Injuratura la romani este o caracteristica, din pacate, nationala. Omniprezenta, atat in realitatea cotidiana, cat si in inconstientul colectiv.
Un eveniment editorial care se anunta in luna martie, aparitia jurnalului lui Adrian Marino, a fost remarcat si promovat datorita "aciditatii" unor afirmatii.
Am incercat si eu pe propria piele, aceasta situatie de a fi injurat-blamat-calomniat! Asfel incat pot sa concluzionez cateva "date" ale injuraturii autohtone.
Inventiva, energica in raul ce il provoaca, maladiva frizand patologia, stupefianta
in afirmatii.
Indeobste cand se refera la cineva, se detaseaza prin omisiunea de informatii esentiale care ar schimba datele problemei. Conexiunile inventate sunt intotdeauna "malefice", sunt dezvaluite legaturi "cabalistice", scenaristica postrevolutionara opereaza efervescent.
Am fost injurat cumplit, tratat ca si un imbecil; daca am legaturi cu anumite persoane mai mult sau mai mult publice, "certificate artistic" e pentru ca i-am "rechizitionat si manipulat". Realizarile mele anterioare sunt adeseori ignorate, iar cei care ma injura nu au scris ceva mai mult de trei pagini. Nu mai conteaza ca "Mail Life" e inca modern, desi a fost filmat in 1995 si a fost la Clermond Ferrand, ca am scris teatru sau proza, ca "FATA IN FATA"a rulat fain si la Cottbus si la Los Angeles, ca am abordat in 'Razboi in bucatarie' o teme extrem de dificila, pe muchie de cutit, nu mai conteaza ca am realizat vizual lucruri responsabile sau creative, documentare dificile sau filme artistice, etc. Am devenit un imbecil bun pentru exercitiile lexicale ale unora care asfel nu se pot produce. Dezolant!
Dintre ei exceleaza A.G., pentru care ar trebui probabil sa ma las de meserie, sa nu mai comunic cu alti artisti, sa ma fac probabil agent imobiliar si daca am vreo idee sau proiect, sa le dau la "mica publicitate" sau sa le ofer unora din multi alti autori in pana de idee sau care traverseaza vreo criza de inspiratie.
Noroc ca uneori mi-am vazut filmele in sali de spectacole, simtimd o anumita emotie pe care o transmit, fie ca eram in Bucuresti, Montreal, Viena sau Cairo.
vineri, 19 februarie 2010
vineri, 5 februarie 2010
luni, 1 februarie 2010
la MUZEUL TARANULUI ROMAN!.....
Imi face o deosebita placere sa dau de stire si altora!
Conferintele de la Sosea
Colectii si patrimoniu local
Muzeul Taranului Roman – cunoscut pe vremuri si ca Muzeul de la Sosea, va continua si in cursul anului 2010 ciclul sau de conferinte vizand dezbaterea publica a problematicii vaste a traditiilor in cultura romana actuala. Conferintele se adreseaza publicului larg, in mod special tinerilor specialisti din domeniile umaniste, si se organizeaza, in fiecare luna, la Clubul Taranului.
Miercuri, 3 februarie, de la ora 18:30, la Clubul Taranului, etnologii Carmen Mihalache si Maria Mateoniu ne vor vorbi despre Colectii si patrimoniu local.
Moderatorul conferintei va fi Vintila Mihailescu, antropolog, director al Muzeului Taranului Roman
In perceptia comuna, patrimoniul este aproape prin definitie „national” – sau, eventual, mondial. Este vorba, adica, de valori reprezentative pentru natiune – sau pentru omenire. Ce inseamna atunci „patrimoniu local”, ce reprezinta bunurile colectionate de catre asa-numitele „muzee locale”? Sau este vorba, de fapt, tot despre aceeasi referinta nationala, dar la o scala mai modesta, dupa posibilitatile locului?
Dupa un secol si jumatate de constructie nationala, colectiile locale care infloresc in ultima vreme in Romania mult dincolo de spatiul celor cateva muzee satesti mai mult sau mai putin spontane din timpul comunismului, pun prin chiar existenta lor o problema deloc triviala: ce inseamna „localul”, in general, si cum poate fi definit un „patrimoniu” la acest nivel?
Despre celelalte editii ale Conferintelor de la Sosea puteti gasi texte, fotografii, inregistrari audio si loc de comentat, pe blog la :
http://www.muzeultaranuluiroman.ro/conferinte/
Parteneri: Clubul Taranului
Parteneri media: 24-Fun, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, www.121.ro, Port.ro, Hot News, webpr.ro, www.calendarevenimete.ro, LiterNet, Observator cultural
Conferintele de la Sosea
Colectii si patrimoniu local
Muzeul Taranului Roman – cunoscut pe vremuri si ca Muzeul de la Sosea, va continua si in cursul anului 2010 ciclul sau de conferinte vizand dezbaterea publica a problematicii vaste a traditiilor in cultura romana actuala. Conferintele se adreseaza publicului larg, in mod special tinerilor specialisti din domeniile umaniste, si se organizeaza, in fiecare luna, la Clubul Taranului.
Miercuri, 3 februarie, de la ora 18:30, la Clubul Taranului, etnologii Carmen Mihalache si Maria Mateoniu ne vor vorbi despre Colectii si patrimoniu local.
Moderatorul conferintei va fi Vintila Mihailescu, antropolog, director al Muzeului Taranului Roman
In perceptia comuna, patrimoniul este aproape prin definitie „national” – sau, eventual, mondial. Este vorba, adica, de valori reprezentative pentru natiune – sau pentru omenire. Ce inseamna atunci „patrimoniu local”, ce reprezinta bunurile colectionate de catre asa-numitele „muzee locale”? Sau este vorba, de fapt, tot despre aceeasi referinta nationala, dar la o scala mai modesta, dupa posibilitatile locului?
Dupa un secol si jumatate de constructie nationala, colectiile locale care infloresc in ultima vreme in Romania mult dincolo de spatiul celor cateva muzee satesti mai mult sau mai putin spontane din timpul comunismului, pun prin chiar existenta lor o problema deloc triviala: ce inseamna „localul”, in general, si cum poate fi definit un „patrimoniu” la acest nivel?
Despre celelalte editii ale Conferintelor de la Sosea puteti gasi texte, fotografii, inregistrari audio si loc de comentat, pe blog la :
http://www.muzeultaranuluiroman.ro/conferinte/
Parteneri: Clubul Taranului
Parteneri media: 24-Fun, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, www.121.ro, Port.ro, Hot News, webpr.ro, www.calendarevenimete.ro, LiterNet, Observator cultural
PRIMA OARA! la editura ART!
O mica-mare-inspirata idee-colectie-gand ne ofera editura Art, publicand grupate diferite texte extrem de vii si incitante care reflecta adolescenta sau poate perioade mai sensibile ale existentei umane.
A nu se pierde!
Despre "LOVE" vorbesc: Marius Chivu, Silviu Dancu, Şerban Foarţă, Bogdan Ghiu, Adela Greceanu, Mugur Grosu, Augustin Ioan, Luminiţa Marcu, Mitoş Micleuşanu, Ada Milea, Matei Pleşu, Antoaneta Ralian, Johnny Răducanu, Cecilia Ştefănescu, Iulian Tănase, Stelian Ţurlea, Constantin Vică. Sunt si delicati si surprinzatori, dar indubitabili umani!
Primii blugi, obiect sacru-fetis-decisiv pentri o evolutie normala in comunism ne sunt relatati de :Cătălin Avramescu, Corina Bernic, Mircea Cărtărescu, Marius Chivu, Alexandru Dabija, Silviu Dancu, Şerban Foarţă, Augustin Ioan, Cristi Luca, Cosmin Manolache, Virgil Mihaiu, Ioana Nicolaie, Costi Rogozanu, Alex. Leo Şerban, Mihaela Timuş, Călin Torsan, Alexandru Vakulovski, Constantin Vică.
La 'betie' semneaza' :Constantin Acosmei, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Şerban Foarţă, Bogdan Ghiu, Mugur Grosu, Florin Iaru, Augustin Ioan, V. Leac, Mitoş Micleuşanu, Matei Pleşu, Johnny Răducanu, Robert Şerban, Iulian Tănase, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Constantin Vică şi Daniel Vighi.
Cateva titluri care lecturate, te ating atat la inima cat si suflet.
Nu le pierdeti! Merita! Pe bune!
PRIN PERDEA de Aurora Liiceanu
Cartea dnei Aurora Liiceanu, pe care am citit-o cu relativa intarziere fata de momentul aparitiei, ma indeamna sa scriu. Un destin feminin dezvaluit cu sensibilitate, har si discretie, dar si profunzime.
Prin titlu, dar si captivantul stil, mi-a amintit de un titlu care il pastrez la suflet. "Traversarea cortinei", de I.D Sarbu, un jurnal de corespondenta al acestuia cu Ion Negoitescu si Matei Calinescu. O citisem in urma cu multi ani si 'avusesem sansa' sa il adaptez la Radio cu Victor Rebengiuc, Dan Condurache si Ion Caramitru.
O carte de asemenea captivanta!
Fara excese, dar dezvaluind si facand reflexie, ne sunt prezentate aspecte din perioada nasterii copilului sau, in care nu poti sa nu spui unde e destinul si unde e hazardul?!
Traseul evolutiei ei personale, urmare episodului cu 'Miscarea Trascedentala' este asisderi atat dramatic, cat si captivant si stupefiant. Fara sa vrei, nu poti sa nu remarci capacitatea autoarei de a 'traversa' epoca si vicisitudinile ei.
Cartea este mai mult decat o reusita, daca este un regret, acela e ca autoarea, probabil severa si retinuta cu ea insasi, nu ne-a mai oferit alte titluri. Vibratia, profunzimea si meticulozitatea observatiei, epica substantiala, ne dezvaluie un spirit al carui lucrari ne vor bucura intodeauna.
Sa speram ca vom mai putea lectura pagini ale autoarei!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)