ISTORIA UNEI ZILE PLINE DE BANI (I)

ISTORIA UNEI ZILE PLINE DE BANI!

(de prin sertar)

...cum se tot discuta in ultima vreme: massmedia, politica, etc de coruptie, afaceri, etc, adun si eu de prin sertar un text 'asa mai umoristic' de care multi
m-au mai intrebat ce fac cu el. A aparut ca cativa ani in urma in 'Suplimentul de duminica'al Ziarului Financiar. Lectura placuta!








Doina şi Teodor Tiponuţ dorm mângâiaţi de razele de dimineaţă. Sunt de vârstă între 35-40 ani. Ea este o femeie plăcută, pe care chiar dacă, puţin, vârsta, începe să se arate! Chiar dacă este dimineaţă, în pat, realizăm, că este o “intelectualistă”. El este ceea ce îndeobşte se remarcă într-o prezentare amabilă: “un dulce”, într-una mai severă “un ameţit”, iar de adversari: “un idiot”! Relaxaţi. Pierduţi în imensul pat din dormitor. De afară se aud zgomotele străzii. Zâmbetul lui Tipo care descoperă un gând în somn “fix” la ora 7,15, punctată de pendulă.
Găndurile sau visările lui
TIPONUŢ (off)...dimineaţa... salcâmii îşi lasă mirosul mai repede dimineaţa… (uneori gândurile îi vin în consonanţă cu zgomotele oraşului)... tramvaiul 17... este cursa de Oslo-Air France cu care am fost acu’ trei ani la congres... Hanibal are ora de înot la Floreasca şi-l duce Doina... ea are a 19-a înfăţişare în divorţul Moroşaanu... nu-mi miroase a bine... este vineri... ora 7,27....
Pe măsură ce gândurile lui Tiponuţ curg unul după altul, soţia sa, somnolentă, cu mişcări feline, se lipeşte de el mângâindu-l pe piept, umăr, picioare, chiar gâdilându-l, iar el reacţionând de îndată cu un zâmbet, tot în somn, acolo unde gândurile sale curg învăluite de mişcările femeii!
Aceleasi timicuri mentale ale lui
TIPONUŢ (off).... în secolul XX se constată apariţia unui sentiment de frustraţie masculin faţă de incapaciatea bărbaţilor de a-şi afirma autoritatea în diverse medii: profesional, familial, trupă... ce gol a dat Romario... ei se simt dezarmaţi... panicaţi, întrucât nu posedă un minim de accesorii… care să le permită să efectueze transferuri energetice proprii... accelerează întotdeauna la ieşirea din intersecţii,... ne-am gândit la dumneavoastră şi am creat Volvo Hispano! Sfidează timpul!... formele atât tradiţionale cât şi moderne, electrice, nucleare... digitale... existente în societatea postindustrială…contemporană....
Doina l-a încălecat, parcă aflată într-o transă a somnului de dimineaţă şi în timp ce soţul îşi continuă tribulaţiile de dimineaţă, încă în gând, ea-i mângâie buzele, iar apoi îl “dezmiardă”:
DOINA: pss… sss... muşcă... hai… curaj… loveşte-mă... hai… bleguţule! blegguu... na, na, na!!!...măngăie-mă…dulcişor...
Iar pentru că el nu îndrăzneşte nimic ea-l pălmuieşte din dragoste, cu pasiune, pe cel ce-n gând coincide:
Ţipetele lui!
TIPONUŢ (OFF)... Tentation-sensor, pentru bărbatul învingător!… Reuşita eroului în societatea mileniului următor este condiţionată de succesul participării afective în diferitele ipostaze: politică, socială, familială, profesională care-l au ca protagonist!!... Cucereşte lumea! Cu tentation-sensor!
Concentrat îşi încrucişează primele două degete de la piciore.
DOINA: Ahhhh!!!… un ţipăt care ne anunţă că a ajuns în creştetul muntelui!......
Pendula care bate ora exactă, trei ghivece cu flori în care apa freamătă, când Doina aruncă una din perniţe, degetele lui care au nimerit în dulceaţa din farfurioara de pe noptieră....


Familia serveşte micul dejun. O masă bine pregătită. Lapte, miere, icre, şuncă, peşte, juice etc. Tipo, Doina şi Hanibal, copilul lor de treisprezece ani! O conversaţie patronată sever cu privirea de Doina care nu ezită să-i admonesteze vizual pe cei doi, când cuceriţi de miere, lapte, icre, ca doi bărbaţi care se respectă, hăpăie, etc...
CLAUDIU: Trebuie să duc 200.000 la şcoală!...(Tiponuţ se îneacă)... Se vopsesc coridoarele de la etajul doi!... (în gănd idem cu off) Hai muşcaţi!!!...
DOINA: Parcă le-au mai vopsit de trei ori anul astă... Nu?...Toţi te fură azi!!!
(off)... bărbatul ăsta m-ascultă?...
CLAUDIU: Au scris cei din a VIII-a poezii cu amorurile profei de engleză cu cel de biologie... (off)... hai zi da, şi nu-mă-ntrebaţi...
DOINA: Cu Pananitescu? Nu e căsătorit?!?... (off).... oare EL? Ar îndrăzni... tace.
CLAUDIU: Ba da! E un macho! L-a prins portarul la infirmerie cu Woody dezbăcată... (off) să-i propun să-mi dea în două tranşe?
TIPONUŢ: Nu se poate!... (off) Să le spun?
DOINA: Şi când te gândeşti că profesorii ăştia au atâtea probleme financiare... Câte greve au fost la bacalaureat... (off)... nu e genul, prea bleg.
TIPONUŢ: Îi plătesc de mizerie... (off) Boss-ul nu are coaie să meargă fără mine!
DOINA: 24% din cazurile de divorţ sunt consecinţa unor probleme financiare, 9% datorită stress-ului cotidian, 32% datorită evoluţiei diferite în carieră a soţilor, (off)... Cât îl urăsc... încă mă înduioşează... hm… să-i spun că mi s-a făcut oferta de majorare de contract la caz......fapt ce provoacă schimbarea unor raporturi de echilibru mai ales datorită ascensiunii soţiilor!!!...Uite din promoţia ta! Câte colege sunt patroane?!?... (off) Dacă-şi pune soldăţei de pâine în oul moale, vomit!?!
TIPONUŢ: Nu ştiu (off)... Oare o femeie-patron, poate m-ar înţelege!?!
DOINA: Nu vrei să ştii! Doar 17% pentru nepotrivire de caracter? Realizezi?.. Cuplurile îşi mai rezolvă unele situaţii... Gina îşi schimbă amanţii lunar... dacă sunt cuminţi îi mai pasează pe la colege, luna trecută, neapărat să-mi livreze, mi!?!.. un mecanic, ce mâini are... iar ea nu-i mai suporta mirosul... înfăţişarea de azi e datorată unui conflict de personalitate, iar judecătorul amână... (off)... Pot să-i recit până mâine... să-mi caut un hăndrălău... ca şi Violeta?....
CLAUDIU:... (off) Urlu dacă nu-mi dă banii... Care trăsături de caracter nu se potrivesc?... (off) Oare-mi zice că nu se regulează?!?
TIPONUŢ: Teza la matematică? (off) Începută educaţia sexuală de urgenţă... câte probleme am avut cu Doina în voiajul de nuntă... vrând să-şi depăşească timiditatea... excese de generozitate afectivă... zgâriat pe plajă...
DOINA: Să-i spui doamnei diriginte că e ultima oară anul acesta când îi dau banii!... Ai auzit şi tu? Teo?!? (off)... întotdeauna umblă cu ciorapii rupţi, hm... dirigintă?!?
CLAUDIU: Va introduce o taxă pentru părinţii care nu vin la şedinţă….
(Off) I-am ameţit.
DOINA: Dar i-am dat e-mail-ul de pe Internet de acasă şi tribunal! Mă poate anunţa îndată ce doreşte... (off) Îmi ascunde ceva, Toderaş!?!
TIPONUŢ: Nu ţi-am văzut de o săptămână carnetul de note!... (off) Să-mi iau şerveţele, closetele sunt un dezastru în toată primăria!...
HANIBAL: (off) Cere şi tu un play-boy!!! Zice că te prinde greu şi că...o dată a dat peste ăia care au furat maşinile de la Continental...
DOINA: Exact! Telefoanele tribunalului sunt ocupate de mafioţi!...(off) Patricia era să leşine... descoperind un pistol... când l-a buzunărit că nu mai vroia să-i dea banii de benzină... cică el îi plăteşte hotelul, dar maşina să o întreţină încornoratul!...
TIPONUŢ: Gata! Start! Azi mă duc cu boss-ul cu oferta de mobilă ecologică la primărie! Trebuie să dăm lovitura!...
Ridicăndu-se de la masă nu ezită să facă o piruetă, două, urmate de vocalizele ce anunţă victoria în care crede entuziasmându-şi familia!...
DOINA: (off)…Ce surprize îţi mai poate face un bărbat după treisprezece ani?!?...Ce mă mai călca pe picioare...




Oraşul de dimineaţă, maşini, aglomeraţie, o lumină agreabilă, Tiponuţ conduce maşina avându-l în spate pe Hanibal foarte atent la drum şi care-l dirijează cu nonşalanţă!
CLAUDIU: Rade-l! Hai tată! Ce stai aşa în dosul lui! Nu vezi ce o freacă… hmm... tata lui Ştefan îi ia un scuter... semnalizează... depăşeşte! Uite pe gagica aia... tu ai observat ce concentrate sunt femeile la volan...nu au aşa o relaxare... nu gustă şoseaua... treci pe banda cealaltă... tată!…
Dirijându-şi tatăl, Claudiu nu ezită să-i deschidă servieta aşezată pe bancheta din spate, fredonează şi-i decartează portmoneul de câteva bancnote... câteva secunde servieta nu se închide, Tiponuţ a oprit la un stop se întoarce zâmbind spre băiat, îşi zâmbesc reciproc...Claudiu se precipită pentru a nu scăpa situaţia din mână.
CLAUDIU: Nu-l lăsa... o să mă vezi pe mine ce o să fac când îmi iau carnetul!?! … ştii cum zicea mama... hm, nu te lăsa depăşit, never...e americănească!… tatii tu ai mai avut şi alte iubite înainte de a fi cu mama?!?... Daniela m-a invitat la un bairam, dar nu vrea nici moartă s-o cheme pe Geta, mi-a şi zis să vin fără ea... nu ştiu ce să fac...Violeta te dansează...să încerc o seara?! ... lui Paul, colegul de meditaţii, i-a zis amica la un bairam săptămâna trecută când dansau: “I se scoală ştoiu sau e mobilu”?!? L-a terminat!!! Ha, ha, ha! hai că te blochează Opel-ul ăsta... ce faci? Nu te mişti... oh tu nu-ţi foloseşti maşina şi de aia înaintăm aşa încet... totul e un calvar... viteză… accelerează! oh tată! Nu mai sta după alţii!!! La volan e ca în viaţă! Treci în faţă!
Când Tiponuţ opreşte în faţa şcolii, Claudiu îşi ia rucsacul neglijent şi din acesta cad două ţigări şi un prezervativ care-l surprind pe Tiponuţ, dar el se face că nu le observă. Cu musca pe căciulă, Hanibal îi urează: Succes la primărie!


Tiponuţ, într-un halat alb, îşi face câteva notaţii. În sera-laborator sunt câţiva arbuşti înconjuraţi fiecare de un sistem modern de procesoare cu diferite beculeţe în jurul unor mici instalaţii care absorb aerul şi-l injectează în câteva fiole de sticlă care apoi sunt capsulate şi ejectate într-o cuvă. Tiponuţ inspiră vădit mulţumit mirosul arbustului, iar apoi trece la un altul. Pe ferestrele acestei mici sere-prototip-laborator, se văd in spate blocurile standard de locuinţele, care unori îi taie privirea lui Tiponuţ şi asistentului său, deteminăndu-I să inspire-mediteze-in reverie mici arbuşti din interior...Ce de blocuri, culori spalăcite, linii strămbe adunate gramadă, un gheto a la Kafka, ce rasoleală a fost comunismul-clasa municitoare la comandă, Tipo crede că vede roşu-verde alternativ asemeni unui daltonist incognito şi cu permis categoria C, vai căt urăsc viteza întăi…Este însoţit de asistentul său, un fel de discipol-sclav-admirator, cu o strungăreaţa căt o brichetă. Pe măsură ce trec de la un copac la altul ceilalţi lucrători se schimbă, fiecare încremenind în faţa copacului de care are grijă şi unde Tiponuţ le verifică mâinile; impecabil de curate. El le observă atent şi circumspect.
LUCRATOR 1: (linguşitor)... Ardelenii sunt mai pedanţi....
TIPONUŢ: De la caz...tata mai întâi bea o cinzeacă după ce se uşura...
LUCRATOR 1:.. Sănătate curată!...
Verificând atent fiecare creangă, Tiponuţ, păşeşte asemeni unui balerin. Transpiră când descoperă o gâză. N-o ucide. O prinde în podul palmei şi i-o transferă lucrătorului care o aruncă pe o fereastră. Unii, în spate îi aruncă priviri impacientate.
TIPONUŢ: Unii mai fac pojar... s-au mai văzut cazuri... Când vom trece la serie va trebui să concepem instalaţii pentru exterior; vom avea grădini, păduri…hm …ceva ca pe stadioane!!!....
LUCRATOR 1: Ca la nocturne! Vă uitaţi la meciurile din campionatul italian?
TIPONUŢ: N-am şanse! Doina nu pierde nimic din Esmeralda, focul inimii!
LUCRATOR 1: Poate se documentează? Hmm… Mă scuzaţi... Problema va fi de a putea colecta aerul care poartă acel miros şi parfum şi de a evita curenţii străini...vă gândiţi la nişte aspiratoare?... am văzut un film... cu extratereştrii!
TIPONUŢ: M-am gândit deja la nişte ventilatoare speciale, deşi problema este mai nuanţată, căci cei care adoră o pădure de fagi, includ în opţiunea lor şi foşnetul ierbii, mirosul pământului, ţipetele animalelor, greierii...
LUCRATOR 1: Vă gândiţi să includeţi, în structura lemnoasă, casetofoane?
TIPONUŢ: Luna viitoare voi începe testele...cu rezonatori!?!...sau cu nişte muzicuţe?!?.... Ai văzut ce le plac la francezi, Gheorghe Zamfir?
LUCRATOR: Sunteţi genial...Un Louis XV cu o doină românescă!
TIPONUŢ: Joia!... doar... hm ce idei bune am! (off) O să-i spun Doinei!
LUCRATOR: Dumneavoastră veţi revoluţiona sistemul de mobilier universal!
Prin mobilă veţi interveni în existenţa familiilor!... Sidicatele vor cere patronilor mobila cofeinizată!..
TIPONUŢ: Ce idei ai şi tu astăzi!
LUCRATOR 1: Doar în prezenţa dvs....
TIPONUŢ: Tot ce ţine de zona lemnoasă, va trece pe acest model ecologic!
LUCRATOR: Vi se va acorda prezidenţia companiei!
TIPONUŢ: Hm... (pentru sine)... pe mine mă interesează gladiolele polare...
Natural că dialogând, expunându-şi ideile Tiponuţ gesticulează, elegant, cu aplomb şi privind departe, undeva unde numai el vizionarul observă ceva... Se opreşte stupefiat în faţa unui arbust pe a cărui tulpină cineva a scrijelit cu un briceag câteva litere mici care compun cuvântul PAULA, însoţite de o săgeată ce înţeapă o inimă.
TIPONUŢ: Cine a indrăznit asta?!?... (în spatele lor ceilalţi lucrători îi urmăreau cu privirea, îşi ascund capetele speriaţi)... ca la bordel?!?
LUCRATOR: S-au legalizat?! Oh... cred că e cineva îndrăgostit... da’ sincer...
TIPONUŢ:Vă dau afară! Pe toţi! Până la unul! O să muriţi de foame!
LUCRATOR 1: Domnu’ Tiponuţ! O să-i pun nişte gunoi să-şi revină mai repede!... nu ştiu cine, că, ştiţi, le-am interzis să spună bancuri porcoase...
TIPONUŢ: EU plec!!... Dacă nu MĂ respectaţi, vă părăsesc!
LUCRATOR1: Toată lumea vă iubeşte! Toţi vă respectă! N-am aflat încă cine are o iubită Paula, dar am nişte bănuieli...cu unul care-i mai sentimental şi mocofan, cum m-am lămurit îl şi pun să aducă un alt copăcel!
TIPONUŢ: Îl ucid!... Pistol calibru 9,2 ! Punct ochit, punct lovit!...
şi-şi descoperă o privire care-l surprinde şi înspăimântă pe adjunct!


Tiponuţ şi boss-ul său îşi beau cafeaua în biroul acestuia din urmă. Sticlă, lemn, prosperitate de business sans probleme. Doar se privesc din ochi savurând cafeaua. Boss-ul îi aruncă lui Tipo priviri pline de simpatie. Un zămbet care îi iradiază maxilarele imense ce lucesc rase la sănge, dovedind un caracter nemilos, gata să explodeze din capul tuns perie.
BOSS-ul: Contractul cu primăria este decisiv! Va fi prima lansare masivă pe piaţă a mobilei ecologice! Trebuie să fie un triumf! Ca la Copa del Mundo!
TIPONUŢ: Va fi mobilierul secoului XXI! Dar cercetările trebuie continuate mai accelerat!... Să revenim la flori!... le-am visat săptămâna trecută...
BOSS-ul: Crează şi aplică! Uite, până şi Dumnezeu... Adam, Eva şi omenirea!
TIPONUŢ: Am primit rezultatele la testele de luna trecută, care îmi confimă ideea că acest sistem lemnos ecologic previne reumatismul....
BOSS-ul: Execelent! Ce medicină! Leacuri, moaşe!?! Paturi antireumatice... Incredibil! Cât sunt de încântat că pot să-i fac fericiţi pe cei ce vor cumpăra mobila ECO!...Oameni fără dureri! Nici de cap, nici de picioare! Câţi vor juca tenis, înota, vor merge în drumeţii datorită mobilierului ECO! Tipo, te ador!
TIPONUŢ: E delict, articolul 242! E votat din ianuarie! Iar ne scot din Europa!
BOSS-ul: Ce Europa!...Vino aici! Te deleg să mergi tu în persoană la primărie!
Boss-ul îi deschide o servietă diplomat plină cu bani. Si-i freacă de bărbie...Adevăraţi, nu de hârtie! Tiponuţ o priveşte nonşalant, mai greu răsuflă patronul, care se întoarce spre o poză unde este alături de câţiva funcţionari înalţi în timpul unui dineu. Îi vorbeşte în şoaptă!
BOSS-ul : Licitaţia este ca şi aranjată! Avem doar cea mai bună ofertă! Dl. Negrea, care ţine la mine cum te ador eu pe tine, mi-a spus că trebuie să mai ungă câteva uşi. I-am pregătit un ajutor! Numai tu poţi să i-l dai! Nu am încredere în nimeni altcineva! Mi-eşti ca un fiu! Puiule, du-te că totul este aranjat!... Parola de recunoaştere: Ne reîntoarcem în natură!
Patronul închide cu o mişcare precisă servieta. O oferă lui Tiponuţ, pe care servieta parcă îl îngroapă. Şeful îl conduce până la uşă unde îl îmbrăţişează patetic şoptindu-i:
BOSS-ul: Sunt pe mobil la orice oră!... Ne reîntoarcem în natură!



Tiponuţ şofează vădit nemulţumit de misiunea primită. Priveşte cu ură geanta diplomat aşezată alături unde dimineaţă fusese ghiozdanul lui Hanibal.
Nu-şi poate stăpâni o reacţie mai agresivă. Loveşte valiza, vădit iritat şi stupoare, aceasta se deschide descoperindu-şi conţinutul în faţa unor “fetiţe” ce stau la agăţat. Străzi obişnuite, unde maşinile se înghesuie, cu trecătorii grăbiţi, Tipo accelerează şi dispare în trombă. Conduce în viteză vorbindu-şi în oglinda retraovizoare:
TIPONUŢ: Idiotule! Vezi dacă îţi abandonezi ideile! Dacă lupţi pentru progres, civilizaţie, carieră! Nu te respecţi tu, toţi, nimeni nu e interesat de aiurelile tale! Pe cine o să intereseze la puşcărie poeziile tale că acolo e numai beton şi înghesuială. Cică dorm trei în pat ca la spital!!! Cum nici nu eşti tu gras... Doina o să divorţeze, Claudiu o să spună că ai plecat în America! Mama nici n-o să te mai primească în casă! Trebuia să-i spui boss-ului că nu e stilul tău! Şef, şef, dar să nu cacialmeze pe viaţa ta! Punct!
Frânează când se descoperă, fire imaginativă, prezentat la un buletin de ştiri,
în standul de televizoare, tocmai surprins în flagrant! Nu-i vine să creadă, visează poate, dar este chiar el, în câteva ipostaze viitoare, coborând din maşină, aşezând valiza pe biroul consilierului Negrea, înconjurat imediat de poliţişti când acesta s-a depărtat la fereastră! Extraordinar! Ce vise-virtualităţi-aiureli şi alte gargarisme în acestă dimineaţă. Crainica tv remarcă:
CRAINICA TV : Un caz spectaculos al poliţiei municipale, ambiţionată de reuşitele colegilor din provincie care au redus cu 4% evaziunile călătorilor din transporturile urbane. Poliţia se pregătea de trei săptămăni, în biroul consilierului încercând toate metodele standardizate de mituire a funcţionarilor publici... Suma de bani confiscată va fi folosită în şcoli, în cursurile de pregătire a funcţionarilor publici, în procesul de învăţare a limbilor străine de circulaţie internaţională!.....
Tiponuţ a oprit circulaţia. Este chiar el, doar, puţin a încărunţit, se compară în oglinda retrovizoare, poate datorită şocului, ar putea fi o dovadă că nu este profesionist; dar o orchestră de claxoane îl zoresc să o ia din loc! Dar pe ecran apare boss-ul.
TV-BOSS-ul:...Dl. Tiponuţ era mai agitat în ultima perioadă de timp! Fuma, vorbea singur, înjura... Condiţiona angajarea zilierilor de unele avansuri mai picante... Cred că este o iniţiativă personală! Nu eram interesaţi deocamdată de acest contract cu primăria... finalizăm mobilierul ECO în cadrul unui parteneriat cu compania Metalmob! - cunoscuţii, de generaţia tânără, de ai cărei opţiuni sântem interesaţi, ca heavy-metalii ai mobierului din capitală!
Un poliţist se apropie agitat de Tiponuţ şi-l obligă să acceereze!...Iată-l şofând debusolat, fără un ţel anume, învârtindu-se de mai multe ori în sensul giratoriu cu alte cinci maşini în spate, pe a căror şoferi, nu se ştie cum i-a hipnotizat. Poate servieta pe care Tipo o ridică uneori vrând să o arunce afară sau semnalele sale din mână dezordonate şi dificil de decodificat... E la volan. Îşi sună soţia:
MOBIL:… Avocat Doina Tiponuţ nu vă poate răspunde momentan. Lăsaţi numărul dvs. şi vă voi apela eu cât de curând.....
TIPONUŢ: Sună-mă urgent. Trebuie să te consult: atât ca soţie, cât şi ca avocată... Dacă nu vin diseară la cină, recuperează din corpul lustrei din dormitor un pacheţel cu câteva seminţe de gladiole polare din fază de preomologare întreruptă. Intotdeauna o să-ţi asigure existenţa ta şi a lui Claudiu! Niciodată să nu se îndoiască de tata! Te pup!



În faţa unei secretare irezistibile, Tiponuţ îşi lasă complet ignorat cartea de vizită. Vis-à-vis de el sunt trei persoane ce-l măsoară atât cu curiozitate, cât şi cu interes suspect; o siglă de pe unul din diplomat-uri îi confirma că sunt de la concernul rival Metalmob. Din când în când se retrag într-un colţ pentru câteva şuşoteli. Unul îi aruncă secretarei priviri languroase din spatele lentilelor metalice. În anticameră îşi face apariţia un funcţionar urmat servil de alţi doi cu braţele pline de dosare. O imploră pe secretară din priviri, dar aceasta este nemiloasă şi ignoră complet privirea şpăşită ce se plimbă de la uşă la telefon. Pe un traseu circular, precis desenat, parcă de un compas imaginar, grupul se retrage. Abia acum, aceasta descoperă indiferentă cartea de vizită. Îl sună pe consilier ca să-l anunţe şi, evident, felul în care-i răspunde acesta o detemină să devină mult mai amabilă faţă de Tiponuţ! Cu mişcare provocatoare, pentru o fracţiune de secundă îşi dezveleşte pulpa de unde un dragon roşu tatuat îşi aruncă cu violenţă flăcările în sus prevestind atât furtună cât şi război... Şuieratul de luptă îi răsună lui Tipo în urechi îngrozindu-l! Tiponuţ se simte complet nepregătit pentru o confruntare. Părăseşte anticamera, fără a le oferi vreo explicaţie!....
Iată-l strecurându-se grăbit prin mulţimea nenorocită, umilă şi primitivă ce aşteaptă pe coridoare. Tipo îi răspunde de îndată boss-ului care l-a şi sunat pe mobil!
TIPONUŢ: Când dragonul îşi întoarce cele trei capete şi şuieră flăcările spre tine, trebuie să fii atent la cavalerii în zale care îţi stau în drum, mai ales dacă femeia stăpânului le zâmbeşte insinuator ! Amân întâlnirea pentru că nu pot răspunde la nici o provocare! Preiau afacerea pe cont propiu! Altă strategie! Voi reveni!
La bioul său, cu mobilul la ureche, boss-ul este stupefiat! Nu mai înţelege nimic!


Tiponuţ îl urmează la pas în centrul terenului pe Tavi Bălăşoiu, în timpul unui antrenament de fotbal al acestuia. Cu un fluier el îşi dirijează jucătorii în exerciţii de alergare pe marginea terenului oferindu-i lui Tiponuţ securitatea maximă. Nu s-au mai văzut de mulţi ani, din copilărie, aşa că se privesc cu simpatie şi curiozitate, deşi o ciudată stare de tensiune evident domneşte între ei.
BĂLĂŞOIU: Eu nici o dată nu am avut intervenţii în afara gazonului!
TIPONUŢ: Nici nu m-am îndoit, dar poate ai idee...
BĂLĂŞOIU: E riscant, să divulgi ceva. Cum de m-ai găsit? Nu te-am văzut cu anii....
TIPONUŢ: Ştii că banii transportaţi aduc ghinion....
BĂLĂŞOIU: Măi, Toderaş, nu ştiam că te ocupi cu chestii de astea?!?
TIPONUŢ: E pentru prima oară!
BĂLĂŞOIU: Te-am văzut la televizor când ai luat o medalie....
TIPONUŢ: … la Braşov...
BĂLĂŞOIU: N-am mai fost la ski... era ceva cu incendiile, nu?
TIPONUŢ: Mobilierul ecologic, cel cu cel mai redus conţinut lemnos! S.O.S pădurea!!!
BĂLĂŞOIU: Lasă textele, era şi cu sănătatea...
TIPONUŢ: Reduce stress-ul....
BĂLĂŞOIU: Dar la cocoşel?...
TIPONUŢ: Hm… doar datorită... optimizării coeficientului entropic al circulaţiei sanguine...
BĂLĂŞOIU: Păi zii aşa... fii atent... zici că ai... Bălăşoiu le aruncă jucătorilor câteva mingi şi-şi lipeşte misterios buzele de urechea lui Tipo.
BĂLĂŞOIU:… aranjat, hm,... pui într-o geantă de sport, printre şosete, tricouri, echipament, dar nu al tău, ci al unor băieţi, dar care complet nu au habar de treabă..., îţi dai o întălnire, la o piscină...
TIPONUŢ: Nu am slipul la mine!
BĂLĂŞOIU: Închiriezi!... şi după ce te-ai văzut cu respectivul, că nu stai la parole, nu ai chef de nimic, nici de gagici, că în cazuri de astea te trezeşti Casanova, în fine nu e cazul... îi dai semnalul că te cari, el după tine ca un poponar, tu uiţi geanta la cabina de la garderobă, unde el intră după tine, că, nimeni nu te poate acuza cu nimic...
TIPONUŢ: Dacă nu vreau să-i las banii?!? Sau, poate...?!? îi ia altcineva?
BĂLĂŞOIU: Bă, ce bandit, eşti! Trebuie să ai spatele asigurat că îl strâng ai lui de coaie, mai întâi pe el, dar tot ajung şi la tine...
TIPONUŢ: Hm... nu prea ştiu să înot...
BĂLĂŞOIU: Cât ai?... (Tipo îi arată servieta)... Mă duc EU... pentru 10% că te ştiu...
TIPONUŢ: Nu-mi place să evit primejdia...
BĂLĂŞOIU: Ei,... te ajut eu, nu ne-am văzut de 17 ani, de la meciul din a zecea... pentru tine sunt în stare de orice...
TIPONUŢ: Mi-e teamă să nu complic lucrurile!...
BĂLĂŞOIU: Le simplifici, că banii pe care mi-i dai nu mai trebuie să-i împrumut la bancă pentru un etaj la casă...
TIPONUŢ: Trebuie să îl întreb pe boss!
BĂLĂŞOIU: Întotdeauna ai fost un căcăcios... lasă-mă să mă ocup de băieţi!
Crezi că cu palavre se ajunge campion?!?... Dacă le spun că ai venit cu banii să ne cumperi? Că sunt sigur că nu sunt bani munciţi! Hm?!? Că eşti de la o echipă adversă!..Ia să-i chem!
Dar jucătorii nu-i răspund antrenorului care-i cheamă agitat cu fluierul! Oferă autografe unor admiratoare! Tiponuţ dispare în grabă! Iată-l coborând pe alea ce-l duce la maşină! Singur....


Tot singur, la o masă, cu o bere în faţă şi diplomatul alături, Tiponuţ, încearcă să găsească o soluţie. Conectează mobilul, dar imediat, îl pocneşte vocea
boss-ului aşa că-l închide. Clipe lungi în faţa berii. De la o masă îi zâmbeşte o gagică. Tânără, sexoasă, puţin uzată, dar nu atât cât să se prindă Tipo. Îi zâmbeşte şi el. Ea se apropie de masa lui.
VIOLETA: Mă numesc Violeta, am 16 ani (!?!), sunt din Suceava, am venit în Bucureşti pentru un control medical la ochi, visez noaptea în dungi gri, mi s-au furat banii în metrou şi aş vrea să vă rog să mă împrumutaţi cu o mică sumă de bani pentru a mă putea reîntoarce acasă la părinţii mei dragi...
Deşi surprins, Tiponuţ nu ezită să deschidă portofelul şi să-i ofere câteva bancnote. Văzându-i portofelul plin Vio plusează.
VIOLETA:... ei sunt pensionari, suntem cinci copii, nici eu fata lor cea mai
mare nu lucrez, un ajutor în bani e binevenit, manualele sunt scumpe...
Tipo reacţionează şi-i majorează suma. Ea percutează:
VIOLETA: Libidinosule, dă încoace toţi banii că asfel ţip că mi-ai făcut tot felul de oferte, inclusiv sex-oral în maşină! Vrei să pun tot localul pe tine?!?
De la o altă masă i se fac semne câteva porcărioare! Tipo se execută... Fata dispare. Asta e! Tipo dă toată berea pe gât. Se caută de mărunţiş prin buzunare, dar nu are nimic. A rămas cu diplomatul! Ce să facă cu nota de plată. O mănâncă repede. Părăseşte în grabă localul, atent să nu fie văzut de tipul de la bar. Reuşeşte. E tare! Hai că e mişto viaţa...
Nu urcă în maşină. Iată-l mergând singur pe stradă. Punându-i-se în palme diferite oferte de excursii: Paris, Monaco, Baleare, etc!...
Un motociclist îi fură servieta! O ia la goană după ei! Pe aleea unui parc. Oh! Dumnezeule-strigă el disperat!!! Iată că o poliţistă opreşte motocicleta! Valiza-diplomat recuperată! Tipo o îmbrăţisează! Îi sărută mâna:
TIPONUŢ: Nici vorbă de reclamaţie. Ne-am jucat! Am vrut să testăm gradul de reacţie a opiniei publice. Întotdeauna am admirat femeile care sunt mai, prompte, echilibrate la volan, decise să se implice în conducerea societăţii... Cei care pierd fac cincizeci de genoflexiuni! Sântem sportivi! Să-i puneţi să cureţe două alei!... Le aruncă el plecând cu motocicleta în timp ce şmecherii îşi prezintă actele genoflexându-se...
Tiponuţ revine la maşina sa! Tocmai i-a fost ridicată pentru parcarea neregulamentară! Rămâne pe motocicletă. Singur prin oraş. În parc. Pe o bancă. Din nou vorbind la mobil.
TIPONUŢ: Alo!… ziarul ŞTIREA... cu d’şoara ziaristă Paula Antonescu... nu pot să vă spun cine sunt... vă rog să aveţi încredere în bunele mele intenţii... sunt în pragul disperării! Nu doresc să-mi murdăresc mâinile cu afaceri necurate! Soarta familiei mele dragi este în mâinile dvoastră... Numai dvoastră mă puteţi ajuta... da, da, da!... vă cunosc din ziar... v-am citit multe anchete..., v-am remarcat, spiritul contestatar şi curajul multor anchete. Sunteţi Ioana d’Arc! din Bucureşti! acu’ şapte ani eram aproape să mă îndrăgostesc de dvs.... era vara, noroc că am plecat la mare cu soţia şi ştiţi că pe malul mării nu poţi să minţi şi-ţi desfaci inima ca o floare... nu, nu, nu nu sunt nebun, am făcut 159 de puncte la testul NASA, am o memorie de elefant, ţin minte tot!... cred că am fost doi ani la aceiaşi şcoală în Militari... sigur, sigur, sigur, şi cea de la transportul de ţigări “ŢIGARETA 5”, este vorba de o sumă cu multe zerouri, sigur, trebuie să ne întâlnim... cât mai repede... cred că veţi fi interesată... nu, nu, nu pot să vă dau amănunte la telefon!… cum de ce să veniţi!... neapărat, că eu când eram june numai plasă am luat... toate îmi dădeau întâlnire la ceasul de la Universitate, că acolo nu se vine, dar e un caz grav! Cu ramificaţii, da, da, da! Ramificaţii!… într-o oră?!? nu se poate mai repede?!?... La “Gaura dulce?!?… Ok! Vă aştept! ... Am 1,70, sacou bleumarin cu pantaloni gri, o cravată, hm, pantofi negri prăfuiţi... ceas Seiko! Vă aştept! Zbor!
Doi puşti-golănei de parc s-au învârtit în jurul motocicletei întrebându-l pe Tiponuţ dacă îi aparţine, dar el a negat. Când au prins un moment că sunt complet ignoraţi se urcă pe motor şi dispar. Indiferent faţă de ei, Tipo se duce la întâlnire cu diplomatul în mână.


Tiponuţ e singur la o masă într-o cârciună mai ordinară. Un chelener murdar îi ia comanda. Ezită.
TIPONUŢ: Un pahar cu apă!?!… Aştept pe cineva...
Paula îşi face apariţia. E peste 30 de ani, dar bine şi cam sexoasă, puţin incognito: ochelari de soare, pălărie, o geantă uşoară gen de voiaj, croială masculină a costumului... o privire prin local şi natural că-l descoperă pe Tiponuţ, mic cât un gândac... Se aşează cu nonşalanţă la masă. Îl priveşte lung, poate surprinsă de ciudăţenia lui, dar asta e!... nu ezită să-i arate casetofonul tocmai declanşat şi care rămâne în poşetă ca martor.
PAULA: Dl. Tiponuţ Teodor! Hm... OK! Paula Antonescu! Reporter special la Ştirea! Zece ani de presă! Întotdeauna anchete, dezvăluiri, deconspirări! 41 de bărbaţi maturi băgaţi în puşcărie să mediteze la tot ce vor muşchii lor! Am suportat două atacuri de violenţă medie, 17 zile de spitalizare; fii liniştit, fără viol... la sex-ape-ul meu! Sunt în prezent inculpată în 9 procese de calomnie unde mă reprezintă avocatul ziarului!… Hm… Bun! Ştii cu cine ai de a face! Te poţi ridica şi pleca!… Rămâi?!? Bine... Serveşti ceva?
TIPONUŢ: Apă...
PAULA: Eşti vegetarian?!? În fine! Din acest moment dacă rămâi eşti la dispoziţia mea! Eu decid ce, cât, unde public! Nu te mai poţi retrage decât cu acordul meu! OK! Bine!...Vreau o salată şi o bere! Tu? O cafea?
TIPONUŢ: Sunt lefter! Tocmai am donat banii unor minore abandonate…
PAULA: Parcă ziceai ceva de multe zerouri...
TIPONUŢ: Nu pot să mă ating de ei...
Rapid şi demonstrativ îi întredeschide geanta. Banii sunt la locul lor. Paula se îneacă dar îşi revine... Aranjează casetofonul în poşetă, dă peste un gândac cât unghia, fără fiţe îl scoate şi cu un bobârnac îl expediază pe podea.
PAULA: Cum ai zis că-ţi zice?
TIPONUŢ: Teodor Tiponuţ, 33 de ani, specialist în ecologia mediului, am conceput mobilierul cu cel mai redus conţinut lemnos şi care reproduce cu fidelitate şi chiar conservă caracteristicile materialului lemnos natural...adierea serii…foşnezul copacilor…
PAULA: Ai familie?
TIPONUŢ: O soţie şi un baiat de 13 ani!!!
PAULA: Cum vă înţelegeţi?
TIPONUŢ: Soţia mă ignoră, baiatul mă dispreţuieşte!
PAULA: Profesia soţiei!
TIPONUŢ: Avocată, specialistă în divorţuri!
PAULA: Fii atent că nu fac sex cu colaboratorii! Hm, ce-i cu tâmpenia aia de mobilă!
TIPONUŢ: E şansa societăţii de a-şi proteja pădurile! Posibilitatea de a crea o mobilă care reproduce mediul de unde vine în totalitate! Cu miros, cu foşnetul ierbii în viitor, mult mai sănătoasă pentru proprietar... reduce reumatismul, efect pozitiv demonstrat asupra multor afecţiuni: de la cele nervoase, pâna la cele interne: ulcer, hepatită etc!!!
PAULA: Eşti sănătos la minte!
TIPONUŢ: Ştiu că par un vizionar, dar sunt foarte pragmatic!
PAULA: Bine! Care e problema ta?
TIPONUŢ: Candidăm cu un lot testat de mobilă pentru a primi o comandă de mobilare a tuturor birourilor din primărie! Deşi suntem cei mai buni, boss-ul a cedat şi vrea să cumpere un consilier, pe dl Negrea... cred că un mafiot veros!
PAULA: Balaurul!?! Îl ştiu! E putred!
TIPONUŢ: Vreau să câştigăm, fără să dăm banii!
PAULA: Hopa! Câţi bani zici că sunt?
Tiponuţ îi scrie o cifră pe bilet.
PAULA: Valoarea contractului?
Tiponuţ completează, dar atent să nu fie observat... Paula îi ia biletul. Face câteva socoteli...
PAULA:... mai mult decât se dă, Negrea are copiii la şcoli în străinătate…
TIPONUŢ: Suntem cei mai buni!
PAULA: Easy... o să fiu sinceră… îi poţi da la ziar, păstrezi banii, dar nu câştigi că ai făcut scandal... consilierul e mână în mână cu primarul!
TIPONUŢ: Sunt revoltat să platesc când sunt cel mai bun...
PAULA: Hm... Sunt sigură că mai are oferte de verzi!
TIPONUŢ: Ce vrei să spui! Ţi-e frică?
PAULA: Nu! Dar dacă scriu, fără să-i bag la răcoare n-am făcut nimic!
TIPONUŢ: Crezi că n-avem nici o şansă?
PAULA: Dacă vrem să-i f... trebuie să lucrăm pe stilul lor!... Zici că nu ai ajuns încă la Balaur?!? Sună-l pe boss-uleţul tău că mergi!... Imediat!
Tiponuţ formează numărul la mobil, o redescoperă pe Paula în faţa sa care îl încurajează să fie calm. Sunt amândoi singuri la masă, complet ignoraţi de cei din jur. Tipo a termiat de vorbit. Îi şopteşte Paulei.
TIPONUŢ: Mă aşteaptă într-o oră!...
Şi ea formează un număr.
PAULA: Ok!... Dl. colonel Verzea, vă sună Paula Antonescu... Ce faceţi azi?... Ce gară, ce pieţe!?!... Am o afacere pentru dumneavoastră!... La primărie! OK!!!... Revin în 30 de minute cu amănunte!
Tiponuţ a îngheţat. Dar Paula îi face semn să o urmeze şi el se execută!


(va urma, next week!)