O carte pe care o citesc pe nerasuflate este o autobografie a lui Al PACINO, aparuta la Editura Victoria Books.
Ce personalite! Ce destin! Ce efervescenta! Totul parca vine din ochii sai negri. Din
tipologia sa vadit introvertita cu o forta mai mult decat notabila, cu o pronfuzime
care te doboara.
O carte de citit. Asemeni din genul similar aparut in tara, Kievsloswki by Kievslowski, sau autobiografia lui Martin Scorsese....
Pacino este Pacino. Veti descoperi un traseu. Un destin. Un stil....multe...cum a facut rolul din "Nasul", o evolutie artistica impresionanta, cum a fost blamat, culmea, pentru "Sperietoarea"'(unde jucat alaturi de Gene Hackman), diferite alte momente ale evolutiei unui destin artistic exceptional...
marți, 29 iunie 2010
SE TAIE SI SE IA!
Cei care ne conduc au o obstinatie a executiilor financiare. Intr-o perioada dificila, singurele solutii sunt: A SE TAIA si A SE LUA!
In continuarea planului 25 si 15, am auzit in ultimele saptamani de o multime de masuri disperate si nefericite.
Impozitarea dobanzilor bancare, desi ele provin din niste venituri deja impozitate, impozitarea suplimentara a alocatiilor pentru copii, impozitarea suplimetara a drepturilor de autor, desi sunt o categorie a unor cetateni cu un statul mai 'fragil' si, mai ales, inconstant in practicarea profesiei, iar impozitarea cu sume care asigura venituri la pensionarea, desi precum se vede statul nu le certifica, are nevoie si de acordul persoanei in cauza.
E vadit o disperare a impozitarilor, o blocare a oricarei inspiratii pe o alat directie a guvernantilor.
Recent masura de impozitare cu 15% a pensiilor a cazut la Curtea Constitutionala. O zi dificila. La finalui ei, ca sa ii mai streseze pe pensionari, dl ministru Vladescu visa alte modalitati de corectiei a pensiilor. I-am vazut cateva interventii. Nici un gand fata de de cei multi, care trecusera printr-o zi in care, dupa cum auzisem, ii apucasera pe multi disperarea, aprinsera candele, iar unii isi propuneau sa incheie lucrurile cu un pumn de somnifere.
Cei care ne conduc nu gandeau decat alte forme de A SE TAIA si A SE LUA!
Dezolant. A sosit apoi cresterea TVA la 24%. Vor fi scumpiri. Inflatia nu numai ca bate la usa, intra si pe geam. Ce conteaza ca americanii ne sfatuiesc sa relansam economia. Nu doar prin CUT! Ma tot intreb cine ar trebui sa stie cum sa o faca? Poate ca in afara de sosele si drumuri, prin care bani nu curg, ci o iau la vale ca la avalansa, ar trebui sa stim sa mai facem si altceva. Ma tot mir de ce statul nu isi propune sa demareze sau sa faciliteze niste fabrici de IT, niste ferme care produc produse ecologice sau alte chestii de mare cautare sau care se vand. Sau poate habar nu avem noi?
Mi-e teama ca vor veni vremuri mai aspre si nici vorba de vreo inspiratie care sa insenizeze zilele. Deocamdata, SE TAIE SI SE IA!
In continuarea planului 25 si 15, am auzit in ultimele saptamani de o multime de masuri disperate si nefericite.
Impozitarea dobanzilor bancare, desi ele provin din niste venituri deja impozitate, impozitarea suplimentara a alocatiilor pentru copii, impozitarea suplimetara a drepturilor de autor, desi sunt o categorie a unor cetateni cu un statul mai 'fragil' si, mai ales, inconstant in practicarea profesiei, iar impozitarea cu sume care asigura venituri la pensionarea, desi precum se vede statul nu le certifica, are nevoie si de acordul persoanei in cauza.
E vadit o disperare a impozitarilor, o blocare a oricarei inspiratii pe o alat directie a guvernantilor.
Recent masura de impozitare cu 15% a pensiilor a cazut la Curtea Constitutionala. O zi dificila. La finalui ei, ca sa ii mai streseze pe pensionari, dl ministru Vladescu visa alte modalitati de corectiei a pensiilor. I-am vazut cateva interventii. Nici un gand fata de de cei multi, care trecusera printr-o zi in care, dupa cum auzisem, ii apucasera pe multi disperarea, aprinsera candele, iar unii isi propuneau sa incheie lucrurile cu un pumn de somnifere.
Cei care ne conduc nu gandeau decat alte forme de A SE TAIA si A SE LUA!
Dezolant. A sosit apoi cresterea TVA la 24%. Vor fi scumpiri. Inflatia nu numai ca bate la usa, intra si pe geam. Ce conteaza ca americanii ne sfatuiesc sa relansam economia. Nu doar prin CUT! Ma tot intreb cine ar trebui sa stie cum sa o faca? Poate ca in afara de sosele si drumuri, prin care bani nu curg, ci o iau la vale ca la avalansa, ar trebui sa stim sa mai facem si altceva. Ma tot mir de ce statul nu isi propune sa demareze sau sa faciliteze niste fabrici de IT, niste ferme care produc produse ecologice sau alte chestii de mare cautare sau care se vand. Sau poate habar nu avem noi?
Mi-e teama ca vor veni vremuri mai aspre si nici vorba de vreo inspiratie care sa insenizeze zilele. Deocamdata, SE TAIE SI SE IA!
AVE CESAR! MORTII TE SALUTA!............
Recentele masuri de austeritate cu care ne confruntam a impartit societatea in doua categorii: guvernanti si
privati. Cica unul e gras si altul e slab. Cica unul il duce in spate pe celalat. Da de fapt au devenit adversari, cica...De ce? Nu stiu.
Pentru ca in fond ambii sunt angajati undeva. Au un sef. Un program de munca. Un salariu sau venit mai micut decat cel corelat cu preturile de piata. Asta in afara de cei putini care ies din organigrama si nu au deloc probleme.
In fond, marea masa e la dispozitia sefului care ii decide multe chestii de job, iar statul social si profesional al angajatului lasa mult de dorit. De fapt suntem probabil inca in prelungirea unei sintagme din comunism: noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc.
Trist, dar adevarat, o multime nenorocita a angajatului, un personaj 'leguminizat', prins intr-un sistem infailibil al atenuarii oricarei evolutii sau intiative propii. Un personaj facut sa asculte si sa execute. Guvernanti si privati, slugi si sclavi. Poate invers. Dar un statut similar. Fara comentarii. Doar executi! Meritocratia. Hm a cam fost abandomnata, doar suntem in balcani...
La ce bun sa pui in conflict doua structuri care cum, necum nu pot sa nu colaboreze. La ce bun sa antogonizezi doua mase, doua lumi, in care fiecare poate fi pus oricand pe liber, in care disperarea de greu de dramuit. Nefericte vremuri. Acolo in arena, sunt unii acre mor pentru Cesar. Ave Cesar! Mortii Te saluta!...
duminică, 13 iunie 2010
PAGINI DE JURNAL....Alexandru Tatos
Am tot vrut sa fac cateva notati despre acest jurnal, al lui Alexandru Tatos, pe care l-am citit pe nerasuflate intr-o prima editie aparuta in 1994.
O carte a unui destin exceptional. Un destin si cartea asisideri, a tenacitatii. Cu o minutie reamarcabila, autorul isi noteaza traseul evolutiei artistice in zona filmului. Tatos a fost si regizor de notabil de teatru, dar evident filmul i-a incercat puterile peste masura.
A fost si ramane, un autor unic, al unor filme care nu pier si nu se duc: 'Duios Anastasia Trecea', 'Mere Rosii' 'Secvente', 'Fructe de Padure, iar in carte descoperi drumul deloc facil si responsabil al acestor filme, eterna lupta din comunsim cu nenumaratele bariere care i se puneau in fata unui autor responsabil, profesionist deloc predispus spre superficial si banal, sau compromis....
Martuirisesc ca am vazuit aceste filme in comunism, 'Mere Rosii', atat la cinema sau tv, intodeauna m-a emotionat. Prima secventa din filmul cu titlu similar, m-a intepenit, Diaconu, era in partea a doua monumental. Peste ani, la facultate, am avut sansa sa fac un curs cu Mircea Diaconu si Florin Mihailescu, despre actorie de film, unde multe exercitii erau pe baza unor secvente din 'Mere Rosii'. Un curs solid.
Tatos, asemeni jurnalului lui a fost un om al tenacitatii, un regizor indubitabil de forta si creativitate, responsabil, pentru care cuvantul gratuit nu prea cred ca functiona.
Jurnalul sau este asideri o carte exausiva a traseului unui artist intr-un regim totalitar. Pana si datele tehnice ale dimensiunii cartii sunt exemplare pentru forta, precizia, cuprinderea notatiei.
Nu cred si nu cunosc, vreaun exemplu de acesta cuprindere a notatiei, poate Bribara-cul, lui Pintilie, dar acela e mai 'extern'.
Asisderi filmelor sale, sunt sigur ca si jurnal va ramane, viguros evocator, dar si provacator in moralitatea ce o desfasoara.
13-15 iunie, zile negre din istoria Romaniei
Azi, duminica 13 iunie 2010, o zi incinsa in Bucuresti, nu pot sa nu imi aduc aminte, culmea mai tarziu in acesta zi, de aceste date imposibile si negre ale istorie noastre: 13-15 iunie 1990.
Evident nu le vom putea uita. Au fost zile ale salbaticiei. Ale momentelor de genul 'romani contra romani'. Ale barbariei fara limite care te socheaza si impietreste. Memoriei nostre ii este interzisa uitarea.
Va trebui sa le privim si in timp, inapoi, analitic, reflexiv, meditativ si sa incercam a le explica oricat de greu ne va fi posibil.
Eu eram atunci prin Bihor la Izbuc, chiar pe 13 iunie, unde am aflat stirile pe la 18.00. Staretul un om de mare cupridenere duvovniceasca incerca sa ni le explice. Preietenul, amicul care ma insotea era de parte guvernantilor, eu stupefiat, incapabil sa gasesc vreo logica sau explicatie normala....
Acum imi dau seama peste ani, caci chiar daca in niste momente parca am trecut mai usor peste aceste aduceri aminte, nu va fi niciodata bine sa le ignoram si sa nu le privim macar cu pocainta si sa incercam sa ne gasim echilibrul in fata istoriei nemiloase, indiferent din ce zona a societatii venim....Asfel nu vom evita ca in viitor abjectia, impostura, agresiunea sa reapara imprevizbil in viata noastra....
Filmul 'Piata Universitatii', realizat de trioul: Stere Gulea, Vivi Dragan-Vasile si Sorin Iliesiu, a oferit un moment rar de demnitate unie natiuni obisunite sa fie umila. I-a oferit vigoare si forta.
E intradevar un film de neuitat, cum de neuitat vor fi acele zile.
Cine uita piere!
Evident nu le vom putea uita. Au fost zile ale salbaticiei. Ale momentelor de genul 'romani contra romani'. Ale barbariei fara limite care te socheaza si impietreste. Memoriei nostre ii este interzisa uitarea.
Va trebui sa le privim si in timp, inapoi, analitic, reflexiv, meditativ si sa incercam a le explica oricat de greu ne va fi posibil.
Eu eram atunci prin Bihor la Izbuc, chiar pe 13 iunie, unde am aflat stirile pe la 18.00. Staretul un om de mare cupridenere duvovniceasca incerca sa ni le explice. Preietenul, amicul care ma insotea era de parte guvernantilor, eu stupefiat, incapabil sa gasesc vreo logica sau explicatie normala....
Acum imi dau seama peste ani, caci chiar daca in niste momente parca am trecut mai usor peste aceste aduceri aminte, nu va fi niciodata bine sa le ignoram si sa nu le privim macar cu pocainta si sa incercam sa ne gasim echilibrul in fata istoriei nemiloase, indiferent din ce zona a societatii venim....Asfel nu vom evita ca in viitor abjectia, impostura, agresiunea sa reapara imprevizbil in viata noastra....
Filmul 'Piata Universitatii', realizat de trioul: Stere Gulea, Vivi Dragan-Vasile si Sorin Iliesiu, a oferit un moment rar de demnitate unie natiuni obisunite sa fie umila. I-a oferit vigoare si forta.
E intradevar un film de neuitat, cum de neuitat vor fi acele zile.
Cine uita piere!
mitologia suferintei....
Romanii au in chip nefericit o predispozitei a suferintei. Am tot vrut sa scriu despre asta, am amanat, dar pana la urma am zis ca e pacat sa nu consemnez.
Cei care spun, ca cei care ne conduc, nu cunosc psihologia poporului roman se insela. Cei care ne conduc, acum si de multi ani, nu in mod intamplator au ajuns la putere. Ei cunosc cateva din datele standard ale natiunii romane. Inclinarea spre suferinta, indurare, rabdare, aplecarea spre suportatea la maximum a diferitelor vicisitudini. Asa e natiunea romana. Rabda. Duce. Iar cei care ne conduc acu, ca si altii din trecut cunosc acesta predispozitie si nu ezita a o folosi. Nu intamplator de saptamani popporului roman i se pregateste doctoria imposibila. Cele doua reduceri 25% si 15%, din salarii si pensii, tratamentul imposibil-unic-si din pacate nonfabulatoriu.
De fapt daca imi aduc bine aminte din scoala primara, am aflat de la orele de istorie despre capacitatea de a rabda-indura-suferi a poporului roman confruntat in istorie cu huni, turci, rusi, nemti, etc. In fata tuturor cataclismelor, romanii au rezistat printr-o capacitate stupefianta, inspaimantatore de a indura. De a rabda si duce cate si mai cate.
Natural, ca in fata istorie, observand cate natiuni au disparut, armenii, kurzii, nu poti sa nu remarci ca intr-un fel sau altul am fost norocosi. Am rezistat. Poate asa ne-a fost dat. Sa observam cum limbajul a nascut sintagme specificice....
In perioada comunista am trecut prin vicistudini incredibile, greu de imaginat si inteles. Au fost ani cand asa cum se spunea: 'romanii au fost sub ocupatie romaneasca'. Cuvinte ca si coada, frigul, avortul, cartela, jurnalul, securitatea, repartitia, santierul devenisera obligatorii.
Acum suntem in zodia lui 25 si 15. Prima reteta de primavara-vara livrabila obligatoriu. Ce sa mai vorbim ca o natiune se desparte in doua tabere antagoniste, privati-bugetari, vantori-vanati?
Cu cateva luni in urma, fiind in taxi, navigam in trafic printr-un Bucuresti aglomerat de ora 18. Un taximetrist se arat revoltat de a anumita tentativa a opoziteide impune un anumit premier. adica cum sa accepte presedintele ce cineva? Cum sa i se impuna. Reguli, reguli, parlamentare, dar el nu are voie sa numeasca pe cien considera nimerit? Nu aveam chef de disuctii, polemici, etc....Obosit de zi si trafic ii atrag atentia ca vin vremuri grele, ca le scade tariful, da la 1, 69 la 1, 39 pe km?!?....Nu-i nimic, imi raspunde omul de la volan. Rabdam. Am eu 15 milioane., nevasta-mea care e manichiurista asisderi, avem o fata de saptespeani, asa ca, rabdam, stangem curea, doar sunt ai nostri....
Asta e. Poporul roman stie sa rabde. Are o strategie si mentalitate a indurarii. De aici s-a nascut o mitologie a suferintei. In acesta prinvinta putem sa dam lectii multora. Experinta ne confirma. Pana cand mamaliga nu va exploda din nou. Recent, printre primele rezultate de la Cupa del Mundo, cateva sondaje, parca ne pun ganduri....
Cei care spun, ca cei care ne conduc, nu cunosc psihologia poporului roman se insela. Cei care ne conduc, acum si de multi ani, nu in mod intamplator au ajuns la putere. Ei cunosc cateva din datele standard ale natiunii romane. Inclinarea spre suferinta, indurare, rabdare, aplecarea spre suportatea la maximum a diferitelor vicisitudini. Asa e natiunea romana. Rabda. Duce. Iar cei care ne conduc acu, ca si altii din trecut cunosc acesta predispozitie si nu ezita a o folosi. Nu intamplator de saptamani popporului roman i se pregateste doctoria imposibila. Cele doua reduceri 25% si 15%, din salarii si pensii, tratamentul imposibil-unic-si din pacate nonfabulatoriu.
De fapt daca imi aduc bine aminte din scoala primara, am aflat de la orele de istorie despre capacitatea de a rabda-indura-suferi a poporului roman confruntat in istorie cu huni, turci, rusi, nemti, etc. In fata tuturor cataclismelor, romanii au rezistat printr-o capacitate stupefianta, inspaimantatore de a indura. De a rabda si duce cate si mai cate.
Natural, ca in fata istorie, observand cate natiuni au disparut, armenii, kurzii, nu poti sa nu remarci ca intr-un fel sau altul am fost norocosi. Am rezistat. Poate asa ne-a fost dat. Sa observam cum limbajul a nascut sintagme specificice....
In perioada comunista am trecut prin vicistudini incredibile, greu de imaginat si inteles. Au fost ani cand asa cum se spunea: 'romanii au fost sub ocupatie romaneasca'. Cuvinte ca si coada, frigul, avortul, cartela, jurnalul, securitatea, repartitia, santierul devenisera obligatorii.
Acum suntem in zodia lui 25 si 15. Prima reteta de primavara-vara livrabila obligatoriu. Ce sa mai vorbim ca o natiune se desparte in doua tabere antagoniste, privati-bugetari, vantori-vanati?
Cu cateva luni in urma, fiind in taxi, navigam in trafic printr-un Bucuresti aglomerat de ora 18. Un taximetrist se arat revoltat de a anumita tentativa a opoziteide impune un anumit premier. adica cum sa accepte presedintele ce cineva? Cum sa i se impuna. Reguli, reguli, parlamentare, dar el nu are voie sa numeasca pe cien considera nimerit? Nu aveam chef de disuctii, polemici, etc....Obosit de zi si trafic ii atrag atentia ca vin vremuri grele, ca le scade tariful, da la 1, 69 la 1, 39 pe km?!?....Nu-i nimic, imi raspunde omul de la volan. Rabdam. Am eu 15 milioane., nevasta-mea care e manichiurista asisderi, avem o fata de saptespeani, asa ca, rabdam, stangem curea, doar sunt ai nostri....
Asta e. Poporul roman stie sa rabde. Are o strategie si mentalitate a indurarii. De aici s-a nascut o mitologie a suferintei. In acesta prinvinta putem sa dam lectii multora. Experinta ne confirma. Pana cand mamaliga nu va exploda din nou. Recent, printre primele rezultate de la Cupa del Mundo, cateva sondaje, parca ne pun ganduri....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)