Fie ca in aceste clipe, insotite intodeauna aici si peste tot de o magie unica, sa ne regasim zambetul si bucuria vietii. Sa nu uitam ca nimic nu se poate face fara generozitate, fara vibratia sufletului si gandul curat venit din inima.
Le doresc tuturor CRACIUN FERICIT!
Dumnezeu sa va Binecuvanteze pe toti!
vineri, 25 decembrie 2009
duminică, 20 decembrie 2009
RADIO EUROPA LIBERA...........memoria, fie colectiva, fie individuala, nu poate fi abandonata....
Radio Europa Libera, 'santul', o componenta esentiala a memoriei colective a Romaniei ,anterior '89, isi continua destinul aparte. Indubitabil ea exista in multa inimi, case, etc, fiori de amintiri si ar fi efectiv in firea lucrurilor sa isi ocupe un spatiu instutionalizat in Romania contemporana.
Campania „Europa libera, AICI” se adresează românilor care au ascultat şi au crezut în Europa Liberă, dar şi tinerilor care vor să afle ce a însemnat acest post de radio pentru părinţii lor şi pentru România, ţară al cărei destin a fost marcat în mod tragic de comunism.
Suntem convinşi că suntem milioane, dar, acum, avem nevoie de cel putin 100.000 de români, care să ne ajute să aducem acasă 500.000 de pagini de documente şi, mai ales, mii de ore de emisiuni aflate pe benzi magnetice. Toate acestea urmează să fie arhivate, copiate, transpuse în format digital şi aduse pentru totdeauna în România, pentru a fi puse – permanent şi gratuit - la dispoziţia istoricilor, jurnaliştilor, studenţilor, tuturor celor interesaţi de istoria noastră recentă: tu, eu, copiii noştri...
O parte din tine e în altă parte. Fii alături de noi şi împreună vom aduce istoria acasă! Trimite un SMS, în valoare de 2 euro, la 8820 şi fii unul dintre cei 100.000!
Arhiva de emisiuni ale Europei Libere se află în prezent la Hoover Institution din Stanford, California. Aducerea ei în ţară şi înfiinţarea unui „Centru de Cercetare şi Documentare Radio Europa Liberă”, care să găzduiască şi să pună la dispoziţia tuturor românilor o copie a arhivei, presupune costuri de câteva sute de mii de euro.
O campanie iniţiată de echipa foştilor redactori ai Europei Libere, împreună cu Institutul Român de Istorie Recentă (www.irir.ro) şi susţinută de o serie de trusturi de presă sau mass media independente pe care le puteţi vedea în secţiunea "Parteneri Media”.
Campania „Europa libera, AICI” se adresează românilor care au ascultat şi au crezut în Europa Liberă, dar şi tinerilor care vor să afle ce a însemnat acest post de radio pentru părinţii lor şi pentru România, ţară al cărei destin a fost marcat în mod tragic de comunism.
Suntem convinşi că suntem milioane, dar, acum, avem nevoie de cel putin 100.000 de români, care să ne ajute să aducem acasă 500.000 de pagini de documente şi, mai ales, mii de ore de emisiuni aflate pe benzi magnetice. Toate acestea urmează să fie arhivate, copiate, transpuse în format digital şi aduse pentru totdeauna în România, pentru a fi puse – permanent şi gratuit - la dispoziţia istoricilor, jurnaliştilor, studenţilor, tuturor celor interesaţi de istoria noastră recentă: tu, eu, copiii noştri...
O parte din tine e în altă parte. Fii alături de noi şi împreună vom aduce istoria acasă! Trimite un SMS, în valoare de 2 euro, la 8820 şi fii unul dintre cei 100.000!
Arhiva de emisiuni ale Europei Libere se află în prezent la Hoover Institution din Stanford, California. Aducerea ei în ţară şi înfiinţarea unui „Centru de Cercetare şi Documentare Radio Europa Liberă”, care să găzduiască şi să pună la dispoziţia tuturor românilor o copie a arhivei, presupune costuri de câteva sute de mii de euro.
O campanie iniţiată de echipa foştilor redactori ai Europei Libere, împreună cu Institutul Român de Istorie Recentă (www.irir.ro) şi susţinută de o serie de trusturi de presă sau mass media independente pe care le puteţi vedea în secţiunea "Parteneri Media”.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
CADEREA PRIMULUI GUVERN REVOLUTIONAR
Cum in aceste zile nu putem sa nu remomoram cateva clipe din decembrie '89, republic pe blog o proza care reflecta acele zile.........
caderea primului guvern revolutionar, proza scurta
15.04.1994, de Marius Th BarnaI
Când a apărut Dinescu la televizor, Ceauşescu îi mai speria doar pe fraieri… A fost un uruit în oraş. Un vuiet de telefoane, maşini, tramvaie, voci şi câte mai câte. Pentru multe minute, Dinescu a fost Dumnezeul multora.
Lazăr Tornel a fost primul care i-a rupt lui Nae portretul, în curtea goală a fabricii. Îl porecliseră aşa pentru că era omul directorului şi îi turna pe toţi. Nu era un om rău. Era curat şi pedant. Funcţionar. Avea umor şi la cei 50 şi ceva de ani era un mare fante. Dumnezeu îi dăduse o fată. Il înţepa întrebându-l de viitorul ginere, încă necunoscut, Dinicu, un mare palavragiu. Lazăr tăcea dar maxilarele îi tremurau continuu. Cică, iubitului fetei îi era sortit să toace averea bătrânului. Bătrânul scăpase cu vârsta ; nimeni nu l-a scuipat în obraz. In jurul lui s-au strâns mulţi.
Au început să vorbească între ei, să ţipe şi să chiuie. Se tot pupau. S-au oprit toate presele şi strungurile, iar oamenii [nu-şi găseau locul. Unii au deschis o sticlă de palincă pe care o aveau în raftul de scule. Cam într-o oră s-a golit toată fabrica.
Unii au plecat acasă şi s-au lipit de televizoare. Alţii s-au dus în centru la Primărie. Aici, din cinci în cinci minute, se anunţa un nou primar sau o altă otrăvire a apei. Spre seară, au început să se audă şi de teroriştii de la aeroport. Intre timp căzuseră multe guverne locale. In multe erau băieţi tineri, de mare nădejde, dar apăreau tot felul de directori. Mulţimea îi huiduia pe ştabi cu consecvenţă.
II
Când Gyuszi s-a întors acasă, Ceauşescu fusese prins, iar Caramitru urca pe tanc, îi impălora pe terorişti să nu mai tragă. Maria îşi frângea mâinile cu disperare. Gyuszi a vrut să sune la telefon pe o vară de-a lui din capitală dar n-a reuşit ca receptorul ţiuia într-un fel miterios.
Nevastă-sa a făcut repede masa în sufragerie unde erau strânşi cu toţii. El, ea şi Cornel; socru-su’ Ion se culcase de cum apăruse Nicolaescu la televizor. Puştiu’ ţipa într-una; Ole, ole, ole şi iar ole. Gyuszi era răguşit. Maria care îl tot deochia pe Petrică, că era frumos şi deştept şi tânăr, îl blagoslovea pe taică-su’. Că cum poate să doarmă când ţara se chinuie. Ea se uita cu drag la Cornel care era tânăr şi n-o să mai prindă o viaţă de câine. Lui Gyuszi îi era tare foame. Maria s-a dus la vecini să schimbe butelia că se şi terminase. N-a reuşit. Le-a făcut o papară pe reşou. Mâncau cu toţii şi se uitau la televizor.
Cuvintele veneau de la televizor.
CARAMITRU: Nu mai trageţi! Nu mai trageţi!
MARIA: Gyuszi, Gyuszi…
GYUSZI: Sss,ssss, fi-ţi atenţi…
MARIA: Doamne, doamne, ţţ…
CORNEL: Mama!
MARIA: Gyuszi, spune şi tu ce vor ăia?!?
GYUSZI: Vor pe dracu!
CARAMITRU: Dictatorul Ceauşescu a fost prins! Dictatura
comunistă….
CORNEL: Trebe’ să curgă sânge….
MARIA : Morţii de la Timişoara...
GYUSZI: Ce-i cu ei?
MARIA: Nu-i lăsa!
CARAMITRU: Armata e cu noi...
CORNEL: N-am stare...
GYUSZI: Gata, gata! Că s-au dus.
CORNEL: Secu e secu...
MARIA: Aşa e!
UN REVOLUŢIONAR: Nu mai trageţi, nu mai trageţi, predaţi-vă!
GYUSZI: Ţi-ai găsit?!?
CORNEL: Măi, măi, nu ştiu cum stau acolo!
MARIA: Aşa în faţă.
GYUSZI: Îi poate împuşca imediat! Măi! Da’ nu-i joacă!
UN REVOLUŢIONAR: De-aici din studioul patru!
MARIA: Oi! Oi, oi, oiioi!
GYUSZI: Ia să-l chemi pe tatu-tău! Că el era mare
luptător în munţi!
MARIA: De cum a apărut Nicolaescu a zis că-i şarlatanie!
Că nu se face revoluţie cu artiştii!
CORNEL: L-am sculat eu să-i zic de Iliescu că le anunţa
în conducerea nouă pe Blandiana şi doamna Cornea
şi Brucan...
MARIA: Au fost toţi la televizor. Şi Petre Roman şi vreo
trei generali iar tata, ca şi Toma, le sforăie. Da
săracul a umblat toată dimineaţa cu căruciorul
după butelie.
MAZILIU: Fac un apel la trupele Ministerului de Interne!
CORNEL: Mă da’ ăsta n-a fost securist?
GYUSZI: A fost! Da’ a protestat la Geneva.
MARIA: Eu când îi văd pe copii ăştia...că dacă era peste
un an când era Cornel în armată...
CORNEL: Fără milă, trăgeam!
MAZILU: Am fost conducătorul unităţii militare de elită...
GYUSZI: Le are.
MARIA: Tati, uite că nemernicii ăştia nu se lasă...
GYUSZI: Le e frică!
CORNEL: Trebuie făcută curăţenie în ţară!
GYUSZI: Hm, mintenaş...
MARIA: Doamne da’ de nu i-ar mai ierta Dumnezeu...
CORNEL: Hai să dăm pe unguri.
GYUSZI: Lasă-l aici că-i mai cald...
PETRE POPESCU: Revenim în studioul...
MARIA: Dă-l în acolo că ei ştiu mai multe!
Televiziunea maghiară transmitea programul de actualităţi de
la francezi.
ANTHENE2: Bucharest paye du sang sa liberte. Tout le
monde regarde attentivement les Roumains qui luttent
contre Dracula comuniste!
GYUSZI: S-au dus, mă! S-au dus! Hai mă la noi să-l văd pe
Caramitru!
Cornel s-a ridicat de la masă şi a schimbat din nou postul. A ieşit
pe balcon şi a început să ţipe de zor.
- Ole, ole, ole! Ceauşescu nu mai e!
Jos, în curtea blocului, era toată gaşca. La parter, în blocul familiei sale, Laurenţiu instalase un televizor. Aveau vin şi lumânări. Se pupau. L-au fluierat şi pe Cornel care a coborât de grabă. Au stat toată noaptea. Nimeni nu le-a spus nimic. Puţini s-au culcat şi lumini era pe la aproape toate ferestrele. Televizoarele duduiau. Cerul era plin de stele. Spre dimineaţă, Cornel s-a reîntors acasă.
Gyuszi şi Maria erau tot în faţa televizorului. Cornel s-a aşezat la masă.
Gyuszi a început să se îmbrace. Maria i-a făcut pachetul. Gyuszi îşi făcea pantofii când a apărut socrul său în cameră. Era voios şi zăngănea sticlele de lapte. Şi-a şi aprins o ţigară.
-Gyuszi, voi lucraţi astăzi?
Gyuszi a fost puţin mirat. A băjmăjit ceva. S-a ridicat şi a sunat la fabrică.
-Alo, alo, alo! Poarta! Poarta!...
Ai lui aţipeau la televizor. Gyuszi s-a aşezat la masă. I-a turnat lui socru-său o palincă.
Au ciocnit.
-E liber pînă de Crăciun.
-Lăudat fie Iisus!
III
Două zile nu s-au mişcat din faţa televizorului. Mâncau cu poftă şi oalele se adunau pe masă. Au trecut pe la ei şi vecini şi colegi de-ai lui Gyuszi dar l-au găsit ameţit şi au discutat cu Maria. Maria ştia ce se întâmplă în Bucureşti. La masa din sufragerie s-a bărbierit Cornel, iar la televizor apăruseră: Iliescu, Roman şi unul cu barbă. Cornel n-a mai plecat de acasă. A sunat-o pe iubita lui şi a venit ea la el. Mariei nu-i plăcea de Diana că i se părea fandosită. Gyuszi i-a simţit privirea de regret când fata s-a aşezat la masă şi s-a bucurat când a văzut că trece peste asta. A apărut la televizor doamna Doina Cornea. Ei, toţi, au început să ţipe într-un glas: ’’Ura! Ura! Ura!’’.
Bătrânul intrase în cameră cu o farfurie de sarmale şi s-a speriat. Le-a scăpat pe covor. Dar Maria s-a ridicat de la masă şi l-a luat în braţe.
-Tătiţu’, tătiţu’! Lasă-le în acolo de sarmale!...Uite că am apucat să ajungem şi ziua asta!... Tătiţu’, tătiţu’...
IV
A sunat soneria. Maria a ieşit să deschidă uşa. Cei trei bărbaţi ciocneau în faţa televizorului. Maria l-a chemat pe Gyuszi în bucătărie. Acolo era Nelu Dobre şi învârtea între degete un bileţel. Şedea pe un scaun. Gyuszi s-a aşezat şi el.
-Ce-i tov. Dobre?...Trăieşti?!?
-Mă,Gyuszi, mă,...Tu mă şti pe mine, mă...
-Parcă te alergau ăia prin fabrică...
-Mă, tu mă şti pe mine...că n-am supărat pe nimeni...şi n-am făcut rău nimănui...Că pe cine am putut am ajutat...c-o casă...c-o butelie...sau un bilet de tratament...Aşa au fost indicaţiile.
-No şi ce! I-auzi! ai să mă faci să-mi dea lacrimile...Dobre...ai fost tu om mare şi greu !GREU!O ştii şi matale...
-Mă, Gyuszi...
-Gata, te-ai dus! Ce te agăţi?
-Nu mă agăţ. Gata!...Predau! Tot!
-Aşa, mă! Şi-atunci?!?
-Gata, gata!...M-am apucat să fac ordine! Oi plimba şi eu nepoţii! Numai’ că uite am găsit într-un sertar câteva bonuri de ridicat butelii.
-Şi?!?
-Mă, ca să le ia cine s-o nimeri?!? Eşti tu! Mai e şi Letea! Şi Indianu şi Ivan şi câţiva care staţi în fruntea listei de ani de zile să luaţi o butelie...
-I-auzi?!?
-Da!mă’ Gyuszi! Nu te iuta aşa la mine că ştiu eu cine e om bun şi necăjit...Sindicatu’ a avut şi el păcatele lui...Că şti că partidu’ ne călărea pe toţi...
Gyuszi se smuci într-o parte şi Dobre crezu că vrea să-l pocnească. Dar el îşi puse o ţigară între buze. Ieşi din bucătărie lăsându-l pe celălalt singur. În hol se lovi de Maria care se ştergea cu un ştergar pe mâini.
-Ce faci?
Îl auzi pe porcu’ şela!
-Da! da’ ce faci?!? Ca să nu-mi spui c-o fi şi că n-o fi şi n-o ieşi că înnebunesc!
-Maria!
-Gyuszi!
-Tu eşti nebună!
Nu sunt şi şti bine că iar ni s-a terminat gazu’! Că aştepţi butelia de ani de zile! Că pe asta am dat cinci mii! Nu trei sute!
-Mă compromit!
Da’ de ce? Nu e revoluţie?!? Pentru cine?! Pentru ei? Pentru ştabi? Pentru secretaru’...pentru tov. Ilisie?!?...pentru tov. Director?!?
-Taci tu!
-Ce să tac?!? Taci tu! Ia bonu’ şi du-te şi scoate butelia! Om avea una de rezervă pe care o s-o încărcăm şi oi găti şi eu liniştită că nu mă lasă gazu’!
-Mă acesta-i şerpos?!?
-Îi pe dracu’ că i s-a dus vremea!
V
Când Gyuszi a ajuns în secţie, de macaraua de la podul rulant era agăţată o mătură întoarsă. Toate strungurile duduiau dar nimeni nu lucra. Băieţii erau deoparte şi discutau de „odiosu” ce fusese împuşcat. Mătura se rotea şi Gyuszi observă acum tava de colectare a deşeurilor aşezată dedesubt. Era plină de murdării şi excremente; rămăşiţe ala diferitelor materiale de propaganda sindicală sau politica plutea alături de câteva sticle şi un şobolan. Într-o poză, Gyuszi îi observă pe cei „doi”! Putea! Un fum uşor şi palid se răspândea. Cineva aruncase un pumn de vaselină care ardea mocnit. Gyuszi scuipa cu poftă. Apoi se adresă celorlalţi:
-Noroc, bă?!?...Ole?
-OLE! OLE!
-Cum aţi dormit?
-Ce somn tov. Maistru?! PROCESUL!!!
-Ce, bă! Da’ acela a fost proces?!?
-A fost pe pizda-măsii!
-N-a prea fost...da’ trebuia împuşcat să le taie avântul la terorişti!
-Toţi ar trebui jugăniţi!
-Să le ia mau’!
-Eu credeam că „piticu” fuge la arabi...
-L-au lăsat de izbelişte ai lui!
-El nu s-a lăsat!
-Bă! Da’ ce voce avea acela!
-Procurorul!
-Nu, mă! era judecătoru’
-Ce ţi-l mai pizduia...
-Avocaţii lui erau pe nicăieri...
-Erau înţeleşi!
-El se ţinea tare!
-Ea era mai slabă dar el: Nu şi NU!!!
-Numa’ în faţa poporului!
-Le avea, măi...
-Era tare Nae!
-Se tot uita la ceas...
-Bă, îţi dai seama dacă scăpa...
-Îi termina!
-Ne termina!
Gyuszi îi lăsa să vorbească şi o lua prin secţie. Era mulţumit.Nu atât că-l împuşcase pe Nae, el sincer nu se aşteptase la asta niciodata, ci că nimeni nu avea nimic cu el. „ Uite. Ce bine că fusese om şi nu se legase de nimeni şi-şi văzuse de treabă, că nu-l înjură nimeni şi băieţii liniştiţi...” . Toată lumea se plimba şi stătea de vorbă. Radioul transmitea ştiri după ştiri. Se amestecă printre alţii. Urcă sus la birouri. Multe uşi erau mânjite cu catran sau rahat. Lunga centrală telefonică era biroul securistului uzinei. Pe uşa acestuia a fost agăţată o cutie poştală. O cutie pe care nu era niciodată scris nimic. Biroul era răvăşit. Printre cei câţiva dinăuntru, îl recunoscu pe Dinicu.
- Aţi găsit ceva???
Dinicu clătină din cap. Îi arată o cutie de ciocolată plină cu delegaţi şi biroul şi fişetul pe care erau numai bilete de tren. Bilete şi iar bilete; peste tot, numai bilete.
- Îşi bat şi acum joc de noi! Păi de ce îţi spun eu să-i
futem pe toţi şefii.Adică, nu dosare ! nu scrisori! nu liste! Numa’ bilete de tren???
Gyuszi n-a spus nimic. A ieşit cu Dinicu după el. A luat cutia poştală de pe uşă, a deschis un geam de pe coridor şi a aruncat-o drept în mijlocul curţii .
-Mă, Gyuszi, mă…
- Gata, mă! La vot! Să vedem cine rămîne şi cine pleacă!
Toată conducerea, fiecare şef sau şefuleţ să fie ales!
- S-au făcut tot felul de liste, de bilete, de cupoane. Înainte de votarea finală, Gyuszi care era şi el în poziţia a patra, a tot stat şi cugetat. De multe ori s-a trezit în mînă cu bonul de butelie.Ofta. Câţi trecuseră pînă să-şi poată şi el cumpăra o butelie fără să nenorocească bugetul familiei. Când îi spunea el lui Cornel cât trebuie să icneşti în viaţa asta! Şi lui i se făcuse lehamite de vorbele sale; d-apoi băiatului. Măcar de-ar duce-o el mai bine. Ei, ei, ei... Cum zicea Cornel, acu trei ani, până l-a pocnit peste gură Maria:
- Sunt sătul de minciunile mele!…A votat toată lumea. De la muncitori până la ingineri; de la director până la femeia de serviciu, pompier sau portar…Toată conducerea a fost demisia!…
VI
Gyuszi a lăsat căruciorul pentru butelii la intrarea în magazin. Vânzătorul l-a chemat la casă. I-a dat restul. Gyuszi nu scotea o vorbă. Vânzătorul l-a chemat pe şeful său. Şeful a apărut în magazin. A cercetat cu atenţie bonul şi a dispărut pe uşa care intrase. Gyuszi nu se lasă şi-l urmează. După ce-au trecut prin vreo trei coridoare întunecoase, grasul s-a oprit în faţa unei uşi . Nu i-a spus nimic lui Gyuszi. S-au privit lung. Au intrat înăuntru dar după ce uşa a fost descuiată cu mare atenţie. Pe mai multe rafturi erau numai şi numai butelii. Lui Gyuszi i s-a tăiat respiraţia. Şefu’ s-a dus după o tejghea. Gyuszi n-a mai făcut nici un pas. Într-un dosar au trecute mai multe detalii de pe bonul adus de Gyuszi. El număra în şoaptă buteliile şi se gândea… „Doamne, doamne,… câte butelii şi câţi bani sunt aici… dacă aş mai avea una i-aş da-o lu’ socru’ meu s-o ţină în garaj unde are el sculele şi beţele de pescuit că ar putea să facă o lampă cu gaz şi câte ar mai putea el face… el care e cel mai cel mai „eszer-meşter” ….dacă ar avea cinci le-ar vinde şi şi-ar lua motocicletă…ţţ ţţ ţţ…cu 20 de butelii şi-ar rezolva toate problemele… şi pe cele de acum şi pe cele din următorii trei ani! …Doamne, doamne, doamne… Era himnotizat de rafturile de butelii! Şeful s-a dus la fereastră şi a cercetat din nou bonul. Gyuszi îl privea cu răutate. Celălalt a tuşit semnificativ. S-a dus şi a luat o butelie din raft. A aşezat-o pe masă. Gyuszi nu schiţa nici un gest. Grasul s-a aplecat şi a luat o cârpă dintr-un sertar . Gyuszi îl urmărea cu atenţie. A şters butelia de praf. Se uitau unul la celălalt. Grasul parcă se blegise de tot. Gyuszi începuse să-şi revină …A scos un pachet de ţigări. Carpaţi- ieftine şi tari! Pe una a umezit-o. În privirea lui, buna şi caldă, grasul l-a citit! Grasul s-a oprit din ştersul buteliei. A privit un anunţ de pe perete. „PERICOL DE EXPLOZIE”. Gyuszi a lut butelia şi după un gest scurt în loc de salut a ieşit. A aşezat butelia în cărucior şi a plecat pierzîndu-se printre trecători.
VII
Gyuszi trăgea voios căruciorul de butelii. Deşi iarnă, afară era vreme frumoasă. Gyuszi simţea că zboară. Fredona. Treceau câteva maşini cu ajutoare . Erau străine. El se opri şi le salută cu bucurie. Pe străzi era o veselie generală. Revoluţie, sărbători, toţi oameni se iubeau.
Gyuszi s-a oprit în faţa unui birt. Pe terasa de beton, oamenii stăteau în faţa unor mese de tablă. Gyuszi a intrat cu căruciorul după el. Când să comande berea, s-a trezit cu Abrudan în spatele său.
- Noroc, nea Gyuszi!
- Noroc!
S-au privit. Au ajuns la masă, au ciocnit şi au băut. Iarăşi s-au privit. Şi Abrudan era vesel!
- E bine?!? OLE!!!
- OLE!!! Olele!!!
Abrudan îşi desface servieta murdară şi veche. O deschide şi o întoarse. Se rostogolesc portocale.
- Vrei, nea Gyuszi? Pentru doamna…
- Avem şi noi c-a luat ieri fecioru’ din centru…
Abrudan descoperă butelia.
- Aţi rămas fără butelie?!?
- No, no, no, no,…ţţ… ţţ … Hai că dau o bere.
- Păi?!?
- E NOUĂ! Acum am luat-o!
- Bravo,bravo!!! …cum aşa?!?…De unde?
- DOUĂ SUTE ŞAPTEZECI ŞI DOI DE LEI ŞI PATRUZECI ŞI CINCI DE BANI!!!
Abrudan radiază. Gyuszi se duce la ghereta metalică şi revine cu două beri. Râgâie cu poftă.
- Ei, ei, ei. Eu am cinci mii pe una acu’ trei ani…
O mângâie ca pe un prunc. Îl priveşte cu mare bucurie pe Abrudan. Se uită apoi cu modestie în jos la butelie.
- Acu’ chiar că nu mai ai probleme…
- Bă, Abrudane! Ştii cum era? Când ţi-era lumea mai dragă…De SĂRBĂTORI, în CONCEDIU,CÂND AVEAM ŞI EU O TREABĂ!!!
- Întotdeauna se întâmpla aţa...
- Şi ţine-te şi aleargă după maşină prin oraş, dă telefoane la cunoştinţe… Uneori MARIA era cu MÂNCAREA CALDĂ pe aragaz!!!
- Acu’ trei ani la soacră-mea în cartier s-au bătut ca chiorii când a venit maşina care nu mai trecuse de trei săptâmâni…
Mai beau cu poftă, fiecare, câte o gură de bere. Abrudeanu se freca pe bărbie. Un beţiv ridică sticla în sus şi răcneşte:
- Trăiască MAREA REVOLUŢIE ROMÂNĂ! Ce l-a pus la zid pe cel mai ticălos dictator!
- I-auzi puradelu’ !
- Anul 1989 ! Nu se mai putea! Polonia! Cehoslovacia! Germania! Ungaria! Şi acu’ România!
- De unde a-ţi luat-o!
- Mă, e, …ps, ps…
- Hai, nea Gyuszi, zi-mi şi mie că doar n-o fi groasă!
- Lasă… Acu’ să vezi c-o să fie pe toate drumurile...
- Mă duc duc acu’ s-o cumpăr!
Gyuszi ezită. Abrudan insistă. Se privesc.
- Mai, Abrudan, mai …
- Hai, nea Gyuszi! Se poate?!?
Se mai privesc odată. Iarăşi beau. Şi se mai privesc.
- Mi-a dat Dobre un bon de scos butelia… Un bon în regulă!
- Cum dracu’ ?!? DE FRICĂ!
- A fost el de capul lui la mine!
- Ei, ei?!?
- Nu eu l-am chemat!
- Te cred! Îs nişte curve ăşti…
- C-o fi, c-o păţi… că i-au mai rămas nişte bonuri…
- Ei, na?!?
- Era oricum printre primii pe tabel…De cinşpe ani m-am înscris… Nu poţi cu una în casă…
- Fără eşti chiar pe nicăieri.
- Aşa…a fost…
- Măi…măi…
- Am luat-o că doar nu era s-o las să se piardă. Hai noroc!
- Beau şi iarăşi se privesc. Veselie mare pe terasă. Radioul continuă să funcţioneze. Mai apare lângă ei beţivul. Se clatină.
- Ole! Ole! Ole! A murit împuşcat marele dictator Ceauşescu de MAREA ŞI VITEJASCA REVOLUŢIE ROMÂNĂ! Trăiască prietenia dintre popoarele române şi ungureşti!
- Uite… Abia am apucat s-o scot…
- Nu trebuia, nea Gyuszi, nu trebuia…serios… eu nu ştiu dacă trebuia s-o scoţi.
- Mie îmi venea rândul s-o iau. De patru ani sunt pe locul trei!
- Te cred . Da’…
- Şi n-am apucat s-o iau…. Că i-o dam lui acesta care are copii, că eu degeaba aveam… că-i ăstălalt care e rudă cu cutare… eu nu eram… iar ăstălalt e tânăr şi e… membru… de viitor… în care ne punem speranţele şi vrem să-l păstrăm…că pe mine ştiau că nu mă apucă strechea şi stau liniştit în banca mea…
- Da, măi nea Gyuszi, dar nu e revoluţia…
- Oleeee! Trăiască Marea Revoluţie ROMÂNĂ!
VIII
În bucătărie, Gyuszi şi Maria stau la masă. Aragazul funcţionează cu toate ochiurile. Maria îşi priveşte fericită bărbatul. Acesta se uită la butelie. Apoi îşi toarnă o ţuică . O dă pe gât. Se privesc. Sunt obosiţi. Ea e fericită.
- Măi, Gyuszi… Mâine ,poimâine te trezeşti c-o ia Cornel pe Diana…
- Da’ ţie parcă nu-ţi prea plăcea…
- Mă ştii că nu te întrebă. Da’ eu ca mamă îi spun că am obligaţia asta. O am şi i-o spun… Că în ce pot eu îl ajut…
Gyuszi o aprobă fără a-i desprinde privirea de la ea.
- Şi când se aşează la casa lui îi dau şi eu…o butelie şi…una alta…
- Numai de nu s-ar chinui… numai… numai…
Se mai privesc o dată în ochi. Aragazul merge în continuare cu toate ochiurile. Gyuszi o mângîie pe mână pe Maria.
IX
În club se ţine o şedinţă condusă de Frontul Salvării Naţionale „Mecanica”. Vacarm. Mulţi vor să vorbească în acelaşi timp. Pe podium se află comitetul. Printre ei e şi Gyuszi. Dinicu, aflat în picioare, ţipă:
- DOMNILOR!!! Linişte! Linişte! Linişte! …Noi nu putem satisface şi răspunde tuturor întrebărilor şi dorinţelor dumneavoastră! Ce vreţi?!? Nici la ale mele nu putem. Asta e! Dar cum bine ştiţi, noi ne-am constituit prin votul dumneavoastră ca să reglementăm câteva probleme! NOI ne-am constituit şi organizat după cum am văzut la televizor pe prototipul! Aşa! Nu după cum a vrut unul sau altul… că trebe o autoritate! TREBE! Aşa temporar dar trebuie să conducă cineva. Noi suntem în slujba Dumneavoastră Atât cât e nevoie…Aşa că şi Frontul cel de la Bucureşti !?!
Unii îl aproba. Se face puţină linişte. Dinicu e încă nemulţumit. Îi face un semn lui Abrudan care se ridică în picioare. El se aşeză.
-Eu am cerut cuvântul pentru că vreau să vă întreb ceva. Am aflat că domnul Vişan a primit o butelie…şi a primit cică şi domnu Ivan şi…îl indică pe Gyuszi…toţi de la tovarăşul Dobre…
Stupoare! Fluierături!… Abrudan revine:
-Eu le cer să spună dacă e sau nu aşa! E sau BA!!!
Huiduieli! Ţipete! Vânzoleală!
X
Pe uşa clubului uzinei ies cei de la prezidiu. Se mai aud vociferări. Dinicu le arată pumnul celor din incintă. Cei de afară sunt tare aprinşi. Gyuszi o ia de capul lui şi pleacă. Vreo doi îl strigă. El tot merge. Fără a întoarce capul le schiţează un salut.
Iarăşi îl strigă.
- Gyuszi! Gyuszi !
Dar el merge; singur şi năuc de supărare. Îi vâjâie urechile. E negru de supărare.
XI
Gyuszi, Mariaşi tatăl ei stau la masă. E noaptea de Anul Nou. Mănâncă cu poftă. Televizorul funcţionează. Maria gustă un pahar de vin alb. Gyuszi remarcă mulţumit şi naiv murăturile.
- Îţi place, tatiţu’ cârnatul’ ?!?
- Da! Da’ mai vreau hrean…
Îl serveşte pe bătrân . Gyuszi gustă şi el din vin. Se înveseleşte.
- Hai noroc, Marie! C-am mai îmbătrânit un an…
- Păi nu desfaci şampania?!?
Gyuszi zâmbeşte. Se uită la bătrân şi vrea să se ridice de la masă dar cel din faţă i-o ia înainte. Sună şi telefonul.
Maria ridică receptorul.
- Alo?!? Da?!?
- E Corneluş!
Apare din hol bătrânul cu sticle de şampanie. Uşile rămân deschise larg în urma-i. El radiază.
- E rece ca ghiaţă! GHIAŢĂ!
Maria se învârte pe loc fără a se putea opri în timp ce vorbeşte la telefon.
- Te pup băiatul mamii! Şi noi îţi dorim numai bine! Gata! …s-au dus, Ceauşescu, comunismul şi dictatura! Vrei să vorbeşti cu tata?… Şi noi îţi dorim numai bine! Vă pupăm pe amândoi!… Vă distraţi bine? La mulţi ani! şi noi o să ciocnim! O să ne gândim şi la voi! Oh…o…o… Numai de nu va-ţi mai chinui voi dar… lasă că vine vremea voastră! La mulţi ani! Ţi-l dau pe tata!
- Gyuszi tocmai aşeza paharele de şampanie pe masă iar bătrânul încerca să deschidă sticla şi era atent să nu lovească ceva.
- Ne transmite: „La mulţi ani!” Şi el şi Diana.! Hai că vrea să vorbească şi cu tine… E de la sindrofia lor…
Gyuszi duce receptorul la ureche. Bătrânul deschide sticla şi toarnă şampania în pahare. Maria gesticulează vorbindu-i tatălui.
- Să ciocnim EXACT la miezul nopţii! Un pahar pentru ei! Oh, băiatul mamii… Atunci trebuie să ciocnim!!!
- Mai repede! Mai repede!…
Se întoarce. Gyuszi lasă receptorul telefonului în furcă. Se serveşte şi el cu un pahar. Îl observă şi el pe Iliescu. Un rictus al feţei. Bătrânul îl atenţionează.
- Vezi că v-a încălecat…
- Lasă tatiţu’ … şi Maria reduce volumul televizorului. Se întoarce spre cei doi bărbaţi. Aceştia vor să ducă paharele la gură şi să bea. Gyuszio e chiar nervos. Bătrânul se hizleşte. Maria e precipitată în faţa televizorului.
- Să vină ceasurile!
Şi ceasurile apar pe ecran. Ele licăie şi invadează ecranul. Sunt din ce în ce mai multe. „ La mulţi ani!”. Cei din cameră se pupa şi se felicita! Maria radiază.!
-Pentru băiatul mamii! LA MULŢI ANI !
Îşi priveşte cu dragoste tatăl şi bărbatul. Gyuszi o priveşte cu căldură. Cu ochii săi mari şi trişti…
COTIDIANUL URBAN IN ANALIZA!
Analiza cotidianului a deschis antropologia spre noi zone de aplicabilitate si interactiunea cu alte discipline, de la urbanism la marketing, interesate la rindul lor de ce se ascunde in spatele comportamentelor noastre cotidiene. Studiile grupate in volum acopera subiecte dintre cele mai diverse, legate intre ele prin perspectiva comuna a acestei metodologii. Toate au in vedere fenomene sociale din spatiul urban, in discontinuitate cu orice fel de „fapte traditionale” petrecute sau presupuse a avea loc in lumea rurala. Titlul asuma aceasta rasturnare tematica si pozitioneaza volumul in contextul academic si epistemologic al antropologiei din Romania, stiut fiind ca aceasta nu a patruns decit foarte recent in oras.
Cuprins: Blocul, intre loc si locuire • Case frumoase/case urite in peisajul bucurestean • Vinatoarea de molii: curatenie, intimitate si progres in Romania • Europa: o piata faimoasa in Romania postsocialista • Sosetele de la electrocasnice • Identitati de noapte. Clubbing si clubberi in Bucuresti • Imbratiseaza durerea! Despre corpuri si sporturi de contact • Adolescenti mobil-izati si mobilgrupurile lor • Keep in touch: SMS-ul si retelele sociale in cultura tinerilor
O aparitie mai mult decat noatbila!
VOM REVENI!
Cuprins: Blocul, intre loc si locuire • Case frumoase/case urite in peisajul bucurestean • Vinatoarea de molii: curatenie, intimitate si progres in Romania • Europa: o piata faimoasa in Romania postsocialista • Sosetele de la electrocasnice • Identitati de noapte. Clubbing si clubberi in Bucuresti • Imbratiseaza durerea! Despre corpuri si sporturi de contact • Adolescenti mobil-izati si mobilgrupurile lor • Keep in touch: SMS-ul si retelele sociale in cultura tinerilor
O aparitie mai mult decat noatbila!
VOM REVENI!
AUTENTIC CINEMA TV
EN FIN ! Un nou canal tv , dar cu un specific clar spre productia autohtona de film si teatru. AUTENTIC CINEMA TV, o apartie mai mult decat salutara in conditiile in care difuzarea de film romanesc este atat de precara si redusa pe televiziunile din tara. Se pare ca va functiona pe platforma DOLCE TV, incepand din martie 2010.
Se pare ca in board sunt implicati si Radu Gabrea, Dan Silviu Boerescu si Camelia Spataru, alaturi de directorul postulului, dl Alexandru Iacobini.
"Acum două zile am avut o discuţie cu studenţii mei, ei observaseră că filmele româneşti au succese foarte mari în festivaluri, dar din păcate nu ajung la publicul românesc pentru că distribuţia este catastrofală. Consider că un asemenea canal este absolut salutar, ca o completare a filmului românesc şi a expunerii filmului (...) Speranţa mea este că acest post va funcţiona atât de bine încât la un moment dat să contribuie la producţia de filme", a mai spus Radu Gabrea.
"Avem nevoie cu toţii de acest canal de filme. România are nevoie de acest canal de filme, dar şi telespectatorii români au nevoie de aceste filme. Datoria noastră este să prezentăm şi modul în care unele dintre filme s-au realizat, cu mărturii ale regizorilor, actorilor, criticilor, istoricilor, care să restabilească adevărul pentru anumite filme controversate ale istoriei noastre. Vom pune mare accent pe filmul de artă românesc, difuzat mai puţin de televiziunile comerciale, din cauză că nu face rating. Vom difuza şi documentare, care în prezent zac prin arhive, dar şi scurtmetraje din toate timpurile", a explicat şi Camelia Spătaru. Ea a precizat că postul Autentic Cinema TV va difuza şi prima peliculă românească - "Amor fatal" - filmată în 1911, în care au jucat Tony Bulandra şi Lucia Sturdza.
"Miercurea şi joia, de la ora 21.00, vom difuza fie integrale ale regizorilor, fie integrale ale actorilor. Zilele de sâmbătă şi duminică vor fi dedicate programelor pentru copii, filmelor vechi", a spus Adrian Iacobini. El a mai spus că sâmbăta şi duminica postul TV va difuza pachete de scurtmetraje, din toate timpurile, dar şi making off-uri româneşti. "O emisiune va fi «Echipa de filmare», care va prezenta diverşi actori sau regizori care vor prezenta filmele care urmează să intre pe post", a mai spus Iacobini.
Deci sa auzim numai de bine!
Se pare ca in board sunt implicati si Radu Gabrea, Dan Silviu Boerescu si Camelia Spataru, alaturi de directorul postulului, dl Alexandru Iacobini.
"Acum două zile am avut o discuţie cu studenţii mei, ei observaseră că filmele româneşti au succese foarte mari în festivaluri, dar din păcate nu ajung la publicul românesc pentru că distribuţia este catastrofală. Consider că un asemenea canal este absolut salutar, ca o completare a filmului românesc şi a expunerii filmului (...) Speranţa mea este că acest post va funcţiona atât de bine încât la un moment dat să contribuie la producţia de filme", a mai spus Radu Gabrea.
În mod concret, în programul postului se vor regăsi "zile speciale" şi "integrale", dedicate regizorilor şi actorilor.
Potrivit lui Adrian Iacobini, postul Autentic Cinema TV va fi un post TV specializat pe film, care va difuza program 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână. Postul va difuza circa 240 de filme româneşti anual. Structura programelor va fi formată din filme româneşti din toate timpurile, de la primele filmări până la cele mai noi filme româneşti.
"Fac parte din echipa care a venit cu ideea de a creea un HBO românesc, un canal de film românesc. Televiziunile până acum au difuzat o gamă de filme comerciale româneşti destul de restrânsă, cinematografia românească are mult mai multe de oferit, filme clasice, filme de artă din arhiva Sahia (...). Filmul românesc difuzat de alte canale comerciale, spre exemplu de B1 TV, strânge un rating destul de ridicat, dar filmele difuzate sunt într-o stare destul de proastă (...). Avem la bază un proiect de reabilitare în primul rând a tuturor filmelor pe care urmează să le difuzăm pe postul TV, reabilitare pentru peliculă, negativ, cât şi pentru sunet", a spus Adrian Iacobini. El a precizat că s-a ocupat de inserturile de film românesc la diverse ziare de pe piaţă, fapt pentru care cunoaşte foarte bine cinematografia românească.
"Miercurea şi joia, de la ora 21.00, vom difuza fie integrale ale regizorilor, fie integrale ale actorilor. Zilele de sâmbătă şi duminică vor fi dedicate programelor pentru copii, filmelor vechi", a spus Adrian Iacobini. El a mai spus că sâmbăta şi duminica postul TV va difuza pachete de scurtmetraje, din toate timpurile, dar şi making off-uri româneşti. "O emisiune va fi «Echipa de filmare», care va prezenta diverşi actori sau regizori care vor prezenta filmele care urmează să intre pe post", a mai spus Iacobini.
Deci sa auzim numai de bine!
duminică, 13 decembrie 2009
UTOPIA IMPUSA....un documentar video despre comunism!
UTOPIA IMPUSA, un documentar video despre comunism, 90 de minute, l-am finalizat recent la Paradox Film. Un glosar video al perioadei comuniste: carnetul de partid, cravata de pioner, ideologia, frica de securitate, sexul si anticonceptionalele, coada si omul nou. 7 termeni definitorii despre perioada comunista.
Dupa un scenariu de Lucian Dan Teodorovici, cu Mircea Diaconu, el insusi intr-o ipostaza inedita de prezentator si comentator, cu diferiti intervievati: Stejarel Olaru, Marius Oprea, Mihaela Miroiu, Doina Jela, Ion Bogdan Lefter, Cristian Parvulescu, Rasvan Popescu, Dan Bitman, Ioan Ghury Pascu, Pavel Susara, Vlad Ciobanu si alti care au strabatut epoca. Multe imagini de arhiva, diferite reconstituiri. Fotografii de epoca de Florin Andreescu. 90 de minute de film documentar curat. Un documentar pe care l-am realizat pe parcursul mai multor ani. Indraznesc sa cred ca va ramane si va merita a fi vazut multi ani.
Au lucrat la el si : Robert Cilinca: operator, Madalin Cristescu: montaj, regizor secund: Marius Copel.
vezi si pe www.optimalmedia.ro
Sper sa il vedeti cat de curand pe posturile tv.
Dupa un scenariu de Lucian Dan Teodorovici, cu Mircea Diaconu, el insusi intr-o ipostaza inedita de prezentator si comentator, cu diferiti intervievati: Stejarel Olaru, Marius Oprea, Mihaela Miroiu, Doina Jela, Ion Bogdan Lefter, Cristian Parvulescu, Rasvan Popescu, Dan Bitman, Ioan Ghury Pascu, Pavel Susara, Vlad Ciobanu si alti care au strabatut epoca. Multe imagini de arhiva, diferite reconstituiri. Fotografii de epoca de Florin Andreescu. 90 de minute de film documentar curat. Un documentar pe care l-am realizat pe parcursul mai multor ani. Indraznesc sa cred ca va ramane si va merita a fi vazut multi ani.
Au lucrat la el si : Robert Cilinca: operator, Madalin Cristescu: montaj, regizor secund: Marius Copel.
vezi si pe www.optimalmedia.ro
Sper sa il vedeti cat de curand pe posturile tv.
miercuri, 11 noiembrie 2009
Dumnezeu ii ia pe cei buni!
Dumnezeu ii ai pe cei buni, puternici, adevarati!
Gheorghe Dinica, un titan al artei ,a plecat acolo sus, sa ii tina de urat Celui Care Cu Multa Intelegere Ne Priveste.
Dupa ce l-am vazut in Cenusa Imperiul....aproape l-am divinizat.....mergeam in Timisoara la orele pranzului sa ii vad filmele....
Peste ani, viata mi-a oferit prilejul de lucra impreuna. era ca piatra. dar om......A jucat in Razboi in bucatarie, ii placuse mult scenariul, scris de Rasvan Popescu, un rol fara cuvinte. Un tata ungur intolerant cu fiica lui care se indragostise de un soldat roman, dezertor din timpul evenimentelor de la Tg Mures..."Era exact ca tata", mi-a spus o doamna din secuime.....Am vazut filmul in doua sali, la Oradea si Tg Mures, pline de tineri, care ar fi fluierat imediat daca ceva ar fi fost aiurea. Gheorghe Dinica era perfect!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Gheorghe Dinica, un titan al artei ,a plecat acolo sus, sa ii tina de urat Celui Care Cu Multa Intelegere Ne Priveste.
Dupa ce l-am vazut in Cenusa Imperiul....aproape l-am divinizat.....mergeam in Timisoara la orele pranzului sa ii vad filmele....
Peste ani, viata mi-a oferit prilejul de lucra impreuna. era ca piatra. dar om......A jucat in Razboi in bucatarie, ii placuse mult scenariul, scris de Rasvan Popescu, un rol fara cuvinte. Un tata ungur intolerant cu fiica lui care se indragostise de un soldat roman, dezertor din timpul evenimentelor de la Tg Mures..."Era exact ca tata", mi-a spus o doamna din secuime.....Am vazut filmul in doua sali, la Oradea si Tg Mures, pline de tineri, care ar fi fluierat imediat daca ceva ar fi fost aiurea. Gheorghe Dinica era perfect!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
luni, 9 noiembrie 2009
cu 20 de ani in urma!..daramarea zidului berlinului!
Cu 20 de ani in urma s-a daramat un zid! A fost mai mult decat un semn! Ca ceva impotriva firii si mersului natural al lucrurilor trebuia sa ia sfarsit.....A luat! S-a terminat o dictatura, mai ales, a terorii....nici o dictatura nu e eterna....
A fost un comunism negru, iar daramarea zidului a fost un semn ca imposibilului e foarte posibil! Intr-un imperiul al terorii a fost un semn divin!
A fost un comunism negru, iar daramarea zidului a fost un semn ca imposibilului e foarte posibil! Intr-un imperiul al terorii a fost un semn divin!
joi, 5 noiembrie 2009
a plecat acolo sus......C.C. Buricea-Mlinarcic
Ieri noapte, dinspre 3 spre 4 noiembrie, ne-a parasit subit si stupefiant Cristian Buricea-Mlinarcic, un om de mare intelepciune, generozitate, cuprindere, toleranta, intelegere si multe altele...Un critic teatral mai mult decat inspirat si reflexiv, un om de carui prietenie sincera si calda am avut sansa sa ma bucur in multi ani. In ultimii ani s-a aseza la Cluj, pe deal, cu sotia Miruna Runcan si fiul Vladimir. Orasul ii pria, facultatea asisderi, mediul universitar il implinea.
Sunt sigur ca acolo sus, e intr-o gradina a bunatatii si intelegerii, de unde adeseori gandurile sale se vor duce spre cei doi atat dragi lui: Vladimir si Miruna!
Sunt sigur ca acolo sus, e intr-o gradina a bunatatii si intelegerii, de unde adeseori gandurile sale se vor duce spre cei doi atat dragi lui: Vladimir si Miruna!
joi, 15 octombrie 2009
STAPANUL PODULUI
eram kinder pe strada 1 mai
in anii cica faini ai lui ceasca
si zilnic ne caram in parcul cu trandafiri
sa culegem dupa ploaie
pe zece lei o punga de ciuperci
mai si pescuiam pe crisul alaturat
unde in fiecare vara se inecau la baraj vreo doi, trei...
vara era foarte fain
si intr-un an a aparut unul vincze
baiat bun si blond si ungur
taica-su facuse ceva puscarie
cred ca asa de-a moaca
dar vincze era smecher mare si ne vrajise intr-una
de strangeam bani
multi vreo 25 lei
pentru ca vincze sa sara de pe pod in cris
de la vreo cinci metri fehes
in marea nostra admiratie
noi aliniati unul langa altul pe malul crisului
cu inima cat un purice
ne uitam la el cum mergea pe balustrada podului
el stapanul podului!
mergea pana la mijlocul crisului unde in apa sarea
era un rege, tarzan, tare nu gluma!
nebunia lui si obsesia
era sara cand trecea tranvaiul!
isi regla mersul incet, ca o felina, cand tranvaiul pe pod intra
iar vatmanul care il observa
si de indata frana, incetinea si oprea
exact in centrul podului
iar abia atunci vincze sarea in marele cris
natural pe banii nostri cei 25 de lei!
Dar era vedeta, tarzan, rege!
Nimeni nu comenta,
sincer nu prea imi placea de el ca ne trombea cam mult
nu citea nimic era plin de ghisesturi
totusi cand peste ani si el la bulau a ajuns
am fost oleaca trist
caci eu niciodata nu fusesem tarzan ca si el!
sa opresc tranvaiul pe pod!
Sa fiu stapanul podului!
in anii cica faini ai lui ceasca
si zilnic ne caram in parcul cu trandafiri
sa culegem dupa ploaie
pe zece lei o punga de ciuperci
mai si pescuiam pe crisul alaturat
unde in fiecare vara se inecau la baraj vreo doi, trei...
vara era foarte fain
si intr-un an a aparut unul vincze
baiat bun si blond si ungur
taica-su facuse ceva puscarie
cred ca asa de-a moaca
dar vincze era smecher mare si ne vrajise intr-una
de strangeam bani
multi vreo 25 lei
pentru ca vincze sa sara de pe pod in cris
de la vreo cinci metri fehes
in marea nostra admiratie
noi aliniati unul langa altul pe malul crisului
cu inima cat un purice
ne uitam la el cum mergea pe balustrada podului
el stapanul podului!
mergea pana la mijlocul crisului unde in apa sarea
era un rege, tarzan, tare nu gluma!
nebunia lui si obsesia
era sara cand trecea tranvaiul!
isi regla mersul incet, ca o felina, cand tranvaiul pe pod intra
iar vatmanul care il observa
si de indata frana, incetinea si oprea
exact in centrul podului
iar abia atunci vincze sarea in marele cris
natural pe banii nostri cei 25 de lei!
Dar era vedeta, tarzan, rege!
Nimeni nu comenta,
sincer nu prea imi placea de el ca ne trombea cam mult
nu citea nimic era plin de ghisesturi
totusi cand peste ani si el la bulau a ajuns
am fost oleaca trist
caci eu niciodata nu fusesem tarzan ca si el!
sa opresc tranvaiul pe pod!
Sa fiu stapanul podului!
cum era viata pe calea 1 mai!
eram kinder in oradea
inante de anii 70
iar ai mei locuiau pe calea 1 Mai
vis a vis de marele hotel dacia
ore in sir ne uitam de pe trotuar
la sirul ne masini cehesti si poloneze si nementesti
ce intruna goneau spre mare
mare, mare, mare, marea albastra
marele litoral romanesc
unde ajungean si noi la tabara navodari
de jucam perinitasiarinjimjim
de diminineata pana seara
era fain daca la tabara internationala
plina de nemti-cehi-polonezi
cu care schimbam gume, insigne, cravate aiurea
de ii pacaleam ziceam nonstop
si 13 zile stateam si reveneam acasa pe calea 1 mai
cu reviste nemtesti si tricouri cehesti
ma dedeam mare ca jucam foti in poarta
si vorbeam franceza cu aia care tot plecau spre mare
seara ne asezam pe banca in pauza la ascunsa pierde turma
mai steam de vorba si ii barfema de aia de etajul unul
din blocul vecin fain si maro
toti fusesera sefi mari la secu
si dati degraba afara dar inca cu mari relatii
de erau niste domni adevarati
erau domni unul si unul
fie inca unul profesor fie altul smecher mare vindea aspargus la italieni
noi eram doar kinderi
care ne umplema orele cu foti si visuri de amor
si povestile pe soptite
cu stirile de la sant
pe care de la cinci le ascultau zilnic babaci!
inante de anii 70
iar ai mei locuiau pe calea 1 Mai
vis a vis de marele hotel dacia
ore in sir ne uitam de pe trotuar
la sirul ne masini cehesti si poloneze si nementesti
ce intruna goneau spre mare
mare, mare, mare, marea albastra
marele litoral romanesc
unde ajungean si noi la tabara navodari
de jucam perinitasiarinjimjim
de diminineata pana seara
era fain daca la tabara internationala
plina de nemti-cehi-polonezi
cu care schimbam gume, insigne, cravate aiurea
de ii pacaleam ziceam nonstop
si 13 zile stateam si reveneam acasa pe calea 1 mai
cu reviste nemtesti si tricouri cehesti
ma dedeam mare ca jucam foti in poarta
si vorbeam franceza cu aia care tot plecau spre mare
seara ne asezam pe banca in pauza la ascunsa pierde turma
mai steam de vorba si ii barfema de aia de etajul unul
din blocul vecin fain si maro
toti fusesera sefi mari la secu
si dati degraba afara dar inca cu mari relatii
de erau niste domni adevarati
erau domni unul si unul
fie inca unul profesor fie altul smecher mare vindea aspargus la italieni
noi eram doar kinderi
care ne umplema orele cu foti si visuri de amor
si povestile pe soptite
cu stirile de la sant
pe care de la cinci le ascultau zilnic babaci!
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Nu am auzit politicieni sa emigreze!..un text de Petre Craciun
Nu am auzit vreodată să emigreze din România un politician...
Acordarea Premiului Nobel pentru literatură scriitoarei germane de origine română, Herta Müller, ne oferă prilejul unei meditații legate de modul în care știm, noi românii, să ne apeciem valorile. Herta Müller s-a născut în 1953, în Niţchidorf, judetul Timişoara, unde a și studiat germanistica. A fost membră a"Grupului de Acţiune Banat" Aktionsgruppe Banat, format din studenţi şi scriitori de etnie germană, cetăţeni români, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul comunist, ceea ce a adus-o în atenţia Securităţii.
Herta a fost concediată şi expediată pentru reeducare într-un "mediu muncitoresc sănătos" la întreprinderea "Tehnometal". A plecat din țară, fiind ”vândută”, practic, de regimul comunist statului german, contra unei sume de 8.000 dolari. Atât valora, în mintea reprezentanților regimului comunist, un etnic german din țara noastră. În România, scriitoarea care acum primește premiul Nobel, a publicat un singur volum, "Niederungen" - "Ţinuturile joase", apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura, care i-a limitat simţitor manuscrisul.
În Germania, Herta Müller a devenit autoarea unei opere remarcabile, cărțile sale fiind traduse în 20 de limbi de mare circulație. Este membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Poezie și se află la cea de-a treia nominalizare la Premiul Nobel.
Exemplul Hertei este departe de a fi singular. Din România au plecat, pentru a se putea afirma, personalități remarcabile. Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Brâncuși, sunt numai câteva dintre ele. Toți trei au decis că se pot exprima mai bine în alte culturi care îi înțeleg și îi valorizează mai bine.
Din România au plecat, unii chiar au fugit de-a dreptul, riscându-și viața, sportivi extraordinari, cum ar fi Nadia Comăneci sau Miodrag Belodedici. Anual pleacă mii de studenți la studii în străinătate și puțini sunt cei care se mai întorc în țară. Mulți dintre ei ajung să lucreze pentru mari companii, universități de renume, firme de avocatură etc. Avem scriitori de origine română care trăiesc și scriu în Europa, în America sau chiar în îndepărtata Australie.
De ce pleacă toți acești oameni? Confortul material este poate printre ultimele cauze care determină decizia unor oameni de cultură, a unor intelectuali de a părăsi țara și limba în care au crescut pentru a adopta alte culturi. Este vorba despe altceva. Noi, românii, ne-am obișnuit să ne apreciem mai mult după ce murim sau după ce plecăm pe alte coordonate. ”Un român bun este un român mort”, scriam cândva într-o revistă. Cât suntem aici și suntem în viață, ne arătăm unii pe alții cu degetul, ne găsim defecte, ne descoperim beteșuguri care să ne dea jos de pe postamentul pe care ni l-am construit singuri, prin valoare, inteligență, muncă. Nu toți pot trăi într-un mediu ostil valorilor adevărate, într-o societate care încurajează promovările strâmbe în politicile de resurse umane. Sunt oameni care preferă să își părăsească locurile natale, pe care le iubesc, să își lase părinții și prietenii și să trăiască lângă oameni pe care nu i-au văzut niciodată, dar știu să aprecieze drept munca lor.
Au plecat batalioane întregi de oameni din această țară. Oameni valoroși și muncitori. Nu am auzit vreodată să plece, să emigreze un politician, să se scârbească atât de tare de ”profesia” lui încât să dea România pe alea străinătățuri. Politicienii nu pleacă, ei stau aici, creează și întrețin sisteme care îi fac pe ceilalți să plece și să privească de la depărtare ce se întâmplă cu țara lor.
Acum, când unul dintre acești oameni de valoare a primit o astfel de recunoaștere mondială, ne aducem și noi aminte că există Herta Müller. Este o atitudine penibilă, care întărește sentimentul că Herta a avut dreptate atunci când s-a hotărât să aleagă o altă limbă și o altă cultură.
Petre Crăciun
un text care imi face deosebita placere sa il public.........cu acceptiunea natural al autorului
vineri, 9 octombrie 2009
moartea unui sef de stat!
atat de mult a plouat in acea zi
nenorocita si trista
cand eram la gradi
si mama, mamica mea nu mai venea.....
ploua intr-una...
si nu venea....
tantile educatoare ne impingeau in colturi
noi cu jucariile nu ne mai jucam
ploaia lovea la ferestre intr-una
si mama nu venea
era un plicits intr-una
si o suparare imensa ca ea si altele mamici tot intarziau
iar noi nimica nu stiam
pana intr-un tarziu
dupa mai multe ore
cand a venit sa ma ia
si am aflat ca murise dej
si-l ingropasera in tristete si plansete
si nu mai stiu pe unde i-au carat pe toti...
si nu stiu pe unde de la institut pe mama o plimbasera
in ploaie de la dimineata pana seara
si ea si altele abia intr-un tarziu...
ajunsera sa ma ia acasa
ploua enorm
si din travai ploua si era trist
tare m-am supara pe dej
ce viata ce chin si pe ce ploaia mama umblase
iar pe tata cand santul il asculta si injura
si ep dej si pe ceasca, mai abitir
de indata il intelegeam....
nenorocita si trista
cand eram la gradi
si mama, mamica mea nu mai venea.....
ploua intr-una...
si nu venea....
tantile educatoare ne impingeau in colturi
noi cu jucariile nu ne mai jucam
ploaia lovea la ferestre intr-una
si mama nu venea
era un plicits intr-una
si o suparare imensa ca ea si altele mamici tot intarziau
iar noi nimica nu stiam
pana intr-un tarziu
dupa mai multe ore
cand a venit sa ma ia
si am aflat ca murise dej
si-l ingropasera in tristete si plansete
si nu mai stiu pe unde i-au carat pe toti...
si nu stiu pe unde de la institut pe mama o plimbasera
in ploaie de la dimineata pana seara
si ea si altele abia intr-un tarziu...
ajunsera sa ma ia acasa
ploua enorm
si din travai ploua si era trist
tare m-am supara pe dej
ce viata ce chin si pe ce ploaia mama umblase
iar pe tata cand santul il asculta si injura
si ep dej si pe ceasca, mai abitir
de indata il intelegeam....
spe km pentru cel mai dulce sarut din lume!
A fost de mult
cand eram student la poli
si aveam restante o multime!
vara trebuia sa invat o gramada....
ai mei ma taiau de la portie si banii de vacanta!
iar intr-un an m-am angajat in constructii
la izolatori, turnam smoala pe blocuri
cu unii ce mancau slana la zece si un sfert de pe ziar,
municitori unul si unul, barbati adevarati
am lucrat vreo trei saptamani
dand lovitura la un siloz de zahar si luan vreo trei mii
bani unul si unul cu care la mare sa te duci
DARRRRRRRRR baietii inebunisera cum sa dea lovitura
zahar-tucar-sa isi umple cat mai mult plasele
cu zahar bun pentru de toate si la mare lipsa in casa!
i-a venit ideea lui gyusi
sa umple cazanul de smola cu care incinsese smaoala turnata
pe silozul de 5 etaje
iar apoi dupa ce in ultima zi l-au umplut
pe deasupra au turnat un start subire de smoala
ca un fel de camuflaj
Asa am iesit fara problema din curtea uzinei unde erau silozurile
de controluirle de la poarta am scapat usor
spre oras am pornito de indata
dar nasol-ghinion-cand nu te asteptai
orasul era blocat ca venea Ceasca la vanatore
ceasuri intregi, pe ploaie, am mers pe langa oras pana sa ajungem
la santier unde toalele le vom schimba
iar de aici cu hahar in plasele pline acasa
dupa ce pojghita de smoala Gyury o sparsese
asa ajunsera fiecare acasa cu plase de tucur bun
sa inburojezeze inima consortei ce cu pofta si drag
cand intra pe poarta
il saruta
asa ca deci
multi km si ore pe ploaie
pentru un cel mai dulce sarut din lume...........
cand eram student la poli
si aveam restante o multime!
vara trebuia sa invat o gramada....
ai mei ma taiau de la portie si banii de vacanta!
iar intr-un an m-am angajat in constructii
la izolatori, turnam smoala pe blocuri
cu unii ce mancau slana la zece si un sfert de pe ziar,
municitori unul si unul, barbati adevarati
am lucrat vreo trei saptamani
dand lovitura la un siloz de zahar si luan vreo trei mii
bani unul si unul cu care la mare sa te duci
DARRRRRRRRR baietii inebunisera cum sa dea lovitura
zahar-tucar-sa isi umple cat mai mult plasele
cu zahar bun pentru de toate si la mare lipsa in casa!
i-a venit ideea lui gyusi
sa umple cazanul de smola cu care incinsese smaoala turnata
pe silozul de 5 etaje
iar apoi dupa ce in ultima zi l-au umplut
pe deasupra au turnat un start subire de smoala
ca un fel de camuflaj
Asa am iesit fara problema din curtea uzinei unde erau silozurile
de controluirle de la poarta am scapat usor
spre oras am pornito de indata
dar nasol-ghinion-cand nu te asteptai
orasul era blocat ca venea Ceasca la vanatore
ceasuri intregi, pe ploaie, am mers pe langa oras pana sa ajungem
la santier unde toalele le vom schimba
iar de aici cu hahar in plasele pline acasa
dupa ce pojghita de smoala Gyury o sparsese
asa ajunsera fiecare acasa cu plase de tucur bun
sa inburojezeze inima consortei ce cu pofta si drag
cand intra pe poarta
il saruta
asa ca deci
multi km si ore pe ploaie
pentru un cel mai dulce sarut din lume...........
Cum te razbuni si cum dai lovitura pe vremea lui ceasca!........
Cand eram kinder pe vremea lui Ceasca
Jucam foti in curte la blocuri de dimineata pana seara!
Pana la epuizare..
Eram foarte fericit
Cand mama ma trimtea la cumparaturi
Stateam la coada intruna
Paine, banane, cafea, portocale, de toate
Si intodeauna dadeam lovitura
Luam peste rand
Cu mare aplomb si energie aproape revolutionara!
Jucam fotbal-foti in curte si il uram pe administratorul blucului vecin
Grasul, porcul cum il fluieram ne taia mingea de 13 lei
Ne trimitea la plimbare cum ne prindea
Il uram, mult si ne tot frecam ridichea cum sa ne razbunam....
Am gasit intr-o dupa-amiaza eu si Nelu
Sa-l asteptam dimineata pe fiu-sau, a lui porcu', cand venea de la lapte!
Asa am facut exact!
A doua zi de dimi, cand curtea era goala!
L-am prins cu doua sticle si un-doi i le-am spart.
Era in sandale si laptele i se scurgea pe picioare.
Ambele sticle s-au dus
I-am tras o palma si i-am zis lui taica-sau sa nu ii zica nimic!
Am jucat apoi fotbal intr- una si fara probleme...
Super si la porti din caramida!
Apoi am mers la scoala....
dar vorbeam mult in banca...
Scoala solida, Bastia nu gluma,
Pana cand Dira a vrut sa ma corijezeze si recilceze
Pe mine si pe un friend Sandu ne-a pus
Sa strangem sticle si borcane din toata clasa!
4 sticle de un litru si 4 borcane de castraveti
De cap de coleg...
Le strageam si notam intr-un caietel dictando
Apoi cu ele ne caram si le duceam
In marile pivnite catocombe ale scolii liceului Bastilia
Dar de aici cu o miscare doua
Ne umpelam plasele cu alte sticle goale
De sampanie, groase, verzi
Ce apoi cu bani grei le vindeam la un chios de langa strada 1 Mai!
Trei luni apoi am mancat isleruri, prajituri dulci gramada, batoane de ciocolata....
Ne-am pus burta la cale cu dulciuri gramada!
Asta da lovitura!
Pe ultra-bune-adevarat si cand eram pioneri fruntasi!
Jucam foti in curte la blocuri de dimineata pana seara!
Pana la epuizare..
Eram foarte fericit
Cand mama ma trimtea la cumparaturi
Stateam la coada intruna
Paine, banane, cafea, portocale, de toate
Si intodeauna dadeam lovitura
Luam peste rand
Cu mare aplomb si energie aproape revolutionara!
Jucam fotbal-foti in curte si il uram pe administratorul blucului vecin
Grasul, porcul cum il fluieram ne taia mingea de 13 lei
Ne trimitea la plimbare cum ne prindea
Il uram, mult si ne tot frecam ridichea cum sa ne razbunam....
Am gasit intr-o dupa-amiaza eu si Nelu
Sa-l asteptam dimineata pe fiu-sau, a lui porcu', cand venea de la lapte!
Asa am facut exact!
A doua zi de dimi, cand curtea era goala!
L-am prins cu doua sticle si un-doi i le-am spart.
Era in sandale si laptele i se scurgea pe picioare.
Ambele sticle s-au dus
I-am tras o palma si i-am zis lui taica-sau sa nu ii zica nimic!
Am jucat apoi fotbal intr- una si fara probleme...
Super si la porti din caramida!
Apoi am mers la scoala....
dar vorbeam mult in banca...
Scoala solida, Bastia nu gluma,
Pana cand Dira a vrut sa ma corijezeze si recilceze
Pe mine si pe un friend Sandu ne-a pus
Sa strangem sticle si borcane din toata clasa!
4 sticle de un litru si 4 borcane de castraveti
De cap de coleg...
Le strageam si notam intr-un caietel dictando
Apoi cu ele ne caram si le duceam
In marile pivnite catocombe ale scolii liceului Bastilia
Dar de aici cu o miscare doua
Ne umpelam plasele cu alte sticle goale
De sampanie, groase, verzi
Ce apoi cu bani grei le vindeam la un chios de langa strada 1 Mai!
Trei luni apoi am mancat isleruri, prajituri dulci gramada, batoane de ciocolata....
Ne-am pus burta la cale cu dulciuri gramada!
Asta da lovitura!
Pe ultra-bune-adevarat si cand eram pioneri fruntasi!
joi, 8 octombrie 2009
poezie-poveste-scriitura urbana din comunism!
Eram in city-ul Oradea
Niste adolescenti aiurea care nu se indoiau de istorie, blugi si cola
Intr-o primavara am ramas trasniti
Cand niste lazi-imense-cu inscriptii USA
Au aterizat langa Casa de cultura a Sindicatelor
Loc de mare inspiratie culturala
Au trecut saptamani si s-a inaugurat
Marea Expozitie Americana
Cu multe pliante!!!!
Super Americaaaa!
O iubeam de f de mult....
Si atunci a inceput la amiaza scandalul
Disparuse steagul american!
Nasol! Scandal! Etc! Chestie politica....
Am aflat apoi.....
Ca era Danila, golanul clasei, al mai turbat.
Il furase suindu-se pe strapotina de la intrare
Si fugise la iubita sa draga sa il dea cadou
Ea il premiase cu mult kiss-uri
In acest timp in oras se isterizasera baietii cu ochi albastri
Telefoane, conexiuni, au aflat ca el danila furase steagul
L-au sunat pe taica-su contabil tare la banca
I-au spus....
Stii fiul dvs.....
Iar el a sunat acasa unde nu raspundea nimeni si apoi la gagica lui
L-a cerut la telefon
Ei erau printre bezele...
tata contabilul a fost direct!
Sa duci steagul inapoi!
danila s-a executa!
Intr-o ora l-a returnat.....
Asa a fost life-ul in city-ul Oradea
Kafka-Ionescu-pe bune....
Si noi cu blugii, filmele la unguri...
si saptamnal muizca la sant! Pe bune!
Niste adolescenti aiurea care nu se indoiau de istorie, blugi si cola
Intr-o primavara am ramas trasniti
Cand niste lazi-imense-cu inscriptii USA
Au aterizat langa Casa de cultura a Sindicatelor
Loc de mare inspiratie culturala
Au trecut saptamani si s-a inaugurat
Marea Expozitie Americana
Cu multe pliante!!!!
Super Americaaaa!
O iubeam de f de mult....
Si atunci a inceput la amiaza scandalul
Disparuse steagul american!
Nasol! Scandal! Etc! Chestie politica....
Am aflat apoi.....
Ca era Danila, golanul clasei, al mai turbat.
Il furase suindu-se pe strapotina de la intrare
Si fugise la iubita sa draga sa il dea cadou
Ea il premiase cu mult kiss-uri
In acest timp in oras se isterizasera baietii cu ochi albastri
Telefoane, conexiuni, au aflat ca el danila furase steagul
L-au sunat pe taica-su contabil tare la banca
I-au spus....
Stii fiul dvs.....
Iar el a sunat acasa unde nu raspundea nimeni si apoi la gagica lui
L-a cerut la telefon
Ei erau printre bezele...
tata contabilul a fost direct!
Sa duci steagul inapoi!
danila s-a executa!
Intr-o ora l-a returnat.....
Asa a fost life-ul in city-ul Oradea
Kafka-Ionescu-pe bune....
Si noi cu blugii, filmele la unguri...
si saptamnal muizca la sant! Pe bune!
nobel for herta muller!
Da! E ultra ok! O autoare recunoscuta pentru franchetea ei, pentru felul direct si lipsita de ideea de a face un compromis, de consecventa de a prezenta lumea si universul autohton in perioada infernala comunista, a fost premiata cu Nobel. Bravoooooooooooooo! Marturisesc ca intodeauna cand am citit-o, in proza, interviuri, eseuri, etc am simtit-o ca o si o autoare f adevarata.
Dupa GASTE, un mic premiu meritat!
Filmul de scurt metraj 'DUPA GASTE" regia Doru Nitescu, scenariu Lucian Dan Teodorovici, o productie Paradox Film a fost recent remarcat intr-un fetsival de film, la Calarasi. Notabil, presedintele jurilului a fost Florin Mihailescu, un cineast remarcabil, autor al imagini unor filme remarcabile: Proba de Microfon, Mere Rosii, etc....
un promo al filmului CASANOVA IDENTITATE FEMININA, premiera in curand!
Un promo al recent incheiat film: CASANOVA IDENTITATE FEMININA. Cu Maria Dinulescu, Mimi Branescu, Petrica Nicolae, Costel Cascaval. Premiera s-ar parea in noimbrie!
sâmbătă, 3 octombrie 2009
muzeul tararnului roman....o insula de spiritualitate autohna..pe bune........
low Food Valahia Gusturilor si Muzeul Taranului Roman va invita la 
Ziua Recoltei
Pe 2, 3 si 4 octombrie, Targul Taranului se pregateste de toamna! Printre frunze ruginii si incalzit de un soare timid imbraca cojocul cel gros si impreuna va invita la o sarbatoare de inceput de recolta, vineri, sambata si duminica, in fiecare zi de la 9:00 la 18:00. Va asteptam la Muzeul Taranului Roman!
Ca un om gospodar, asa cum ii sta bine, s-a pregatit cu toate minunatiile toamnei. Pastrama de oaie, carnatii de porc sau de vita, lebar, muraturi, caltabos, toba si racituri sunt toate dichisite si nerabdatoare. Alaturi le vor sta un pahar cu vin sau unul cu must, sa rumeneasca obrajii!
Sambata si duminica, asa cum se cuvine in zi de sarbatoare, te asteapta pastrama la gratar si bulzuri aburinde numai bune de potolit cu un pahar de must adus de pe meleaguri indepartate, tocmai din Teleorman.
Un proiect educational realizat de Slow Food Bucuresti-Valahia Gusturilor si Muzeul Taranului Roman, impreuna cu Grupul de Initiativa Radu Anton Roman.
Informatii suplimentare pe www.targultaranului.ro
marți, 30 iunie 2009
in lucru....la Paradox Film...VIATA MEA SEXUALA.....un debut in film de Cornel George Popa
In lucru la Paradox Film, filmul de debut in lung metraj, Cornel George Popa, VIATA MEA SEXUALA. Pe acelasi subiect cu piesa cu titlul ononim, cu o distrbutie puternica: Gabriel Spahiu,
Cristina Florea, Vlad Zamfirescu, George Alexandru, Valentin Uritescu, Avram Iclozan. Filmat se pare cum se anunta modern si dinamic, deosebit de coerent, imaginea Marius Ivascu....
Cristina Florea, Vlad Zamfirescu, George Alexandru, Valentin Uritescu, Avram Iclozan. Filmat se pare cum se anunta modern si dinamic, deosebit de coerent, imaginea Marius Ivascu....
vineri, 26 iunie 2009
DUPA GASTE...........promo
Un mic promo de la scurt metrajul DUPA GASTE, scenariul: Lucian Dan Teodorovici, regia: Doru Nitescu, o productie Paradox Film, cu aceiasi echipa: producatori: Alexandru Iclozan, Marius Th Barna, un scurt care isi va incepe drumul prin lume in zilele urmatoare.....
Poate nu ar fi rau ca diferitele televiziuni din tara sa difuzeze mult, mult, mult mai mult scurt metraj....
miercuri, 17 iunie 2009
lipsa de caracter....
Ceea ce caracterizeaza, in chip nefericit, actuala societate este desavarsita lipsa de caracter. Nu degeaba, in trecut, un conducator venit din strainatate remarca: romanii nu au nevoie de talent, ci de caracter!
Orice e posibil! O lume in care politicieni sunt si jurnalisti. In care morala este extrem de comestibila...Atat in media, cat si in politica, orice e posibil!...Scoala, o lume in care profesoarele par adeseori niste femei de servici pe langa eleve. Nimeni nu produce mai nimic. Comertul e rege! Iar aici legea e: platile se amana. Cel mai 'power' jucator: statul....
Totusi, o lume in care fratii se mananca pe ei, in care notiunea de echipa e complet sabota, pentru ca fiecare e mai destept decat celalalt, fiecare poate sa-l scuipe pe colaboratorul lui anterior sau chiar pe cel care i-a intins o mana sau i-a deschis o lume, un spatiu, un univers.
Am cunoscut pe propia pielea atacuri fara jena-limita-abjectie. Pentru cineva care anterior a facut un scurt 'Mail Life', multipremiat, inca viu si modern, si doua filme: Fata in fata si Razboi in bucatarie, care chiar spun ceva, sa observ cum sunt atacat-lovit-obstructionat, cum sunt prezentat ignorandu-se complet aceste productii sau alte lucruri, imi aprartin, care apar in acest blog.... E ceva...
Basca, multi care ma injura, sunt niste 'personaje' care in fond pe bune nu au 'comis' nimic! Nimic! O poezie, o compunere, o proza care sa spun asa putin ceva...Nimic....E vremea nimicului!
Orice e posibil! O lume in care politicieni sunt si jurnalisti. In care morala este extrem de comestibila...Atat in media, cat si in politica, orice e posibil!...Scoala, o lume in care profesoarele par adeseori niste femei de servici pe langa eleve. Nimeni nu produce mai nimic. Comertul e rege! Iar aici legea e: platile se amana. Cel mai 'power' jucator: statul....
Totusi, o lume in care fratii se mananca pe ei, in care notiunea de echipa e complet sabota, pentru ca fiecare e mai destept decat celalalt, fiecare poate sa-l scuipe pe colaboratorul lui anterior sau chiar pe cel care i-a intins o mana sau i-a deschis o lume, un spatiu, un univers.
Am cunoscut pe propia pielea atacuri fara jena-limita-abjectie. Pentru cineva care anterior a facut un scurt 'Mail Life', multipremiat, inca viu si modern, si doua filme: Fata in fata si Razboi in bucatarie, care chiar spun ceva, sa observ cum sunt atacat-lovit-obstructionat, cum sunt prezentat ignorandu-se complet aceste productii sau alte lucruri, imi aprartin, care apar in acest blog.... E ceva...
Basca, multi care ma injura, sunt niste 'personaje' care in fond pe bune nu au 'comis' nimic! Nimic! O poezie, o compunere, o proza care sa spun asa putin ceva...Nimic....E vremea nimicului!
luni, 15 iunie 2009
daca e marti....sunt povestitorii de la sosea........la mtr
lecturi publice la MŢR
Sunt cărţi care te-au uns pe suflet! Pe autorii lor acum îi poţi asculta citind, comentând, descriindu-şi obsesiile şi tabieturile literare la seria de lecturi publice de la MŢR, „Povestitorii de la Şosea”.
Dincolo de traducerile în străinătate, cei mai preţuiţi scriitori români se întâlnesc lună de lună, la Clubul Ţăranului, cu publicul lor dintâi, cel mai drag, cel de acasă. Ascultă-i citind, întreabă-i multe şi mărunte!
Marţi, 16 iunie, la ora 19, va fi întâlnirea cu Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu.
Moderator: Simona Sora.
Lucian Dan Teodorovici va citi din cea mai recentă carte a sa, Celelalte poveşti de dragoste, publicată la Editura Polirom.Cartea conţine unsprezece texte care pot funcţiona atât ca proze de sine-stătătoare, cât şi ca nişte secvenţe ale unui roman a cărui temă centrală este ratarea dragostei. Iar ratarea se desfăşoară pe mai multe planuri, fiecare dintre „poveşti” aducând cu sine o nuanţă în plus, o idee în plus pentru a contura întregul. Lucian Dan Teodorovici a mai publicat până în prezent: Circul nostru vă prezintă, Atunci i-am ars două palme, Cu puţin timp înaintea coborârii extratereştrilor printre noi.
Florin Lăzărescu va citi la Clubul Ţăranului fragmente din Lampa cu căciulă, publicată tot la Editura Polirom. Cartea este o selecţie din povestirile scrise de autor în ultimii zece ani, reunite sub titlul celei mai cunoscute dintre acestea, Lampa cu căciulă, care a fost ecranizată în 2006, în regia lui Radu Jude şi care a obţinut peste 30 de premii la festivaluri internaţionale.Povestirile construiesc o carte despre copilărie, despre inocenţa pierdută a lumii contemporane. Fiecare personaj (indiferent daca e vorba despre copilul care îşi duce împreună cu tăică-su televizorul la reparat sau despre cel ce merge pe jos până la bâlci pentru a vedea Balena Goliat, despre paznicul de iaz care e „prieten” cu un crap ori despre bătrâna ce se îmbată aşteptând întoarcerea fiului său de la puşcărie) trăieşte într-un scurt timp o adevărată aventură, o drama ori o comedie – acestea reuşind să fie totodată fireşti, umane, dar şi spectaculoase.Florin Lăzărescu a mai publicat: Cuiburi de vâsc, Ce se ştie despre ursul panda şi Trimisul nostru special.
înapoi la pagina principală
Povestitorii de la Şosea
Dobrogea. Identităţi şi crize10-30iunie
Expo Dobrogea10 -30 iunie
Dantele şi broderii5 iunie - 25 iulie
Ateliere de creativitate
Târgul Ţăranului
Istoric Clădire Premii
Colecţii Gânduri. Rânduieli Descoperă muzeul singur
Al. Tzigara-Samurcas Horia Bernea Irina Nicolau Tatomir
a fost... se face urmează
Atelierul de creativitate Heresti-Casa de piatră Observatorul vizual Şcoala Satului Etnophonie Achiziţii. Donaţii
Cărţi obiect Cărţi Reviste Afişe CD şi DVD
Acasă Muzeu Obiecte Oameni Întâmplări Dacă revii Publicaţii MŢR film
Termeni legali. Hartă sit.© 2009 Muzeul Ţăranului Român. Toate drepturile rezervate.webmaster@muzeultaranuluiroman.ro
function launchWindow(url, features) {window.open(url, "_blank", features);}
var mid='um10';
function sm(fArg) {sh(mid);document.getElementById(fArg).style.display='block';mid=fArg;}
function sh(fArg) {document.getElementById(fArg).style.display='none';}
var t;
function sh_mn() {clearTimeout(t);document.getElementById('tmn11').style.visibility='visible';}
function hd_mn() {t=setTimeout("hd_tmn()",100);}
function hd_tmn() {document.getElementById('tmn11').style.visibility='hidden';}
sm('um10');
Sunt cărţi care te-au uns pe suflet! Pe autorii lor acum îi poţi asculta citind, comentând, descriindu-şi obsesiile şi tabieturile literare la seria de lecturi publice de la MŢR, „Povestitorii de la Şosea”.
Dincolo de traducerile în străinătate, cei mai preţuiţi scriitori români se întâlnesc lună de lună, la Clubul Ţăranului, cu publicul lor dintâi, cel mai drag, cel de acasă. Ascultă-i citind, întreabă-i multe şi mărunte!
Marţi, 16 iunie, la ora 19, va fi întâlnirea cu Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu.
Moderator: Simona Sora.
Lucian Dan Teodorovici va citi din cea mai recentă carte a sa, Celelalte poveşti de dragoste, publicată la Editura Polirom.Cartea conţine unsprezece texte care pot funcţiona atât ca proze de sine-stătătoare, cât şi ca nişte secvenţe ale unui roman a cărui temă centrală este ratarea dragostei. Iar ratarea se desfăşoară pe mai multe planuri, fiecare dintre „poveşti” aducând cu sine o nuanţă în plus, o idee în plus pentru a contura întregul. Lucian Dan Teodorovici a mai publicat până în prezent: Circul nostru vă prezintă, Atunci i-am ars două palme, Cu puţin timp înaintea coborârii extratereştrilor printre noi.
Florin Lăzărescu va citi la Clubul Ţăranului fragmente din Lampa cu căciulă, publicată tot la Editura Polirom. Cartea este o selecţie din povestirile scrise de autor în ultimii zece ani, reunite sub titlul celei mai cunoscute dintre acestea, Lampa cu căciulă, care a fost ecranizată în 2006, în regia lui Radu Jude şi care a obţinut peste 30 de premii la festivaluri internaţionale.Povestirile construiesc o carte despre copilărie, despre inocenţa pierdută a lumii contemporane. Fiecare personaj (indiferent daca e vorba despre copilul care îşi duce împreună cu tăică-su televizorul la reparat sau despre cel ce merge pe jos până la bâlci pentru a vedea Balena Goliat, despre paznicul de iaz care e „prieten” cu un crap ori despre bătrâna ce se îmbată aşteptând întoarcerea fiului său de la puşcărie) trăieşte într-un scurt timp o adevărată aventură, o drama ori o comedie – acestea reuşind să fie totodată fireşti, umane, dar şi spectaculoase.Florin Lăzărescu a mai publicat: Cuiburi de vâsc, Ce se ştie despre ursul panda şi Trimisul nostru special.
înapoi la pagina principală
Povestitorii de la Şosea
Dobrogea. Identităţi şi crize10-30iunie
Expo Dobrogea10 -30 iunie
Dantele şi broderii5 iunie - 25 iulie
Ateliere de creativitate
Târgul Ţăranului
Istoric Clădire Premii
Colecţii Gânduri. Rânduieli Descoperă muzeul singur
Al. Tzigara-Samurcas Horia Bernea Irina Nicolau Tatomir
a fost... se face urmează
Atelierul de creativitate Heresti-Casa de piatră Observatorul vizual Şcoala Satului Etnophonie Achiziţii. Donaţii
Cărţi obiect Cărţi Reviste Afişe CD şi DVD
Acasă Muzeu Obiecte Oameni Întâmplări Dacă revii Publicaţii MŢR film
Termeni legali. Hartă sit.© 2009 Muzeul Ţăranului Român. Toate drepturile rezervate.webmaster@muzeultaranuluiroman.ro
function launchWindow(url, features) {window.open(url, "_blank", features);}
var mid='um10';
function sm(fArg) {sh(mid);document.getElementById(fArg).style.display='block';mid=fArg;}
function sh(fArg) {document.getElementById(fArg).style.display='none';}
var t;
function sh_mn() {clearTimeout(t);document.getElementById('tmn11').style.visibility='visible';}
function hd_mn() {t=setTimeout("hd_tmn()",100);}
function hd_tmn() {document.getElementById('tmn11').style.visibility='hidden';}
sm('um10');
joi, 21 mai 2009
poster afis Casanova...........
Un afis in lucru al filmului 'Casanova, identitate feminina'..............on va voire!
comunismul..............la 20 de ani..............reflexiv...
O campanie, Comunismul cu burta goala'..... care o descopar in media imi comfirma ca ceea ce am inceput cu cativa ani, un ciclu, diferite filme, un lung-metraj documentar 'Comunismul la gura sobei'
sunt de mare actualitate, iar directia stilistica si de conceptie ceea ce am dezvoltat-o cu Lucian Dan Teodorovici de marea actualuite si indubitabil pionerat...a se vedea promu-rile din anul precedent postate aici, al unor filme prezentate in festivaluri, Miercurea-Ciuc-2007, Ippif2007...studiul documentarist al comunismului nu si-a epuizat temele, iar ceea ce am relizat e un demers auctorial de neignorat..................................
sunt de mare actualitate, iar directia stilistica si de conceptie ceea ce am dezvoltat-o cu Lucian Dan Teodorovici de marea actualuite si indubitabil pionerat...a se vedea promu-rile din anul precedent postate aici, al unor filme prezentate in festivaluri, Miercurea-Ciuc-2007, Ippif2007...studiul documentarist al comunismului nu si-a epuizat temele, iar ceea ce am relizat e un demers auctorial de neignorat..................................
cateva zile la cannes...........
Am fost cateva zile la Cannes, pentru posibile contacte. Indubitabil un festival urias, un market, un eveniment, etc! Filme, companii, distribuitori o lume uriasa in plina miscare. Sunt cateva directii posibile in spatiul francez, german, spaniol, canadian, etc...
Standul romanesc e unul dintre cele mai 'mignione', pe unica 'plasma' apar filmele autohtone trimise de companii interesate, un promo care sa reuneasca productiile autohtone, extrem de simpul a fi facut, nu apare. Probabil inceputul, e dificil a la 'long'...En fin...
Remarcabil sunt prezentarile spatiului rusesc, baltic, etc, diferiti distribuitori interesati si de altceva. Dar si prezentari de posible colaborari si dezvoltari de subiecte.
Ce pacat ca in market nu suntem prezenti cu un stand, care ar putea reuni distribuitori autohtoni si crea anumite eveniment care sa faca mai prezenta productiile autohtone..
Standul romanesc e unul dintre cele mai 'mignione', pe unica 'plasma' apar filmele autohtone trimise de companii interesate, un promo care sa reuneasca productiile autohtone, extrem de simpul a fi facut, nu apare. Probabil inceputul, e dificil a la 'long'...En fin...
Remarcabil sunt prezentarile spatiului rusesc, baltic, etc, diferiti distribuitori interesati si de altceva. Dar si prezentari de posible colaborari si dezvoltari de subiecte.
Ce pacat ca in market nu suntem prezenti cu un stand, care ar putea reuni distribuitori autohtoni si crea anumite eveniment care sa faca mai prezenta productiile autohtone..
duminică, 19 aprilie 2009
Hristos a Inviat!....
Fie ca lumina gandului ceresc sa ne fie aproape, in fiecare clipa si de azi si maine si zilele ce vor veni...Fie ca in aceasta frumoasa zi de primavara sa ne regasim bucuriile si frumusetile interioare care fac ca viata sa nu ne fie gratuita si disperata...Pe acest mic bog, asez alaturi de randurile mele, cu umilinta, cateva randuri culese cu smerenie....
Psalm
de Tudor Arghezi
Ruga mea e fara cuvinte,
Si cantul, Doamne, mi-e fara glas.
Nu-ti cer nimic. Nimic nu ti-aduc aminte.
Din vesnicia ta nu sunt macar un ceas.
Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciuen,
Nici omul meu nu-i, poate omenesc.
Ard catre tine-ncet ca un taciune,
Te caut mut, te-nchiupui, te gandesc.
Ochiul mi-e viu, puterea mi-e intreaga
Si te scrutez prin prin albul tau vesmant
Pentru ca mintea sa poaet sa-nteleaga
Neingenunchiata firii pe pamant.
Sageata noptii zilnic virful-si rupe
Si zilnic se-ntregeste cu metal
Sufletul meu, deschis ca sapte cupe,
Asteapta o ivire din cristal,
Pe un stergar cu brie de luminina.
Spune-mi tu Nopate, martor de smarald,
In care-anume floare si tulpina
Dopseste sucul fructului Sau cald?
Gatita masa pentru cina,
Ramane pusa de la pranz
Sint, Doamne, prejmuit ca o gradina,
In care paste un manz.
din 'Cuvinte potrivite'......
Am mai cules din lumea virtirtuala cu ingaduiat autorilor doua texte, cu gandul sa le fac si mai mult publice, sa circule si sa infrumseteze sufletul omului, asisderi sa asez in acesta mica fereastra ceea ce e buna simtire.....
Psalm
de Tudor Arghezi
Ruga mea e fara cuvinte,
Si cantul, Doamne, mi-e fara glas.
Nu-ti cer nimic. Nimic nu ti-aduc aminte.
Din vesnicia ta nu sunt macar un ceas.
Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciuen,
Nici omul meu nu-i, poate omenesc.
Ard catre tine-ncet ca un taciune,
Te caut mut, te-nchiupui, te gandesc.
Ochiul mi-e viu, puterea mi-e intreaga
Si te scrutez prin prin albul tau vesmant
Pentru ca mintea sa poaet sa-nteleaga
Neingenunchiata firii pe pamant.
Sageata noptii zilnic virful-si rupe
Si zilnic se-ntregeste cu metal
Sufletul meu, deschis ca sapte cupe,
Asteapta o ivire din cristal,
Pe un stergar cu brie de luminina.
Spune-mi tu Nopate, martor de smarald,
In care-anume floare si tulpina
Dopseste sucul fructului Sau cald?
Gatita masa pentru cina,
Ramane pusa de la pranz
Sint, Doamne, prejmuit ca o gradina,
In care paste un manz.
din 'Cuvinte potrivite'......
Am mai cules din lumea virtirtuala cu ingaduiat autorilor doua texte, cu gandul sa le fac si mai mult publice, sa circule si sa infrumseteze sufletul omului, asisderi sa asez in acesta mica fereastra ceea ce e buna simtire.....
| | XHost | | | Credit Avantajos: Aplica online pentru un imprumut rapid la domiciliu de la Provident. | | site web | |
MINUNEA ÎNVIERII
"As vrea ca, întotdeauna, bisericile sa fie pline ca de Paste"
- Parinte Savatie, de ce lumea devine mai evlavioasa anume în ajunul sarbatorilor?
- Mi se pare ca, înainte de orice eveniment mai mare sau mic din viata omului, fiecare se reculege, se interiorizeaza, îsi recapituleaza cumva anii traiti. De ce spun asa? Fiindca sarbatorile pe care le avem se repeta în fiecare an, dar de fiecare data sunt cumva altfel, pentru ca viata noastra a devenit alta si, implicit, noi suntem altii. Ajungând în preajma sarbatorilor, avem un prilej de a constata niste lucruri: ca timpul trece si ca noi suntem mai buni sau mai rai.
- Împartasindu-ne, fagaduim sa nu tinem nici o suparare. Exista o limita a iertarii si a tolerantei?
- Iertarea nu trebuie sa revina în viata noastra numai cu ocazia Postului sau a sarbatorilor. Iertarea este o stare permanenta a crestinului, ea înseamna marinimie si arata toata maretia omului. Fiecare dintre noi are neputintele sale, pentru care ar vrea sa fie iertat. A ierta înseamna a-l întelege pe celalalt, a te identifica cu el, a trai pentru el si prin el. Iata toleranta, dragostea crestina.
- Totodata, sperând ca vor fi iertati, multi pacatuiesc cu buna stiinta si îndraznesc sa se compare cu altii, "si mai pacatosi". La ce aduce aceasta competitie trufasa?
- Noi, crestinii, avem un singur etalon la care ne raportam - Hristos. Atunci când Mântuitorul a spus: "Fiti desavârsiti precum Tatal vostru ceresc desavârsit este", El ne-a aratat ca drumul desavârsirii crestine nu are limita si ca nimeni, niciodata, nu o poate atinge. Prin aceasta, Hristos a vrut sa puna stavile mândriei omenesti. Hristos ne spune: "Nu va comparati cu oamenii, ci cu Dumnezeu: daca vreti sa stiti cine sunteti, daca vreti sa stiti adevarata voastra stare, aflati ca voi ati fost facuti pentru desavârsire".
- Cum credeti, de unde la moldoveni atâta invidie si rautate, atâta goana dupa bani?
- Bogatiile pe care le au crestinii nostri, fala si invidia lor nu fac decât sa descopere adevarul despre sufletele acestora. Acolo unde este invidie, goana dupa bogatie, vorbire de rau, nu mai poate fi loc pentru harul lui Hristos. Sa ne gândim ca ceea ce avem în plus este furat de la aproapele nostru - cel care flamânzeste în gari, moare în guri de canal. Dumnezeu a lasat pe pamânt bunuri pentru toti oamenii, nu numai pentru unii, si ele ar fi ajuns la toti, daca nu ar fi mândria si invidia.
"A venit timpul sa descoperim
adevarata ortodoxie..."
- Parinte, de ce se crede ca Biserica nu este sau nu poate fi suficient de convingatoare pentru a depasi actuala criza spirituala?
- Atunci când spunem Biserica Ortodoxa, trebuie sa ne oprim putin si sa ne întrebam daca ceea ce întelegem noi prin Biserica Ortodoxa este într-adevar biserica pe care ne-a lasat-o Iisus Hristos. Suntem pusi în fata unei mari dileme, pentru ca raspândirea cartilor Parintilor trezeste nevoia de a schimba programa de studii din facultatile de teologie ortodoxa. Noi am mostenit foarte-foarte multe învataturi care ne-au venit prin filiera romano-catolica si care sunt nu de cea mai buna calitate, fiind culese de episcopii nostri de altadata care plecau la studii la scolile din Apus. Acum, a venit timpul sa descoperim adevarata ortodoxie, care, atunci când este propavaduita, nimeni nu poate sta nepasator în fata frumusetii ei. Dovada este faptul ca ortodocsii care au plecat în Apus, cum îl avem pe parintele Sofronie Saharov sau pe Mitropolitul Antonie al Surojului, i-au fascinat pe occidentali.
- În ce consta frumusetea credintei noastre?
- Frumusetea ortodoxiei sta în traditia ei, pe care nu o au ceilalti. Daca s-ar reveni la adâncimile slujbelor noastre, daca s-ar cunoaste scrierile Sfintilor nostri si întelepciunea crestina din primele secole, pastrate doar la noi, lucrurile ar sta altfel. Noi avem multe de spus. Noi avem ceea ce poate avea mai frumos crestinatatea, pentru ca am mentinut legatura cu cele mai îndepartate timpuri ale crestinismului, legatura pe care au pierdut-o ceilalti. Dar, din pacate, toate acestea sunt necunoscute, nu doar credinciosului simplu, ci chiar, cu tristete o spun, multora dintre preoti.
- Ce ar trebui sa facem în aceasta situatie?
- Sa ne împartasim mai des, nu numai la Paste si în posturi, caci liturghia se face în fiecare duminica. Sa nu mergem la biserica doar ca sa ne uitam cum cânta acela sau cum s-a îmbracat cutare, ca sa ne spunem pasurile si sa ne mai bârfim. Sa atragem mai multa atentie aproapelui nostru, sa ne ajutam între noi, sa restabilim sentimentul comunitatii care s-a pierdut, ca aceasta înseamna Biserica - adunare plina de dragoste.
- Parinte, oamenii cauta sa se simta comod în biserica...
- Spunea Sfântul Filaret al Moscovei: "Decât stând drept si sa te gândesti la picioare, mai bine asaza-te si gândeste-te la Dumnezeu", daca e sa ne referim la faptul ca în bisericile noastre se sta în picioare. Însa, la o slujba facuta bine, nici nu simti "oboseala".
"La biserica nu venim numai ca sa cerem,
ci ca sa-l primim pe însusi Hristos..."
- Multi enoriasi nu înteleg ce se spune în timpul slujbei... Trebuie sa avem o pregatire atunci când mergem la biserica?
- Ce sa zic? Nu fiecare om ajunge sa citeasca atâtia psalmi ca sa-i stie pe de rost. Da, daca esti calugar si stai în fiecare zi la slujba, le stii mai bine. Saracul om, însa, de unde sa le stie, daca vine doar duminica la biserica si atunci îi aude pe cei din strana care fac competitie la lectura. Preotul trebuie sa-si pregateasca enoriasii, aceasta este datoria lui, sa explice oamenilor slujba si Scriptura. Dar unde nu este aceasta, sa ne adunam cu gândul si sa ne rugam în sinea noastra: "Doamne ajuta! Doamne iarta! Pomeneste pe cutare...". Sa repetam câteva cuvinte simple, pe întelesul nostru si sa nu ne tulburam din cauza celor din jur. Am facut spectacol din slujba, unde fiecare îsi demonstreaza calitatile vocale si teatrale. Pe când crestinismul este simplitate, sobrietate, modestie. Iata la ce ar trebui sa se întoarca bisericile noastre.
- Cum restabilim legatura cu duhovnicul?
- Parintele Sofronie spunea: "Sa nu faci din duhovnicul tau un pianist". Adica, sa ceri de la el sa-ti raspunda la toate întrebarile, apasând pe toate clapele, ca melodia sa sune asa cum ai vrut tu. Tu mergi la duhovnic cu credinta, înainte de aceasta rugându-te lui Dumnezeu, ca Dumnezeu sa puna cuvântul cel bun în gura duhovnicului tau, care poate fi oricare dintre preoti. Si fiecare va primi raspunsul dupa fapta sa. Parintele Rafail Noica spunea: "Duhovnic bun este cel care sta acum în pantofii tai, parinte. Aici si acum".
- Ce le-ati spune celor care nu merg la biserica, sustinând ca au gasit legatura lor cu Dumnezeu?
- Ma bucur ca exista oameni care au gasit legatura cu Dumnezeu stând acasa. Mai era un om care statea acasa, Corneliu Sutasul, romanul din Faptele Apostolilor. Era foarte milostiv si, rugându-se odata, a venit îngerul Domnului si l-a înstiintat ca e bine ce face, dar nu e destul si ca trebuie sa mearga la mare, unde-l va gasi pe Petru si acela îi va spune cuvintele vietii vesnice prin care se va mântui. Care sunt aceste cuvinte? Taina Bisericii, cuvintele despre împartasanie. Pentru ca la biserica nu venim numai ca sa cerem, ci ca sa-l primim pe însusi Hristos. Iata aceasta taina nimeni nu o are acasa, oricât de bun ar fi.
- Un cuvânt de Paste, parinte...
- As vrea ca bisericile de pretutindeni sa fie întotdeauna pline ca de Paste si bucuria pe care o avem atunci sa o avem întotdeauna, caci acesta este crestinismul - religia învierii, religia bucuriei.
Intro | Biografie | Interviuri | Publicatii | Antologie de poezii | Arhiva articole | Legaturi |  en français | |||||||||||
| |||||||||||
| © 2004 Cristian Bãdiliţã, design Cristina Tudosie & Sebastian Stan |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)