sau încearcă să-l facă să mănânce forţat pe bătrânul cantonier. Finalul când tânărul îl descoperă pe cantonier mort , Dinică joacă perfect moartea, îti taie răsuflarea , sala îngheaţă , este una din secvenţele cele mai puternice realizate de mine. Poţi înţelege atunci ce e cinema-ul, ce forţă maximă de expresie… În acele momente, nimic din dificultăţi , probleme , adversităţi etc. nu mai contează. Faptul că un film rămâne independent să „ navigheze” în lume, chiar şi fără tine , să te exprime sau să vorbească în numele tău , face ca efortul să nu fie gratuit. Altfel ar fi îngrozitor. Dar aşa , câte din pasiuni , energii, acţiuni nu se risipesc şi se pierd , se duc, lăsându-l pe acest „ object” artistic care este filmul, sau chiar o carte acum , să-şi urmeze drumul…Marius Th. Barna
(Text aparut in Observatorul Cultural, aprilie 2002, dar si in volumul cu acelasi titlu al lui Razvan Popescu, publicat la PARALELA 45, in 2004)

LOVESC, DECI EXIST, pe CINEMARATON in 22.04.2018 de la ora 16.00

Filmul este focusat pe prezentarea si decriptarea mecanismelor, mentalitatilor, motivatiilor care determina o crestere a agresivitatii si violentei in contemporanietatea autohtona.

Filmul impartit in mai multe capitole: familia, orasul, suporterii, scoala, marginali, experinte, judecati, stapani si sclavi reflecta o gama larga de mentalitati extrem de autentica, plecand de la ceea domestica, intersectand diferite destine, fie condamnati, bulibasa, seropoziti, antroplogi, sociologi, pana la violenta profesionala, etc pentru a reflecta violenta din contemporanietate.

O multitudine de subiecti vorbesc natural fie cu fata, fie cu spatele descoperind diferite situatii, reflectand o lume care are in componeta ei esentiala violenta. Un film reflexiv, dramatic, dar uman.

Cu: Mihaela Miroiu, Cristian Parvulescu, Vintila Mihailescu, Oana Baluta, Dan Antonescu, Alfred Bulai, Costel Galca, Dinu Gutu, Vasile Ernu, Smarandoica din Ferentari, Bulibasa Tei, diferiti detinuti, și mulți altii.
 https://www.hotnews.ro/stiri-haute_culture-22121217-lovesc-deci-exist-trafic-corporatii-cronica-unui-film-despre-violenta-din-romania.htm

duminică, 21 ianuarie 2018

FROZEN IGNAT in cinematografe! Cel mai recent film a lui DINU TANASE!










FROZEN IGNAT (AKA: CINE A UCIS CRACIUNUL?)

un film de DINU TANASE


Inspirat de o întamplare adevarată, Cine a ucis Craciunul?, este povestea tragica a unor destine dintr-un sat izolat pe grindurile din Delta Dunarii. “Un loc blestemat, care face ce vrea din oameni” așa îl caracterizează bătrâna Stanca.

Nepoate ei, Ana revine în țară din străinătate, unde a lucrat mai mulți ani, în Delta Dunării, într-un sat izolat,la capătul lumii, pentru a participa la înmormantarea bunicului ei Dumitru – soțul Stancăi. O călătorie inițiatică, cu o puternică rezonață mistică datorată spațiului unde ajunge.

Pe vapor se întâlnește cu câteva personaje care se vor implica în evenimente: Preotul, Medicul legist, Comisarul, Procurorul. Într-o discuție apropiată cu Preotul, ii relatează personalitatea puternică a bunicului ei Dumitru, amprentat la rându-i de spațiu și mediu, despre care știe că în urmă cu mulți ani – în copilărie, a ucis un om, un milițian venit să îl aresteze pe tatăl lui cu care stătea ascuns în Deltă. Crima lui Dumitru a fost văzuta de un copil, Petre - fiul militianului, care apoi l-a turnat la Securitate, asfel încât a fost închis mulți ani împreună cu tatăl său. Tatăl a murit în închisoare iar despre întâmplarea din Delta nu vorbește niciodată. În discuția dintre ceilalți pasageri aflăm că Procurorul caută un dispărut, tocmai pe Petre iar Comisarul are diferite anchete de făcut, pentru că spațiul are o forță negativă aparte.

Comportamentul ciudat al Stancăi o face pe Ana să devină circumspectă mai ales în momentul când află că Petre a fost împreună cu Dumitru în ziua de Ignat. Din povestea martorului confirmată tacit și de Stanca. Dumitru a căzut lat în mijlocul curții după care Petre a dispărut.

Pe drumul spre cimitir, un incident banal le dezvăluie celor din cortegiu, că Dumitru nu murit de moarte bună.
Ancheta este declanșată automat, Comisarul și Procurul se implică, apar și jandarmii care ridică cadavrul lui Dumitru pentru a-l duce la Tulcea la autopsie. Cu toată împotrivirea Anei, Stanca pleacă cu jandarmii și cu cadavrul lui Dumitru la Tulcea.

Timpul se precipită pentru Ana care încearcă sa îl caute prin sat pe dispărutul Petre Crăciun bănuind că acesta l-ar fi ucis de Dumitru. Ajunsă la casa în care locuiește Petre, încearcă să o forțeze pe soția acestuia – Varvara să-i spună unde e ascuns. O amenință că îi dă foc casei, dar fără nici-un rezultat. Reia căutarea prin sat întrebând prin vecini, scotocind prin locuri neumblate, prin blocurile parasite de lângă ruinele unui fost combinat comunist. Nu îl găsește.

A doua zi jandarmii se întorc de la Tulcea aducând cadavrul lui Dumitru. Cu stupoare Ana află că Stanca a rămas la Tulcea.

Comisarul ii pune întrebări, ea își mărturisește nepuntința, dar și un destin nerealizat în viață.

Informat de Procuror, Comisarul ii spune ca Stanca se află în sediul poliției din Tulcea și a mărturisit tot ce s-a întâmplat în ziua de Ignat. Ana este blocată de adevarul ce îl va afla.

Mărturisirea Stancăi: “ De Igant, Petre Crăciun a venit să îl ajute să taie porcul pe Dumitru. Discută de una alta , mai beau și iar mai beau, iar acțiunea de tăiere a porcului de Crăciun, datorită trecutului celor doi, dar și hazardului care le conduce destinele, are un sfârșit tragic. O lovitură greșită și Dumitru îi taie brațul lui Petre. Violența precipită faptele, amintirile răbufnesc și duc la răzbunarea mocnită de ani și ani. Dumitru împlinește destinul omorându-l pe Petre.
Într-un acces de demență pune paie pe el și îi dă foc. Apoi îl despică și îi amestecă măruntaiele cu cele ale porcului în ceaunul care clocotește. Îngrozită, Stanca pune capăt masacrului omorându-l la rândul ei pe Dumitru cu o lovitură de sapă. Pentru o clipă, încrâncenarea din ochii ei pare să dezlănțuie forțe nebănuite care fac să înghețe ca-ntr-un vârtej apocaliptic Dunărea, martorul și protejatorul ei într-un moment atât de tragic și parcă de neoprit într-o lume blestemată și primitivă. Izolată asfel de restul lumii, Stanca va aștepta deznodământul… “

Șocată de mărturisirea Stancăi, în mijlocul furtunii dezlănțuite pe neașteptate, printre strălucirile fulgerelor și în zgomotul asurzitor al trăznetelor, Ana are revelația legăturii ei aproape transcedentale cu Stanca. Pentru o clipă plutește parcă deasupra patului în care se află bătrâna, ajutănd-o să leviteze înainte de a trece în lumea de dincolo. Aplecată deasupra valurilor învolburate de furtună, Ana are viziunea morții bătrânei.

Noaptea, jandarmii descoperă în closetul din curte rămășițele lui Petre. Printre sătenii încadrați de jandarmi, Varvara își jelește soțul neputincioasă. O jurnalistă încearcă fără succes să afle ceva de la comisar.

A doua zi, Ana se îmbarcă pe vapor și părăsește satul în care probabil, nu va mai reveni niciodată.

Filmul are o distributie notabila: Alexandra Fasola ( un debut remarcabil), Dana Dogaru, Dorel Visan, Constantin Cojocaru, Mircea Rusu, Valer Delakeza, Lari Giorgescu, Tatiana Iekel,

Filmul este realizat dupa un scenariu de Dinu Tanase si Rasvan Rosca. Producator executiv: Marius Th. Barna, producatori: Marius Th Barna, Avram Iclozan , Director de productie: Elena Popa Nitu, Scenografia: Mihnea Tautu, Mihai Ionescu, Costumele: Svetlana Mihailescu, Machiajul : Mariana Ianas, Raluca Moldoveanu, Muzica: Mircea Florian, Imaginea si Camera: Patru Paunescu, Regia: Dinu Tanase, O productie PARADOX FILM cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei si Zenith Media Comunications.

Dinu Tanase revine cu un film aspru despre conditia umana.

CALUGARITELE VRAJITOARE in cinematografe, in Bucuresti, Cluj,Iasi, Constanta, Tg Jiu, Timisoara, et






duminică, 14 ianuarie 2018

CALUGARITELE VRAJITOARE, pe 17.01.2017 si 26.01.2017, ora 19.00 la cinemateca Eforie

P
La Muzeul Taranului Roman pe 17,18 ian de la ora 18.00









CALUGARITELE VRAJITOARE

Realizat cu suportul
Centrului National al Cinematografiei

Un film de Marius Th Barna
Dupa un scenariu de DOINA RUSTI


Cu: EUGEN NEGRICI, ANTOANETA OLTEANU, SORALTA SOLCAN, MARIUS CONSTATINESCU, BOGDAN POPA, AURORA LIICEANU, dr CRISTIAN ANDREI, VINTILA MIHAILESCU,ION PREDESCU,MAICA ECATERINA

cu participare:MEDA VICTOR, CONSTANTIN FLORESCU, LILIANA PANA, GELU NITU

MUZICA: PETRU MARGINEANU SCENOGRAFIE RECONSTITUIRI :GRIGORE PUSCARIU
COSTUME :FLAVIA BARABS MONTAJ: CRISTIAN GEORGESCU, VLAD NEDELCU MIXAJ: MIHAI ORASANU, MDV DIRECTOR DE PRODUCTIE: ELENA POPA-NITU IMAGINEA SI CAMERA SORIN GOCIU REGIZOR SECUND :SPERANTA GANECI


PRODUCATORI: MARIUS TH.BARNA,AVRAM ICLOZAN PRODUCATOR EXECUTIV: MARIUS TH.BARNA SCENARIUL: DOINA RUSTI, REGIA: MARIUS TH. BARNA


documentar de lung metraj, dupa un scenariu de Doina Rusti, regia Marius TH Barna (autor UTOPIA IMPUSA, doc)


cu Eugen Negrici, Aurora Liiceanu, Vintila Mihailescu, Bogdan Popa, Soralta Solcan, Aurora Olteanu, Cristian Andrei. diferiti intervievati, filmari in Bucuresti, Govora, Manastirea intr-un Lemn, Cozia, etc, reconstituiri cu Meda Victor, Constantin Florescu, Gelu Nitu, etc.
Inspirat dintr-un caz real, de Sf Maria, in 1715, in ziua executiei lui Constantin Brancoveanu la Istambul, , principesa Pauna Cantacuzino, are la Manstirea intr-un Lemn, o criza nervoasa grava, neexplicata medical, doar descrisa in documentele epocii. Pentru a o salva de supozitia de culpabilitate fata de Brancoveanu, pe care l-ar fi tradat, principele domnitor Stefan Cantacuzino condamna trei calugarite. Una, Olimpiada va fi zidita de vie, in subsolurile unei manastiri, iar alte doua vor fi spanzurate sub acuzatia de vrajitorie. Un documentar despre toleranta/intorleranta, despre mentalitati atunci/acum legate de vrajitorie, dar si manipulare sau fragilitatea feminina in raport cu statul.






joi, 21 decembrie 2017

CALUGARITELE VRAJITOARE, 27.12.2017, premiera la GLENDALE






CALUGARITELE VRAJITOARE
documentar de lung metraj, dupa un scenariu de Doina Rusti, regia Marius TH Barna 

cu Eugen Negrici, Aurora Liiceanu, Vintila Mihailescu, Bogdan Popa, Soralta Solcan, Aurora Olteanu, Cristian Andrei. diferiti intervievati, filmari in Bucuresti, Govora, Manastirea intr-un Lemn, Cozia, etc, reconstituiri cu Meda Victor, Constantin Florescu, Gelu Nitu, etc.
Inspirat dintr-un caz real, de Sf Maria, in 1715, in ziua executiei lui Constantin Brancoveanu la Istambul, , principesa Pauna Cantacuzino, are la Manstirea intr-un Lemn, o criza nervoasa grava, neexplicata medical, doar descrisa in documentele epocii. Pentru a o salva de supozitia de culpabilitate fata de Brancoveanu, pe care l-ar fi tradat, principele domnitor Stefan Cantacuzino condamna trei calugarite. Una, Olimpiada va fi zidita de vie, in subsolurile unei manastiri, iar alte doua vor fi spanzurate sub acuzatia de vrajitorie. Un documentar despre toleranta/intorleranta, despre mentalitati atunci/acum legate de vrajitorie, dar si manipulare sau fragilitatea feminina in raport cu statul.


CALUGARITELE VRAJITOARE, premiera pe 27.12.2017 la Glandale



PARADOX FILM


CALUGARITELE VRAJITOARE
Realizat cu suportul
Centrului National al Cinematografiei

Un film de Marius Th Barna
Dupa un scenariu de DOINA RUSTI


Cu: EUGEN NEGRICI, ANTOANETA OLTEANU,  SORALTA SOLCAN, MARIUS CONSTATINESCU, BOGDAN POPA, AURORA LIICEANU, dr CRISTIAN ANDREI, VINTILA MIHAILESCU,ION PREDESCU,MAICA ECATERINA

cu participare:MEDA VICTOR, CONSTANTIN FLORESCU, LILIANA PANA, GELU NITU

MUZICA: PETRU MARGINEANU SCENOGRAFIE RECONSTITUIRI :GRIGORE PUSCARIU
COSTUME :FLAVIA BARABS MONTAJ: CRISTIAN GEORGESCU, VLAD NEDELCU MIXAJ: MIHAI ORASANU, MDV DIRECTOR DE PRODUCTIE: ELENA POPA-NITU IMAGINEA SI CAMERA SORIN GOCIU REGIZOR SECUND :SPERANTA GANECI


PRODUCATORI: MARIUS TH.BARNA,AVRAM ICLOZAN PRODUCATOR EXECUTIV: MARIUS TH.BARNA SCENARIUL: DOINA RUSTI, REGIA: MARIUS TH. BARNA


luni, 20 noiembrie 2017

lovesc, deci exist in cinema



lovesc, deci exist!, news


http://www.hotnews.ro/stiri-haute_culture-22121217-lovesc-deci-exist-trafic-corporatii-cronica-unui-film-despre-violenta-din-romania.htm



vineri, 27 octombrie 2017

From LOVESC, DECI EXIST, side two, din 19.11.2017 in cinema


Deținut - umblam câte 10-15, fiecare cu cuțit la el, sabie, rangă și trebuia să acționăm. Trebuia să le folosim sau să nu le folosim. Era alegerea noastră.

FAMILIA
1 - Pentru faptul că o dată mi-am făcut unghiile altă culoare decât alb sau lac transparent, dimineaţă am găsit un bilet mare pe hîrtie scris cu un cuţit înfipt într-un tocător vata şi cu acetona. Că dacă nu-mi şterg unghiile până ajung acasă o să mi le ia să mi le pună pe tocător şi să-mi taie deget cu deget.
Vintilă Mihăilescu - pe lânga violenţa aia care exista în mod “firesc”, adică mod de la sine înţeles, apare şi un fel de, de frustrare suplimentară, “ce-am fost şi ce-am ajuns? eram bărbat şi bun, aveam nişte drepturi sau mă rog un prestigiu al meu, acum s-a ales praful de mine”, şi apare un surplus de, defulare, pe cine poţi să te răzbuni întâi si-ntâi, pe cine ai la-ndemână
3 - M-am dus la poliţie, i-am făcut plângere împotriva lui. Nu i-a făcut nimic. M-am dus, i-am făcut un ordin de restricţie, mi-am pus. A primit citaţie acasă, a dat la copil să citească. La fetiţa cea mare. Fetiţa cea mare a zis cum să fac aşa ceva pentru ca tata să ajungă pe stradă
2 - într-o seară, patru ani avea fata mea şi într-o seară m-a strâns foarte tare de gât şi m-a dat cu capul de şifonier şi mi-a dat un pumn şi mi-a zis că dacă eu nu stau în seara asta liniştită şi că el în momentul ăsta vrea femeie şi să stau să, aşa mi-a zis “să-şi bată joc de mine”, mă omoară. Şi copilul meu era în pat şi el şi-a bătut joc de mine jos şi-am rămas gravidă.
ORASUL
Lavinia Betea- Violenţa o întâlneşti la orice pas. Violenţa, agresivitatea poţi s-o întâlneşti dacă tu treci pe intersecţie, normal, pe zebră şi semaforul arată verde şi te înjură şoferul care vrea să treacă, încălcându-ţi ţie drepturile.
Vintila Mihailescu - Vorbeam cu un irlandez care spunea la un moment dat: ’ Domle sunt fascinat de traficul din București de faptul că de câte ori se înjură, că își dă seama ca se înjură, eu mă așez deoparte și mă aștept să iasă din mașină să se ia la bătaie. Și nu iese nimeni, nu se bate nimeni. Eu nu înțeleg cum vă înjurați voi fără bătaie’’
Flori taximetrista - Am luat o fată gravidă. Și acum îmi aduc aminte de ea. Și îmi vine să plâng. Doar când îmi aduc aminte de ea. Nu spun că aproape am fugit cu ea că aproape năștea aici prin mașină. Am luat-o de la, de pe Baba Novac. Ion Țuculescu cu Baba Novac, de pe acolo. Era cu soțul ei îmi făcea cu mâna. S-a urcat în mașină și imediat la intersecție s-au dat jos din mașină. Mi-a plătit cinci lei, zece lei, nu știu cât a făcut că era un leu și ceva, nici nu pornise aparatul bine. Și eu am rămas acolo în stația de taxi. În oglindă vedeam tot. El o îmbrâncea, o împingea, țipa la ea. Ea i-a tras o palmă lui. Ea stătea pe bordură și plângea. Se vedea pe ea că nu mai are mult și naște. Și am vrut să mă dau jos. Dar zic: ”Stai un pic, poate mă bate ăla și pe mine”, mi-era așa un pic teamă să ... Ea tot voia să vină la mine la taxiul, el tot o trăgea înapoi. O smucea, o zguduia. Da, ce i-o fii făcut fata asta de nu o lasă în pace? Până la urmă ea s-a urcat la mine în mașină că eram prima, singura mașină ca și taxiul. Vreți să o iau spre Cișmigiu? Și s-a urcat într-un final și el, s-a urcat în față lângă mine. Stătea foarte ghemuit cu fața spre geam, cred că nu suporta femeile, nu știu ce avea băiatul ăla. Ea era terminată. Se vedea că a plâns câteva zile, clar. Cred că a și bătut-o, nu pot să-mi dau seama. Da, nu mi se părea să fie de vreo etnie romă, că la ăștia se întâmplă bătăi, ochi vineți și toate cele. Și eu dădeam să plec și: ”Nu, stați aici!”. El îmi spunea să stau pe loc ea zicea: ”Du-mă la Municipal, du-mă la Municipal! Vrei să nasc aici, să nasc pe străzi! Ai înnebunit?”, îi spunea lui. ”Nu, că nu mergi la dr. ăla, nu mergi la dr. ăla!”. Până la urmă ea l-a rugat frumos s-a dat jos din mașină și am plecat cu ea. M-a rugat frumos să plec cu ea.
SUPORTERII
Dinu GUTU – în primul rând ar trebui să ne uităm un pic în spate la ce, de unde provine violența, violența asta. În primul rând în cadrul galerii, galeriilor de fotbal cred că e și o formă de rit de trecere a anumitor băieți a unei forme de împărtășire a unei masculinității trăite. E printre puținele forme pe care le întâlnim în oraș de a crea legături, solidaritate între băieți de aceeași vârstă din clase sociale diferite, care se întâlnesc sâmbăta duminica la meciul de etapă, la meciul de fotbal al echipei favorite
SCOALA
Băiat- am avut odată o încăierare, cum se spune, cu cineva pe stradă. Treceam o trecere de pietoni omul a considerat că am trecut foarte încet trecerea. Am venit la mine din mașină si a vrut să mă bată. Într-adevăr , era mai mare, mai masiv, am dat să fug. Nu puteam să stau să mă bat cu el. Am plecat, i-am luat numărul de la mașină și m-am dus la poliție și s-a rezolvat.
Marginali
Stela – A, e moartea mea clinică. Aia când m-am, când am intrat pe tunel. Când am dat cu capul în ușă. În detenție. Și am căzut jos cu capul. Aia ar fi. Care n-am cum să, pentru mine aia e cea mai ..., dar așa sunt destule. Eram în închisoare, eram destul de supărată. Primisem condamnarea de 15 ani și eram în afară de asta cu două săptămâni de zile aflasem și că sunt seropozitivă. Și am simțit că nu pot să le mai duc pe toate. În același timp era foarte mult haos în cameră și în secunda aia m-am dus și am dat cu capul. Am dat cu capul de gratii, am căzut jos. Nu mai aveam puls, nu mai aveam absolut nimic. Și a fost pentru câteva zeci de secunde în care n-am mai fost. Am plecat l-am văzut pe taică-meu. Dion păcate n-a vrut să-mi întindă mâna că dacă întindea mâna eram acuma în culmea fericirii, eram cu el acolo. Pentru mine asta e ceva care nu pot să trec peste. În același timp mi-a făcut credința mai puternică. Pentru că eu am văzut viața de dincolo.
JUDECATI
deținut penitentciar Timisoara – Era undeva, în mijlocul, în mijlocul verii. Eu ca urmare a ceea ce făcuse ea, îmi spusese, am încercat să port o discuție cu ea. Să punem cărțile pe față, cum ar fi. Să spunem realitatea de fapt. Să nu ne mai ascundem de după degete. Să-mi spună, cel puțin, să-mi spună în față dacă ce am trăit până în momentul respectiv a fost realitate sau doar a fost un joc și atât. Ne-am întâlnit am mers în locul unde mergeam de obicei să ne plimbăm. Era o zonă mai liniștită, mai retrasă cât de cât. Și am încercat să purtăm discuția respectivă, acolo. Ă, des, discuția nu a evoluat așa cum credeam. Așa cum mă așteptam. S-a întâmplat să aflu că îmi spunea cu indiferență și cu, cu atitudine destul de sfidătoare pentru mine și pentru tot ce a fost în trecut. Mi-a spus faptul că tot ce a fost, a fost de fapt, teatru. Că nu m-a iubit niciodată și că totul a fost ca să fie și să treacă timpul.
Lavinia Betea - Freud spune că omul are 2 instincte: un instinct al vieţii, pe care el îl numeşte eros, un instinct al morţii, thanatosul. Între cele două instincte, sunt în directă legătură unul şi cu celălalt. Deci dragostea, relaţiile dintre două, dintre cele două sexe presupun o tentinţă către agresivitate, care însă, aşa cum sugeram mai înainte, trebuie control
Deținut Galati 2 - m-am gândit să-mi schimb țara! Nu știu, m-am atașat foarte mult de Spania. Și am ajuns să pot să am, să-mi fac toate poftele și printr-o manieră legală. Să am tot ce-mi trebuie. Nu sunt genul de persoană care poate să muncească pe 10 milioane.
EXPERIENTE
Mihaela Miroiu - M-am simțit foarte nemulțumită că nu am fost niciodată pregătită, de exemplu, pentru violența sexuală stradală, când eram femeie tânără. Și când am pățit-o personal. M-am simțit extrem de umilită și cumplit de terfelită de violența sexuală exercitată asupra mea de unii dintre profesorii mei. 
MARGINALI
Bulibașa - Cea mai frumoasă amintire a mea este copiii mei. În viața mea. Pentru că sunt mari, am patru băieți și o fată. Și toți copiii mei au câte doi trei copii. Dacă vedeți ce copii frumoși are și ce nepoți am eu. Aia e cea mai mare mândrie a vieții mele! Care salt mâinile sus pentru toată viața.

STAPANI SI SCLAVI 
Cristian Pârvulescu- Viziunea despre capitalism, din România, este o viziune de tip Hobbes. Hobbes considera că societatea este rezultatul unei lupte permanente pentru supraviețuire. Omul este lup pentru om. Cel mai puternic supraviețuiește ceilalți sunt înlăturați. Această viziune despre capitalism pe care Bucureștiul o pune în spectacol, în pagină cel mai bine, este cea care face ca violența să domine nu doar clipul publicitar ci și emisiunea de dezbatere televizată. Care nu mai este o emisiune a argumentului rațional ci una a atacului permanent.
Oana sibiu - La oamenii supuși hărțuirii morale sau profesionale este fabulos faptul că nici măcar nu realizezi, o vreme, că ți se întâmplă ceva. Sau că acel ceva are un nume. Și că surprinzător sau nu, nu este există un cadru legislativ, care să reglementeze astfel de situații. Deci inițial nici măcar nu realizezi că ți se întâmplă ceva ție.
Constantin - În caz contrar, în situația în care nu dorim să le ascultăm avertismentul și să desființăm sindicatul urmând să suportăm represaliile companiei. Care se vor răsfrânge atât asupra noastră personal cât și a bazei, asupra colegilor. Și după această întrunire s-au ținut de cuvânt întrucât că noi nu am vrut să renunțăm la această asociere. Dumnealor au început să exercite presiuni, direct, asupra întregului colectiv și individual asupra anumitor membri ai colectivului Wizz Air de la București. Au făcut concedieri individuale în număr de 19 pentru a fi la limita concedierii colective.
Ernu- Asta e o formă de violență destul de mare. De ce? Pentru că în momentul respectiv creează un precedent în care nimeni nu v-a mai îndrăzni să lupte pentru drepturile lui pentru că se teme. Omul are un job, omul are de plătit o întreținere, un copil, o familie, un împrumut.Și atunci lucrul ăsta devine foarte, omul devine foarte precar în fața puterii unor instituții, unor patroni puternici șamd.
Costel Galca – Ea este extrem de perversă pentru că nu o observăm. Ea face parte din răul cotidian pe care nu-l mai observăm. Ni se pare normal ca anumite gesturi, anumite atitudini să fie așa. Or, aceste mici gesturi, mici atitudini ele, de fapt, sunt, sunt violente. Dar nu le percepem direct în conștient ci le percepem într-un subconștient.

si altele.................
http://barnathmarius.blogspot.ro/2017/10/i-hit-thefore-i-am-film-by-marius-th.html
http://barnathmarius.blogspot.ro/2011/07/http://barnathmarius.blogspot.ro/2008/03/note-de-lucrula-razboi-in-bucatariedupa.htmlutopia-impusa-vineri-08-iulie-pe-b-1-tv.html http://barnathmarius.blogspot.ro/2015/09/colonia-penitenciara.htmlhttps://www.blogger.com

http://barnathmarius.blogspot.ro/2013/05/5-nu-uita.html