Cand eram kinder pe vremea lui Ceasca
Jucam foti in curte la blocuri de dimineata pana seara tarziu!
Mult si pana la epuizare..
Eram foarte fericit
Cand mama ma trimtea la cumparaturi
Stateam la coada fara probleme
Paine, banane, cafea, portocale, de toate
Si intodeauna dadeam lovitura
Luam peste rand
Cu mare aplomb si energie aproape revolutionara!
Jucam fotbal-foti in curte si il uram pe administratorul blucului vecin
Grasul, porcul cum il fluieram ne taia mingea de 13 lei
Ne trimitea la plimbare cum ne prindea
Il uram, mult si ne tot frecam ridichea cum sa ne razbunam....
Am gasit intr-o dupa-amiaza eu si Nelu
Sa-l asteptam dimineata pe fiu-sau, a lui porcu', cand venea de la lapte!
Asa am facut exact!
A doua zi de dimi, cand curtea era goala!
L-am prins cu doua sticle si un-doi i le-am spart.
Era in sandale si laptele i se scurgea pe picioare.
Ambele sticle s-au dus
I-am tras o palma si i-am zis lui taica-sau sa nu ii zica nimic!
Am jucat apoi fotbal intr- una si fara probleme...
Super si la porti din caramida!
Apoi am mers la scoala....
dar vorbeam mult in banca...
Scoala solida, Bastia nu gluma,
Pana cand Dira a vrut sa ma corijezeze si recilceze
Pe mine si pe un friend Sandu ne-a pus
Sa strangem sticle si borcane din toata clasa!
4 sticle de un litru si 4 borcane de castraveti
De cap de coleg...
Le strageam si notam intr-un caietel dictando
Apoi cu ele ne caram si le duceam
In marile pivnite catocombe ale scolii liceului Bastilia
Dar de aici cu o miscare doua
Ne umpelam plasele cu alte sticle goale
De sampanie, groase, verzi
Ce apoi cu bani grei le vindeam la un chios de langa strada 1 Mai!
Trei luni apoi am mancat isleruri, prajituri dulci gramada, batoane de ciocolata....
Ne-am pus burta la cale cu dulciuri gramada!
Asta da lovitura!
Pe ultra-bune-adevarat si cand eram pioneri fruntasi!
vineri, 15 aprilie 2011
duminică, 10 aprilie 2011
VIATA MEA SEXUALA, din 29.04.2011, pe ECRANE
VIATA MEA SEXUALA, un film de CORNEL GEROGE POPA, din 29.04.2011, pe ecrane. Cu: Cristina Florea, Gabriel Spahiu, Vlad Zamfirescu, Valentin Uritescu, Madalina Ghitescu, Avram Iclozan, George Alexandru, Magda Catone. O productie Paradox Film, cu sprijinul CNC si TVR.
Parteneri media: TVR, SRR, Sapterseri.ro, Zilesinopti.ro, oops.ro, zoomtv.ro, optimalmedia.ro,videofil.ro, cinefan.ro, clearchanel.ro, imediaadvertising.ro, radioZU.
Dorina lucrează într-un sex-shop oarecare din Bucureşti. Vinde produsele expuse, are un plan de făcut, ţine o gestiune şi îi este mai frică de hoţi, decît de homosexuali.
Nu face mare caz de slujba ei, considerînd-o una aproape obişnuită, pînă va gasi altceva mai bun. Dar îi este greu să găsească: a abandonat facultatea pentru a-şi îngriji părinţii, creşte singură un copil din flori.
Toată lumea ştie că tatăl copilului e plecat în străinătate. Viaţa ei, foarte strîmtă şi deloc spectaculoasă, se împarte între serviciu şi casă. Vecinele o bîrfesc, propriul tată o detestă, colegii nu o înţeleg.
Într-o noapte, adevăratul tată al copilului apare pe neaşteptate în sex-shop. Şi lucrurile scapă de sub control.
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Moartea unui sef de stat!
Atat de mult a plouat in acea zi
nenorocita si trista
cand eram la gradi
si mama, mamica mea nu mai venea.....
ploua intr-una...
si nu venea....
tantile educatoare ne impingeau in colturi
noi cu jucariile nu ne mai jucam
ploaia lovea la ferestre intr-una
si mama nu venea
era un plicits intr-una
si o suparare imensa ca ea si altele mamici tot intarziau
iar noi nimica nu stiam
pana intr-un tarziu
dupa mai multe ore
cand a venit sa ma ia
si am aflat ca murise dej
si-l ingropasera in tristete si plansete
si nu mai stiu pe unde i-au carat pe toti...
si nu stiu pe unde de la institut pe mama o plimbasera
in ploaie de la dimineata pana seara
si ea si altele abia intr-un tarziu...
ajunsera sa ma ia acasa
ploua enorm
si din travai ploua si era trist
tare m-am supara pe dej
ce viata ce chin si pe ce ploaia mama umblase
iar pe tata cand santul il asculta si injura
si ep dej si pe ceasca, mai abitir
de indata il intelegeam....
nenorocita si trista
cand eram la gradi
si mama, mamica mea nu mai venea.....
ploua intr-una...
si nu venea....
tantile educatoare ne impingeau in colturi
noi cu jucariile nu ne mai jucam
ploaia lovea la ferestre intr-una
si mama nu venea
era un plicits intr-una
si o suparare imensa ca ea si altele mamici tot intarziau
iar noi nimica nu stiam
pana intr-un tarziu
dupa mai multe ore
cand a venit sa ma ia
si am aflat ca murise dej
si-l ingropasera in tristete si plansete
si nu mai stiu pe unde i-au carat pe toti...
si nu stiu pe unde de la institut pe mama o plimbasera
in ploaie de la dimineata pana seara
si ea si altele abia intr-un tarziu...
ajunsera sa ma ia acasa
ploua enorm
si din travai ploua si era trist
tare m-am supara pe dej
ce viata ce chin si pe ce ploaia mama umblase
iar pe tata cand santul il asculta si injura
si ep dej si pe ceasca, mai abitir
de indata il intelegeam....
O CARTE "STRONG"!
O CARTE STRONG: 'DE CE SE UCIDD OAMENII' de Bogdan Ficeac.
Autorul marturiseste: Torturarea semenilor, omuciderile şi masacrele în masă au marcat întreaga istorie a omenirii. Numai în secolul XX au fost ucişi circa două sute de milioane de oameni în războaie sau de către propriile guverne. În acelaşi secol, omul a inventat arme teribile ce pot provoca nu doar extincţia speciei umane, ci şi distrugerea întregii planete. Şi totuşi, omul este o fiinţă uimitoare, singura înzestrată cu raţiune, un explorator înnăscut care a ajuns deja pe alte corpuri cereşti, un creator de excepţie, un univers unic şi irepetabil de emoţii şi sentimente nobile. Dar şi un rezervor de pasiuni mistuitoare, de ură şi de cruziime.
Cartea aparuta recent la editura Rao, se citeste pe nerasuflate, desi este docta, bogat epic, substantiala, chiar exausiva. O adevarata "enciclopedie a moravurilor umane" (prof Constantin Dulcan). Avand la baza o teza de doctorat in sociologie a autorul, cartea reflecta prin scriitura clara, limpede, impresionata in travaliu si informatie, natura umna dintr-o multitudine de unghiuri.
Ficeac face un inventar al teoriilor despre agresivitate, sondeaza pshicul uman atat din interior, cat si din exterior, dar mai ales urmareste doct evolutia fiintei umane. El nu ezita sa raporteze agresivitatea, ‚extrem de propie fiintei umane’, fie in legatura cu ‚simtul propietatii’, cu ierarhizarea sociala, cu delimitarile culturale, sau sa o raporteze la arhetipuri societii umane in care actul de a ucide devine ritual.
Observatiile sale deosebit de pertinente, documentate, analitice, ne probeaza cat de propie a devenit societatii umane agresivitatea, efectele si ‚performantele ei’, atat anuale, cat si in contemporanietate, atat in real, dar si virtual.
O carte manual, complet diferita de stilul ‚eseistic’ autohton. Chiar daca pare cliseic sa spunem: si avertismnet, ea este un manual extrem de cuprinzator a ceea ce natura umana a fost si este capabila a fi.
Nu putem sa nu citam inca din autor: Cum se împacă aceste extreme ale naturii umane? Este omul un ucigaş înnăscut sau învaţă să ucidă de la semenii săi? Cum funcţionează mintea umană de face posibile orori inimaginabile? De fapt, de ce se ucid oamenii? Este întrebarea fundamentală la care îşi propune să răspundă această carte. Demersul multidisciplinar al autorului porneşte de la genocid şi ajunge până la funcţionarea structurilor neurale, chiar la nivel de sinapsă, iar finalul cărţii propune o viziune surprinzătoare asupra viitorului imediat, pentru care omenirea s-ar putea să fie prea puţin pregătita.
Da! O CARTE ‚STRONG’!
http://ficeac.wordpress.com/
ZOLTAN ROSTAS, conferentiaza, 12.04.2011
Zoltan Rostas, un autentic discipol a lui Dimitrie, o sonomitate in materie de socilogie conferentiaza pe 12.04.2011. Am avut onoarea sa ii remarcam pe acest blog cartile de istorie orala de la Curtea Veche.
DE CE (NU) ESTE NEVOIE DE UN ALT INTERBELIC?
Conferintele "Mircea Vulcanescu"
Marti, 12 aprilie, de la ora 18:00, la Clubul Taranului, profesorul Zoltán Rostás va raspunde la intrebarea DE CE (NU) ESTE NEVOIE DE UN ALT INTERBELIC?, in cadrul unei noi conferinte din seria de conferinte "Mircea Vulcanescu".
Zoltán Rostás este profesor doctor al Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti; autorul a numeroase studii de istorie sociala si de istorie orala printre care:
Monografia ca utopie, Interviu cu Henri H. Stahl, Editura Paideia, Bucuresti, 2000
O istorie orala a Scolii Sociologice de la Bucuresti, Editura Printech, Bucuresti, 2001
Chipurile orasului. Istorii de viata din Bucuresti. Secolul XX, Editura Polirom, Iasi, 2002
Atelierul gustian. O abordare organizationala, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005
Parcurs intrerupt. Discipolii scolii gustiene din anii 30, Editura Paideia, Bucuresti, 2006
Conferintele "Mircea Vulcanescu" au menirea sa constituie la MTR un spatiu al dialogului intelectual centrat pe teme ale stiintelor socio-umane, cu deosebire orientat spre tematica raportului intre traditie si modernitate in istoria si devenirea culturii si civilizatiei romanesti a secolului XX si a inceputului de secol XXI. De asemenea, dialogul intre cultura si religie va fi privilegiat ca tema de reflectie si dezbatere.
Mai multe informatii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Moderatorul conferintelor va fi Mihai Gheorghiu, cercetator MTR.
Partener: Clubul Taranului
Parteneri media: 24-Fun, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, Port.ro, Hot News, webpr.ro, LiterNet, Observator cultural, Cultura, LacasuriOrtodoxe.ro, onlinegallery.ro, modernism.ro, ArtClue, www.comunicatedepresa.ro
--------
Muzeul National al Taranului Roman
Soseaua Kiseleff, nr. 3
info@muzeultaranuluiroman.ro
www.muzeultaranuluiroman.ro
facebook.com/MuzeulTaranului
twitter.com/MuzeulTaranului
CONVERSE, proza scurta
Cartier de blocuri. Cutii de chibrite. Vio trece printre alei.
O alee, o ia pe la stanga. Apoi la dreapta. Intra in scara unui
bloc.
Usa se deschide si Vio intra in micul hol al apartamentului. Isi lasa rucsacul in hol si intra la bucatarie unde mama, Dorina, 47 de ani, mai plinuta, gateste de zor. Un miros de manacare. Ardei umpluti sunt pe terminate.
-Buna, mama!
-Te pupa mama...Stai jos sa manaci.
-Mama ma nenorocesti. Ardei astia, grasimi...se pun imediat.
De ce crezi ca fug seara. Nu stiu..si asa unsurosi...fain, dar grasi...atata carne mananca oamenii si sarbatorile care au trecut...
-Ceva teste?
-Inca nu. Saptamana viitoare. Dar la mate sunt sigura ca e de bine,
iar emotiile ce le am la romana sunt mici...
-Simularea asta o sa intre in calcul la admitere nu?
-Asa se zice, dar inca nu e clar...
-Nu pot sa inteleg.
-Asa e pentru toata lumea. Mama fa-mi repede niste paste,
ceva cu parmezan usor...ca nu mananc carne...Mami, iubire...stii de excursia de vineri de la Sinaia...
-Sa nu spui ca mai trebuie platit ceva. Tata iti da maine banii de
buzunar...1 milion...sa nu te rogi de unii...
-Mama...e primavara, munte o sa fie superb. Asculata-ma. As vrea sa imi i-au niste CONVERSI!
-Ce tu? Ce conserve?!
-Mama esti o gospodina perfecta! ConversE! Marca!!!Tenisi cooli
sunt la UNIREA, albi cu verde, 1 milion si saptesute te implor...stii cat te iubesc....
-Iubirea mea...eu iau bani peste zece zile...tata peste o sapatamana...s-a imprumtat sa iti dea bani 2 milione excursia si
milionul de cheltuiala...am inteles ca stai trei zile..
-Mami...nu pot sa merg la munte fara CONVERSI..si asa umblu
cum umblu imbracata...
-Ma eu te inteleg...dar ce sa fac..
-Fa ceva...suna-l pe tata, dar fa ceva...Asa e moda..asa e filmul...decat fara mai bine stau acasa...deschide ferestra ca e un abur
Nu mai asteapta multe se ridica, cu o farfurie, cu un sanwich minuscul si paraseste camera. Dorina a ramas singura. Lasa mancarea pe foc .Sta pe ganduri. Deschide ferestra. Isi ia un mobil ordinar si o suna pe prietena ei Felicia. Bipeaza numarul ingadurata.
-Feli...sunt eu Dorina. Ce faci la spital de garda? Poti vorbi..asa o leaca...mai trebuie sa iti mai dau cinci sute...tu cum mai stai...inteleg...pana saptamana viitoare...am inteles..pleaca fata la munte si stii sa nu se ude...
Nu prea a rezolvat mare lucru. Iese din bucatarie.
Bate la usa camerei Vioricai. Deschide. Acesta vorbeste la telefon. O vede ii face semn sa o lase singura, dar de indata se ridica, o retine si ii arata pe ecranul computerului unde sunt niste tenisi CONVERSE, verzi si cu dungi albe care troneaza ecranul, Dorina se uita mirata, nu zice nimic, apoi Vio ii arata ca vorbeste la telefon si nu poate vorbi cu ea de fata si Dorina retrage inchizand cu grija usa.. Se duce in sufragerie. Sta acolo singura. Clipe lungi nestiind ce sa faca. Apare Vio.
-Ai gasit ceva, mami?
-Ce sa gasesc..uite am sunat-o pe Felicia..
-Si pe tata?
-Ce sa-l mai sun pe tata? Sa-l mai intorc pe dos, uiti ca a avut doua luni libere....ca iarna nu pune nimeni termopane....
-Sa-i zici ca sunt ca si o tiganca in clasa...ca mai bine ma lasati
la orfelinat...nu sa ma luati degeaba.....sa vede ca nu esti mama mea
-Vio....Vio incepe sa faca ture prin sufragerie. Gesticuleaza aproape plangand.
-Se vede ca nu esti mama mea..ci asa de rezerva si eu de umplutura.... sa ai si un un copil...suna-l... sa-i zici ca
stiu ca mi-au zis cinci luni unii...si se vede ca nu semanam...da de ce dracu' v-ati pus sa ma luati ca nu aveam treaba ...ma
luau altii nu niste nenorociti ca voi...
-Vio! Nu stii ce vorbesti...
-Stii ca sunt a nimanui..nu asa face o mama adevarata...cauta, gaseste solutii da tu ce stii, ce te doare pe tine ca o sa fiu ca si o calica...o pereche obisnuiti de CONVERSI!Sa fiu ca si tine...
Dar eu vreau si altceva...De aia invat ca sa ajung la ASE! Si nu la tejghea. Intelegi?...Si daca o data pe semestru. Merg si eu intr-o excursie...O data mama, ca nu merg saptamanal...Am zis eu ceva ca nu aveti vila la Sinaia? sa alerg sa ma catar pe munte, sa rad, sa dansez seara si nu sa fiu crispata si disperata...Fericirea e simpla...o pereche de CONVERSI, albi cu verde...
-Vio imi impietresti inima...
-O lasa-ma, mai bine eram la orfelinat, imi gaseam unul sa
mi-i faca cadou....Lasa-ma...lasa-ma.
Vio a iesit si a fugit in camera ei. Usa ca s-a inchis in forta, cheia rotita in clanta. Dorina este stana de piatra. Nu zice nimic. Se imbraca mecanic. Paraseste apartamentul. In tacere.
Dorina iese din bloc si o ia pe aleea. Trece de pe o alee pe alta. E micuta as cum o vedem din departare. Afara parca picura, ea isi strage fasul in jurul copului sa se protejeze de frig. Intra intr-un mic chiosc de cartier. Un mic magazin cum sunt pline cartierele. Dorina intra in chiosc. E magazinul in care lucreza ea ca si vanzatoarea. Colega ei de schimb tocmai toarna cafea macinata
-Ce faci Dori. Iti lipsim? Ai ramas fara ulei.
-Sefa nu e aici?
-E prin zona. Revine intr-o juma’ de ceas...
-O astept...
S-a asezat pe un scaun intr-un colt langa o sobita ce da o caldura mica. E asa obosita de griji si nu prea in apele ei. Colega ei continua sa serveasca diferiti clienti. Timpul trece incet. Colega ii face o cafea si i-o da printre alte treburi sau clienti care ii serveste intr-un. Sunt amandoua plictisite. Nu prea isi vorbesc.
Apare sefa. A parcat anterior masina, observata de Dorina care se ridica de pe scaun si o astepta in picioare intr-o pozitie docila.
-Buna fetelor!
-Ce faci, Dori nu ai fost de dimineata?
-Ba da, dna Camelia. Aveam o mica problema...
-Orice numai bani nu!
-Merge micuta mea in excursie la Sinaia si mai trebuie sa ii iau una-alta...stiti cum sunt copii.
-Stiu ca si eu am doi si sunt si la facultate. Nu vor sa mearga la cursuri ca mie bine si iau ceva partime sa fac bani, parca poti sa faci si bani si scoala...Nu POT Dori ca imi vin distribuitori
si am plati de facut, iar incasarile stii si voi ca au fost mici...
-2 milioane sefa.
-LUNI! Nu mai insista. Iti dau luni in avans.Ca azi intr-o ora vin aia de la COCA COLA si stii si tu daca nu le platesc 75 milioane imi taie discount-urile...Dorina a intepenit. Sefa e clara in vorbe. Dorina. Nu mai zice nimic. Paraseste chisocul trista rau.
Iata-o trecand printre alei. O vedem trecand prin fata scarii de bloc de unde iesit. Trece de colo colo, plimbandu-se asa fara rost si pe ganduri. Mai trec vecini cu care se saluta mecanic. Dupa vreo doua ture intra in bloc. Asteapta liftul. Urca in cabina de lift. Observam becurilor palpind pana la sase, apoi liftul se opreste si din nou becurile palpaie si liftul coboara la etajul trei.
Dorina iese din lift,asa muncita de ganduri, suna la un apartament. Apare Vasile, administratorul blocului, 55 de ani, inalt, matalos, imbracat de casa cu un sfeter tricotat. Cand o descopera pe Dorina se si uita asa ciudat in jur.
-Ce e? La sapte, fac incasari.Jos in administratie...
-Aveam ceva...nu sunteti singur?
-Ba da. Intra....Ii face loc sa intre si inchide usa grabit dupa ea.
O bucatarie miniscula de bloc. E luna. Vasile e singur. Dar curatenie e bec. El se aseaza pe un scaun la o masa unde sunt cateva dosare, stampila si cutia pentru bani.
-Ce e Dorina?...Vocea sa a devenit mai blanda. Ea se aseaza obosita pe scaun de langa el. Trista si abatuta.
-Sunt terminata. Imi trebuie urgent 2 milioane.
-Si mie pensia imi vine peste doua saptamani. Iara vrei sa iau
din casa?!? Vine un control si ma face de bacanie. Stii ca ma tot reclama Teodorescu!?!
-Ti-i dau luni, cel tarziu marti. Ca iau un avans de la butic.
-Tu stii ca eu tin la tine. De cate ori nu te-am ajutat.
Nu ne-am mai vazut de mult...O priveste mai amabil, cu ganduri, mana sa ii mangaie incet palma femeii. Ea nu pare a reactiona. E plina de tristetile ei. Sfarsita si obosita de discutiile cu Vio, de plimbarile prin ceata, prin chiosc si de una alta.
-Ma asteapta Viorica nevoie-mare.Sunt terminata si fara nci un chef.Dar mai trec eu pe la tine. Stii ca nu te aburesc...
Vasile da aprobator din cap. Se ridica bolovanos si o inconjoara pe Dorina. Se lipeste de ea si o prinde de la spate de sani. O ridica in picioare si o saruta cu pofta. Ea nu prea e in forma, mai flasca. El o pipaie intr-un asa mai primitiv. Ea nu il respinge, il accepta tacit si obosita. Trupul ei pietros nu reactioneaza. Isi lasa capul pe pieptul lui solid si obosita murmura.
-Vin poimaine, poimaine, poimaine.Bem o cafea pe dupa pranz cand ies.
El da aprobator din cap, dar nu se poate retine sa nu o mai tina in brate cateva minute si sa o pipaie intr-una. Cum ea e asa intepenita o lasa sa se scurga pe scaun. Se aseaza si el pe scaun, asa incalzit si putin obosit de acesta mica inflacareala erotica.
Deschide cutia de bani, marunti, dar si niste sute si zeci de lei.
Ii socoteste douazeci de bancnote de o suta de mii lei, asa cu degetele sale groase cu care invarte meserias banii. Ii numara banii. Ea ii ia banii, aproape sa ii pupe mana, il saruta zgomotos pe obraz. Isi baga banii in buzunar.
-Multam fain. Fug.Ma asteapta Viorica.
Iese in fuga din bucatarie si paraseste in graba apartamentul.
Pe aragaz e o oala de manacare. Dorina sta obosita pe scaun. De cealalta parte a mesei e Dumitru sotul ei care mananca cu pofta o ciorba.
-Fii atenta ca poate ne cheama si sambata. Nu e rau ca platesc...
Macar sa fie...Am facut si un ciubuc ca da aia am intarziat...
Viorica?
-Mi-a cerut niste bani si a plecat sa isi ia niste tenisi.
-Ai avut?
-Am cerut de la sefa...si i-am dat sa ii fac o bucurie...
-Bine ai facut. Ca e fata buna. Felul doi?
Ea se ridica si pune ardeii umpluti in farfurie. El scoate din buzunarul de la piept o chitanta si o pune sprijinita de fereastra
-Era la caserie jos deschis si am intrat sa platesc intretinerea, ca nu imi place sa raman scris acolo pe panou cu restante. Si stii ceva?
-Ce?
-Nea Vasile e salon. Mi-a zis ca imi trece un milion din fondul de
rulment, sa il dau restulla inceputul lunii urmatoare. Sa pui chitanta in sertar....Ea ia chitanta si o pune in vitrina dulapului de la bucutarie. revine la masa si se aseaza privindu-si barbatul cum manancu cu pofta mancarea.
-Ce viata...
-Si vremea asta ploiasa. Abia astept sa vina fata...
Mananca in tacere. O tacere blanda se lasa in bucatarie in care cei doi sunt la masa. Clipe lungi si calme se scurg incet. Se aude usa de la intrare. Ochii lui Dumitru se umplu de bucurie. Usa de la bucatarie se deschide si intra Viorica cu plasa in mana.
E vesela nevoie mare. Scoate niste tenisi CONVERSE, verde cu alb, pe care ii arata elor doi care zambesc cu drag.
-Cadou de la mama DRAGUTA! Dar pupici la amandoi!...Ii pupa pe amandoi parintii.
-Bravo! Sa ii porti sanatoasa.
-Promit note mari la teste.
-Asa sa fie.
Ea se invarte vesela cu tenisi prin mica bucatarie. Se aseaza pe un scaun si ii incalta. Rapid. Se invarte prin bucatarie. Vesela fredonand. Isi scoate din geaca un telefon Il bipeaza.
-Il sun pe Dinu sa ne vedem jos sa ma admire. Ca zbor. Pupici.
Fug pana jos o jumatate de ora....Le trimite o bezea din usa bucatariei si iese in graba vorbind la telefon. E toata un zambet.
Cei doi raman la masa privindu-se cu drag.
2011
Marius Th Barna
O alee, o ia pe la stanga. Apoi la dreapta. Intra in scara unui
bloc.
Usa se deschide si Vio intra in micul hol al apartamentului. Isi lasa rucsacul in hol si intra la bucatarie unde mama, Dorina, 47 de ani, mai plinuta, gateste de zor. Un miros de manacare. Ardei umpluti sunt pe terminate.
-Buna, mama!
-Te pupa mama...Stai jos sa manaci.
-Mama ma nenorocesti. Ardei astia, grasimi...se pun imediat.
De ce crezi ca fug seara. Nu stiu..si asa unsurosi...fain, dar grasi...atata carne mananca oamenii si sarbatorile care au trecut...
-Ceva teste?
-Inca nu. Saptamana viitoare. Dar la mate sunt sigura ca e de bine,
iar emotiile ce le am la romana sunt mici...
-Simularea asta o sa intre in calcul la admitere nu?
-Asa se zice, dar inca nu e clar...
-Nu pot sa inteleg.
-Asa e pentru toata lumea. Mama fa-mi repede niste paste,
ceva cu parmezan usor...ca nu mananc carne...Mami, iubire...stii de excursia de vineri de la Sinaia...
-Sa nu spui ca mai trebuie platit ceva. Tata iti da maine banii de
buzunar...1 milion...sa nu te rogi de unii...
-Mama...e primavara, munte o sa fie superb. Asculata-ma. As vrea sa imi i-au niste CONVERSI!
-Ce tu? Ce conserve?!
-Mama esti o gospodina perfecta! ConversE! Marca!!!Tenisi cooli
sunt la UNIREA, albi cu verde, 1 milion si saptesute te implor...stii cat te iubesc....
-Iubirea mea...eu iau bani peste zece zile...tata peste o sapatamana...s-a imprumtat sa iti dea bani 2 milione excursia si
milionul de cheltuiala...am inteles ca stai trei zile..
-Mami...nu pot sa merg la munte fara CONVERSI..si asa umblu
cum umblu imbracata...
-Ma eu te inteleg...dar ce sa fac..
-Fa ceva...suna-l pe tata, dar fa ceva...Asa e moda..asa e filmul...decat fara mai bine stau acasa...deschide ferestra ca e un abur
Nu mai asteapta multe se ridica, cu o farfurie, cu un sanwich minuscul si paraseste camera. Dorina a ramas singura. Lasa mancarea pe foc .Sta pe ganduri. Deschide ferestra. Isi ia un mobil ordinar si o suna pe prietena ei Felicia. Bipeaza numarul ingadurata.
-Feli...sunt eu Dorina. Ce faci la spital de garda? Poti vorbi..asa o leaca...mai trebuie sa iti mai dau cinci sute...tu cum mai stai...inteleg...pana saptamana viitoare...am inteles..pleaca fata la munte si stii sa nu se ude...
Nu prea a rezolvat mare lucru. Iese din bucatarie.
Bate la usa camerei Vioricai. Deschide. Acesta vorbeste la telefon. O vede ii face semn sa o lase singura, dar de indata se ridica, o retine si ii arata pe ecranul computerului unde sunt niste tenisi CONVERSE, verzi si cu dungi albe care troneaza ecranul, Dorina se uita mirata, nu zice nimic, apoi Vio ii arata ca vorbeste la telefon si nu poate vorbi cu ea de fata si Dorina retrage inchizand cu grija usa.. Se duce in sufragerie. Sta acolo singura. Clipe lungi nestiind ce sa faca. Apare Vio.
-Ai gasit ceva, mami?
-Ce sa gasesc..uite am sunat-o pe Felicia..
-Si pe tata?
-Ce sa-l mai sun pe tata? Sa-l mai intorc pe dos, uiti ca a avut doua luni libere....ca iarna nu pune nimeni termopane....
-Sa-i zici ca sunt ca si o tiganca in clasa...ca mai bine ma lasati
la orfelinat...nu sa ma luati degeaba.....sa vede ca nu esti mama mea
-Vio....Vio incepe sa faca ture prin sufragerie. Gesticuleaza aproape plangand.
-Se vede ca nu esti mama mea..ci asa de rezerva si eu de umplutura.... sa ai si un un copil...suna-l... sa-i zici ca
stiu ca mi-au zis cinci luni unii...si se vede ca nu semanam...da de ce dracu' v-ati pus sa ma luati ca nu aveam treaba ...ma
luau altii nu niste nenorociti ca voi...
-Vio! Nu stii ce vorbesti...
-Stii ca sunt a nimanui..nu asa face o mama adevarata...cauta, gaseste solutii da tu ce stii, ce te doare pe tine ca o sa fiu ca si o calica...o pereche obisnuiti de CONVERSI!Sa fiu ca si tine...
Dar eu vreau si altceva...De aia invat ca sa ajung la ASE! Si nu la tejghea. Intelegi?...Si daca o data pe semestru. Merg si eu intr-o excursie...O data mama, ca nu merg saptamanal...Am zis eu ceva ca nu aveti vila la Sinaia? sa alerg sa ma catar pe munte, sa rad, sa dansez seara si nu sa fiu crispata si disperata...Fericirea e simpla...o pereche de CONVERSI, albi cu verde...
-Vio imi impietresti inima...
-O lasa-ma, mai bine eram la orfelinat, imi gaseam unul sa
mi-i faca cadou....Lasa-ma...lasa-ma.
Vio a iesit si a fugit in camera ei. Usa ca s-a inchis in forta, cheia rotita in clanta. Dorina este stana de piatra. Nu zice nimic. Se imbraca mecanic. Paraseste apartamentul. In tacere.
Dorina iese din bloc si o ia pe aleea. Trece de pe o alee pe alta. E micuta as cum o vedem din departare. Afara parca picura, ea isi strage fasul in jurul copului sa se protejeze de frig. Intra intr-un mic chiosc de cartier. Un mic magazin cum sunt pline cartierele. Dorina intra in chiosc. E magazinul in care lucreza ea ca si vanzatoarea. Colega ei de schimb tocmai toarna cafea macinata
-Ce faci Dori. Iti lipsim? Ai ramas fara ulei.
-Sefa nu e aici?
-E prin zona. Revine intr-o juma’ de ceas...
-O astept...
S-a asezat pe un scaun intr-un colt langa o sobita ce da o caldura mica. E asa obosita de griji si nu prea in apele ei. Colega ei continua sa serveasca diferiti clienti. Timpul trece incet. Colega ii face o cafea si i-o da printre alte treburi sau clienti care ii serveste intr-un. Sunt amandoua plictisite. Nu prea isi vorbesc.
Apare sefa. A parcat anterior masina, observata de Dorina care se ridica de pe scaun si o astepta in picioare intr-o pozitie docila.
-Buna fetelor!
-Ce faci, Dori nu ai fost de dimineata?
-Ba da, dna Camelia. Aveam o mica problema...
-Orice numai bani nu!
-Merge micuta mea in excursie la Sinaia si mai trebuie sa ii iau una-alta...stiti cum sunt copii.
-Stiu ca si eu am doi si sunt si la facultate. Nu vor sa mearga la cursuri ca mie bine si iau ceva partime sa fac bani, parca poti sa faci si bani si scoala...Nu POT Dori ca imi vin distribuitori
si am plati de facut, iar incasarile stii si voi ca au fost mici...
-2 milioane sefa.
-LUNI! Nu mai insista. Iti dau luni in avans.Ca azi intr-o ora vin aia de la COCA COLA si stii si tu daca nu le platesc 75 milioane imi taie discount-urile...Dorina a intepenit. Sefa e clara in vorbe. Dorina. Nu mai zice nimic. Paraseste chisocul trista rau.
Iata-o trecand printre alei. O vedem trecand prin fata scarii de bloc de unde iesit. Trece de colo colo, plimbandu-se asa fara rost si pe ganduri. Mai trec vecini cu care se saluta mecanic. Dupa vreo doua ture intra in bloc. Asteapta liftul. Urca in cabina de lift. Observam becurilor palpind pana la sase, apoi liftul se opreste si din nou becurile palpaie si liftul coboara la etajul trei.
Dorina iese din lift,asa muncita de ganduri, suna la un apartament. Apare Vasile, administratorul blocului, 55 de ani, inalt, matalos, imbracat de casa cu un sfeter tricotat. Cand o descopera pe Dorina se si uita asa ciudat in jur.
-Ce e? La sapte, fac incasari.Jos in administratie...
-Aveam ceva...nu sunteti singur?
-Ba da. Intra....Ii face loc sa intre si inchide usa grabit dupa ea.
O bucatarie miniscula de bloc. E luna. Vasile e singur. Dar curatenie e bec. El se aseaza pe un scaun la o masa unde sunt cateva dosare, stampila si cutia pentru bani.
-Ce e Dorina?...Vocea sa a devenit mai blanda. Ea se aseaza obosita pe scaun de langa el. Trista si abatuta.
-Sunt terminata. Imi trebuie urgent 2 milioane.
-Si mie pensia imi vine peste doua saptamani. Iara vrei sa iau
din casa?!? Vine un control si ma face de bacanie. Stii ca ma tot reclama Teodorescu!?!
-Ti-i dau luni, cel tarziu marti. Ca iau un avans de la butic.
-Tu stii ca eu tin la tine. De cate ori nu te-am ajutat.
Nu ne-am mai vazut de mult...O priveste mai amabil, cu ganduri, mana sa ii mangaie incet palma femeii. Ea nu pare a reactiona. E plina de tristetile ei. Sfarsita si obosita de discutiile cu Vio, de plimbarile prin ceata, prin chiosc si de una alta.
-Ma asteapta Viorica nevoie-mare.Sunt terminata si fara nci un chef.Dar mai trec eu pe la tine. Stii ca nu te aburesc...
Vasile da aprobator din cap. Se ridica bolovanos si o inconjoara pe Dorina. Se lipeste de ea si o prinde de la spate de sani. O ridica in picioare si o saruta cu pofta. Ea nu prea e in forma, mai flasca. El o pipaie intr-un asa mai primitiv. Ea nu il respinge, il accepta tacit si obosita. Trupul ei pietros nu reactioneaza. Isi lasa capul pe pieptul lui solid si obosita murmura.
-Vin poimaine, poimaine, poimaine.Bem o cafea pe dupa pranz cand ies.
El da aprobator din cap, dar nu se poate retine sa nu o mai tina in brate cateva minute si sa o pipaie intr-una. Cum ea e asa intepenita o lasa sa se scurga pe scaun. Se aseaza si el pe scaun, asa incalzit si putin obosit de acesta mica inflacareala erotica.
Deschide cutia de bani, marunti, dar si niste sute si zeci de lei.
Ii socoteste douazeci de bancnote de o suta de mii lei, asa cu degetele sale groase cu care invarte meserias banii. Ii numara banii. Ea ii ia banii, aproape sa ii pupe mana, il saruta zgomotos pe obraz. Isi baga banii in buzunar.
-Multam fain. Fug.Ma asteapta Viorica.
Iese in fuga din bucatarie si paraseste in graba apartamentul.
Pe aragaz e o oala de manacare. Dorina sta obosita pe scaun. De cealalta parte a mesei e Dumitru sotul ei care mananca cu pofta o ciorba.
-Fii atenta ca poate ne cheama si sambata. Nu e rau ca platesc...
Macar sa fie...Am facut si un ciubuc ca da aia am intarziat...
Viorica?
-Mi-a cerut niste bani si a plecat sa isi ia niste tenisi.
-Ai avut?
-Am cerut de la sefa...si i-am dat sa ii fac o bucurie...
-Bine ai facut. Ca e fata buna. Felul doi?
Ea se ridica si pune ardeii umpluti in farfurie. El scoate din buzunarul de la piept o chitanta si o pune sprijinita de fereastra
-Era la caserie jos deschis si am intrat sa platesc intretinerea, ca nu imi place sa raman scris acolo pe panou cu restante. Si stii ceva?
-Ce?
-Nea Vasile e salon. Mi-a zis ca imi trece un milion din fondul de
rulment, sa il dau restulla inceputul lunii urmatoare. Sa pui chitanta in sertar....Ea ia chitanta si o pune in vitrina dulapului de la bucutarie. revine la masa si se aseaza privindu-si barbatul cum manancu cu pofta mancarea.
-Ce viata...
-Si vremea asta ploiasa. Abia astept sa vina fata...
Mananca in tacere. O tacere blanda se lasa in bucatarie in care cei doi sunt la masa. Clipe lungi si calme se scurg incet. Se aude usa de la intrare. Ochii lui Dumitru se umplu de bucurie. Usa de la bucatarie se deschide si intra Viorica cu plasa in mana.
E vesela nevoie mare. Scoate niste tenisi CONVERSE, verde cu alb, pe care ii arata elor doi care zambesc cu drag.
-Cadou de la mama DRAGUTA! Dar pupici la amandoi!...Ii pupa pe amandoi parintii.
-Bravo! Sa ii porti sanatoasa.
-Promit note mari la teste.
-Asa sa fie.
Ea se invarte vesela cu tenisi prin mica bucatarie. Se aseaza pe un scaun si ii incalta. Rapid. Se invarte prin bucatarie. Vesela fredonand. Isi scoate din geaca un telefon Il bipeaza.
-Il sun pe Dinu sa ne vedem jos sa ma admire. Ca zbor. Pupici.
Fug pana jos o jumatate de ora....Le trimite o bezea din usa bucatariei si iese in graba vorbind la telefon. E toata un zambet.
Cei doi raman la masa privindu-se cu drag.
2011
Marius Th Barna
joi, 7 aprilie 2011
STAPANUL PODULUI!
STAPANUL PODULUI
eram kinder pe strada 1 mai
in anii cica faini ai lui ceasca
si zilnic ne caram in parcul cu trandafiri
sa culegem dupa ploaie
pe zece lei o punga de ciuperci
mai si pescuiam pe crisul alaturat
unde in fiecare vara se inecau la baraj vreo doi, trei...
vara era foarte fain
si intr-un an a aparut unul vincze
baiat bun si blond si ungur
taica-su facuse ceva puscarie
cred ca asa de-a moaca
dar vincze era smecher mare si ne vrajise intr-una
de strangeam bani
multi vreo 25 lei
pentru ca vincze sa sara de pe pod in cris
de la vreo cinci metri fehes
in marea nostra admiratie
noi aliniati unul langa altul pe malul crisului
cu inima cat un purice
ne uitam la el cum mergea pe balustrada podului
el stapanul podului!
mergea pana la mijlocul crisului unde in apa sarea
era un rege, tarzan, tare nu gluma!
nebunia lui si obsesia
era sara cand trecea tranvaiul!
isi regla mersul incet, ca o felina, cand tranvaiul pe pod intra
iar vatmanul care il observa
si de indata frana, incetinea si oprea
exact in centrul podului
iar abia atunci vincze sarea in marele cris
natural pe banii nostri cei 25 de lei!
Dar era vedeta, tarzan, rege!
Nimeni nu comenta,
sincer nu prea imi placea de el ca ne trombea cam mult
nu citea nimic era plin de ghisesturi
totusi cand peste ani si el la bulau a ajuns
am fost oleaca trist
caci eu niciodata nu fusesem tarzan ca si el!
sa opresc tranvaiul pe pod!
Sa fiu Stapanul Podului!
eram kinder pe strada 1 mai
in anii cica faini ai lui ceasca
si zilnic ne caram in parcul cu trandafiri
sa culegem dupa ploaie
pe zece lei o punga de ciuperci
mai si pescuiam pe crisul alaturat
unde in fiecare vara se inecau la baraj vreo doi, trei...
vara era foarte fain
si intr-un an a aparut unul vincze
baiat bun si blond si ungur
taica-su facuse ceva puscarie
cred ca asa de-a moaca
dar vincze era smecher mare si ne vrajise intr-una
de strangeam bani
multi vreo 25 lei
pentru ca vincze sa sara de pe pod in cris
de la vreo cinci metri fehes
in marea nostra admiratie
noi aliniati unul langa altul pe malul crisului
cu inima cat un purice
ne uitam la el cum mergea pe balustrada podului
el stapanul podului!
mergea pana la mijlocul crisului unde in apa sarea
era un rege, tarzan, tare nu gluma!
nebunia lui si obsesia
era sara cand trecea tranvaiul!
isi regla mersul incet, ca o felina, cand tranvaiul pe pod intra
iar vatmanul care il observa
si de indata frana, incetinea si oprea
exact in centrul podului
iar abia atunci vincze sarea in marele cris
natural pe banii nostri cei 25 de lei!
Dar era vedeta, tarzan, rege!
Nimeni nu comenta,
sincer nu prea imi placea de el ca ne trombea cam mult
nu citea nimic era plin de ghisesturi
totusi cand peste ani si el la bulau a ajuns
am fost oleaca trist
caci eu niciodata nu fusesem tarzan ca si el!
sa opresc tranvaiul pe pod!
Sa fiu Stapanul Podului!
Spe km spre cel mai dulce sarut din lume!
A fost de mult
cand eram student la poli
si aveam restante o multime!
Vara trebuia sa invat o gramada....
ai mei ma taiau de la portie si banii de vacanta!
iar intr-un an m-am angajat in constructii
la izolatori, turnam smoala pe blocuri
cu unii ce mancau slana la zece si un sfert de pe ziar,
municitori, unul si unul, barbati adevarati,
am lucrat vreo trei saptamani
dand lovitura la un siloz de zahar si luan vreo trei mii
bani unul si unul cu care la mare sa te duci
DARRRRRRRRR baietii inebunisera cum sa dea lovitura
zahar-tucar-sa isi umple cat mai mult plasele
cu zahar bun pentru de toate si la mare lipsa in casa!
i-a venit ideea lui gyusi
sa umple cazanul de smola cu care incinsese smaoala turnata
pe silozul de 5 etaje
iar apoi dupa ce in ultima zi l-au umplut
pe deasupra au turnat un start subire de smoala
ca un fel de camuflaj
Asa am iesit fara problema din curtea uzinei unde erau silozurile
de controlurile de la poarta am scapat usor
spre oras am pornit-o de indata
dar nasol-ghinion-cand nu te asteptai
orasul era blocat ca venea Ceasca la vanatore
ceasuri intregi, pe ploaie, am mers pe langa oras pana sa ajungem
la santier unde toalele le vom schimba
iar de aici cu zahar in plasele pline acasa
dupa ce pojghita de smoala Gyury o sparsese,
asa ajunsera fiecare acasa cu plase de tucur bun
sa inburojezeze inima consortei ce cu pofta si drag
cand intra pe poarta
il saruta
asa ca deci
multi km si ore pe ploaie
pentru un cel mai dulce sarut din lume...........
Am continuat publicarea unor poezii-cica urbane datorita unor reactii tonic-favorabile!
cand eram student la poli
si aveam restante o multime!
Vara trebuia sa invat o gramada....
ai mei ma taiau de la portie si banii de vacanta!
iar intr-un an m-am angajat in constructii
la izolatori, turnam smoala pe blocuri
cu unii ce mancau slana la zece si un sfert de pe ziar,
municitori, unul si unul, barbati adevarati,
am lucrat vreo trei saptamani
dand lovitura la un siloz de zahar si luan vreo trei mii
bani unul si unul cu care la mare sa te duci
DARRRRRRRRR baietii inebunisera cum sa dea lovitura
zahar-tucar-sa isi umple cat mai mult plasele
cu zahar bun pentru de toate si la mare lipsa in casa!
i-a venit ideea lui gyusi
sa umple cazanul de smola cu care incinsese smaoala turnata
pe silozul de 5 etaje
iar apoi dupa ce in ultima zi l-au umplut
pe deasupra au turnat un start subire de smoala
ca un fel de camuflaj
Asa am iesit fara problema din curtea uzinei unde erau silozurile
de controlurile de la poarta am scapat usor
spre oras am pornit-o de indata
dar nasol-ghinion-cand nu te asteptai
orasul era blocat ca venea Ceasca la vanatore
ceasuri intregi, pe ploaie, am mers pe langa oras pana sa ajungem
la santier unde toalele le vom schimba
iar de aici cu zahar in plasele pline acasa
dupa ce pojghita de smoala Gyury o sparsese,
asa ajunsera fiecare acasa cu plase de tucur bun
sa inburojezeze inima consortei ce cu pofta si drag
cand intra pe poarta
il saruta
asa ca deci
multi km si ore pe ploaie
pentru un cel mai dulce sarut din lume...........
Am continuat publicarea unor poezii-cica urbane datorita unor reactii tonic-favorabile!
Dezolare, numele tau e Romania!
Cu multi ani in urma, prin '95 circula sintagma: 'nenorocire, numele tau e Romania'. Am resimtit-o eu insumi, revenind in tara, de cum te apropiai de Otopeni, iarba era asa mai gri...Viata, ca si viata. Ma tot miram, de ce tot pleaca lumea in draci...
La recentul incheiat concurs CNC, la sectiunea documentar, am participat fara succes , pe un scenariu de Bogdan Ficeac: 'Lovesc, deci exit', inspirat din cartea domniei sale: 'De ce se ucid oamenii', recent aparuta la Rao.
Dupa ce in alte sesiuni, am prezentat fara succes de vreo doua ori: TOVARASE DE DRUM, un portret al feminitatii in comunism, iar in anteriorul concurs un subiect de Dan Lungu, despre biblia, carte-obiect in perioada comunista, cu acesta rejectare in care 'onorabili' membri ai jurilului pot nota cu o diferenta de 5 puncte, am ajuns la concluzia ca grila de valori a membrilor juriului pe sectiunea documentar e un mister 'martiano-danubiano-pontic'.
Asta e. Niste filme care cred ca se impun si prin subiect, esti obligat sa incerci sa le demarezi independent, pentru ca rezonata lor la 'diferite personalitati de anvergura' de genul: Ujica, Cernat, e un mister. iar grilele cu care se opereaza evident enigmatice....Tipic romanesc.
http://barnathmarius.blogspot.com/2009/03/petie-la-petitie.html
La recentul incheiat concurs CNC, la sectiunea documentar, am participat fara succes , pe un scenariu de Bogdan Ficeac: 'Lovesc, deci exit', inspirat din cartea domniei sale: 'De ce se ucid oamenii', recent aparuta la Rao.
Dupa ce in alte sesiuni, am prezentat fara succes de vreo doua ori: TOVARASE DE DRUM, un portret al feminitatii in comunism, iar in anteriorul concurs un subiect de Dan Lungu, despre biblia, carte-obiect in perioada comunista, cu acesta rejectare in care 'onorabili' membri ai jurilului pot nota cu o diferenta de 5 puncte, am ajuns la concluzia ca grila de valori a membrilor juriului pe sectiunea documentar e un mister 'martiano-danubiano-pontic'.
Asta e. Niste filme care cred ca se impun si prin subiect, esti obligat sa incerci sa le demarezi independent, pentru ca rezonata lor la 'diferite personalitati de anvergura' de genul: Ujica, Cernat, e un mister. iar grilele cu care se opereaza evident enigmatice....Tipic romanesc.
http://barnathmarius.blogspot.com/2009/03/petie-la-petitie.html
luni, 4 aprilie 2011
UMIILINTA, un spetacol de gala pe 18.04.2011, la Ramnicul Valcea!
Pe 18.04.2011 va fi prezentat intr-un spectacol de gala la Ramnicul Valcea, la teatrul Ariel. Vor fi prezenti: Dan Puric, Valentin Teodosiun, Serban Ionescu, Magda Catone, natural regizorul filmului Catalin Apostol, Costel Cascaval si prababil subsemnatul.
Ganduri bune!
Despre Catalin Apostol:
http://blog.cinefan.ro/2011/umilinta-interviu-exclusiv-cu-catalin-apostol/
Ganduri bune!
Despre Catalin Apostol:
http://blog.cinefan.ro/2011/umilinta-interviu-exclusiv-cu-catalin-apostol/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)