Azi, duminica 13 iunie 2010, o zi incinsa in Bucuresti, nu pot sa nu imi aduc aminte, culmea mai tarziu in acesta zi, de aceste date imposibile si negre ale istorie noastre: 13-15 iunie 1990.
Evident nu le vom putea uita. Au fost zile ale salbaticiei. Ale momentelor de genul 'romani contra romani'. Ale barbariei fara limite care te socheaza si impietreste. Memoriei nostre ii este interzisa uitarea.
Va trebui sa le privim si in timp, inapoi, analitic, reflexiv, meditativ si sa incercam a le explica oricat de greu ne va fi posibil.
Eu eram atunci prin Bihor la Izbuc, chiar pe 13 iunie, unde am aflat stirile pe la 18.00. Staretul un om de mare cupridenere duvovniceasca incerca sa ni le explice. Preietenul, amicul care ma insotea era de parte guvernantilor, eu stupefiat, incapabil sa gasesc vreo logica sau explicatie normala....
Acum imi dau seama peste ani, caci chiar daca in niste momente parca am trecut mai usor peste aceste aduceri aminte, nu va fi niciodata bine sa le ignoram si sa nu le privim macar cu pocainta si sa incercam sa ne gasim echilibrul in fata istoriei nemiloase, indiferent din ce zona a societatii venim....Asfel nu vom evita ca in viitor abjectia, impostura, agresiunea sa reapara imprevizbil in viata noastra....
Filmul 'Piata Universitatii', realizat de trioul: Stere Gulea, Vivi Dragan-Vasile si Sorin Iliesiu, a oferit un moment rar de demnitate unie natiuni obisunite sa fie umila. I-a oferit vigoare si forta.
E intradevar un film de neuitat, cum de neuitat vor fi acele zile.
Cine uita piere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu