Viaţa ca un meteorit de seară
Nicoleta Milea,Marius Th. Barna este creatorul unei proze scurte realiste, căreia îi descoperă forme distincte de expresie, modalităţi de construcţie aparte, în deplină consonanţă cu problematica propusă şi care pune un accent deosebit pe viul autentic al relaţiilor interumane. Ilustrativ în acest sens este volumul Viaţa ca un meteorit de seară – proză, Editura Zorio, Bucureşti, 2014.
N-am putea înţelege corect fenomenul literar pe care Marius Th. Barna îl propune cititorului fără a reaminti, chiar şi sumar, realizările şi împlinirile sale ca regizor, scenarist şi producător de film. Pentru filmul de absolvenţă a Facultăţii de Regie-Film din cadrul ATF Bucureşti, în 1995, Mail life, a fost premiat la Edinburgh, Montreal, Sankt-Petersburg , fiind achiziţionat de Canal Plus. Din categoria lungmetrajelor de ficţiune, amintim: Faţă în faţă (1999, selectat la Montreal, Helsinki, Alexandria, Los Angeles), Război în bucătărie, 2001 (după un scenariu de Răzvan Popescu, prezentat la Sarajevo, Geneva, Kiev, Albena), Sindromul Timişoara – Manipularea, 2004, Istoria petrolului din România, 2004, Carnetul de partid, Sexul şi anticoncepţionalele, Frica de Securitate, 2007, Dincolo de America, 2008 (Cairo, Viena, Moscova), Casanova, identitate feminină, 2009. Este regizorul şi producătorul lungmetrajului documentar Utopia impusă, 2010 (scenariu de Lucian Dan Teodorovici), reflectare a perioadei comuniste prin cuvinte/ teme cult specifice. ...Mama ei de tranziţie, 2011, imprimă un suflu inedit unei stări ce pare a nu mai lua sfârşit.
Ca dramaturg, Marius Th. Barna este cunoscut prin volumul său de teatru Erotica 2000, care a fost premiat de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru debut, în 2003.
Alături de Alexandru Iclozan, a produs mai multe filme de ficţiune: Umilinţa (regia Cătălin Apostol, Cairo), Viaţa mea sexuală (regia Cornel George Popa, Moscova), Ana (regia Alexa Visarion, Salonic, New-York). În 2014, este producător la Paradox Film.
Volumul de proză scurtă Viaţa ca un meteorit de seară cuprinde şapte creaţii: Îmi tremurau picioarele ca la un cutremur, Dragoste şi ură, Căderea primului guvern revoluţionar, Dacă aş bea o şampanie, O noapte incendiară, Istoria unei zile pline de bani, Converse. Fiecare text aduce în faţa cititorului felii de viaţă, dezvăluind dimensiunile şocante ale personajelor: împătimite, revoluţionare, îndrăgostite, reflexive, meditative, bolnave, selenare, bulversate, extremiste, dilematice, inegale în comportare etc. Motivaţia artistcă se bazează, de cele mai multe ori, pe subtile sugestii privind psihologia personajului. El îşi canalizează toate energiile într-o singură direcţie, toate gândurile sunt blocate de o singură problemă, fie că este ea suspiciunea, neîncrederea, trădarea, gelozia etc. În dezinvoltura lor comportamentală, au convingerea că nu lasă de bănuit că fiecare ar ascunde câte ceva: un viciu, o slăbiciune, un trecut sau chiar un prezent dubios, un păcat crucial nerecunoscut. Notaţiile sunt lapidare, comparaţiile concretizatoare susţin o construcţie bine motivată. Linia portretistică are la bază o latură de esenţă a caracterului uman ilustrat. Este vorba despre un mod de viaţă care exprimă respectarea unor valori instituite şi promovate în funcţie de educaţia şi formaţia fiecărui individ, într-o realitate dură. Urmărirea atentă a conflictului care declanşează acţiunea, punctată de scena/scene semnificative, conferă compoziţiilor un echilibru deosebit. Sunt clare calităţile cinematografice ale creatorului acestor proze în anticiparea transformărilor suferite de personaj/personaje, în perspectiva relaţiei dintre exterioritate şi interioritate, prin modul natural de comunicare.
Este evident că ne aflăm într-un moment bun al prozei scurte realiste contemporane, în care numitorul comun este omul de tranziţie între rău şi bine, între minciună şi adevăr, între ură şi dragoste, conducând către o armonie cotidiană a artelor, căci, aşa cum mărturiseşte un personaj: „După ce ne naştem învăţăm ce e binele şi răul, dragostea şi ura, Dumnezeu şi păcatul. Toate acestea trăiesc în noi, dar cei care ne ţin de mână se simt îndatoraţi să ni le repete pentru a nu le confunda. După ani, care nu rareori sunt mulţi, se naşte în tine o dorinţă căreia ajungi să i te înrobeşti cu toată energia şi puterea ce o posezi şi, condus de o voinţă oarbă, încerci cu o disperare vecină cu nebunia să învingi tot ceea ce ţi se opune, chiar cu riscul de a te pierde pe tine însuţi. Mintea este slabă faţă de ceea ce prin sânge vine de la inimă...ˮ (pag. 17).
Am convingerea că această carte nu va trece neobservată, cu atât mai mult cu cât ea ilustrează într-un fel şi domeniul interferenţei dintre literatură, arta dramatică şi cinematografică şi tot atâtea modalităţi artistice de realizare. (NICOLETA MILEA)
