STAPANUL PODULUI

eram kinder pe strada 1 mai
in anii cica faini ai lui ceasca
si zilnic ne caram in parcul cu trandafiri
sa culegem dupa ploaie
pe zece lei o punga de ciuperci
mai si pescuiam pe crisul alaturat
unde in fiecare vara se inecau la baraj vreo doi, trei...
vara era foarte fain
si intr-un an a aparut unul vincze
baiat bun si blond si ungur
taica-su facuse ceva puscarie
cred ca asa de-a moaca
dar vincze era smecher mare si ne vrajise intr-una
de strangeam bani
multi vreo 25 lei
pentru ca vincze sa sara de pe pod in cris
de la vreo cinci metri fehes
in marea nostra admiratie
noi aliniati unul langa altul pe malul crisului
cu inima cat un purice
ne uitam la el cum mergea pe balustrada podului
el stapanul podului!
mergea pana la mijlocul crisului unde in apa sarea
era un rege, tarzan, tare nu gluma!
nebunia lui si obsesia
era sara cand trecea tranvaiul!
isi regla mersul incet, ca o felina, cand tranvaiul pe pod intra
iar vatmanul care il observa
si de indata frana, incetinea si oprea
exact in centrul podului
iar abia atunci vincze sarea in marele cris
natural pe banii nostri cei 25 de lei!
Dar era vedeta, tarzan, rege!
Nimeni nu comenta,
sincer nu prea imi placea de el ca ne trombea cam mult
nu citea nimic era plin de ghisesturi
totusi cand peste ani si el la bulau a ajuns
am fost oleaca trist
caci eu niciodata nu fusesem tarzan ca si el!
sa opresc tranvaiul pe pod!
Sa fiu stapanul podului!

cum era viata pe calea 1 mai!

eram kinder in oradea
inante de anii 70
iar ai mei locuiau pe calea 1 Mai
vis a vis de marele hotel dacia
ore in sir ne uitam de pe trotuar
la sirul ne masini cehesti si poloneze si nementesti
ce intruna goneau spre mare
mare, mare, mare, marea albastra
marele litoral romanesc
unde ajungean si noi la tabara navodari
de jucam perinitasiarinjimjim
de diminineata pana seara
era fain daca la tabara internationala
plina de nemti-cehi-polonezi
cu care schimbam gume, insigne, cravate aiurea
de ii pacaleam ziceam nonstop
si 13 zile stateam si reveneam acasa pe calea 1 mai
cu reviste nemtesti si tricouri cehesti
ma dedeam mare ca jucam foti in poarta
si vorbeam franceza cu aia care tot plecau spre mare
seara ne asezam pe banca in pauza la ascunsa pierde turma
mai steam de vorba si ii barfema de aia de etajul unul
din blocul vecin fain si maro
toti fusesera sefi mari la secu
si dati degraba afara dar inca cu mari relatii
de erau niste domni adevarati
erau domni unul si unul
fie inca unul profesor fie altul smecher mare vindea aspargus la italieni
noi eram doar kinderi
care ne umplema orele cu foti si visuri de amor
si povestile pe soptite
cu stirile de la sant
pe care de la cinci le ascultau zilnic babaci!

Nu am auzit politicieni sa emigreze!..un text de Petre Craciun

Nu am auzit vreodată să emigreze din România un politician...

Acordarea Premiului Nobel pentru literatură scriitoarei germane de origine română, Herta Müller, ne oferă prilejul unei meditații legate de modul în care știm, noi românii, să ne apeciem valorile. Herta Müller s-a născut în 1953, în Niţchidorf, judetul Timişoara, unde a și studiat germanistica. A fost membră a"Grupului de Acţiune Banat" Aktionsgruppe Banat, format din studenţi şi scriitori de etnie germană, cetăţeni români, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul comunist, ceea ce a adus-o în atenţia Securităţii.

Herta a fost concediată şi expediată pentru reeducare într-un "mediu muncitoresc sănătos" la întreprinderea "Tehnometal". A plecat din țară, fiind ”vândută”, practic, de regimul comunist statului german, contra unei sume de 8.000 dolari. Atât valora, în mintea reprezentanților regimului comunist, un etnic german din țara noastră. În România, scriitoarea care acum primește premiul Nobel, a publicat un singur volum, "Niederungen" - "Ţinuturile joase", apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura, care i-a limitat simţitor manuscrisul.

În Germania, Herta Müller a devenit autoarea unei opere remarcabile, cărțile sale fiind traduse în 20 de limbi de mare circulație. Este membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Poezie și se află la cea de-a treia nominalizare la Premiul Nobel.

Exemplul Hertei este departe de a fi singular. Din România au plecat, pentru a se putea afirma, personalități remarcabile. Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Brâncuși, sunt numai câteva dintre ele. Toți trei au decis că se pot exprima mai bine în alte culturi care îi înțeleg și îi valorizează mai bine.

Din România au plecat, unii chiar au fugit de-a dreptul, riscându-și viața, sportivi extraordinari, cum ar fi Nadia Comăneci sau Miodrag Belodedici. Anual pleacă mii de studenți la studii în străinătate și puțini sunt cei care se mai întorc în țară. Mulți dintre ei ajung să lucreze pentru mari companii, universități de renume, firme de avocatură etc. Avem scriitori de origine română care trăiesc și scriu în Europa, în America sau chiar în îndepărtata Australie.
De ce pleacă toți acești oameni? Confortul material este poate printre ultimele cauze care determină decizia unor oameni de cultură, a unor intelectuali de a părăsi țara și limba în care au crescut pentru a adopta alte culturi. Este vorba despe altceva. Noi, românii, ne-am obișnuit să ne apreciem mai mult după ce murim sau după ce plecăm pe alte coordonate. ”Un român bun este un român mort”, scriam cândva într-o revistă. Cât suntem aici și suntem în viață, ne arătăm unii pe alții cu degetul, ne găsim defecte, ne descoperim beteșuguri care să ne dea jos de pe postamentul pe care ni l-am construit singuri, prin valoare, inteligență, muncă. Nu toți pot trăi într-un mediu ostil valorilor adevărate, într-o societate care încurajează promovările strâmbe în politicile de resurse umane. Sunt oameni care preferă să își părăsească locurile natale, pe care le iubesc, să își lase părinții și prietenii și să trăiască lângă oameni pe care nu i-au văzut niciodată, dar știu să aprecieze drept munca lor.

Au plecat batalioane întregi de oameni din această țară. Oameni valoroși și muncitori. Nu am auzit vreodată să plece, să emigreze un politician, să se scârbească atât de tare de ”profesia” lui încât să dea România pe alea străinătățuri. Politicienii nu pleacă, ei stau aici, creează și întrețin sisteme care îi fac pe ceilalți să plece și să privească de la depărtare ce se întâmplă cu țara lor.

Acum, când unul dintre acești oameni de valoare a primit o astfel de recunoaștere mondială, ne aducem și noi aminte că există Herta Müller. Este o atitudine penibilă, care întărește sentimentul că Herta a avut dreptate atunci când s-a hotărât să aleagă o altă limbă și o altă cultură.

Petre Crăciun

un text care imi face deosebita placere sa il public.........cu acceptiunea natural al autorului

moartea unui sef de stat!

atat de mult a plouat in acea zi
nenorocita si trista
cand eram la gradi
si mama, mamica mea nu mai venea.....
ploua intr-una...
si nu venea....
tantile educatoare ne impingeau in colturi
noi cu jucariile nu ne mai jucam
ploaia lovea la ferestre intr-una
si mama nu venea
era un plicits intr-una
si o suparare imensa ca ea si altele mamici tot intarziau
iar noi nimica nu stiam
pana intr-un tarziu
dupa mai multe ore
cand a venit sa ma ia
si am aflat ca murise dej
si-l ingropasera in tristete si plansete
si nu mai stiu pe unde i-au carat pe toti...
si nu stiu pe unde de la institut pe mama o plimbasera
in ploaie de la dimineata pana seara
si ea si altele abia intr-un tarziu...
ajunsera sa ma ia acasa
ploua enorm
si din travai ploua si era trist
tare m-am supara pe dej
ce viata ce chin si pe ce ploaia mama umblase
iar pe tata cand santul il asculta si injura
si ep dej si pe ceasca, mai abitir
de indata il intelegeam....

spe km pentru cel mai dulce sarut din lume!

A fost de mult
cand eram student la poli
si aveam restante o multime!
vara trebuia sa invat o gramada....
ai mei ma taiau de la portie si banii de vacanta!
iar intr-un an m-am angajat in constructii
la izolatori, turnam smoala pe blocuri
cu unii ce mancau slana la zece si un sfert de pe ziar,
municitori unul si unul, barbati adevarati
am lucrat vreo trei saptamani
dand lovitura la un siloz de zahar si luan vreo trei mii
bani unul si unul cu care la mare sa te duci
DARRRRRRRRR baietii inebunisera cum sa dea lovitura
zahar-tucar-sa isi umple cat mai mult plasele
cu zahar bun pentru de toate si la mare lipsa in casa!
i-a venit ideea lui gyusi
sa umple cazanul de smola cu care incinsese smaoala turnata
pe silozul de 5 etaje
iar apoi dupa ce in ultima zi l-au umplut
pe deasupra au turnat un start subire de smoala
ca un fel de camuflaj
Asa am iesit fara problema din curtea uzinei unde erau silozurile
de controluirle de la poarta am scapat usor
spre oras am pornito de indata
dar nasol-ghinion-cand nu te asteptai
orasul era blocat ca venea Ceasca la vanatore
ceasuri intregi, pe ploaie, am mers pe langa oras pana sa ajungem
la santier unde toalele le vom schimba
iar de aici cu hahar in plasele pline acasa
dupa ce pojghita de smoala Gyury o sparsese
asa ajunsera fiecare acasa cu plase de tucur bun
sa inburojezeze inima consortei ce cu pofta si drag
cand intra pe poarta
il saruta
asa ca deci
multi km si ore pe ploaie
pentru un cel mai dulce sarut din lume...........

Cum te razbuni si cum dai lovitura pe vremea lui ceasca!........

Cand eram kinder pe vremea lui Ceasca
Jucam foti in curte la blocuri de dimineata pana seara!
Pana la epuizare..
Eram foarte fericit
Cand mama ma trimtea la cumparaturi
Stateam la coada intruna
Paine, banane, cafea, portocale, de toate
Si intodeauna dadeam lovitura
Luam peste rand
Cu mare aplomb si energie aproape revolutionara!
Jucam fotbal-foti in curte si il uram pe administratorul blucului vecin
Grasul, porcul cum il fluieram ne taia mingea de 13 lei
Ne trimitea la plimbare cum ne prindea
Il uram, mult si ne tot frecam ridichea cum sa ne razbunam....
Am gasit intr-o dupa-amiaza eu si Nelu
Sa-l asteptam dimineata pe fiu-sau, a lui porcu', cand venea de la lapte!
Asa am facut exact!
A doua zi de dimi, cand curtea era goala!
L-am prins cu doua sticle si un-doi i le-am spart.
Era in sandale si laptele i se scurgea pe picioare.
Ambele sticle s-au dus
I-am tras o palma si i-am zis lui taica-sau sa nu ii zica nimic!
Am jucat apoi fotbal intr- una si fara probleme...
Super si la porti din caramida!
Apoi am mers la scoala....
dar vorbeam mult in banca...
Scoala solida, Bastia nu gluma,
Pana cand Dira a vrut sa ma corijezeze si recilceze
Pe mine si pe un friend Sandu ne-a pus
Sa strangem sticle si borcane din toata clasa!
4 sticle de un litru si 4 borcane de castraveti
De cap de coleg...
Le strageam si notam intr-un caietel dictando
Apoi cu ele ne caram si le duceam
In marile pivnite catocombe ale scolii liceului Bastilia
Dar de aici cu o miscare doua
Ne umpelam plasele cu alte sticle goale
De sampanie, groase, verzi
Ce apoi cu bani grei le vindeam la un chios de langa strada 1 Mai!
Trei luni apoi am mancat isleruri, prajituri dulci gramada, batoane de ciocolata....
Ne-am pus burta la cale cu dulciuri gramada!
Asta da lovitura!
Pe ultra-bune-adevarat si cand eram pioneri fruntasi!

poezie-poveste-scriitura urbana din comunism!

Eram in city-ul Oradea
Niste adolescenti aiurea care nu se indoiau de istorie, blugi si cola
Intr-o primavara am ramas trasniti
Cand niste lazi-imense-cu inscriptii USA
Au aterizat langa Casa de cultura a Sindicatelor
Loc de mare inspiratie culturala
Au trecut saptamani si s-a inaugurat
Marea Expozitie Americana
Cu multe pliante!!!!
Super Americaaaa!
O iubeam de f de mult....
Si atunci a inceput la amiaza scandalul
Disparuse steagul american!
Nasol! Scandal! Etc! Chestie politica....
Am aflat apoi.....
Ca era Danila, golanul clasei, al mai turbat.
Il furase suindu-se pe strapotina de la intrare
Si fugise la iubita sa draga sa il dea cadou
Ea il premiase cu mult kiss-uri
In acest timp in oras se isterizasera baietii cu ochi albastri
Telefoane, conexiuni, au aflat ca el danila furase steagul
L-au sunat pe taica-su contabil tare la banca
I-au spus....
Stii fiul dvs.....
Iar el a sunat acasa unde nu raspundea nimeni si apoi la gagica lui
L-a cerut la telefon
Ei erau printre bezele...
tata contabilul a fost direct!
Sa duci steagul inapoi!
danila s-a executa!
Intr-o ora l-a returnat.....
Asa a fost life-ul in city-ul Oradea
Kafka-Ionescu-pe bune....
Si noi cu blugii, filmele la unguri...
si saptamnal muizca la sant! Pe bune!

nobel for herta muller!

Da! E ultra ok! O autoare recunoscuta pentru franchetea ei, pentru felul direct si lipsita de ideea de a face un compromis, de consecventa de a prezenta lumea si universul autohton in perioada infernala comunista, a fost premiata cu Nobel. Bravoooooooooooooo! Marturisesc ca intodeauna cand am citit-o, in proza, interviuri, eseuri, etc am simtit-o ca o si o autoare f adevarata.

Dupa GASTE, un mic premiu meritat!

Filmul de scurt metraj 'DUPA GASTE" regia Doru Nitescu, scenariu Lucian Dan Teodorovici, o productie Paradox Film a fost recent remarcat intr-un fetsival de film, la Calarasi. Notabil, presedintele jurilului a fost Florin Mihailescu, un cineast remarcabil, autor al imagini unor filme remarcabile: Proba de Microfon, Mere Rosii, etc....

un promo al filmului CASANOVA IDENTITATE FEMININA, premiera in curand!

Un promo al recent incheiat film: CASANOVA IDENTITATE FEMININA. Cu Maria Dinulescu, Mimi Branescu, Petrica Nicolae, Costel Cascaval. Premiera s-ar parea in noimbrie!

muzeul tararnului roman....o insula de spiritualitate autohna..pe bune........

low Food Valahia Gusturilor si Muzeul Taranului Roman va invita la

Ziua Recoltei

Pe 2, 3 si 4 octombrie, Targul Taranului se pregateste de toamna! Printre frunze ruginii si incalzit de un soare timid imbraca cojocul cel gros si impreuna va invita la o sarbatoare de inceput de recolta, vineri, sambata si duminica, in fiecare zi de la 9:00 la 18:00. Va asteptam la Muzeul Taranului Roman!

Ca un om gospodar, asa cum ii sta bine, s-a pregatit cu toate minunatiile toamnei. Pastrama de oaie, carnatii de porc sau de vita, lebar, muraturi, caltabos, toba si racituri sunt toate dichisite si nerabdatoare. Alaturi le vor sta un pahar cu vin sau unul cu must, sa rumeneasca obrajii!

Sambata si duminica, asa cum se cuvine in zi de sarbatoare, te asteapta pastrama la gratar si bulzuri aburinde numai bune de potolit cu un pahar de must adus de pe meleaguri indepartate, tocmai din Teleorman.

Un proiect educational realizat de Slow Food Bucuresti-Valahia Gusturilor si Muzeul Taranului Roman, impreuna cu Grupul de Initiativa Radu Anton Roman.

Informatii suplimentare pe www.targultaranului.ro