luni, 20 noiembrie 2017

lovesc, deci exist in cinema



lovesc, deci exist!, news


http://www.hotnews.ro/stiri-haute_culture-22121217-lovesc-deci-exist-trafic-corporatii-cronica-unui-film-despre-violenta-din-romania.htm



vineri, 27 octombrie 2017

From LOVESC, DECI EXIST, side two, din 19.11.2017 in cinema


Deținut - umblam câte 10-15, fiecare cu cuțit la el, sabie, rangă și trebuia să acționăm. Trebuia să le folosim sau să nu le folosim. Era alegerea noastră.

FAMILIA
1 - Pentru faptul că o dată mi-am făcut unghiile altă culoare decât alb sau lac transparent, dimineaţă am găsit un bilet mare pe hîrtie scris cu un cuţit înfipt într-un tocător vata şi cu acetona. Că dacă nu-mi şterg unghiile până ajung acasă o să mi le ia să mi le pună pe tocător şi să-mi taie deget cu deget.
Vintilă Mihăilescu - pe lânga violenţa aia care exista în mod “firesc”, adică mod de la sine înţeles, apare şi un fel de, de frustrare suplimentară, “ce-am fost şi ce-am ajuns? eram bărbat şi bun, aveam nişte drepturi sau mă rog un prestigiu al meu, acum s-a ales praful de mine”, şi apare un surplus de, defulare, pe cine poţi să te răzbuni întâi si-ntâi, pe cine ai la-ndemână
3 - M-am dus la poliţie, i-am făcut plângere împotriva lui. Nu i-a făcut nimic. M-am dus, i-am făcut un ordin de restricţie, mi-am pus. A primit citaţie acasă, a dat la copil să citească. La fetiţa cea mare. Fetiţa cea mare a zis cum să fac aşa ceva pentru ca tata să ajungă pe stradă
2 - într-o seară, patru ani avea fata mea şi într-o seară m-a strâns foarte tare de gât şi m-a dat cu capul de şifonier şi mi-a dat un pumn şi mi-a zis că dacă eu nu stau în seara asta liniştită şi că el în momentul ăsta vrea femeie şi să stau să, aşa mi-a zis “să-şi bată joc de mine”, mă omoară. Şi copilul meu era în pat şi el şi-a bătut joc de mine jos şi-am rămas gravidă.
ORASUL
Lavinia Betea- Violenţa o întâlneşti la orice pas. Violenţa, agresivitatea poţi s-o întâlneşti dacă tu treci pe intersecţie, normal, pe zebră şi semaforul arată verde şi te înjură şoferul care vrea să treacă, încălcându-ţi ţie drepturile.
Vintila Mihailescu - Vorbeam cu un irlandez care spunea la un moment dat: ’ Domle sunt fascinat de traficul din București de faptul că de câte ori se înjură, că își dă seama ca se înjură, eu mă așez deoparte și mă aștept să iasă din mașină să se ia la bătaie. Și nu iese nimeni, nu se bate nimeni. Eu nu înțeleg cum vă înjurați voi fără bătaie’’
Flori taximetrista - Am luat o fată gravidă. Și acum îmi aduc aminte de ea. Și îmi vine să plâng. Doar când îmi aduc aminte de ea. Nu spun că aproape am fugit cu ea că aproape năștea aici prin mașină. Am luat-o de la, de pe Baba Novac. Ion Țuculescu cu Baba Novac, de pe acolo. Era cu soțul ei îmi făcea cu mâna. S-a urcat în mașină și imediat la intersecție s-au dat jos din mașină. Mi-a plătit cinci lei, zece lei, nu știu cât a făcut că era un leu și ceva, nici nu pornise aparatul bine. Și eu am rămas acolo în stația de taxi. În oglindă vedeam tot. El o îmbrâncea, o împingea, țipa la ea. Ea i-a tras o palmă lui. Ea stătea pe bordură și plângea. Se vedea pe ea că nu mai are mult și naște. Și am vrut să mă dau jos. Dar zic: ”Stai un pic, poate mă bate ăla și pe mine”, mi-era așa un pic teamă să ... Ea tot voia să vină la mine la taxiul, el tot o trăgea înapoi. O smucea, o zguduia. Da, ce i-o fii făcut fata asta de nu o lasă în pace? Până la urmă ea s-a urcat la mine în mașină că eram prima, singura mașină ca și taxiul. Vreți să o iau spre Cișmigiu? Și s-a urcat într-un final și el, s-a urcat în față lângă mine. Stătea foarte ghemuit cu fața spre geam, cred că nu suporta femeile, nu știu ce avea băiatul ăla. Ea era terminată. Se vedea că a plâns câteva zile, clar. Cred că a și bătut-o, nu pot să-mi dau seama. Da, nu mi se părea să fie de vreo etnie romă, că la ăștia se întâmplă bătăi, ochi vineți și toate cele. Și eu dădeam să plec și: ”Nu, stați aici!”. El îmi spunea să stau pe loc ea zicea: ”Du-mă la Municipal, du-mă la Municipal! Vrei să nasc aici, să nasc pe străzi! Ai înnebunit?”, îi spunea lui. ”Nu, că nu mergi la dr. ăla, nu mergi la dr. ăla!”. Până la urmă ea l-a rugat frumos s-a dat jos din mașină și am plecat cu ea. M-a rugat frumos să plec cu ea.
SUPORTERII
Dinu GUTU – în primul rând ar trebui să ne uităm un pic în spate la ce, de unde provine violența, violența asta. În primul rând în cadrul galerii, galeriilor de fotbal cred că e și o formă de rit de trecere a anumitor băieți a unei forme de împărtășire a unei masculinității trăite. E printre puținele forme pe care le întâlnim în oraș de a crea legături, solidaritate între băieți de aceeași vârstă din clase sociale diferite, care se întâlnesc sâmbăta duminica la meciul de etapă, la meciul de fotbal al echipei favorite
SCOALA
Băiat- am avut odată o încăierare, cum se spune, cu cineva pe stradă. Treceam o trecere de pietoni omul a considerat că am trecut foarte încet trecerea. Am venit la mine din mașină si a vrut să mă bată. Într-adevăr , era mai mare, mai masiv, am dat să fug. Nu puteam să stau să mă bat cu el. Am plecat, i-am luat numărul de la mașină și m-am dus la poliție și s-a rezolvat.
Marginali
Stela – A, e moartea mea clinică. Aia când m-am, când am intrat pe tunel. Când am dat cu capul în ușă. În detenție. Și am căzut jos cu capul. Aia ar fi. Care n-am cum să, pentru mine aia e cea mai ..., dar așa sunt destule. Eram în închisoare, eram destul de supărată. Primisem condamnarea de 15 ani și eram în afară de asta cu două săptămâni de zile aflasem și că sunt seropozitivă. Și am simțit că nu pot să le mai duc pe toate. În același timp era foarte mult haos în cameră și în secunda aia m-am dus și am dat cu capul. Am dat cu capul de gratii, am căzut jos. Nu mai aveam puls, nu mai aveam absolut nimic. Și a fost pentru câteva zeci de secunde în care n-am mai fost. Am plecat l-am văzut pe taică-meu. Dion păcate n-a vrut să-mi întindă mâna că dacă întindea mâna eram acuma în culmea fericirii, eram cu el acolo. Pentru mine asta e ceva care nu pot să trec peste. În același timp mi-a făcut credința mai puternică. Pentru că eu am văzut viața de dincolo.
JUDECATI
deținut penitentciar Timisoara – Era undeva, în mijlocul, în mijlocul verii. Eu ca urmare a ceea ce făcuse ea, îmi spusese, am încercat să port o discuție cu ea. Să punem cărțile pe față, cum ar fi. Să spunem realitatea de fapt. Să nu ne mai ascundem de după degete. Să-mi spună, cel puțin, să-mi spună în față dacă ce am trăit până în momentul respectiv a fost realitate sau doar a fost un joc și atât. Ne-am întâlnit am mers în locul unde mergeam de obicei să ne plimbăm. Era o zonă mai liniștită, mai retrasă cât de cât. Și am încercat să purtăm discuția respectivă, acolo. Ă, des, discuția nu a evoluat așa cum credeam. Așa cum mă așteptam. S-a întâmplat să aflu că îmi spunea cu indiferență și cu, cu atitudine destul de sfidătoare pentru mine și pentru tot ce a fost în trecut. Mi-a spus faptul că tot ce a fost, a fost de fapt, teatru. Că nu m-a iubit niciodată și că totul a fost ca să fie și să treacă timpul.
Lavinia Betea - Freud spune că omul are 2 instincte: un instinct al vieţii, pe care el îl numeşte eros, un instinct al morţii, thanatosul. Între cele două instincte, sunt în directă legătură unul şi cu celălalt. Deci dragostea, relaţiile dintre două, dintre cele două sexe presupun o tentinţă către agresivitate, care însă, aşa cum sugeram mai înainte, trebuie control
Deținut Galati 2 - m-am gândit să-mi schimb țara! Nu știu, m-am atașat foarte mult de Spania. Și am ajuns să pot să am, să-mi fac toate poftele și printr-o manieră legală. Să am tot ce-mi trebuie. Nu sunt genul de persoană care poate să muncească pe 10 milioane.
EXPERIENTE
Mihaela Miroiu - M-am simțit foarte nemulțumită că nu am fost niciodată pregătită, de exemplu, pentru violența sexuală stradală, când eram femeie tânără. Și când am pățit-o personal. M-am simțit extrem de umilită și cumplit de terfelită de violența sexuală exercitată asupra mea de unii dintre profesorii mei. 
MARGINALI
Bulibașa - Cea mai frumoasă amintire a mea este copiii mei. În viața mea. Pentru că sunt mari, am patru băieți și o fată. Și toți copiii mei au câte doi trei copii. Dacă vedeți ce copii frumoși are și ce nepoți am eu. Aia e cea mai mare mândrie a vieții mele! Care salt mâinile sus pentru toată viața.

STAPANI SI SCLAVI 
Cristian Pârvulescu- Viziunea despre capitalism, din România, este o viziune de tip Hobbes. Hobbes considera că societatea este rezultatul unei lupte permanente pentru supraviețuire. Omul este lup pentru om. Cel mai puternic supraviețuiește ceilalți sunt înlăturați. Această viziune despre capitalism pe care Bucureștiul o pune în spectacol, în pagină cel mai bine, este cea care face ca violența să domine nu doar clipul publicitar ci și emisiunea de dezbatere televizată. Care nu mai este o emisiune a argumentului rațional ci una a atacului permanent.
Oana sibiu - La oamenii supuși hărțuirii morale sau profesionale este fabulos faptul că nici măcar nu realizezi, o vreme, că ți se întâmplă ceva. Sau că acel ceva are un nume. Și că surprinzător sau nu, nu este există un cadru legislativ, care să reglementeze astfel de situații. Deci inițial nici măcar nu realizezi că ți se întâmplă ceva ție.
Constantin - În caz contrar, în situația în care nu dorim să le ascultăm avertismentul și să desființăm sindicatul urmând să suportăm represaliile companiei. Care se vor răsfrânge atât asupra noastră personal cât și a bazei, asupra colegilor. Și după această întrunire s-au ținut de cuvânt întrucât că noi nu am vrut să renunțăm la această asociere. Dumnealor au început să exercite presiuni, direct, asupra întregului colectiv și individual asupra anumitor membri ai colectivului Wizz Air de la București. Au făcut concedieri individuale în număr de 19 pentru a fi la limita concedierii colective.
Ernu- Asta e o formă de violență destul de mare. De ce? Pentru că în momentul respectiv creează un precedent în care nimeni nu v-a mai îndrăzni să lupte pentru drepturile lui pentru că se teme. Omul are un job, omul are de plătit o întreținere, un copil, o familie, un împrumut.Și atunci lucrul ăsta devine foarte, omul devine foarte precar în fața puterii unor instituții, unor patroni puternici șamd.
Costel Galca – Ea este extrem de perversă pentru că nu o observăm. Ea face parte din răul cotidian pe care nu-l mai observăm. Ni se pare normal ca anumite gesturi, anumite atitudini să fie așa. Or, aceste mici gesturi, mici atitudini ele, de fapt, sunt, sunt violente. Dar nu le percepem direct în conștient ci le percepem într-un subconștient.

si altele.................
http://barnathmarius.blogspot.ro/2017/10/i-hit-thefore-i-am-film-by-marius-th.html
http://barnathmarius.blogspot.ro/2011/07/http://barnathmarius.blogspot.ro/2008/03/note-de-lucrula-razboi-in-bucatariedupa.htmlutopia-impusa-vineri-08-iulie-pe-b-1-tv.html http://barnathmarius.blogspot.ro/2015/09/colonia-penitenciara.htmlhttps://www.blogger.com

http://barnathmarius.blogspot.ro/2013/05/5-nu-uita.html

joi, 26 octombrie 2017

from lovesc, deci exist, premiera pe 16.11.2017



Mihaela Miroiu- Animalele nu se bat pur și simplu. Animalele se bat ca să se apere. Sau se bat pentru lucruri precise gen, teritoriu. Se bat din cauza unei agresivități împotriva puilor sau, eventual pentru hrană. Cred că singurele ființe, care se bat din motive ideologice, din motive religioase, etc, sunt oamenii.
Lavinia Betea – Una dintre teoriile psihosociologiei, cu referire la geneza agresivităţii, stabileşte că face parte din natura umană această componentă. Este înnăscută.
Alferd Bulai  socilog -  Fiinţa umană este o fiinţă puternică este una dintre cele mai agresive, cel mai agresiv animal de pe pământ. Sunt doar vreo 20 de specii de animale care atacă omul, omul le atacă pe toate deci nu suntem firavi
Suporter  – În primul rând, violența face parte din natura omului. Pentru că noi suntem animale superioare. Și mereu ne-a plăcut să dominăm pe celălalt.
Cristian Pârvulescu– Într-o țară în plină tranziție cu un capitalism debordant era fatal ca să existe o intersecție între infracționalitate și politică, infracționalitate și economie. De unde se pot obține cel mai ușori bani? Din infracționalitate, din trafic, din criminalitate.
Vintila Mihailescu – antropolog  E, ori cu o lipsă de încredere în oameni, cu o lipsă de optimism pentru viitor, cu o frică şi asta se măsoară sigur după declaraţii: ,,Vă e frică de viitor?’’, ,,De ce anume vă e frică?” deci lista de frici ale societăţii româneşti a cam crescut în ultimii ani şi a crescut şi în intesitate.
Costel Galca  -  Ea se întâlnește în toate companiile, în toate societățile. Fie că sunt cu capital de stat, fie că sunt cu capital privat. Nu are importanță. Ea este de sus în jos, transversală, de jos în sus, de la șef la subaltern, de la subalterni la șefi, între colegi. Ea există. Ea există, violența
Cristian Pârvulescu -  O societate în care drepturile omului și rolul instituțiilor să fie respectat. Ori, nu, se pare că nu ne îndreptăm spre așa ceva. Violența de care vorbim e dovada cea mai clară a acestor lucruri.
Dan Antonescu --  Este trist că din zona politicului se transmite către populație o, un anume soi de violență. Începem cu violența verbal
Oana Băluță -  Există un tip de agresivitate sau de asertivitate a candidaților. Și în opinia mea asertivitatea asta a fost hrănită și de mass-media. Mă întorc acum la cee ace inseamnă spectualizarea a vieții politice, iar în viața politică înțeleasă ca spectacol. Agresivitatea sau asertivitatea înțelese ca limbaj agresiv, poziții corporale assertive, agresive de intimidare a candidatului suntt cee ace noi am văzut în dezbaterile televizate.
Mihaela Miroiu- Momentul de vârf în această competiție politică îl reprezintă de obicei anii electorali. Acum, sigur că în România, agresivitatea este uriașă pentru că în acest deceniu, noi avem cinci ani electorali din zece. Deci, probabilitatea să ai o stare exploziv-conflictuală crește direct proporțional cu densitatea alegerilor.

luni, 16 octombrie 2017

I HIT, THEFORE I AM, a film by Marius Th Barna



I hit, therefore I am!

A film by Marius Th Barna
Based on a screenplay by Bogdan Ficeac

Short synopsis


The film focuses on presenting and decoding the mechanisms, the mentalities, the motivations that cause an increase in aggression and violence in our country nowadays.
The film, which is divided into several chapters: family, the city, the supporters, school, outcasts, experiences, judgments, masters and slaves, reflects a wide range of extremely authentic mentalities, starting from domestic violence, and intersecting different destinies such as of a gypsy chief, HIV positive people, anthropologists, sociologists, and ending with professional violence, etc in order to reflect the violence of our present.

A variety of subjects are speaking naturally either facing the camera or sitting back turned, revealing different situations, reflecting a world whose violence is its essential component. A reflective, dramatic, but human film.

duminică, 8 octombrie 2017

LOVESC, DECI EXIST! din 16.11.2017 in cinema





LOVESC, DECI EXIST!
Un film de Marius Th Barna

Dupa un scenariu de Bogdan Ficeac


Shorth sinopsis


Filmul este focusat pe prezentarea si decriptarea mecanismelor, mentalitatilor, motivatiilor care determina o crestere a agresivitatii si violentei in contemporanietatea autohtona.

Filmul impartit in mai multe capitole: familia, orasul, suporterii, scoala, marginali, experinte, judecati, stapani si sclavi reflecta o gama larga de mentalitati extrem de autentica, plecand de la ceea domestica, intersectand diferite destine, fie condamnati, bulibasa, seropoziti, antroplogi, sociologi, pana la violenta profesionala, etc pentru a reflecta violenta din contemporanietate.

O multitudine de subiecti vorbesc natural fie cu fata, fie cu spatele descoperind diferite situatii, reflectand o lume care are in componeta ei esentiala violenta. Un film reflexiv, dramatic, dar uman.

Cu: Mihaela Miroiu, Cristian Parvulescu, Vintila Mihailescu, Oana Baluta, Dan Antonescu, Alfred Bulai, Costel Galca, Dinu Gutu, Vasile Ernu, Smarandoica din ferentari, Bulibasa Tei, diferiti detinuti, și mulți altii.

sâmbătă, 30 septembrie 2017

LOVESC, DECI EXIST! din 16.11.2017 in cinematografe

LOVESC, DECI EXIST!
Un film de Marius Th Barna

Dupa un scenariu de Bogdan Ficeac


Shorth sinopsis


Filmul este focusat pe prezentarea si decriptarea mecanismelor, mentalitatilor, motivatiilor care determina o crestere a agresivitatii si violentei in contemporanietatea autohtona.

Filmul impartit in mai multe capitole: familia, orasul, suporterii, scoala, marginali, experinte, judecati, stapani si sclavi reflecta o gama larga de mentalitati extrem de autentica, plecand de la ceea domestica, intersectand diferite destine, fie condamnati, bulibasa, seropoziti, antroplogi, sociologi, pana la violenta profesionala, etc pentru a reflecta violenta din contemporanietate.

O multitudine de subiecti vorbesc natural fie cu fata, fie cu spatele descoperind diferite situatii, reflectand o lume care are in componeta ei esentiala violenta. Un film reflexiv, dramatic, dar uman.

Cu: Mihaela Miroiu, Cristian Parvulescu, Vintila Mihailescu, Oana Baluta, Dan Antonescu, Alfred Bulai, Costel Galca, Dinu Gutu, Vasile Ernu, Smarandoica din Ferentari, Bulibasa Tei, diferiti detinuti, și mulți altii.

O FEMEIE SINGURA (III)


Adina e din nou cu dosarele proiectului Cimpoesu. Lectura dosare. Fisari in laptop. Intra val vartej Roxana. E nervoasa. Gata sa explodeze.
-Buna, Adina! Ce faci? Ne bagi la jug pe toti?

ADINA
Poftim?

ROXANA:
Number One a zis sa preiau
eu si Mihaela tot programul de
intalniri si rapoarte extra proiectul
Cimpoesu pana termini tu raportul
mult visat. Le am si eu pe ale mele,
dar sa imi pird timpul,ca sa iti fac
jobul tau, ca tu te daí mai speciala,
ei, asta ma enervea la maximum...

ADINA:
Habar n-am de ce vorbesti!

ROXANA:
Da, sigur! Vrei sa te cred?!
Trimite-mi lista de meeting-uri pe
email cu dosarele de intalnire!
Asta e! Asa se remarca unii!
Ca tot tu esti cica vedeta!

Adina e masca. Dar Roxana nu o lasa sa raspunde si iese. En fin, Asta e. Revine la job. Dosare. Laptop. Fise. Isi aduce aminte de ceva.

Formeaza un numar pe mobil. Detaliu telefon. Numarul dnei Rodica. Isi cauta cuvintele.

ADINA:
Dna Rodica? Scuzati!
Sunt Adina..da,da... fiica dnei Demian.
Ati fost ieri la ea am inteles?
Da,da,ma scuzati...
am inteles ca ati fost ieri pe la
ea..si cu cererea aceeea...da...
inteleg...nu,nu am nimic impotriva...
dar, mama e mai in varsta...
cum vi s-a parut...
dar..daca mai reveniti si vedeti
ca e mai asa nedumerita...
sunati-ma va rog..asa, merci...
retineti, un telefon prealabil mie
inainte de a o vizita.

Convorbirea parca a stors-o. Revine la dosare. Laptop. Dosare. Se enerveaza arunca cu unul. Buf!

Telefonul ii suna. E Paul. Nu prea ii convine, dar raspunde. Asta e.

ADINA:
Da, Paul, da,fara noutati.
Aceiasi. Tu? Ok? Ma bucur...
Da, stiu, sunt unele garzi groznice..
...da, sunt tot singura...dar asta e...
nu, nu,nu pot,mai, Paul...
dar tu stii ca eu sunt sau am pretentia,
cel putin, o femeie rationala...stiue mai
rigida...dae viata e frumoasa...
never sau never....me too...
ramanen prieteni...sigurrrrr
ahe,scuze,nu stii un neurolog...
poate imi recomanzi.nu pentru mine
mama... e mai in varsta...

Se aranjeaza intr-o oglinjoara. Inspira aer. Aparatul o urmeaza. Strabate culoare. Colegi care o saluta mai rece. Unii neschimbati. Intra in biroul lui Number One.

ADINA:
Ziua? Se poate? Deranjez?

PETRESCU:
Nu, deloc?..Spune,ia loc

ADINA:
Boss...e varza...

PETRESCU:
Hm,unde?...Cinpoesu?
ADINA:
Toate achzitiile de terenuri sunt in
proportie de 50% discutabile...

PETRESCU:
M-as mira...se mai intampla erori...dar

ADINA:
Doar pachetul intial e ok.Beton!
In rest, procese, contracte nefinalizate..

PETRESCU:
Hm!stai linistita, rezolva el…
Toata lumea vrea demararea proiectului...

ADINA:
E ok....dar il semnez si certific eu!
De ce sa mananc rahat?

Au vorbit fata in fata. De o parte si alta a mesei. El se ridica. Se invarte prin camera. E la ferestra. De sus, orasul e plin si linistit. O alta lume. Asta e. Bussines is bussines.

PETRESCU:
Hai, ca exagerezi si ma enervezi..
E un job! Nu risti nimic.E doleanta
firmei. Daca nu ar fi asa si daca ai fi facut
un raport beton, era taiat din start…
De cat timp lucram noi impreuna?

ADINA:
..hm!aproape zece ani...

PETRESCU:
Pai, vezi si ma aiuresti cu prostii
De astea..ca eu ti-l aprob..cum poate
....azi....maine...poimaine
o deplasare la Geneva...apoi la Praga..
crezi ca nu stiu ca daca ai intrat in centrala
si esti bine....nu te mai intorci?

ADINA;
Mihai! Dvoastra Number One de ce nu v-ati
deplasat..m-am tot mirat ca nu v-ati
miscat extern defel?

PETRESCU
Asa a fost filmul...daca ai fost la
utc..pcr..mai stai pe acasa..si apoi
alergi si te afirmi..oricum nu fost rau
Aici....e ok...ce sa risc, sa ma
rejecteze unii?!Tipo! In trei zile
am nevoie de raport!
Te frigi cu cine vrei, dar imi trebuie
evaluare finala!

ADINA:
Sefu’! Eu ma 'frig' din dragoste!
Nu terapeutic! De aia sunt ‘seule”

PETRESCU:
E ok! Te si simpatizez!
Fii mai relaxata! Mai destinsa!
In maxim 2 ani esti la Praga!
Apoi Bruxelles. Nu mai vii.

ADINA:
Sefu’!
Ma pacaliti!

PETRESCU:
Never! La treaba!
Raportulllllllll! Ai inteles?!

Ea o da din colt in colt. Nu s-a blocat. Dar asta e. Se retrage. E parca inca bine. Nu mai zice nimic. Doar schiteaza un salut. Se retrage.

Adina intra in biroul ei propriu. Ia un raft de dosare si da cu el de podea. A ramas singura in camera. Fuck. Ce viata. Bipeaza telefonul:

ADINA:
Dl Lucian! Va strezez. As bea
un cognac! Te invit? Plictisesc!
O ora free?!? Nu te curtez, domnule!
Cum e pacat?! Hm, am retinut....


Secv 33. Ext Oras. Seara PUB.

Seara. Lume multa. Sunt intr-un PUB. La o masa. Se conveseaza. Adina e vadit agitata. El mai calm si mai relaxat. Se distreaza putin de agitatia ei.

ADINA:
Lucian! Nu ma intrerupe. Am pofta
sa vorbesc. Ma simt rau de tot.
Nu sunt eu carcotasa. Imi place jobul meu.
Il fac responsabil. Imi repunga sa dau rasol, dar
cand vad ca unii vor sa scoata castanele
din foc cu mainile mele, stii, iau foc!

LUCIAN:
Da, se simte pe tine, dar ce sa
ii faci...asta e jobul...uneori
poate iti faci prea multe probleme
ADINA:
Nu vreau sa fiu luata de fraiera..
Intelegi?..pur si simplu...
Plus ca imi vine sa vars...
Noi, banca, care pe unii asa mai mici...
ii purecam de indoim si cu astia mari
Nimic..plecaciuni...luati,nene!

LUCIAN:
Da..asta e, sunt interese...si eu cand le
propun un server...analize de eficienta a
achizitiei...cate si mai cate...

Sunt foarte prinsi. In local e multa lume. Agitatie. Ea e cu carafa de citronada, multa lamaie, iar uneori isi mai pune si miere. El se joca cu un cognac. Ea doar gusta putin de la el.

ADINA:
Ma ingrijoreaza mama..si mi-e ca
trebuie sa fug..ca ma suna

LUCIAN:
Hm!eu o sa las masina la sediu.

ADINA:
Stii ceva, esti asa foarte friendly.
Sa nu crezi ca sar pe tine.
Doar ne conversam amical...

LUCIAN:
Esti totala...cred ca pui barbatii
la zid...

ADINA:
Pai, da...si de aia sunt singura...
Apropo, tu de ce esti singur?
Cat ai?
LUCIAN:
...38...te surprind?
Ce iti venii?!

ADINA:
Scuze,daca iti vine imi zici...
daca nu, nu! Oricum sunt mormant.
Ai mai fost casatorit?

LUCIAN:
Nu. Niciodata...

ADINA:
Ai, asa, o chestie?...o rezerva?
Sau nu intra in planurile tale?
Nu te divulg la fete...

LUCIAN:
Hm, sunt mai complicate lucrurile...

El, intr-adevar, e surprins de ea. Dar ea e cu privirea directa, vesela, fara nimic suspicios. Pare ca il simpatizeaza si uite, parca si lui ii vine sa se dezvaluie pentru ca ea, Adina, intr-adevar, are ceva tonic.

ADINA:
Curaj, desfa-le!
Doar daca sunt congelate si nu se
mai poate, desi,cum era piesa aia?
Criogenia salveaza Romania?!

LUCIAN:
Nu sunt genul sa ma implic
asa pentru ceva definitiv...stii, am oroare
de institutia asta, cica a mariajului..
ADINA:
Da, nici eu nu sunt prea incantata..
Pe masuri ce acumlezi experienta, vezi ca viata
nu e asa de roz...ci poate o suma de compromisuri

LUCIAN:
Da,si eu pe la 9 ani am constatat ca ai
mei nu mai aveau nimic in comun,ci doar asa
un soi de datorie, pe vremea lui Ceasca
sa ma creasca...si am zis ca
in nici un caz nu o sa repet eroarea..

I s-au cam inecat gandurile. O tristete navalnica a dat peste el. Amintirile astea, oricat de telenovestic ar suna, sunt chiar aiurea. Viata uneori foarte rea. Dar Adina are ceva sincer si foarte uman. Il priveste in ochi. Si asa pur si simplu il mangaie pe mana. Incet si finut, iar el ii raspunde la gestul ei simplu. Pentru o clipa se privesc in ochi. Foarte sincer. Nu e nimic erotic. Doar ceva foarte uman, al unor oameni care isi simt fragilitatea, pur si simplu.
ADINA:
Hm,doar atat...?

LUCIAN:
..uneori trecutul e foarte greu de
digerat..aproape imposibil...desi
il ducem toti in viata...orice crezi
nu poti scapa de el...

ADINA:
Aparent..

LUCIAN:
Da,sunt lucruri despre care e foarte
greu sa vorbesti..le tii in tine...
oricat te macina...

ADINA:
Uneori e mai bine sa te eliberezi...
LUCIAN:
Stii, ai mei s-au luat din dragoste.
Prin ’70, prin Alba, tata era mecanic auto,
iar mama coafeza, apoi cand aveam vreo doi
ania tata a fost plecat in armata,
un an si sase luni, iar la intoarcere
a descoperit c a avem o surioara de trei
luni care nu semana cu el, deloc, si dupa
cateva zile de certuri si scandal, mi-a spus
mama peste ani...s-a lamaurit si a
obligat-o sa o lase la orfelinat

ADINA:
Imposibil...

LUCIAN:
Ba da...nici nu stii
de ce sunt in stare oamenii...
a fost adoptata, ca unii mai vroiau copii.
Iar peste trei ani.... la inundatiile
din ’74 s-a pierdut arhiva
si peste ani multi, mama nu a
mai putut da de ea,mi-a spus
abia la cateva luni de la moartea tatalui..

ADINA:
Cum a murit?

LUCIAN:
Accident de masima. Si pe la 17 ani cand am
aflat, ca el, taica-meu, vroia sa ma pastreze pe
mine...ca la un baiat nu renunti...
am ramas cu un complex asa de culpabilitate

ADINA:
Gresesti...cu ce erai tu de vina...

LUCIAN:
Daca nu eram eu...mama
pastra fetita..dar asa...ce sa mi zic..

ADINA:
Inteleg...

LUCIAN
Da. Deseori mi-am zis ca niciodata
nu stii unde te duce viata..hm...
nimic nu e mai cumplit
decat sa faci pe cineva apropiat
sau de care esti intr-un fel legat...
sa faca rau....

ADINA:
Aha!da!

LUCIAN:
Intelegi...sa faca ceva
rau...cu sau fara buna stiinta...

Au ramas amandoi pe ganduri. Ea inca stupefiata de confesiunea lui. El obosit si ispasit ca la iesirea din inchisoare. Cu maxilare stranse, el nu mai poate spune nimic. Ea, insasi e intepenita de tacere. Chiar regreta ca s-a pus sa il scobeasca.
Tacerea e lunga. Amandoi au obosit. Zilele grele care au trecut isi spun cuvantul. Totusi se privesc cu o mare intelegere. Cu o dorinta de gasi fiecare pentru celalalt intelegere.

ADINA:
Hm!De cate ori mi-a spus mama
ca sunt imposibila! Fac eu pe
victima sau eroul, dar pana nu ii pun
eu pe unii in situatii imposibile
nu ma las.

LUCIAN:
Nu. Stai linistita. Ma mai descarc
si eu inter-adevar. Oricum ramane
intre noi. Nu am mai spus multora.
Din banca esti singura, ghinion???
Mergem? Te conduc?

ADINA:
Da! Te las undeva?

LUCIAN:
Da! Sigur. Unde iti e mai convenabil.
La un metrou.

Se ridica si parasesc localul. S-a lasat noaptea. Merg printre masinile din parcare. Urca. Ies din Piata Amzei. O ia spre Drumul Taberei. Adina sofeaza incet, precis, atent. El priveste undeva in fata. Strazile sunt mai goale. Mai aerisite si se circula mai usor. E doar tacerea intre ei. Tacerea si noaptea.

Adina strabate in noapte Bucurestiului. Nu isi spun nimic.
E noapte. Doi oameni singuri intr-o masina care trece pe strazi.

Ea opreste pe cheiul Dambovitei, la o intersectie. Se mai privesc odata. Isi zambesc. In semn de multumire, inante de cobori, el ii ia mana si i-o saruta, asa, putin copilareste.
Cand ii intalneste ochii, el ii descopera pe ai ei calzi, plini de o bucurie si fericire ireala. Ea se apleaca si il saruta cald si cu pofta. Clipe lungi. Un sarut lung in nopate in masina.

ADINA:
Nu ma lasa singura
in noaptea asta!

LUCIAN:
Ma tulburi.

ADINA:
Ai sa zici ca sunt usuratica...
sau obsedata...

LUCIAN:
Esti foarte FEMEIE.
Conduci???

Ea declanseaza motorul. Masina o ia din loc. Trece un pod. Iara nu isi mai spun nimic. Tac. Dar parca linistea e mai calda.
Masina strabate strazile cartierului.

Adina parcheaza in fata blocului ei. Cei doi coboara. Intra in bloc.


34. Apartament Adina Int.

Cei doi au intrat in apartament. Ea il conduce in sufragerie.
Se descalta. Il invite sa se faca comod. Ii scoate dintr-un bufet o sticla de jumatate plina cu vin si un pachet de fursecuri. Apoi ea dispare la baie. El isi toarna vin. Ii toarna si ei in paharul ei. Culege cateva fursecuri. Gusta putin vinul, dar nu fara a ciocni, ‘in lipsa’, cu al ei.

Ea revine de la baie. E intr-un halat galben pufos. Ciocnesc putin vin. Inca a mai ramas o anumita tacere si sfiala intre ei.
ADINA:
Am jurat ca niciodata nu ma
incurc cu cineva de la job!

LUCIAN:
Maine demisionez.

Ea zambeste. El ii raspunde si apoi o saruta lung, iar ea ramane lipita de el, de sarutul lui, de aceea fata a lui si incet il ajuta sa se dezbrace. El nu are nevoie decat de un impuls. Se dezbraca el, continuind sa o sarute intruna pe ea.
Ea il trage langa ea. Halatul cade pe podea. Se iubesc pe patul din sufragerie. Acolo raman apoi in tacere. El se apleaca apoi, ii ridica halatul si o acopera pe Adina. Pe masa telefonul ei, pus pe silent emite flash-uri luminoase.

Flash negru In/Out

Dimineata. Sunt in bacataria ei. Isi beau cafeaua.Sunt imbracati. Sunt relaxati. Ea fumeaza o tigara. El o priveste.

ADINA:
Diseara o duc pe mama la
un control. Ma ingrijoreaza.

LUCIAN:
Vrei sa vin cu tine?

ADINA:
Nu stiu...Nu te stie...
De la o vreme, e foarte suspicioasa...

LUCIAN:
ok.

Ea il mangaie pe obraz. El isi bea cafeaua.





Secventa 35. Orax Ext/INT zi.


Adina, alaturi de Roxana, Mihaela, Ioana si Number One, urca in fuga treptele de la BNR. E dimineata, cam 9.00.

Cimpoesu este cu doi ingineri si verifica lucrarile de pe o strada in reparatii. Trece o tanara atragatoare. Cimpoesu o urmareste zambind cu privirea.

Ileana Dragomirescu isi asteapta lucratoarele la munca. O masina de cusut nu functioneaza. Un mecanic incearca fara succes sa o repare.

Lucian e in visare in biroul sau de lucru. Cu picioarele raschirate admira cutia unui pachet gol de tigari pe care a ramas amprenta data de rujul unor buze. 100% ale Adinei. Ia telefonul. De pe ecran apare ultimul mesaj. Seminar! Plictiseala! Imi lipsesti!....

Dna Demian deschide frigiderul si isi scoate un ou. Vrea sa il puna in ibricul cu apa, dar ceva o retine. Redeschide frigiderul si descopera in congelator calcatorul pe care il ia si-l lasa pe mozaicul din bucatarie. Pune oul la fiert.

Seminar pentru diferite echipe de experti, printre care si cea a lui Number One. Fetele sunt cam plictisite. Petrescu asisderi. Adina scrie mesaje la mobil.

Oras. Intersectie. Carambol. Blocaj. Doi soferi au coborat si sunt in prag sa se ia la bataie.

Adina intra in Banca impreuna cu colegele. Se despart. Ea intra in biroul ei. Bipeaza un numar. Apare Lucian. Acesta ii lasa o ciocolata pe masa. Pe amabalajul acesteia e un post it pe care e scris printr-o schita de labirint urmatoarele: ‘netul ti-e pus sub urmarire!!!!’ Se privesc fata in fata, fara a spune nimic. Ea da din umeri. Parasesc biroul.

Cimpoesu e intr-o pauza a vietii lui cotidiene. Intins pe jos, cu un mic prosop in jurul braului, intr-un salon de masaj tailandez. O maseuza, blonda, doar in bikini, ii maseaza talpile picioarelor.

Adina urca scarile impreuna cu dna Demian intr-o clinica privata. In spate le urmeaza Lucian. Coboara cateva asistente si pacienti. Au ajuns la usa unui cabinet. Ea isi verifica ceasul. Asteapta. Ea si el se privesc in ochi. Mama, dna Demian e apatica.





Secv 36 Cabinet doctor int Zi

Adina intra in cabinet impreuna cu mama ei. O prezinta doctorului. Acesta o invita pe mama sa ia loc. Adina se retrage. Revine pe coridor alaturi de Lucian.

MEDIC:
E un simplu examen de neurologie..la o anumita varsta
sunt naturale.

Dna DEMIAN:
Fica mea a insistat.


MEDIC:
Ce varsta aveti?

Dna DEMIAN:
68.

MEDIC:
Ceva probleme?

Dan Demian:
Putin tensiunea marita...2 tablete pe zi...un diabet mai lent
care il tratez de cativa ani cu un regim alimentar naturist..

MEDIC:
Cafea consumati? Fumati?

Dan Demian:
O cafea mare dimineata si una pe la cinci...nu fumez...

MEDIC:
Cum dormiti? Insomnii...

Dna DEMIAN:
Sunt tevile de calorifere care tot emit niste sunete, plus ca dau unii muzica de te tot scot afara din casa...


MEDIC:De cat timp sunteti singura?

Dan Demian:De sase ani...a facut sotul un infarct..nu credeam ca are ceva cu inima...s-a enervat in Obor cu unii la o discutie...

MEDIC:Poate un consult si la psihatru nu ar fi evitat pana facem si niste teste...

Dan DEMIAN:
Nu stiu ce vrea si fica mea asta...Ma suna la telefon sa ma verifice daca am luat masa...vine pe nepusa masa..
nu ma lasa sa ies din casa..ca cumpara ea tot...tot timpul sa ma urmareasca.L-a pus si pe administrator.
Cum ies din bloc dau de el..

MEDIC: O fi grijuluie, e normal sa va fie apropiata...

Dna DEMIAN:Tot verifica. Frigiderul, cat consum, ce mananc, eu ii spun sa aiba grija de ea, dar ea nu ma asculta...inteleg sa fii incapatanat....dar mai analizezi...dar ea nu asculta...si spondiloza

MEDIC:
Dureri? Indispozitii? Nevralgii?

Dna Demian:
Uneori am dureri la cap...mai beau un lichior...unul , doua pahare mici seara.

MEDIC:
O sa va prescriu un sedativ usor.Peste vreo luna ar trebuiisa incercam o internare usoara de trei-patru zile pentru un control amanuntit...

Dan DEMIAN:
Nu stiu. Sa vedem dnul doctor.
Ca eu sa ma internez sanatoasa
si sa ma imbolnavesc acolo..

MEDIC:
Ei trebuie sa fiti mai
increzatoare.

Consultatia prima s-a terminat. Medicul o conduce la usa. O retine pentru cateva momente pe Adina.Dan Demian ramane afara pe coridor cu Lucian.

MEDIC:
Da. V-a trebui sa faceti si un
consult, chiar si singular la un
psihatru. Din pacate, nu e doar varsta,
ci , nu stim, vom vedea, fie o depresie
maniaco-suferind, fie posibila un inceput
de alzheimer, ambele situatii cu evolutie
neprogramabila si de nevitat in timp...

ADINA:
Sunteti sigur?...ingrozitor...
i-ati prescris un tratament?

MEDIC:
Deocamdata ceva usor, dar v-a trebui
facut un screning complet de analize.
O internare de acteva zile, o tomografie
Trebuie si dumneavaostra si
pe ea sa o pregatiti, intelegeti?...

ADINA:
Da. Multumesc de consult.

Meci.
Va fac o programare in trei saptamani.
Rog confirmare.

Ea ii multumeste, dand mecanic din cap. Nu e prea incantatta de vesti. Astea ii mai lipseau. Ce ti-e si cu viata asta. Paraseste cabinetul.

Pe coridor o descopera pe un scaun pe mama ei. Deloc bine dispusa. O ajuta sa se ridice si iau in fata spre lift. Lucian le urmeaza din spate.



Secv 37 Masina Int Seara

Adina sofeaza. E seara, alaturi de ea, e Lucian. In spate e mama ei. dna Demian. Acesta priveste putin apatica si enervata afara. Da sa ploaua.

Dna Demian:
Daca ma internezi la nebuni
o sa fii blestemata toata viata.

ADINA:
Ce aiureli vorbesti mama...

Dna Demian:
Vorbesc, ca am auzit multe...

ADINA:
Mergem acasa...

Dan Demian:
Mergem, mergem...

Adina conduce cu atentie. Orasul e plin. Traficul ingreunat. Schimba o privire cu Lucian. Acesta o priveste cu intelegere.
Ea ii multumeste din privire.

Masina intra in parcarea blocului in care sta dna Demian. Adina o conduce pe mama ei. Intra cu ea in bloc. Lucian asteapta in masina.



Secv 39 Apartament Adina Int Noapte.


Un pahar cu whisky este umplut. Lucian aseaza doua cuburi de gheata. Adina e in fata lui facand ture prin camera. E inca in hainele de peste zi. El e s-a asezat pe o sofa din sufragerie.

ADINA:
Stau de cateva saptamnai cu inima
cat un purice, am tot observat diferite
tulburari de memorie, ma gandeam ca s-a
mai sclerozat, dar alzheimer..doamne
am tot auzit...de boala asta..si pe ea
care era de stanca...beton...am ciit pe ent...e
o evolutie lenta si implacabila....
ajungi in cativa ani....o leguma...
trebuie sa ii iau ingrijitor...
supraveghere permanenta...si
uneori se chiar recomanda internarea

LUCIAN:
Asta e viata. Ce iti spuneam?
Cum iti e scris...

ADINA:
Ma lasi? Eu nu sunt asa...
Poate era mai bine sa te las sa pleci..
sa nu retin...

LUCIAN:
Fii seriaosa..nu e nici o oboseala..
Ma chiar bucur daca te pot ajuta putin

ADINA:
Da! Sigur. Azi nu facem nimic.
Sunt de lemn..esti prea rational...

LUCIAN:
Asa sun eu. Nici o problema.
Incerca sa te obiectivezi.
Bine ca poti sa o ajuti pe mama...
Tu esti un om puternic...

ADINA:
Da, sigur... si ce folos...

LUCIAN
Fii atenta ce faci cu banca,
ca astia te-au pus sub supraveghere!

ADINA:
Tu cu cine tii?

LUCIAN
Ei si tu....cine ti-a dat de stire?

ADINA:
Da stiu. E raportul Cimpoesu!
Ti-am mai zis. Sunt banii foarte
multi si astia ma preseaza excesiv.
Intelg ca vor sa ii dea banii, dar
eu sa nu imi fac job-ul?
Iar la o adica sa o iau in freza?

LUCIAN:
Esti sigura pe tine? Nu cumva o iei
prea personal?

ADINA:
Deloc! Iar azi de la prelucrarea
de la BNR, cred ca mi-a picat fisa
de ce sunt asa fracturate propietatile
din zona. Desi ar fi fost prima miscare
pentru Cimpoesu sa se asigure ca totul e ok.

LUCIAN:
Care e spilul?

ADINA:
UTILIZARI MULTIPLE!

LUCIAN:
Ce e asta?

ADINA:
Un sindrom de incalcare a legalitatii.
Utilizarea aceleasi zone de teren pentru
obtinerea de subventii independente europene
din diferite state.

LUCIAN:
Cum asa?

ADINA:
Simplu. Un teren de Romania e inclus
intr-un proiect de aici, dar si colectare
de subventii agricole din Italia
sau programe de mediu finantate de Suedia.
Multiple utilizari!
O sa ii bag in verificari!

In timpul acestei discutii, Adina nu si a putut stapanii starea de agitatie, facand ture prin toata camera, oprindu-se din cand in cand in fata ferestrei, pentru a privi undeva in nopate sau privindu-l pe el direct si franc!

LUCIAN
Eu zic sa fii atenta.....

ADINA:
Da sunt atenta.
Ar fi minunat daca Doamne, Doamne
m-ar ajuat cu mamicuta mea scumpa.
Sa-i tine mintea treaza cat mai mult
timp. Cate zile are. Ca asfel e rau de tot...

S-a ghemuit in bratele lui. Obosita si sfarsita. Dintr-o data
a devenit mica si firava. Cand e vorba de mama ei e asfel. A ramas si el pe ganduri.



Secv 39 Banca Int Zi


Adina intra in banca. E cu cateva minute in intarziere. Roxana se converseaza intr-un colt cu Ileana Dragomirescu. Se saluta zambind. Un zambet mai stereotip. Adina nu prea are chef de nimic.

E pe culoar. In mare agitatie. Intra in biroul ei. Surpriza.
E Gina care isi bea un ceai.Gina sta lejer pe scaun, in fata micul birou al Adinei.


ADINA:
Neata!
Asa devreme? Fara telefon?

GINA:
Eram in trecere. M-a introdus si
servit cu ceai Number One.

ADINA:
Zi! Te ascult...

GINA:
Draga? Cum merge redactarea?
Mai ai nevoie de ceva?
Nu m-ai mai sunat...

ADINA:
Sunt probleme cu achizitiile de terenuri.
Cred ca le stii...

GINA:
Terenurile sunt terenuri. Proiectul e
altceva. Demararea va aduce fonduri
suplimentare. Stii bine...

ADINA:
Da,dar creste coeficientul de risc...
Veti avea nevoie de niste garantii
suplimentare

GINA:
Hm!ma, dar ce te-ai mai schimbat, tu!
Il stii pe Sefu?!
Mi-a zis ca daca se blocheaza ceva
sau treneaza, asa, ca la romani,
schimba banca,fii atenta!
Mutam CONTUL in alta parte!
Intelegi draguta?

ADINA:
Ma ameninti?

GINA:
Nu, tu! Te informez.

ADINA:
Ok. Merci. Am treaba.

GINA:
Pupici! Termina redactarea
si vb...

Gina e invatata cu tensiunea. Nu e o problema sa impunga si sa zambesca. Adina e gata sa riste. Gina se ridica si isi ia la revedere fara a-si arata starea. Adina ramane pe ganduri.





Se reapuca de lucru. Din nou cu laptopul. Dosare verificate.
Documente fisate. Lucreaza in draci. Nici nu simte cum trece lucru. Lucian trec poe coridor cu hard in mana si ii face cu ochiul Ea ii zambeste finut. Alte tabeluri, xl-uri, job-ului ei constant. Isi noteaza cateva cifre pe o table de pe perete. Hm parca a descoperit ceva. Face o pausa. Bea un ceai. Asta e.
Se ridica. Trage aer in piept. Iese din birou.

Strabate culoare. Aceleasi zambete mai circumspecte. Dar le ignora fara probleme. Intra in biroul lui Number One. Acesta o priveste mai rece. Adina ii intinde un tabel printat cu niste cifre si indici. Insotit de niste dosare subtiri, dar pretioase.

ADINA:
Am gasit rezolvarea!

PETRESCU:
Ce sunt astea?

ADINA:
Cinci portiuni de teren la o prima
verificare care apar in mai multe
deduceri de subventii anuale europene.

PETRESCU:
SI?
Care e problema?

ADINA:
Utilizari multiple!

Petrescu face tabelul ghemoptoc si da cu el de ferestre. Arunca si dosarele, unde s-o nimeri! S-a enervat de tot. Face cativa apsi prin birou. O prievste cu ura. Ura si dispret.
Ca pe o insecta!

PETRESCU:
Ma! Tu faci politie la mine in
departament pe banii bancii?
Vrei sa faci pe Ioana d’Arc! Cacat!
Eu iti cer un raport de vreo saptamna
si tu imi vii cu fite de astea cu ce face
Dl Cimpoesu cu terenurile sale!
Sa ii fac eu lui morala sa ii zic
Ca ii spionez afacerile si daca
chair nu ii convine sa isi ia
dracului contul din banca si sa si-l
mute urgent prin Cipru sau dracu stie
pe unde se mai poate!

ADINA:
Mihai, dar e obligatie profesionala!

PETRESCU:
Imi dai tu lectii!
Raportul asta am nevoie de la tine!

ADINA:
Le includ in analza de riscuri?

PETRESCU:
Ma! Daca vrei sa mergi la DNA, FINANTE
cereti transferul nu imi incurca mie
proiectele in lucru! Un proiect!
Atata iti cer si ne certam zilnic!

ADINA:
Mihai!

PETRESCU:
Da! Mai o simpla evaluare pe
care o certific eu cu manata mea!

ADINA:
Pai si ce mai e nevoie de mine?

PETRESCU:
Intradevar. O sa mai vedem ce nevoie
mai e de tine! Ca daca nu pescuia
Cimpoesu ideea asta la Bruxelles,
iar noi ce nu facem pentru clientul
nostru, te sburam de mult!

ADINA:
Bine ca mi-o zici!

PETRESCU:
Sa vezi daca o si fac!
Fara ironii!
Cine te-a adus in firma?

Ea a tot incercat sa pareze. Acum parca a ajuns la limita. Petrescu e un tip cu forta. Inteligent. O personalitate. Profil de sef. Adina il si simpatizeaza si respecta. Dar fata in fat ea insasi se mira cum rezista.

ADINA:
Mihai! Pe bune ca mie frica!

PETRESCU:
Nu ai de ce!
Raportul. Eventual ii faci un aditional
intern cu probleme si solutii. Dar termenii
analiza apartin grilei de start.
Astea, ce ai descoperit, tu pelaca in
evaluare interna. Ai inteles?

ADINA:
Hm. Sa vad. O sa incerc!
Oricum propun solicitarea
de garantii guvernamentale.

PETRESCU:
Da, e o idee!
Raportul! Cand imi dai o schita?
Hm...

Ah. Da. El da senzatia ca si-a amintit de ceva. Se ridica face cativa pasi. Se uite pe niste ciorne. O priveste printrele gele stranse. Da. Da. Si-a amintit. Parca nu ar vrea sa ii spuna, dar parca e mai bine.

PETRESCU:
Asculta. Stii ceva?
De cand livram noi clienti alora?

ADINA:
Poftim? Nu am inteles?

PETRESCU:
Cum nu ai inteles?
Nu i-ai dat tu dnei Ileana Dragomirescu
o lista de contacte cu unii? Ai acordul
lor? Nu cred. Si e impotriva principiilor
companiei din mai multe puncte de vedere.
Nu te mira. Altul in locul meu te zbura

ADINA:
Ce ticaloasa e Roxana!

PETRESCU:
Roxana e profesionista! Iar eu mizez in
continure pe tine! Raportul. Nu depasi
termenul limita!
Ea e stoarsa. Nu mai stie ce sa zica. Da din umeri. Confruntarea cu Mihai e foarte dificila. Se ridica si se retrage. El ii arunca tabelul facut ghemotoc. A pastrat dasarele. Ea nu spune nimc. Asta e. O sa vada cum o scoate la capat.

Iese din birou. Din nou pe culoare. Trece prin fata biroului Roxanei. Revine. Intra. Doar ii, asa putin-bine suparata, semnul obrazului, dar Roxana e numai scuze din priviri. Adina pleaca mai departe.



Secv 40 Oras Zi

Adina iese din cladirea bancii. E cu telefonul, cheile de la masina. Intra in parcare. Se urca in masina ei. Ramane singura pe ganduri. Buf! Plansul o navaleste.

Dan Demian paraste blocul de locuinte cu o sacosa in mana. Trece pe langa administrator. Acesta o saluta. Ea il ignora.

Petrescu ia masa cu Gina intr-un restaurant. Aceasta suna pe mobil pe cineva. Ii raspunde Cimpoesu care iese dintr-o cladire UE.

Lucian verifica serverul principal. E sunat la telefon. Un mesaj.
Nu spune nimic. Iese din birou. Urca in lift. Un etaj superior. La capatul unui culoar, un balcon unde e amenajat un mic fumoar. Isi aprinde o tigara. Apare, dupa cateva minute, Adina. Isi aprinde si ea o tigara. Pachetul e lasat pe marginea balustradei balconului. Cei doi fumeaza fara a-si spune ceva. Ea pleaca. El mai ramane. Lucian ridica pachetul si-l pune in geaca. Paraseste fumoarul. Lift care coboara. Desface pachetul de tigari. Inauntru e impachetat minutios tabelul facut anterior ghemotoc de Adina. Il desface. Niste semne de intrebare facute cu o carioca. Conecteaza laptopul la server.
Ruleaza un program in care introduce datele de pe tabelul Adinei.
Dna Demian intra intr-un magazin de mancare pentru animale. Cumpara mancare pentru pisici. Iese. Dar parca nu mai stie
In ce directie sa o apuce. O ia intr-o directie contrara celei in care a venit. Merge singura pe strazi. Acum e pe alee
intr-un parc. Doi tineri pe un scuter trec, iar unul ii fura poseta. I-a ramas sacosa cu conservele pentru pisici. Se odihneste amarata pe o banca in parc.


Secv 41 Masina Adina / Oras/ BLOC Int Seara.

Adina sofeaza obosita. E traficul plin. Suna telefonul. E Lucian.

ADINA:
Da, Lucian. Sunt in trafic nebunie
standard... Ai reusit ceva? Ok.
Numai sa nu te incurc...intelegi?
Ca eu cred ca o sa o rezolv cu Number
One! Si nu vreau sa iti fac complicatii
tie...Fug pana la mama, ca era suparata
aseara si azi nu mi-a raspuns la
telefon. Te sun si vedem cum ne
interesctam. Ok Bye te pup!

S-a mai bine dispus. Nu e in starea din ultimle zile. Conduce fredonad. Strazile Bucurestiului asta drag. Oameni, masini, plin , o luminina de seara placuta.

Intra in parcarea blocului. Parcheaza in acealsi loc de la inceputul filmului. Complet indiferenta la o posibila noua cearta. Intra in bloc.


Secv 42 Apartament Dna Demian Int Seara.

Iata-o intrand in apartamentul. O saluta pe mama. Dar nu ii rapsunde nimeni. A intepenit. Paseste incet prin casa. Ii teama de o descoperire fatala. Nu e nimeni. O pisica ii trece pe la picioare.

Nimeni. Isi striga mama, dar nu ii raspunde nimeni. Se lasa pe fotoliu. Ingrozita. Alba la fata.E desperata. Brusc ca si cum un gand ii vine se ridica. Iese din apartament.Incuie in fuga.

Coboara in fuga cateva etaje. Suna la un apartament. Apare in usa administratorul speriat de starea ei.

ADMINISTRATOR:
Da, da, doamna, linistiti-va.
Am vazut-o pe mama dvoastra
pe la pranz. A trecut pe langa mine,
nu mi-a raspuns la salut...
trebuie sa revina e seara...

Adina e alba ca varul. Nu stie ce sa spuna . Se retrage Revine in apartament. Cu agenda de langa telefonul fix suna cateva prietene de ale mamei sale verificand daca nu e cunva intr-o vizita. Nimeni nu stie nimic. E paralizata. Isi toarna un pahar cu apa. Se agita prin casa. Incerca sa gaseasca vreau semn ceva. Nu gaseste nimic. Paraseste in graba apartamnetul.


Secv 43. Oras Ext/ Int Masina noapte

Urca in masina. Ii tremura mainile. Incerca sa il sune pe Lucian. Reuseste dupa trei incercari.

ADINA:
Lucian! Dragule! Te nenorocesc
cu disperarile mele. A disparut.
Acum am coborat. Nu e in apartament.
Administratorul a vazut-o pe la
Doua, dupa pranz. A iesit si uite
nu s-a intors. Nu stiu unde sa fug.
Spital, politie, pe aici in
jurul blocului. Imi tremura mainile
pe volan. Da , da..ar fi nemaipomenit
dac poti sa fii cu mine...poate
conduci tu?..zi-mi de unde sa te iau.

Adina o ia din loc. Demareaza in troma. Bolborosind ceva la volan. Incercand sa se linistesca. Da o tura prin jurul blocurilor, Uitandu-se intr-o parte si alta. E noapte. Unele
siluete nu se disting.

Strabate strazile. In noapte. Drumurile s-au mai golit.E si pe trotuar, afara si la masinile din fata, atenta. O claxoneaza cineva din spate. Sa treaca. Era sa intre apoi intr-o masina din fata. Un alt claxon o insoteste violent.

Circula pe strazi. De la intersectie il culege pe Lucian. Fac schimb. Trece el la volan.

LUCIAN
Da, da...incerca sa te linistesti.
Ne invartim pe strazi?
Pe aici prin cartier. Si tu suna,
pe la urgente.....spitale...sunt
si ei..oameni..usor....conduc eu...

ADINA:
Sunt disperata...daca i s-a intamplat
ceva...zi...e maica-mea..nu ai cum
sa intelegi...mi-e teama...nu iesea
decat maxim pana la chioscul din fata.
Doamne, eu sunt de vina...s-o fi speriat
cu consultatia de ieri...trebuia sa o
pregatesc, sa aduc medicul acasa...
o fi crezut ca o internez...doamne
era ultimul lucru care l-as fi facut...


Lucian sofeaza ingandurat. Incerca sa o linisteasca. Isi cauta cu greu cuvintele. Ce viata.


LUCIAN:
Incerca sa te linistesti...usor
E bine sa fii rationala. In viata
se intampla atatea. Nu pune raul
in fata niciodata...fii calma...
inca nu s-a imtamplat nimic rau...

ADINA:
Sunt terminata...eu sunt de vina...
Asta e...

LUCIAN:
Fii calma...solutii!.. sa fim cat
mai operativi...ia telfonul...suna
la informatii..afla telefoanele...
si suna la urgente..poate aflam ceva...
pe bune si daca vedem o sectie de politie
coboram...avea mama niste locuri favorite?.

El conduce atent la drum. La cei care sunt pe strazi. La trecatori care sunt pe trotuare in noapte. Adina e stoarsa. Incepe sa caute o agenda. Sa ceara informatii pe mobil. Incurca lucrurile. Degetele ii tremura. Adina e in pragul unui dezastru.

ADINA:
Buna seara. Universitar? Urgente?
Doamna, ma iertati?..ma interesez
de o posibila pacienta...mama mea
e disparuta de la pranz de acasa?
Puteti verifica?..va rog..va implor...

Iata-i intrand intr-o sectie de politie. Gesticuleaza vorbind cu sectoristul. Lucian o insoteste. Ea isi scoate o poza din poseta. Politistul de garda ii da o hartie. Ea scrie o cerere.
Politistul face o copie dupa poza. Ea ii vorbeste agitata politistului. Politistul mai are si alti reclamanti. Unii s-au batut si sunt plini de sange, altii au facut ceva si sunt obligati sa scrie o cerere, e un infern in circa de politie.
Politistul ii conduce afara.

POLITIST:
Sunt dese cazuri de batrani care pleaca.
Nu e cazul la dumneavostra. Unii ca ii
bat copii sau ii lasa sa moara de foame..
Incet ii culegem de starzi...mor boschetarii
dar pe altii..ii gasim prin gari,
parcuri...metrouri...trebui sa aveti incredere..
si rabdare...ca si noi ne facem datoria..
nu mai e cum scriu ziarele...

Adina ar vrea sa ii dea o carte de vizita, dar el prefera sa isi noteze telfonul intr-un carnetel ferfenit. Adina si Lucain se retrag multumind. Se urca din nou. In masina.
Iata din nou cu masina pe strazi. Ea formeaza pe telefon diferite numere de la sectoerele de urgenta a spitalelor. El nu sii poate ascunde o privire ingrijorata. Starzi. Strazi. Un alt spital.

Iata-i intrand la urgenta. Pacienti, lume multa informatii. Doctori acre trec de colo colo. Brancadieri. Asistente care imping pe carucior un blonav. Multa lume nenorocita. Adina se opreste la informatii.

ADINA:
Dna Carmen Demian...68 de ani.

ASISTENTA:
Verific..nu am retinut numele..
Nimic. Imi pare rau.

LUCIAN:
Multumim...

Cei doi se retrag. Din nou in masina. Strazi. Noaptea s-a lasat pe oras. Un lat spital in care ea intra alergand. El dupa ea. Alte intrebari. Alte raspunsuri negative. Din nou pe strazi.
Se opresc la statie de metrou. Coboara pe scarile rulante. Verifica diferitele treceri. Sattia e cam goala. Putini pasageri. Vorbesc la informatii. Acolo unde vand biletele, cere ea sa anunte ceva prin statie.

ADINA:
Da...va rog..doamna....poate vorbiti
cu colegii dumneavoastra si verifica daca
nu e prin alte statii..o femeie la 1,65
imbracata decent...presupun in gri...par
carunt....fata ovala...e singura...

Femeie de la ghiseu confirma trista. Da din cap. Vorbeste pe un telefon cu colegii din alte statii. Ii cere putin rabdare Adinei. Adina se tine de Lucian. Nimic din pacate. Se retrag in graba, cautand alte locuri. Din nou in masina.

Masina trece incet pe strazi. Adina incerca sa gaseasca o solutie ceva. A trecut de miezul noptii.

ADINA:
Doamne, parca sunt blestmemata.
Mama, ce om puternic...nici nu iti
imaginezi...stii ceva, nu o vad prin
Parcuri...s-o fi ratacit?..hai si la gara
Ce e viata asta, sa te apuce desperarea
Cand crezi ca le stapanesti pe toate
Buf, vine ceva si da cu tine de pamant
Uite civilizatie si nu poti gasi pe cineva
pe strada, ratacit, semafoare, camere
de filmat si nimic..nu gasesti...

LUCIAN:
Da, ziceam ca oi fi eu ciufut, dar
uite ce se poate intampla...aculta?

ADINA
Da...


LUCIAN:
Dca vrei ma duc eu la morga...
Sa fii sigura...sa elimini orice
Posibilitate...

ADINA:
Nu, nu, NU! Simt ca traieste.
Dar trebuie sa o gasesc..uneori
esti prea neamt...rational...ne trebuie
energie...hai la gara!
Mamica mea, cu te-am suparat?

Masina trece in noapte pe strazile goale. Nimeni; cate un echipaj de politie. Se opresc odata pentru a o da si aici disparuta, a astepta o verificare prin statie, dar deocamdata nimic. O ia din nou pe strazi. Se apropie de gara. Coboara cei doi.Uite-i intrand in gara. Mai opresc un politist. Trec prin salile de asteptare. Multe lume necajita si obosita.

Trece pe un peron. Vorbesc cu un paznic. O ia pe un alt peron. Din nou in sala de asteptare. Un Mac Donald cu terasa unde cativa stau la o tigara. Intra inauntru. Singura la o masa Adina o descopera pe dna Demian. Nu ii vine sa creada. O fericire imposibil de descris ii umple fata Adinei. Se aseaza pe un
scaun langa ea. O imbratiseaza, dar o respinge agasata.

ADINA:
Mama, mama ce faci aici?
M-ai disperat..te caut de ore in
sir...m-ai disperat! Doamne, bine
ca esti bine…ce cauti in gara?

Dna DEMIAN:
Pai vreau sa merg la Dej, la vara
mea, ca tot ma suna. Si tu maine
poimanine ma internezi...

ADINA:
Mama, nu mai vorbi asa...iti iau
un insotitor. Sa nu ti se intample
ceva, doar de asta.

Dna DEMIAN:
Sa nu mi se intample? Administartorul
mi-a furat poseta. Asta mi s-a intamplat.
Ca tu prea ii acorzi incredere...

ADINA:
Mama, nu mai fi suspicioasa. Nimeni nu iti
vrea raul, intelegi. Ti-o fi furat-o cineva
in gara.

Dna Demian:
Mai bine ia-mi un bilet pana la Dej.

ADINA:
Mama, te duc eu in weekend. Hai acasa
ca suntem obosite fleasca amandoi. Intelegi?


Lucian le-a servit cu ceai cald pe fiecare. Adina s-a mai linistit. Beau ceaiul in liniste. Tacere. Mama ei nu spun nimic. Apoi se ridica si o ai din loc. Adina si Lucian o conduc
spre iesire.

Urca toti trei in masina. Trece pe starzi masina. Stau toti in tacere. Nu spun nimic.

Dna DEMIAN:
Sa stii Adina, ca daca ma internezi,
ma arunc de la etaj.

ADINA:
Mama, linisteste. Nu mai repeta
asa aiurea, ca ma epuizezi.

Lucian sofeaza. Masina intra in parcare. Adina urca in bloc cu mama ei. Lucian ramane sa o astepte in parcarea din fata blocului.

ADINA:
Lucian, esti un dragut. Nici nu stiu
cum sa iti multumesc. Dar, uite
raman peste noapte cu ea. A fost o zi
groznica. E mai bine asa. Ia tu masina
si mi-o lasi maine dimineata langa banca.

LUCIAN
OK. Stai linista. Iau un taxi.

ADINA:
Nu, nu, ia masina ca nu imi iert.

LUCIAN:
Bine. Merci. Vorbim maine.
Bine ca s-a rezolvat.
Sa mai zici ca Dumnezeu nu vede...

Isi iau la revedere. Adina intra in bloc cu mama ei. Lucian pleca cu masina ei.





Secv 44 Int Banca Zi Birou Adina.

A doua zi, Adina lucreaza din nou la proiectul ei. E in vrie. Si-a lipit pe usa un semn cu busy! Nu raspunde la telefoane.
intra Lucian. Ii lasa un stick. Ii face cu ochiul. Iese. Diferite alte documente sunt vizualizate de Adina pe laptop. Adina scrie in continuare.

ADINA:
Mama, esti bine. Nu ai racit ieri?
Hm bine, vb si peste doua ore. Manaca ceva,
sa nu mai stai nemancata. Promiti? Scriu
in draci... te pup...

Printeaza. Un dosar este semnat de ea. Un altul mai mic este atasat. Fiecare pagina a dosarelor este semnata. Stampile aplicate.

Final de zi. Isi consulta ceasul. Se aranjeaza intr-o mica oglinjoara. Iese. Trece pe coridoare. Intra la Petrescu.

Ii aseaza doua dosare pe birou. Petrescu zambeste multumit.

PETRESCU:
Doua?!?

ADINA:
E si aditionalul pentru firma,
dar mentionat in dosarul de baza!
Corectii maine dupa lectura.

PETRESCU:
O sa le citesc. Vorbim maine
la prima ora. Te-ai cam ambalat.
Ce bine informata esti. Ai mentionat
sursele?

ADINA:
Toate datele sunt oficiale.

PETRESCU:
Ai propus ca se impun garantii?

ADINA:
Absolut!...

PETRESCU:
Hm si....utilizarile repetate?

ADINA:
Sunt confirmate pe surse!
De maine demisonez! Suta la suta!

PETRESCU:
Eu zic sa te mai gandesti.

ADINA:
Asa e filmul!
Maine ultima conversatie!

PETRESCU:
Cum crezi! Pe maine.

ADINA:
Cert!


Adina iese in forta. A fost o discutie mai taioasa. Asta e, dar se simte linistita. Epuizata, dar linistita.

Merge calm pe culoar. Isi ia poseta din birou. Inchide fisetele. Pleaca. Iese din banca fara a saluta pe cineva.


Secv 45 Int Dna Demian seara

Dna Demian e in fotoliu din sufragerie. Adina si-a facut un ceai de fructe. Ii tine de urat.Mama face diferite notaii pe diverse etichete.


Dna DEMIAN:
...uneori vad limpede...sunt bolnava...
Stiu de Rodica asta...da i-a ajutat pe unii
care pierdeau casa..sa ia macar la bloc
in zona cu copii...uneori nu mai retin nimic...
poate platesc....tatal tau a fost fain, avea
o feblete..sa cante prin coruri..avea voce..
ar fi calatorit...eram gelaosa..stresata...
de ciist..de rapoarte...l-am torturat eu pe el
...imi dau seama acum, dar doar uneori...ma duc
o sa fiu de paltelelina..toate sa platesc..
toate sa fii atenta...sa fii foarte atenta

ADINA:
Mama, trebuie sa te calmezi.

Dan Demian:
Toaat vaiat am fost o femeie destepta.
Maine o sa fiu o pacoste..si pentru tine...
si pentru oricine...mie teama...mai bine
mor...

ADINA:
Mama, oprestete!

Dan Demian:
Cand o sa merg la taica-tu o sa ma
linistesc. Sa ai grija de tine. Esti
puternica..dar uneori prea tare si nu te
indoi..nu e bine..pentru ca o adica te rupii..

ADINA:
Ei si tu...

Dna DEMIAN:
Da,da..asculta ca stiu ce spun...
O sa platesc si eu...toti platim
odata si odata, sa-i dai ciornele
la Rodica, asistenta mea, aia cu Canada...

ADINA:
O sun maine.

Dna DEMIAN:
Sun-o....poate te vezi tu cu ea...

ADINA:
Pai si eu ce sa ii zic...

Dan DEMIAN:
Nimic...dar eu de ce sa mai vad
daca nu pot face nimic pentru ea.

ADINA:
Mama, fii mai relaxata...pe bune...

Dna DEMIAN:
Incerc, dar mi-e foarte greu...

Adina e si ea foarte storsa. Isi strange lucrurile. Se imbraca. Isi ia la revedere. Iese. Mama a rams singura in scaunul din sufragerie. Pe ganduri, atipeste. Afara e noapte.


SECV 46 Int Seara Apartament ADINA


Dormitor. Adina si Lucian se iubesc cu pasiune. Se rostogolesc. Ea e de multe ori si gingasa si aprinsa. Sunt unul in bratele celuilalt. Aruna unul in bratele celuilalt toata energia pierduta a ultimelor zile. Toata disperarea din ultimele zile.
Sunt si pasionali si fragili, paote au o foame unul dupa celalt, dar totul vine din interior. Doua corpuri lipite care pulseaza unul in cautarea celuilalt.

S-au oprit.Afara ploua. Ea se ridica si deschide fereastra.
Revine langa el care e imobil. Intins pe pat.

S-a intins langa el. El tace. Cu ochii inchisi.Isi aprind fiecare cate o tigara.

ADINA:
Daca imi un faci un bebeu
nu ti-l imput...

LUCIAN:
Esti figura...nu ti-am zis ca bat covaorele,
dar nu stii cand o iau razna.

ADINA:
Ai fsot fainut in zilele astea cu mine.

LUCIAN:
Pai ziceam sa imi dai o nota buna
la purtare. Sunt si eu stors. Sory.
Nu stiu daca poti conta, for ever pe mine.

ADINA:
Stai linistit. Nu te cer de barbat.

LUCIAN:
Da. Rezerva standard de singuartate e
Tonica. Imi prieste. Dar m-ai fermecat.

ADINA:
Hm...nu te asaltez...dar oricand
poti veni la cina aici.

LUCIAN:
Merci..si cum tu gatesti la chinezsc
e super. Ai grija de mama...

ADINA:
Da. Astazi a fost bine. Dar poate
claca oricand.

LUCIAN:
Asta e viata.

ADINA:
Ah. Fii atent! De maine demisonez!
Asa ca nu mai suntem colegi, te eliberez
de un stres nemeritat.

LUCIAN:
Cum te-ai decis?

ADINA:
Azi dimineata. Pai de ce sa o iau barba
Oricand. O viata are omul. M-au
scarbit in ultimele zile, asa ca azi
l-am anuntat pe Number One.

LUCIAN:
Ce-a zis?

ADINA:
Nimic. Pai daca nu ezecuti
fara comentarii, mai bine pleci!

LUCIAN:
Am inteles.

ADINA:
Asa ca maine am ultimul rendez-vous
cu dl Petrescu.Asta e! Asa incepe
viata, cu un mare picior in dos!

LUCIAN:
Iti tin pumnii.

ADINA:
Nici o problema. Sunt mai barbat decat
oricand. Sarbatorim maine seara. En fin.
O viata avem.Nu crezi?

El o ia in brate si o saruta pe frunte. Ea se cuibareste in el.
Pentru prima oara dupa multe zile se simte linistita. El ii confera siguranta, iar in aceste momente cand s-a decis sa schimbe haturile, prezenta lui e mai mult decat reconfortanta.
Un simplu gest, marunt, al ei de ai strange mama care ii mangaie umarul spune multe.



SECV 47 Birou Number One INt/ ext. Zi


Mihai Petrescu, seful Adinei, se ridica zambind cand Adina intra. Ea e vivace, cu o liniste interioara puternica.El o invita sa se aseze.

PETRESCU:
E ok, referatul!

ADINA:
Merci!

PETRESCU:
Cata zbatere si nervi si
energie risipita aiurea!

ADINA:
Poftim?

Sunt de o parte a mesei. Amabili, taiosi, pregatiti sa demareze
conversatia care va deveni polemica.

PETRESCU:
E buna recomandarea cu
garantiile! Nici o problema!
Ii convine si lui Cimpoesu.

ADINA:
Serios. Pe bune?

PETRESCU:
Pai da. ca e o recomandare care va pleca
si se va intoarce politic, pe filiera
europeana,asa ca il va ajuta in
reajustarea bugetara! Beton!

ADINA:
Nu am gandeam, sincer. Super! Si
UITILIZARILE MULTIPLE?!?

PETRESCU:
Esti un copil!
Te umple rasul! Nu e in grila in
care se trimte raportul. Poti sa
o scrii de 100 de ori ca nu
contabilizeaza.

ADINA:
Serios?

PETRESCU:
Iti garantez. L-am si trimis la
Bruxelles. Scoringul e maxim.
Intreb-o pe Gina. Iti confirma.

ADINA:
Adica sunt o tampita!

PETRESCU:
Ai luat-o prea personal.
Tu esti ofiter de credit!
Bancher! Nu comisar sau inspector!
Daca vrei la DNA. Fa DNA.
Da esti tare aici! Dar nu mai fa
pe Robin Hood ca nu tine in
bussinesul nostru! Pe bune.
Esti unul din cei mai buni
oameni ai mei.

S-a si ridicat vorbind. Ar fi imposibil sa nu il creada dupa cat de credibil gesticuleaza. A redevenit NUMBER ONE! A ramas fara replica. Doar pentru o secunda. Isi revine.

ADINA:
Am fost! Plec!
Nu ti-am zis ieri?
Demisonez!

PETRESCU:
Adina, nu te repezi!

ADINA:
Pe bune!

PETRESCU:
Renunta!

ADINA:
Niciodata! M-ati scarbit de tot!
Vreau sa o iau de la capat!

PETRESCU:
Ai inebunit!

ADINA:
Poate! Dar e pe cont propiu!
Clar! S-a terminat!

L-a blocat. A ramas intepenit. Ea s-a ridicat in picioare. Ii intinde mana, ii zambeste si la revedere. Lui nu ii vine sa creada. A ramas masca. Dar ea nu mai renunta. Si zambind se retrage. La revedere.

In birou o asteapta doua cutii cu dosare pe care le ia in brate, Cu ele trece pe coridoare. Unii o saluta zambind, altii se fac ca nu o vad. Asta e. Zambetul ei foarte increzator.
Paraseste banca. Singura si cu tonus de invingator.
Asa iese din banca. Se simte foarte puternica. Trece starda cu zambetul pe buze. E minunat sa o iei de capat!




Bucuresti, 11.05.2010.