Cravata de pioner, carnetul de partid (in contemporanietate a evoluat adaptat perfect unei economii de piata), anticonceptionalele, sticlele goale, cozile, omul nou, ideologia, secu, santierele tineretului, tembelizorul de la ora 20 la 22, repartiile, omnipreznta rosului, salumul cu soia, cincicinalele in patru ani si jumatate, cafeaua cu nechezol un fel nisip la preso, kent-ul spaga, sunt cateva bibelouri pe care regimul lui Ceasuescu-Ceasca ni l-a lasat pur si simplu mostenire, celor am fost pe corabia lui, indiferent ca am ajuns la Bruxxels sau Falticeni.
Indiferent cat ar fi dorit de mult comunisti sa spele mentalul colectiv, datorita capacitatii fiintei umane de a nu isi abandona identitaea, amintirile desi din fericte trecute mai treiesc in noi.
Ele le concureaza pe acelea ale unui autor notabil: Creanga iar cuvantul 'amintiri' a fost ultra-cantat prin pop-manele si etc muzici contemporane. Mungiu, un cineast inspirat, l-a utilizat pentru un grupaj de filme de farmec, ce descopera fiinta umana cu multa intelegere.
Ceasca-Ceausescu-comunimul ne-a lasat in creier si alte amintiri-amprente-stampile: frica, soparla, neincrederea, refuzul curajului, eternele bancuri, minicuna, farisesismul, labiliatea fiintei umane, toate astea aduse la cei mai mari parametri.
Unii le utileaza pentru a-si badijona ranile, insuccesle, dezamagirele contemporane intr-un proces psihic de genul bancului cu conversatia intre doi pensionari: 'ca fain era pe vrea lui Dej?!?', da mai', ce le mai frigeam pe blonde pe santiere', 'da mai nimic nu iertam'.
Amintirile sunt si un film dureros pe un scenariu tip Kafka, turnat realty-shoh, aici in Romanica, o teara din Europa de Est, care pe atunci si-a vidanjat valorile. Nu le-am putem arunca la gunoi, pc-ul personal sau mac portabil, nu ne permite sa scapam de ele, de filtrajul permanet al vietii private, intoxicarae mentala ne-a hibridizat: discururile, aliomentatia, somnul, educatia si cine stie poate si sex-ul, inventivitatea, indrazneala!
De acolo sus sau jos, din locatia zisa si Iad, Ceasca cu coana Elena pot triunfa observand cate din obiceiurile, stil-urile (un cuvant prea pretentios pentru aceea epoca) intamplarile vieti sunt inca vii, prilej de vorbe in scoola sau stiri la tv!
Consignatia lui Ceasca face rating bun, da de lucru la doctori, ocupa stupid-stereotip-nefericit mentalul nostru. Cine o ignora o face pe barba lui!
altele vezi la:
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/04/moartea-unui-sef-de-stat.html
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/04/cum-era-viata-pe-calea-1-mai.html
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/04/imi-tremurau-picioarele-ca-la-cutremur.html
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/04/cum-se-te-razubuni-si-cum-sa-dai.html
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/04/moartea-unui-sef-de-stat.html
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/04/stapanul-podului.html
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/04/spe-km-spre-cel-mai-dulce-sarut-din.html
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/03/dragoste-si-ura-proza.html
http://barnathmarius.blogspot.com/2008/02/caderea-primului-guvern-revolutionar_14.html
http://www.optimalmedia.ro/editorial/ceausescu-un-subiect-care-se-vinde-foarte-bine!/4882
duminică, 25 septembrie 2011
vineri, 16 septembrie 2011
DRAGOSTE SI URA, proza
(la cerere)
După ce ne naştem învăţăm ce e binele şi răul, dragostea şi ura, Dumnezeu şi păcatul. Toate acestea trăiesc în noi, dar cei care ne ţin de mână se simt îndatoraţi să ni le repete pentru a nu le confunda. După ani, care nu rareori sunt mulţi, se naşte în tine o dorinţă căreia ajungi să i te înrobeşti cu toată energia şi puterea ce o posezi şi, condus de o voinţă oarbă, încerci cu o disperare vecină cu nebunia să învingi tot ceea ce ţi se opune, chiar cu riscul de a te pierde pe tine însăţi. Mintea este slabă faţă de ceea ce prin sânge vine de la inimă...
Sunt întinsă în pat. Simt că mă prinde somnul. Aş fuma. Mi-e atât de lene să mă ridic. Tac. Dar nu pot să-mi abandonez gândurile...
Iubi ar fi trebuit să fi venit. Mi-e atât de drag. Visurile unuia sunt şi ale celuilalt. Şi, deşi trăim într-o ţară de cacat, cu o lume nenorocită şi o viaţă mizeră, eu şi el suntem fericiţi...Ce e dragostea în stare...
Vorbind, mă aprind. Îmi dau seama că devin mai pătimaşă, mai impulsivă şi că pot părea lesne o exaltată. Cei care m-ar asculta sau m-ar citi dacă aş scrie, şi ce păcat că n-am această înzestrare căci ce pagini ar ieşi, cu aventuri, pasiuni şi ce mai viaţă, vai, vai, vai...dar pe bună dreptate, ar putea spune oricine că sunt prea pulsională şi aşa...deloc chibzuită...Hm… că pledez fără a dezvălui, că invoc fără să cer şi că, deşi tot vorbesc, mă agit, ţip sau alerg fără ca ceva concret să se poată observa sau intui...Totuşi realizez că şi eu şi oricine şi de oriunde şi oricând, înapoi aici se va întoarce, va descoperi totul aşa cum a fost cu dragostea şi ura ce dau oamenilor nebănuite forţe...Sunt lucruri de care nu mă îndoiesc.
Întotdeauna după masa de prânz stau întinsă în pat. Intimităţi. Chiar şi sexuale. Incălzesc. Cum ar spune el : mă promedanez prin menajeria proprie... Celelalte colcăie între ele legănându-şi paturile...Arcuri, praf şi poate plictis...
Iar el nu mai vine...O bătaie, două în uşă...Uite-i pe ai mei. Tata şi mama cum îi ştiam de nouasprezece ani. Zâmbete, bezele, agitaţie ca-ntr-o cameră de patru unde sunt şase persoane în picioare. Toată lumea s-a aşezat pe scaune şi a început să discute despre : şcoală, vreme, oraş, şcoală, repartiţie, sănătate, fără Europa Liberă că era totuşi prea multă lume în cameră, iarăşi despre şcoală, de două ori despre mozodromul din complex, Timişara, cantină, vreme, penticostali şi baptişti, poluarea din România ’80 că atât era, trenuri care întârzie, zahărul de pe cartelă, acumulatorul de la maşina alor mei cu care veniseră de la Oradea şi din nou şcoală şi, natural, toate celelalte din cameră au plecat lăsându-ne singuri cu ai mei. Eu şi ei. Ei nu mai erau mami şi tati...Erau Şerifu’ şi Scorpia ! El îi botezase aşa. Fără supărare ! De când reuzaseră să-l vadă. Cu mine ! Dar ţine-te bine ! Căci nici el nu mai era iubi...
Nu, nu, nuuu ! Doar un oltean împuţit şi puturos ca toţi ceilalţi, iar aici le-aş fi dat dreptate deşi nu mai aveam când s-o fac, căci pe ei îi interesa numai el, cel care le întorcea viaţa, gândurile şi natural ţi mai ales, nelipsita sănătate, pe dos. Că nu vroia să mă lase pe mine în pace bună. Iar eu, fiica cea bună şi scumpă şi dulce, nu vroiam, dar de fapt ca întotdeauna în viaţă, să fac astfel de cum îmi doreau ei binele meu şi al lor. Şi, în loc ca eu, bozgoriţa cum precis mă pomenea maică-sa, să mă duc şi să mă şi fut, culc, da’ de toate dacă chiar vreau, da’ cu unul de-al nostru, nealcoş dar curat, eu cea frumoasă şi sensibilă şi educată, am înnebunit.
Cum diavolul intrase în mine, tata a început să facă tumbe. Mama-şi rupea nasturii blestemându-mă. Se loveau în cameră de o cămasă a lui, de ţigările din scrumieră sau de versurile cu care îmi tapetase peretele de deasupra patului. Tipau ! Îi imploram...Îşi făceau semne. Fiecare era pe drumul lui. Reproşurile curgeau. Nimeni nu-l înţelegea pe celălalt...Şi atunci ştiam şi ştiu şi voi şti toată viaţa că sunt momente pe care le reţii pentru totdeauna. Explozia, însă, mi-a scăpat ! Totul până la a patra palmă. Primele trei le-am primit repede. Refuzasem să le cred. Deşi fuseseră, nu le-am luat în seamă. Dar următoarea mi-a fost scârboasă ! Ea m-a făcut să cad pe pat. Şi niciodată nu mi s-a părut o pătură mai păroasă, degetele tatii mai unsuroase, iar mama mai umflată. Nu puteam decât să mugesc. Ca o vită. Plânsul care mi se zbătea în piept îmi făcea greaţă! Da! Greaţă,greaţă,greaţă ! ...Vai, aş fi vomitat dar parcă mi se lipise stomacul. Nările nu mai aveau aer. Sângele îmi plesnea în degete.
Nu le-a trebuit nici 10 minute ca să-şi dea seama câtă lenjerie îşi lăsase el la mine la spălat, ce cursuri le scriam împreună pe indigo şi câţi bani aveam...Cum m-am spălat pe faţă, cum ne-am târât pe coridoare şi cum ne-am blocat într-o cameră de hotel, mi se pare de prisos să mai repet. Noaptea am încercat să-mi fac planuri şi planuri şi alte planuri, doar ca să pot să-mi revin. Incă îmi era frică. Tăceam. Din voia mea. Abia dimineaţă am început să vorbesc. Fără rost şi cu cât effort. Cât eram de atentă, cum încercam să nu-mi scape nimic, să mă concentrez, să intuiesc şi să prevăd ce vor. Pentru ce? Că ce? Şi ce! Într-o cameră de hotel, cică de lux, unde gândacii urcau pe pereţi, mi se scurgea pe creier urinatul tatii de la baie, iar ochii galbeni ai mamei mă provocau să-l scuip. Nu mai era în ei decât răutate, ură şi negreală. Nu mai era tata care mă conducea pe tricicletă...Nu mai era mama cu care chiţcăiam în bucătărie lângă aluatul cald… La revedere familie care făcea bezele fotografului pe plajă...Erau nişte nemernici care nu puteau suporta să iubesc pe cineva, pe care ei, în aversiunea lor neputincioasă şi nenorocită, nu-l puteau accepta. Înfiorător!...Trei zile. Eu, Scorpia şi Şerifu’.
În acele zile am ascultat din nou, de zeci de ori, povestea vieţii părinţilor mei. Uneori şi suferinţa îţi provoacă silă şi dispreţ. Nu mă mai interesa nici bunicul care venise de la ruşi o epavă. Când îi auzeam bocind de cât efort se mutaseră la oraş ca să mă dea la o şcoală severă, mie îmi venea să râd. Renunţasem şi la casa pentru care îşi nenorociseră şi sănătatea ! Să o dea toată soră-mii ! Gata! Că vreau şi eu să-mi fac viaţa!...
Ca să spun că era ca-n filme, că nu ieşeam din cameră decât câteva minute la aer pe o terasă, că serveam cina urmărindu-ne reciproc, că nu aveam cate dar le-am cerut poşeta, nu ştiu de ce dar mi se pare stupid.
În a treia noapte l-am văzut în stradă. În cameră, întunericul plesnea de sforăituri. El era jos !...Am coborât în fugă, desculţă şi cu sandalele în mână. Bâlciul abia începea...Între etajele trei şi patru, un beţiv mi-a zâmbit; voi avea noroc! Să fie ! ...Când l-am strâns în braţe pe iubi tremuram, tremura, tremuram…
Nu mai aveam ce căuta în oraş. Din gară am sunat-o pe soră-mea şi am anunţat-o de plecarea mea la Craiova. I-am dat adresa părinţilor lui. Ea urma să-I sune pe ai mei la hotel. Noi ne-am urcat în primul tren spre sudul cel atât şi atât de iubit. Mi se cam făcea lehamite. Nu aveam nici un pic de încredere. Zaibăr, lene şi o boală după decoraţii – toate îmi provocau frisoane. O familie extaziată de cel care mă ţinea în braţe, mă punea pe gânduri. Cum îi ştiam pe ai mei, bănuiam că vor veni după noi. Ne vom mai bate ! Nu va fi uşor...Ce bine că eram cu el !...Iubi, iubi, iubi...
Iubi ! Aşa-i spuneam. Tudor, numele său de botez, mi se părea umflat ca un pepene. Toată fanfaronada alor lui, ce-l trompetau de parcă vedeau moaştele străbunei eroine, mie mi se părea deplasată. Eram decisă să schimb o pagină de istorie în una de dragoste.
Iubito, uneori reuşesc să ning nefiind decât un fulg de nea...Puiule...Mă săruta. Eu îl ţineam de curea. Eram pe culoar. Doi blatişti. Uneori îl pişcam de şold. Acolo unde avea puţină cărniţă. Mai moale şi mai caldă. Când în palmă ţi se lasă...Prunci mulţi eu ţi-aş face...Era noapte şi trenul gonea. Uneori soşeaua se lua după noi...Te-am căutat ca un disperat. Zic din gară să mergem la biserică. Ne-om lua şi nimeni nu ne-o împiedica...Dar eu nu sunt o slută ori o ţoapă ori o nimenea ! Nu ! Nu,nu,nuuuu ! Vreau să-i văd pe toţi în spate când voi spune DAAA !...Da !Să fie! Să trăiţi !...Nu fi prost...Poate vin ai tăi degrabă, căci e noaptea lungă şi albastră...Sunt după noi, dar ţine-mă de mână...căci în tren mi-e frig şi o ureche îmi vâjâie ! Lasă-te pe umărul meu ! Mândru, falnic sta-voi noaptea-ntreagă treaz...Brrr ! N-a fost decât o sclipire ! Când pe Scorpie o vazui călare ! Pe mătură zbura şi trenul ajungea ! Îşi întinse mâna. Rubinia piatra geamul îl zgâria...Nu mi-e teamă de viaţă, cât de greu să ne fie. Bani şi şpagă vom da ! Împreună într-o cameră ne-om muta ! ...Iubi ! DOI ANI mai sunt până când vom termina şcoala ! Mi-e cam frică ! Hai să fugim în lumea largă! …Lasă tu, că ne-o da bani babacu’ ! Tot la el în garnizoană ne-om întoarce ! … Crezi c-o să-i placă ? Fără zestre şi cu dispreţ? Căci e rea lumea şi de ureche bună! Repede te află ! De cine ? De Şerif mi-e mai teamă ! Tare aprig e ! Multe nu prea ştie! Poate e la barieră ! Uită-te la maşini ! Multe sunt...Dacii-s toate şi pocite !…Lasă asta! Casa ne-om aranja...doar un an doi, poate trei, copil n-om face ! CAR, rate, împrumuturi cu curaj şi îndrăzneală ! Ai să vezi cum vor veni în casă ! Rând pe rând. Alb imaculat şi înalt! El frigiderul Fram!...Voi fi harnică şi gospodină! O maşină de spălat e bună şi pentru îmbăiat! Voi fi tandru şi pentru vecini impunător! Niciodată nu voi intra beat în dormitor ! Să te cred ? Eu îţi jur ! Că de zaibăr o să iut ! Te voi ţine ca pe o regină ! Eva, Evi, Evichea ! Toată lumea ne-o invidia!
Când îl auzeam cât pălăvrăgea şi vedeam cât se hizlea şi simţeam cum se avântă ca un ameţit, mă întrebam cum puteam fi atât de senină. Nici ai lui nu erau prea încântaţi de noi. Dintre cei care ne cunoşteau, ne încurajau, realizam eu, datorită unei simpatii faţă de exotismul legăturii noastre. In afară de câţiva prieteni de-ai săi, dar pe care nu puteam conta, nimeni nu s-a oferit să ne ajute astfel decât cu sfaturi, încurajări şi bezele.
Am ajuns la ai lui a doua zi pe la amiază. Sudul cel iubit !… La marginea oraşului ţiganii au tras semnalul de alarmă ca să poată coborî mai convenabil. Trenul a icnit şi a rămas acolo patru ceasuri. Am fi putut să o luăm pe jos dar am rămas aşteptând clipa imediată a plecării. Ne pregăteam să-i găsim pe Şeriful şi Scorpia la masă...În casă nu era decât soţul soră-sii, ce fugise de la slujbă cu trei amici să bage o ciorbă de burtă şi acum completau lozul de duminică. Unsuroşi la faţă, mi-au zâmbit cu drag. Au început telefoanele. Într-un sfert de ceas a apărut colonelul anunţând mobilizare generală. Eu eram murdară şi prăfuită. Mi se părea că put. Am intrat la baie. I-am lăsat pe bărbaţi să pună lumea la cale. Radio-ul urla ! Cincinale, pace, arăturile de primăvară, va cânta peste un ceas Florica Calotă ! Apa caldă nu curgea ! Am făcut un duş rece, rece, rece ! Ghiaţă! Dar mi-am revenit...De dincolo se auzeau vocalizele casei. Apăruseră précis femeile! Toate ! ...Băiatu’ mamii, mamii şi dă-i cu bocete şi ţipete şi lacrimi. Lângă ea, un glas mai subţire. Ah, ce pălărie mov ! E a ei, a Evei mai precis ! De slăbit a mai slăbit ?!?...Auzi care erau problemele noastre ? Îmi venea deci să vărs. Scroafele!...M-am aşezat pe marginea vanei, lângă uşă şi am început să mă şterg uşor, uşor, uşor, auzind şi duşul care mai şiroia şi ameţeala de-afară. Iar oboseam. Mă simţeam străină...Mi se făcuse dor de casă. Dar dor, dor, dooor. E aşa greu să-ţi faci viaţa ta? Eu şi el. Noi doi ! Dacă chiar vrem asta.
Dincolo, explicaţiile curgeau una după alta. Cum e tata gospodar şi mama distinsă...Ei ne iubesc, nu se opun, dar să ştim cât de greu o să ne fie...Nimeni să nu se mire când şi alţii au principii. Drepte strâmbe, fiecare singur şi le judecă. Mai de dispreţuit sunt cei fără un gând...Tot oraşul îl respectă ca pe un general. Numai bine făcut. Domn aşa, mai rar, au spus multe doamne...Lasă mamă, că ştii bine cum mi-ai spus să nu mă-ncurc cu orice mâţă ?!? Moldovencele sunt puturoase, regăţencele mincinoase, iar cele din Banat prea fudule !...Multe-s şmechere şi închipuite. Repede te prostesc, fără să ştii ciu îi spui : te iubesc! ...Colonelul spunea că sunt fată bună ! El în ochii mei credea ! Nu sunt verzi ca şi marea, ci albaştri ca şi cerul...Voi fi o nevastă iubitoare ! Ştie asta ginerele său ! Unguroaicele sunt şi aprige ! Sângele îl au şi roşu...Ba sunt chiar curve, zicea nevastă-sa ! Tudorică să fii grijuliu ! Precis să ştii câţi drăguţi a mai avut !...Că cu ea în casă degrabă vrei să vii...Vai, văleu, dar ce au bozgorii cu noi ?!? Din valahi împuţiţi nu ne scot !...Ce, noi n-avem un nume ?!? O tradiţie şi o istorie milenară ?...Domnitori şi oameni de ştiinţă ?...Că pe Coandă şi Brâncuşi îi ştie şi America toată !!!…Lasă, mamă, ne-om împăca… sunt şi harnici şi strângători. Mult face, ei ţi-l dau ! Trebuie să ne împăcăm cu toţii ! O familie să facem împreună. Voi cu ei. Eu cu ea.
M-am privit în oglindă. Doar mi-am rujat buzele. Cu acel baton vişiniu, păstos şi lipsit de luciu. Când am ajuns în cameră, toţi m-au complimentat. Mama lui radia. Iubi să mă sărute...Dar a sunat soneria ! Lung şi scurt...Ştiam cine e la uşă.
Toţi s-au repezit la uşă, dar nimeni n-a îndrăznit să deschidă. Am ajuns eu. Mi-era frică. Am închis ochii, doar pentru o clipă...
Şeriful mi-a zâmbit. Iubi mă ţinea de braţ. Mama se prezenta. El a vorbit primul. Vocea lui sigură, clară şi directă, i-a încovrigat pe toţi. Nimeni n-a îndrăznit să-l contrazică. Ba mai mult, se uitau la el cu respect pentru lovitura ce le-o dase. Chipurile lor zâmbeau anemic şi-mi stârneau dispreţ. Il uram pe tata ! Pentru ce-mi spusese...Niciodată nu mi s-a părut binele mai slab şi răul mai puternic. Nicidată nu am văzut vrăjmăţia crescând mai repede şi mai impunător. Iar speranţa mai bleagă...Niciodată nu mi s-a părut mai nemernică viaţa !...Eram umilită. Neputincioasă şi chiar mânjită. Atunci eu nu eram acolo decât dovada celor spuse de el !
- Aşa cum a fugit de la noi, o să vă părăsească şi pe voi !...
Peste trei ani, într-un oraş nenorocit din acel sud imposibil, un tribunal pronunţa fără complicaţii divorţul dintre noi doi. Nici unul dintre noi nu s-a luptat să schimbe hotărârea celuilalt. Ce, poate, ne-ar fi putut împiedica, copilul nu exista...
După ce ne naştem învăţăm ce e binele şi răul, dragostea şi ura, Dumnezeu şi păcatul. Toate acestea trăiesc în noi, dar cei care ne ţin de mână se simt îndatoraţi să ni le repete pentru a nu le confunda. După ani, care nu rareori sunt mulţi, se naşte în tine o dorinţă căreia ajungi să i te înrobeşti cu toată energia şi puterea ce o posezi şi, condus de o voinţă oarbă, încerci cu o disperare vecină cu nebunia să învingi tot ceea ce ţi se opune, chiar cu riscul de a te pierde pe tine însăţi. Mintea este slabă faţă de ceea ce prin sânge vine de la inimă...
Sunt întinsă în pat. Simt că mă prinde somnul. Aş fuma. Mi-e atât de lene să mă ridic. Tac. Dar nu pot să-mi abandonez gândurile...
Iubi ar fi trebuit să fi venit. Mi-e atât de drag. Visurile unuia sunt şi ale celuilalt. Şi, deşi trăim într-o ţară de cacat, cu o lume nenorocită şi o viaţă mizeră, eu şi el suntem fericiţi...Ce e dragostea în stare...
Vorbind, mă aprind. Îmi dau seama că devin mai pătimaşă, mai impulsivă şi că pot părea lesne o exaltată. Cei care m-ar asculta sau m-ar citi dacă aş scrie, şi ce păcat că n-am această înzestrare căci ce pagini ar ieşi, cu aventuri, pasiuni şi ce mai viaţă, vai, vai, vai...dar pe bună dreptate, ar putea spune oricine că sunt prea pulsională şi aşa...deloc chibzuită...Hm… că pledez fără a dezvălui, că invoc fără să cer şi că, deşi tot vorbesc, mă agit, ţip sau alerg fără ca ceva concret să se poată observa sau intui...Totuşi realizez că şi eu şi oricine şi de oriunde şi oricând, înapoi aici se va întoarce, va descoperi totul aşa cum a fost cu dragostea şi ura ce dau oamenilor nebănuite forţe...Sunt lucruri de care nu mă îndoiesc.
Întotdeauna după masa de prânz stau întinsă în pat. Intimităţi. Chiar şi sexuale. Incălzesc. Cum ar spune el : mă promedanez prin menajeria proprie... Celelalte colcăie între ele legănându-şi paturile...Arcuri, praf şi poate plictis...
Iar el nu mai vine...O bătaie, două în uşă...Uite-i pe ai mei. Tata şi mama cum îi ştiam de nouasprezece ani. Zâmbete, bezele, agitaţie ca-ntr-o cameră de patru unde sunt şase persoane în picioare. Toată lumea s-a aşezat pe scaune şi a început să discute despre : şcoală, vreme, oraş, şcoală, repartiţie, sănătate, fără Europa Liberă că era totuşi prea multă lume în cameră, iarăşi despre şcoală, de două ori despre mozodromul din complex, Timişara, cantină, vreme, penticostali şi baptişti, poluarea din România ’80 că atât era, trenuri care întârzie, zahărul de pe cartelă, acumulatorul de la maşina alor mei cu care veniseră de la Oradea şi din nou şcoală şi, natural, toate celelalte din cameră au plecat lăsându-ne singuri cu ai mei. Eu şi ei. Ei nu mai erau mami şi tati...Erau Şerifu’ şi Scorpia ! El îi botezase aşa. Fără supărare ! De când reuzaseră să-l vadă. Cu mine ! Dar ţine-te bine ! Căci nici el nu mai era iubi...
Nu, nu, nuuu ! Doar un oltean împuţit şi puturos ca toţi ceilalţi, iar aici le-aş fi dat dreptate deşi nu mai aveam când s-o fac, căci pe ei îi interesa numai el, cel care le întorcea viaţa, gândurile şi natural ţi mai ales, nelipsita sănătate, pe dos. Că nu vroia să mă lase pe mine în pace bună. Iar eu, fiica cea bună şi scumpă şi dulce, nu vroiam, dar de fapt ca întotdeauna în viaţă, să fac astfel de cum îmi doreau ei binele meu şi al lor. Şi, în loc ca eu, bozgoriţa cum precis mă pomenea maică-sa, să mă duc şi să mă şi fut, culc, da’ de toate dacă chiar vreau, da’ cu unul de-al nostru, nealcoş dar curat, eu cea frumoasă şi sensibilă şi educată, am înnebunit.
Cum diavolul intrase în mine, tata a început să facă tumbe. Mama-şi rupea nasturii blestemându-mă. Se loveau în cameră de o cămasă a lui, de ţigările din scrumieră sau de versurile cu care îmi tapetase peretele de deasupra patului. Tipau ! Îi imploram...Îşi făceau semne. Fiecare era pe drumul lui. Reproşurile curgeau. Nimeni nu-l înţelegea pe celălalt...Şi atunci ştiam şi ştiu şi voi şti toată viaţa că sunt momente pe care le reţii pentru totdeauna. Explozia, însă, mi-a scăpat ! Totul până la a patra palmă. Primele trei le-am primit repede. Refuzasem să le cred. Deşi fuseseră, nu le-am luat în seamă. Dar următoarea mi-a fost scârboasă ! Ea m-a făcut să cad pe pat. Şi niciodată nu mi s-a părut o pătură mai păroasă, degetele tatii mai unsuroase, iar mama mai umflată. Nu puteam decât să mugesc. Ca o vită. Plânsul care mi se zbătea în piept îmi făcea greaţă! Da! Greaţă,greaţă,greaţă ! ...Vai, aş fi vomitat dar parcă mi se lipise stomacul. Nările nu mai aveau aer. Sângele îmi plesnea în degete.
Nu le-a trebuit nici 10 minute ca să-şi dea seama câtă lenjerie îşi lăsase el la mine la spălat, ce cursuri le scriam împreună pe indigo şi câţi bani aveam...Cum m-am spălat pe faţă, cum ne-am târât pe coridoare şi cum ne-am blocat într-o cameră de hotel, mi se pare de prisos să mai repet. Noaptea am încercat să-mi fac planuri şi planuri şi alte planuri, doar ca să pot să-mi revin. Incă îmi era frică. Tăceam. Din voia mea. Abia dimineaţă am început să vorbesc. Fără rost şi cu cât effort. Cât eram de atentă, cum încercam să nu-mi scape nimic, să mă concentrez, să intuiesc şi să prevăd ce vor. Pentru ce? Că ce? Şi ce! Într-o cameră de hotel, cică de lux, unde gândacii urcau pe pereţi, mi se scurgea pe creier urinatul tatii de la baie, iar ochii galbeni ai mamei mă provocau să-l scuip. Nu mai era în ei decât răutate, ură şi negreală. Nu mai era tata care mă conducea pe tricicletă...Nu mai era mama cu care chiţcăiam în bucătărie lângă aluatul cald… La revedere familie care făcea bezele fotografului pe plajă...Erau nişte nemernici care nu puteau suporta să iubesc pe cineva, pe care ei, în aversiunea lor neputincioasă şi nenorocită, nu-l puteau accepta. Înfiorător!...Trei zile. Eu, Scorpia şi Şerifu’.
În acele zile am ascultat din nou, de zeci de ori, povestea vieţii părinţilor mei. Uneori şi suferinţa îţi provoacă silă şi dispreţ. Nu mă mai interesa nici bunicul care venise de la ruşi o epavă. Când îi auzeam bocind de cât efort se mutaseră la oraş ca să mă dea la o şcoală severă, mie îmi venea să râd. Renunţasem şi la casa pentru care îşi nenorociseră şi sănătatea ! Să o dea toată soră-mii ! Gata! Că vreau şi eu să-mi fac viaţa!...
Ca să spun că era ca-n filme, că nu ieşeam din cameră decât câteva minute la aer pe o terasă, că serveam cina urmărindu-ne reciproc, că nu aveam cate dar le-am cerut poşeta, nu ştiu de ce dar mi se pare stupid.
În a treia noapte l-am văzut în stradă. În cameră, întunericul plesnea de sforăituri. El era jos !...Am coborât în fugă, desculţă şi cu sandalele în mână. Bâlciul abia începea...Între etajele trei şi patru, un beţiv mi-a zâmbit; voi avea noroc! Să fie ! ...Când l-am strâns în braţe pe iubi tremuram, tremura, tremuram…
Nu mai aveam ce căuta în oraş. Din gară am sunat-o pe soră-mea şi am anunţat-o de plecarea mea la Craiova. I-am dat adresa părinţilor lui. Ea urma să-I sune pe ai mei la hotel. Noi ne-am urcat în primul tren spre sudul cel atât şi atât de iubit. Mi se cam făcea lehamite. Nu aveam nici un pic de încredere. Zaibăr, lene şi o boală după decoraţii – toate îmi provocau frisoane. O familie extaziată de cel care mă ţinea în braţe, mă punea pe gânduri. Cum îi ştiam pe ai mei, bănuiam că vor veni după noi. Ne vom mai bate ! Nu va fi uşor...Ce bine că eram cu el !...Iubi, iubi, iubi...
Iubi ! Aşa-i spuneam. Tudor, numele său de botez, mi se părea umflat ca un pepene. Toată fanfaronada alor lui, ce-l trompetau de parcă vedeau moaştele străbunei eroine, mie mi se părea deplasată. Eram decisă să schimb o pagină de istorie în una de dragoste.
Iubito, uneori reuşesc să ning nefiind decât un fulg de nea...Puiule...Mă săruta. Eu îl ţineam de curea. Eram pe culoar. Doi blatişti. Uneori îl pişcam de şold. Acolo unde avea puţină cărniţă. Mai moale şi mai caldă. Când în palmă ţi se lasă...Prunci mulţi eu ţi-aş face...Era noapte şi trenul gonea. Uneori soşeaua se lua după noi...Te-am căutat ca un disperat. Zic din gară să mergem la biserică. Ne-om lua şi nimeni nu ne-o împiedica...Dar eu nu sunt o slută ori o ţoapă ori o nimenea ! Nu ! Nu,nu,nuuuu ! Vreau să-i văd pe toţi în spate când voi spune DAAA !...Da !Să fie! Să trăiţi !...Nu fi prost...Poate vin ai tăi degrabă, căci e noaptea lungă şi albastră...Sunt după noi, dar ţine-mă de mână...căci în tren mi-e frig şi o ureche îmi vâjâie ! Lasă-te pe umărul meu ! Mândru, falnic sta-voi noaptea-ntreagă treaz...Brrr ! N-a fost decât o sclipire ! Când pe Scorpie o vazui călare ! Pe mătură zbura şi trenul ajungea ! Îşi întinse mâna. Rubinia piatra geamul îl zgâria...Nu mi-e teamă de viaţă, cât de greu să ne fie. Bani şi şpagă vom da ! Împreună într-o cameră ne-om muta ! ...Iubi ! DOI ANI mai sunt până când vom termina şcoala ! Mi-e cam frică ! Hai să fugim în lumea largă! …Lasă tu, că ne-o da bani babacu’ ! Tot la el în garnizoană ne-om întoarce ! … Crezi c-o să-i placă ? Fără zestre şi cu dispreţ? Căci e rea lumea şi de ureche bună! Repede te află ! De cine ? De Şerif mi-e mai teamă ! Tare aprig e ! Multe nu prea ştie! Poate e la barieră ! Uită-te la maşini ! Multe sunt...Dacii-s toate şi pocite !…Lasă asta! Casa ne-om aranja...doar un an doi, poate trei, copil n-om face ! CAR, rate, împrumuturi cu curaj şi îndrăzneală ! Ai să vezi cum vor veni în casă ! Rând pe rând. Alb imaculat şi înalt! El frigiderul Fram!...Voi fi harnică şi gospodină! O maşină de spălat e bună şi pentru îmbăiat! Voi fi tandru şi pentru vecini impunător! Niciodată nu voi intra beat în dormitor ! Să te cred ? Eu îţi jur ! Că de zaibăr o să iut ! Te voi ţine ca pe o regină ! Eva, Evi, Evichea ! Toată lumea ne-o invidia!
Când îl auzeam cât pălăvrăgea şi vedeam cât se hizlea şi simţeam cum se avântă ca un ameţit, mă întrebam cum puteam fi atât de senină. Nici ai lui nu erau prea încântaţi de noi. Dintre cei care ne cunoşteau, ne încurajau, realizam eu, datorită unei simpatii faţă de exotismul legăturii noastre. In afară de câţiva prieteni de-ai săi, dar pe care nu puteam conta, nimeni nu s-a oferit să ne ajute astfel decât cu sfaturi, încurajări şi bezele.
Am ajuns la ai lui a doua zi pe la amiază. Sudul cel iubit !… La marginea oraşului ţiganii au tras semnalul de alarmă ca să poată coborî mai convenabil. Trenul a icnit şi a rămas acolo patru ceasuri. Am fi putut să o luăm pe jos dar am rămas aşteptând clipa imediată a plecării. Ne pregăteam să-i găsim pe Şeriful şi Scorpia la masă...În casă nu era decât soţul soră-sii, ce fugise de la slujbă cu trei amici să bage o ciorbă de burtă şi acum completau lozul de duminică. Unsuroşi la faţă, mi-au zâmbit cu drag. Au început telefoanele. Într-un sfert de ceas a apărut colonelul anunţând mobilizare generală. Eu eram murdară şi prăfuită. Mi se părea că put. Am intrat la baie. I-am lăsat pe bărbaţi să pună lumea la cale. Radio-ul urla ! Cincinale, pace, arăturile de primăvară, va cânta peste un ceas Florica Calotă ! Apa caldă nu curgea ! Am făcut un duş rece, rece, rece ! Ghiaţă! Dar mi-am revenit...De dincolo se auzeau vocalizele casei. Apăruseră précis femeile! Toate ! ...Băiatu’ mamii, mamii şi dă-i cu bocete şi ţipete şi lacrimi. Lângă ea, un glas mai subţire. Ah, ce pălărie mov ! E a ei, a Evei mai precis ! De slăbit a mai slăbit ?!?...Auzi care erau problemele noastre ? Îmi venea deci să vărs. Scroafele!...M-am aşezat pe marginea vanei, lângă uşă şi am început să mă şterg uşor, uşor, uşor, auzind şi duşul care mai şiroia şi ameţeala de-afară. Iar oboseam. Mă simţeam străină...Mi se făcuse dor de casă. Dar dor, dor, dooor. E aşa greu să-ţi faci viaţa ta? Eu şi el. Noi doi ! Dacă chiar vrem asta.
Dincolo, explicaţiile curgeau una după alta. Cum e tata gospodar şi mama distinsă...Ei ne iubesc, nu se opun, dar să ştim cât de greu o să ne fie...Nimeni să nu se mire când şi alţii au principii. Drepte strâmbe, fiecare singur şi le judecă. Mai de dispreţuit sunt cei fără un gând...Tot oraşul îl respectă ca pe un general. Numai bine făcut. Domn aşa, mai rar, au spus multe doamne...Lasă mamă, că ştii bine cum mi-ai spus să nu mă-ncurc cu orice mâţă ?!? Moldovencele sunt puturoase, regăţencele mincinoase, iar cele din Banat prea fudule !...Multe-s şmechere şi închipuite. Repede te prostesc, fără să ştii ciu îi spui : te iubesc! ...Colonelul spunea că sunt fată bună ! El în ochii mei credea ! Nu sunt verzi ca şi marea, ci albaştri ca şi cerul...Voi fi o nevastă iubitoare ! Ştie asta ginerele său ! Unguroaicele sunt şi aprige ! Sângele îl au şi roşu...Ba sunt chiar curve, zicea nevastă-sa ! Tudorică să fii grijuliu ! Precis să ştii câţi drăguţi a mai avut !...Că cu ea în casă degrabă vrei să vii...Vai, văleu, dar ce au bozgorii cu noi ?!? Din valahi împuţiţi nu ne scot !...Ce, noi n-avem un nume ?!? O tradiţie şi o istorie milenară ?...Domnitori şi oameni de ştiinţă ?...Că pe Coandă şi Brâncuşi îi ştie şi America toată !!!…Lasă, mamă, ne-om împăca… sunt şi harnici şi strângători. Mult face, ei ţi-l dau ! Trebuie să ne împăcăm cu toţii ! O familie să facem împreună. Voi cu ei. Eu cu ea.
M-am privit în oglindă. Doar mi-am rujat buzele. Cu acel baton vişiniu, păstos şi lipsit de luciu. Când am ajuns în cameră, toţi m-au complimentat. Mama lui radia. Iubi să mă sărute...Dar a sunat soneria ! Lung şi scurt...Ştiam cine e la uşă.
Toţi s-au repezit la uşă, dar nimeni n-a îndrăznit să deschidă. Am ajuns eu. Mi-era frică. Am închis ochii, doar pentru o clipă...
Şeriful mi-a zâmbit. Iubi mă ţinea de braţ. Mama se prezenta. El a vorbit primul. Vocea lui sigură, clară şi directă, i-a încovrigat pe toţi. Nimeni n-a îndrăznit să-l contrazică. Ba mai mult, se uitau la el cu respect pentru lovitura ce le-o dase. Chipurile lor zâmbeau anemic şi-mi stârneau dispreţ. Il uram pe tata ! Pentru ce-mi spusese...Niciodată nu mi s-a părut binele mai slab şi răul mai puternic. Nicidată nu am văzut vrăjmăţia crescând mai repede şi mai impunător. Iar speranţa mai bleagă...Niciodată nu mi s-a părut mai nemernică viaţa !...Eram umilită. Neputincioasă şi chiar mânjită. Atunci eu nu eram acolo decât dovada celor spuse de el !
- Aşa cum a fugit de la noi, o să vă părăsească şi pe voi !...
Peste trei ani, într-un oraş nenorocit din acel sud imposibil, un tribunal pronunţa fără complicaţii divorţul dintre noi doi. Nici unul dintre noi nu s-a luptat să schimbe hotărârea celuilalt. Ce, poate, ne-ar fi putut împiedica, copilul nu exista...
SCUFITA ROSIE ADORA 4x4
A vorbi sau scrie despre femeile autohtone din mediul politic poate avea si o doza de risc. Este foarte usor sa fii declarat mizantrop, tendetios sau de ce nu incalcand unul din drepturile naturale ale fiintei umane in evolutia sociala.
Societatea romanesca isi duce printre alte bagaje si mostenirea nefasta de tip cripto-comunist. Un sistem ultra-ideologizat ( pe cand o tema: ideologia) a parodiat-desfintat-deminitizat orice tema inclusiv cea feminista venita dintr-o revolutie a anilor ’60. Scorpia de langa Ceasca, a fost o efigie nefericita a raului.
Evenimentele ulterioare de dupa decembrie au readus adesori personajul feminin in central mediatic. Dupa revolutionarele si vivace journaliste, gen Gilda Lazar sau Gabriela Adamesteanu a caror pana avea taisul sabiei, impunand un respect maxim urbei, anii secolului 21 au descoperit diferite personaje cu varii virtuti.
Dar in fond noi le cunaostem doar pe cele care apar la rampa, in talk-show, care sunt mediatizate si tin gazeta. Unele au sucombat, din pricina unor denunturi din tinerete, altele fac o cariera europeana de genul Andreea Valean. Dar pana una alta uite ca un presedinte de camera parlamentara este femeie si mai sunt cateva ministere cu fusta.
In peisajul contemporan litarar ascensiunea sociala si politica are diferite explicatii, unele extreme de cele din nimfoma lui Eugen Serbanescu, altele apartin presei sau mitologiei populare. O doamna de fier inca nu a aparut in esichierul politic autohton, era si prea devrerme, parca si la englezi gazonul se face in 300 de ani, nu in 2 weeks ca pe National Arena.
Ea cea power si deputat sau senator, e adeseori o nepoate a unei bunicute cu succese in careul de pioneri, adora 4x4, macar o Rava pana vina Audi8, look-ul de calitate plin brand-uri, e foarte smart si vivace la tv, dar si trebuie sa lupte un misogenia autohtona, pentru carnetul de partid se castiga in transee sau ‘cu osul’.
O Ioana d’Arc inca nu se pare a fi descalecat in Bucuresti, Ecaterina Teodororiu e doar in filmele lui Nicolaescu, poate o gasiti prin board-urile unor ‘internationale’
pe la ‘camere’ sunt niste printese aflate sub tutela, departe de o Maia de pe scena
dar la zi cu camarilla sau tehnicile blog-urilor. Net-ul e un colac de salvare fainut, daca ai o echipa isteata, ambitie si un 4x4. Cravata de pioner e amintirea bunici, acum se poarta Armani….
http://www.optimalmedia.ro/stire-tema-saptamanii/tema-saptamanii-se-pregateste-o-epoca-matriarhala-si-in-politica-romaneasca/4858
http://www.optimalmedia.ro/editorial/lupta-pentru-functii-a-femeilor-din-pdl.-cine-va-fi-doamna-de-fier/4841
Societatea romanesca isi duce printre alte bagaje si mostenirea nefasta de tip cripto-comunist. Un sistem ultra-ideologizat ( pe cand o tema: ideologia) a parodiat-desfintat-deminitizat orice tema inclusiv cea feminista venita dintr-o revolutie a anilor ’60. Scorpia de langa Ceasca, a fost o efigie nefericita a raului.
Evenimentele ulterioare de dupa decembrie au readus adesori personajul feminin in central mediatic. Dupa revolutionarele si vivace journaliste, gen Gilda Lazar sau Gabriela Adamesteanu a caror pana avea taisul sabiei, impunand un respect maxim urbei, anii secolului 21 au descoperit diferite personaje cu varii virtuti.
Dar in fond noi le cunaostem doar pe cele care apar la rampa, in talk-show, care sunt mediatizate si tin gazeta. Unele au sucombat, din pricina unor denunturi din tinerete, altele fac o cariera europeana de genul Andreea Valean. Dar pana una alta uite ca un presedinte de camera parlamentara este femeie si mai sunt cateva ministere cu fusta.
In peisajul contemporan litarar ascensiunea sociala si politica are diferite explicatii, unele extreme de cele din nimfoma lui Eugen Serbanescu, altele apartin presei sau mitologiei populare. O doamna de fier inca nu a aparut in esichierul politic autohton, era si prea devrerme, parca si la englezi gazonul se face in 300 de ani, nu in 2 weeks ca pe National Arena.
Ea cea power si deputat sau senator, e adeseori o nepoate a unei bunicute cu succese in careul de pioneri, adora 4x4, macar o Rava pana vina Audi8, look-ul de calitate plin brand-uri, e foarte smart si vivace la tv, dar si trebuie sa lupte un misogenia autohtona, pentru carnetul de partid se castiga in transee sau ‘cu osul’.
O Ioana d’Arc inca nu se pare a fi descalecat in Bucuresti, Ecaterina Teodororiu e doar in filmele lui Nicolaescu, poate o gasiti prin board-urile unor ‘internationale’
pe la ‘camere’ sunt niste printese aflate sub tutela, departe de o Maia de pe scena
dar la zi cu camarilla sau tehnicile blog-urilor. Net-ul e un colac de salvare fainut, daca ai o echipa isteata, ambitie si un 4x4. Cravata de pioner e amintirea bunici, acum se poarta Armani….
http://www.optimalmedia.ro/stire-tema-saptamanii/tema-saptamanii-se-pregateste-o-epoca-matriarhala-si-in-politica-romaneasca/4858
http://www.optimalmedia.ro/editorial/lupta-pentru-functii-a-femeilor-din-pdl.-cine-va-fi-doamna-de-fier/4841
sâmbătă, 10 septembrie 2011
9/11
Adeseori istoria este feroce! Nemiloasa si stupefianta in abjectia ei! Anumite clipe ale istorie interzic memoriei a fi anulate.
Fie vom rememora, fie vom vedea cateva imagini, nu poti sa nu ramai siderat in fata capacitatii distructive a fiintei umane de distruge. Anumite 'psedo-varfuri' ale raului pe care se parea ca le-a atins in secolul XX, regimurile naziste sau comuniste au fost depasite cu o cotidiana inzestrare tehnologica de cateva echipe de teroristi, evident indoctrinati de Satana!
Indubitabil natinuea americana a depasit si va depasi momentul pastrandu-l intr-un sertar dureros si sec al ISTORIE!
Sunt lucruri sau experiente carora le este interzisa uitarea. Cine o faca paacatuieste!
Uneori realizezi ca doar durerea, suferinta, sacraficiul te fac puternic si neclintic. Restul sunt cuvinte!
PINA la MTR!
Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase, sau surprinzătoare, sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totdată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când, între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...
Newsletter
Noul cinematograf al regizorului roman
Logo noul cinematograf al regizorului roman
Galeria de artă ţărănească
poster galeria de artă ţărănească
Childhood. Remains and Heritage / Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu
Childhood. Remains and Heritage / Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu
MNŢR se pregăteşte să ajungă la tine cu programe educaţionale... on-line
MNŢR se pregăteşte să ajungă la tine cu programe educaţionale... on-line
Clubul Ţăranului
Clubul Ţăranului
Cărtureşti la MŢR
Cărtureşti la MŢR
Noul Cinematograf al Regizorului Român - Program
Programul perioadei 2-8 septembrie
Vineri, 2 septembrie
19:00 WASTE LAND, de Lucy Walker, 2010, SUA, 99 min. Documentar
21:00 Incendii, de Denis Villeneuve, Canada, Franţa, 2010, 2h 10 min. Dramă, război. Cu: Lubna Azabal, Mélissa Désormeaux-Poulin, Maxim Gaudette. Subtitrare în limbile română şi engleză. PROIECŢIE ÎN AER LIBER.
Sâmbătă, 3 septembrie
17:00 Incendii, de Denis Villeneuve, Canada, Franţa, 2010, 2h 10 min. Dramă, război. Cu: Lubna Azabal, Mélissa Désormeaux-Poulin, Maxim Gaudette
19:30 WASTE LAND, de Lucy Walker, 2010, SUA, 99 min. Documentar
21:30 Nevasta la putere / Potiche, de François Ozon, Franta, 2010, 1h 43 min. Comedie. Cu: Fabrice Luchini, Catherine Deneuve, Gérard Depardieu. PROIECTIE IN AER LIBER.
Duminică, 4 septembrie
16:00 Domnul Nimeni / Mr. Nobody, de Jaco Van Dormael. 2009. 2 h 21 min. Fantezie.
19:00 Mammuth, de Benoît Delépine, Gustave de Kervern, Franţa, 2010, 1h 32 min. Cu: Gérard Depardieu, Isabelle Adjani, Yolande Moreau
21:00 Incendii, de Denis Villeneuve, Canada, Franţa, 2010, 2h 10 min. Dramă, război. Cu: Lubna Azabal, Mélissa Désormeaux-Poulin, Maxim Gaudette. Subtitrare în limbile română şi engleză. PROIECŢIE ÎN AER LIBER.
Luni, 5 septembrie
18:30 Nevasta la putere / Potiche, de François Ozon, Franţa, 2010, 1h 43 min. Comedie. Cu: Fabrice Luchini, Catherine Deneuve, Gérard Depardieu
20:30 Domnul Nimeni / Mr. Nobody, de Jaco Van Dormael, 2009, 2 h 21 min. Fantezie. PROIECŢIE ÎN AER LIBER.
Marţi, 6 septembrie – Goethe INSTITUT prezinta cineclubul Wim Wenders
19:00 Lisbon Story, de Wim Wenders. 1994. 1h 40 min. Invitat: Ada Solomon.
Miercuri, 7 septembrie - DOCUMENTARE
19:00 WASTE LAND, de Lucy Walker, 2010, SUA, 99 min. Documentar
21:00 BLACK SHORTS - Five experimental short films on everyday life in Georgia. www.plotki.net/blackshorts. Urmat de Q&A cu regizorii. PROIECŢIE ÎN AER LIBER.
Joi, 8 septembrie
18:00 Incendii, de Denis Villeneuve, Canada, Franţa, 2010, 2h 10 min. Dramă, război. Cu: Lubna Azabal, Mélissa Désormeaux-Poulin, Maxim Gaudette
20:30 Nevasta la putere / Potiche, de François Ozon, Franţa, 2010, 1h 43 min. Comedie. Cu: Fabrice Luchini, Catherine Deneuve, Gérard Depardieu. PROIECŢIE ÎN AER LIBER
PROGRAM 9 – 15 septembrie
Vineri, 9 septembrie
18:00 PINA de Wim Wenders, 2010, 1 h 43 min. Documentar. Premieră.
20:30 PINA de Wim Wenders, 2010, 1 h 43 min. Documentar. Premieră.
23:00 PINA de Wim Wenders, 2010, 1 h 43 min. Documentar. Premieră.
Sâmbătă, 10 septembrie
16:00 WASTE LAND de Lucy Walker, 2010, SUA, 1 h 39 min. Documentar. Vik Muniz.
18:00 PINA de Wim Wenders, 2010, 1 h 43 min. Documentar. Premieră.
20:30 PINA de Wim Wenders, 2010, 1 h 43 min. Documentar. Premieră.
22:30 Incendii de Denis Villeneuve, Canada, Franţa, 2010, 2h 10 min. Thriller. Război. Cu: Lubna Azabal, Mélissa Désormeaux-Poulin, Maxim Gaudette.
Duminică, 11 septembrie
14:30 Bombe cu ceas / Mine vaganti de Ferzan Özpetek, Italia, 2010, 1h 50 min. Comedie.
Cu: Alessandro Preziosi, Riccardo Scamarcio, Nicole Grimaudo.
17:00 WASTE LAND de Lucy Walker, 2010, SUA, 1h 39 min. Documentar. Vik Muniz.
19:00 PINA de Wim Wenders, 2010, 1 h 43 min. Documentar. Premieră.
21:00 Bombe cu ceas / Mine vaganti de Ferzan Özpetek, Italia, 2010, 1h 50 min. Comedie
Cu: Alessandro Preziosi, Riccardo Scamarcio, Nicole Grimaudo
Luni, 12 septembrie
18:00 Incendii de Denis Villeneuve, Canada, Franta, 2010, 2h 10 min. Thriller. Razboi. Cu: Lubna Azabal, Mélissa Désormeaux-Poulin, Maxim Gaudette.
20:30 PINA de Wim Wenders, 2010, 1 h 43 min. Documentar. Premiera.
Marţi, 13 septembrie
18:30 PINA de Wim Wenders, 2010, 1 h 43 min. Documentar. Premieră.
20:30 WASTE LAND de Lucy Walker, 2010, SUA, 1h 39 min. Documentar. Vik Muniz.
22:30 Incendii de Denis Villeneuve, Canada, Franta, 2010, 2h 10 min. Thriller. Razboi. Cu: Lubna Azabal, Mélissa Désormeaux-Poulin, Maxim Gaudette.
Joi, 15 septembrie
21:00 BLACK SHORTS - Five experimental short films on everyday life in Georgia. www.plotki.net/blackshorts. Urmat de Q&A cu regizorii. PROIECŢIE ÎN AER LIBER.
Incendii
de Denis Villeneuve, Canada, 2010, 130 min. Dramă, mister, război
Cu: Lubna Azabal, Mélissa Désormeaux-Poulin, Maxim Gaudette
Când notarul Lebel îi invită pe Jeanne şi pe Simon Marwan pentru a le citi testamentul mamei lor, gemenii sunt uimiţi să primească două plicuri - unul este pentru tatăl pe care-l credeau mort, al doilea pentru un frate de care nici nu ştiau că există. Cu ajutorul lui Lebel, gemenii vor afla încetul cu încetul povestea femeii care i-a adus pe lume, descoperind soarta tragică a acesteia, marcată de război şi ură, dar şi excepţionalul ei curaj.
Joi, 18 august, 18:30
Vineri, 19 august, 21:00 (proiecţie în aer liber)
Sâmbătă, 20 august, 19:00
Incendii trailer
Vise în paşi de dans
de Anne Linsel şi Rainer Hoffmann, Germania, 2010, 1h 30 min. Documentar. Cu: Pina Bausch, Bénédicte Billet, Josephine Ann Endicott.
Producţia germană Dancing Dreams /Tanzträume redă experienţa inedită a unor tineri care repetă timp de aproape un an spectacolul de dans Kontakthof de faimoasa coregrafă Pina Bausch.
În fiecare sâmbătă, 40 de elevi din Wuppertal, cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, au repetat sub îndrumarea dansatoarelor Jo-Ann Endicott şi Bénédicte Billiet şi sub intensa observaţie a Pinei Bausch.
Filmul Dancing Dreams, de Anne Linsel şi Rainer Hoffmann redă repetiţiile elevilor care culminează cu seara premierei spectacolului. Adolescenţii sunt surprinşi făcând primele lor încercări stângace de a transforma ideile şi elementele dansului în mişcare, coregrafie şi de a dezvolta o expresie proprie a corpului. În decursul unui an tinerii se descoperă, iar procesul prin care trec îi ajută să se maturizeze.
Spectacolul de dans Kontakthof poartă semnătura inconfundabilă a coregrafei Pina Bausch şi vorbeşte despre diversele forme pe care le poate lua interacţiunea dintre oameni, întâlnirile dintre un el şi o ea, căutarea dragostei şi a afecţiunii cu toate neliniştile, dorinţele şi îndoielile care vin odată cu asta.
Faimoasa dansatoare Pina Bausch, numită şi “coregrafă a sufletelor” a murit în vara anului 2009. Considerată una din figurile cheie ale dansului modern şi recunoscută pentru originalitatea spectacolelor sale, Pina Bausch a inventat conceptul de teatru-dans. A lucrat cu regizorul Pedro Almodovar pentrul filmul Vorbeşte cu ea / Habla con ella în care dansează un fragment din spectacolul Cafe Müller, iar Federico Fellini a distribuit-o în pelicula Şi corabia înaintează/ E la nave va. Dancing Dreams este ultima sa peliculă și prezintă cel din urmă interviu cu faimoasa coregrafă şi dansatoare.
Filmul Dancing Dreams a avut premiera mondială în 2010 la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, în cadrul secţiunii Berlinale Special şi a primit menţiunea specială a Juriului la Dance on Camera Festival din New York.
Miercuri, 17 august, 19:30
Dancing dreams trailer
Tournée
de Mathieu Amalric, Franţa, 2010, 1 h 51 min. Dramă. Cu: Mathieu Amalric, Julie Ferrier
Joachim (Mathieu Amalric), un fost producător de televiziune din Paris, şi-a lăsat în urmă familia, prietenii, iubitele şi regretele pentru o viaţă nouă în America. Revine însă în Franţa pentru un turneu cu o extravagantă trupă de stripteuze, New Burlesque. „Scandaloasele” Mimi Le Meaux, Kitten on the Keys, Dirty Martini.
Din oraş în oraş, numerele de comedie şi rotunjimile fetelor entuziasmează atât bărbaţii, cât şi femeile. În ciuda hotelurilor ieftine, a muzicii lor d’ascenseurs şi a lipsei de bani, fetele crează o lume extravagantă, caldă şi veselă. Visul lor de a încheia turneul la Paris, în triumf, este însă pe cale să se spulbere: trădarea unui vechi "prieten" face ca Joachim să piardă sala care i-a fost promisă. Scurta întoarcere la Paris, care se impune, redeschide violent răni vechi...
Julie Atlas Muz, Evie Lovelle şi Roky Roulette îşi joacă propriile roluri în acest road-movie despre lumea fascinantă a spectacolului de cabaret.
Joi, 18 august, 21:00 (proiecţie în aer liber)
Duminică, 21 august, 22:00 (proeicţie în aer liber)
Luni, 22 august, 18:30
Tournée trailer
Nevasta la putere
de François Ozon, Franţa, 2010,1h 43 min,dramă
Cu: Fabrice Luchini, Catherine Deneuve, Gérard Depardieu
Anii 70, Sainte-Gudule, un oraş din nordul Franţei. Suzanne (Catherine Deneuve), de vârstă mijlocie, trăieşte în umbra soţului ei, Robert Pujol (Fabrice Luchini). Acesta îşi conduce fabrica de umbrele cu o “mâna de fier”, comportament tiranic faţă de soţie, copii şi lucratorii din fabrică, fiind un om detestat.
Sechestrat în timpul unor manifestări de protest ale muncitorilor, Robert Pujol suferă un un atac de cord şi, pe perioada convalescenţei, Suzanne preia conducerea fabricii. În ciuda scepticismului celorlalţi, se dovedeşte a fi o femeie de acţiune şi, cu ajutorul fostului ei iubit (Gérard Depardieu) - actualul primar comunist al oraşului – reuşeşte apalanarea conflictului şi punerea fabricii pe picioare. Dar Robert Pujol revine şi lucrurile se complică.
Vineri, 19 august, 19:00
Luni, 22 august, 21:00 (proiecţie în aer liber)
Nevasta la putere trailer
O plimbare bine plătită
de Miloš FormanCehia, 2009, 85 min. Comedie muzicală
Cu: Jiří Suchý, Dáša Zázvurková, Petr Stach, Petr Píša, Tereza Hálová
Căsătoriţi de tineri, Uli şi Vanilla sunt pe punctul de a semna actele de divorţ, când o telegramă misterioasă de la Liverpool le încurcă planurile. Scrisoarea îi informa despre decesul unei mătuşi bogate şi despre moştenirea de un million de lire, pe care aceasta a lăsat-o copilului lor, nenăscut încă. Şansa de a deveni putred de bogaţi le surâde foarte tare, astfel încât cuplul încearcă să găsească o soluţie rapidă ca să pună mâna pe bani.
O plimbare bine plătită este un spectacol muzical celebru, scris de legendarul duet Jiří Suchý-Jiří Šlitr, pus în scenă la teatrul Semafor, pentru prima dată în 1965. Piesa a reprezentat unul din succesele mari ale teatrului, rejucată de nenumărate ori şi a cunoscut chiar o adaptare pentru film de televiziune, regizat de Miloš Forman împreună cu Ján Roháč în 1966. În 2007, spectacolul a fost din nou pus în scenă, de data aceasta la Teatrul Naţional din Praga, de către Miloš Forman împreună cu fiii săi, Petr – scenograf şi Matěj – responsabil cu decorurile. Această nouă aventură a dat naştere unei versiuni pentru marele ecran.
Sâmbătă, 20 august, 17:00
Domnul Nimeni
de Jaco Van Dormael, 2009, 2 h 21 min. Dramă, fantezie
Un băiat stă pe peronul unei gări. Trenul va pleca în curând. Să plece cu mama lui sau să rămână cu tatăl? Nenumărate posibile vieţi depind de decizia lui. Atâta timp cât nu ia niciuna, orice este posibil. Fiecare viaţă merită să fie trăită.
Sâmbătă, 20 august, 21:30 (proiecţie în aer liber)
Domnul Nimeni trailer
Mammuth
de Benoît Delépine, Gustave de Kervern, Franţa, 2010, 1h 32min. Dramă, comedie
Cu: Gérard Depardieu, Isabelle Adjani, Yolande Moreau.
Muncitor la un abator, uriaş şi tăcut, Serge Pilardosse (Gérard Depardieu), poreclit "Mammuth", a împlinit de curând 60 de ani. Lucra de la vârsta de 16 ani şi acum a ieşit la pensie. Niciodată şomer, niciodată bolnav, lui Serge îi va fi acum foarte greu să îşi umple zilele. Nu îi place să citească, nici să îşi găsească lucruri inutile de făcut prin casă, cumpărăturile nu au fost niciodată vreun hobby pentru el...
Lucrurile se complică atunci când descoperă că nu va obţine toate drepturile financiare pe care le aduce pensionarea, pentru că unii dintre foştii săi angajatori nu i-au înregistrat toţi anii de muncă. Încurajat de soţia sa, Catherine (Yolande Moreau), se urcă pe motocicleta sa din anii 70, Mammuth (de unde şi porecla) şi pleacă în căutarea documentelor care lipsesc.
În timpul călătoriei îşi regăseşte trecutul şi înţelege că oamenii au văzut în el un om slab la minte. Cuprins de îndoială, bântuit de apariţiile fantomatice ale lui Yasmine (Isabelle Adjani), prima lui dragoste, pierdută într-un dramatic accident de motocicletă, căutarea documentelor trece pe un plan secund...
Salvarea vine de la tânăra lui nepoată (Miss Ming), a cărei prospeţime şi imaginaţie îi deschid noi orizonturi, pe care niciodată nu le-a bănuit…
Duminică, 21 august, 17:00
Mammuth trailer
Enter the Void
de Gaspar Noé, Franţa, 2009, 2 h 41 min.
Enter the Void al lui Gaspar Noé (Franţa) va fi o experienţă răvăşitoare pentru spectator. Regizorul îşi descrie tentativa de "a reproduce haosul din percepţia şi conştiinţa noastră prin acest film".
"Enter the Void va încerca să meargă un pas mai departe decât predecesorii şi să-şi însoţească eroul nu numai în stările lucide, ci şi în delir: starea de alertă, fluxul conştiinţei, amintiri, vise ... Filmul ar trebui uneori să sperie publicul, să-l facă să plângă, sau, pe cât posibil, să îl hipnotizeze" susţine regizorul.
Duminică, 21 august, 19:00
joi, 8 septembrie 2011
DEVIZA SCLAVILOR!
Deviza scalvilor: PUPINCURISMUL! Sclavii nu se revolta decat adeseori, rar si deloc! Ei se ‘pun bine’, complementeaza-aduleaza-lauda, ling, arareori protesteaza, nu fac scandal si isi devoreaza ‘sefii’-stapanii-cei de care depind in nenumarate laude-ode-situati-etc-uri.
Educatia acesta incepe din gradinita in care ‘kinder-ul’ afla ca nu o poate decat iubi-adora-incanta pe dna educatore si in nici un caz persifla sau contra.
La scoala dna diriginte este tabu, este cea mai draguta, frumoasa, desteapta. Martisorul, 8 Martie sunt zile divine in care kinderii pot sa ii umple catedra de flori-parfumuri-carti BBT.
De cand lucrezi constati ca seful e ca la Murphy cel mai smart-destept-frumsos, nu are decat idei geniale si ganduri vizionare. Politicieni din partidul de care intr-un fel depinzi sunt cei mai super-ok. In natinune esti mic copil fata de vecinul-amicul-altul in ceea ce poate sa faca, laude, aduleze, natural cu mari succese in afaceri-licitatii-si familie.
Sa o lauzi-curtoazezi-iubesti pe soacra e chiar genial, jumatea-ta nu mai ia diazepan!
Sa te dedici sefei, verisoarei sau amantei sefului e chiar istet-genial-smart, unii de pe la partide au intepenit in laude la o geniala; iar a noastra istorie e plina de anecdote si intamplari nu cu lumea de dincolo, ci cu viata de adulatie si incantatie fata de ceva care e nimeni-aiurea-sau vid!
Daca vantul nu te doboara, ci doar te apleaca, daca spinarea ti se indoaie, ai sa vezi ce usor iti lucreaza laringele in a laudelor nascare!
Daca mintea iti e obosita-fatigata-nenorocita, ea la laude nu va claca NEVER, niciodata nu va obosi in a laude sa ai inspiratie si verva, fie cele spre prorocirea mortii comunismului, fie cele spre a splendidei evolutii a tenului mult laudat sau look-ului adulat.
Lauda! Adoraaaaaaaaaaaaaaaaaa! Pupa mult si cu entuzism, pensia poate iti va creste, desi sclav, desi de al lui Murphy, o vei duce de dreptul BINE!
Alte digresiuni pe aceiasi tema:
http://www.optimalmedia.ro/editorial/pupincurismul-la-romani%3A-curul-se-schimba-limbile-raman-aceleasi/4793
http://www.optimalmedia.ro/stire-interviu/tema-saptamanii%3A-legea-pupincurismului-exacerbat/4807
Educatia acesta incepe din gradinita in care ‘kinder-ul’ afla ca nu o poate decat iubi-adora-incanta pe dna educatore si in nici un caz persifla sau contra.
La scoala dna diriginte este tabu, este cea mai draguta, frumoasa, desteapta. Martisorul, 8 Martie sunt zile divine in care kinderii pot sa ii umple catedra de flori-parfumuri-carti BBT.
De cand lucrezi constati ca seful e ca la Murphy cel mai smart-destept-frumsos, nu are decat idei geniale si ganduri vizionare. Politicieni din partidul de care intr-un fel depinzi sunt cei mai super-ok. In natinune esti mic copil fata de vecinul-amicul-altul in ceea ce poate sa faca, laude, aduleze, natural cu mari succese in afaceri-licitatii-si familie.
Sa o lauzi-curtoazezi-iubesti pe soacra e chiar genial, jumatea-ta nu mai ia diazepan!
Sa te dedici sefei, verisoarei sau amantei sefului e chiar istet-genial-smart, unii de pe la partide au intepenit in laude la o geniala; iar a noastra istorie e plina de anecdote si intamplari nu cu lumea de dincolo, ci cu viata de adulatie si incantatie fata de ceva care e nimeni-aiurea-sau vid!
Daca vantul nu te doboara, ci doar te apleaca, daca spinarea ti se indoaie, ai sa vezi ce usor iti lucreaza laringele in a laudelor nascare!
Daca mintea iti e obosita-fatigata-nenorocita, ea la laude nu va claca NEVER, niciodata nu va obosi in a laude sa ai inspiratie si verva, fie cele spre prorocirea mortii comunismului, fie cele spre a splendidei evolutii a tenului mult laudat sau look-ului adulat.
Lauda! Adoraaaaaaaaaaaaaaaaaa! Pupa mult si cu entuzism, pensia poate iti va creste, desi sclav, desi de al lui Murphy, o vei duce de dreptul BINE!
Alte digresiuni pe aceiasi tema:
http://www.optimalmedia.ro/editorial/pupincurismul-la-romani%3A-curul-se-schimba-limbile-raman-aceleasi/4793
http://www.optimalmedia.ro/stire-interviu/tema-saptamanii%3A-legea-pupincurismului-exacerbat/4807
Abonați-vă la:
Postări (Atom)