DE CA FIM MAI BUNI DOAR DE CRACIUN?..........de prin blogosfera....

De ce sa fim mai buni doar de Craciun?...de pe www.optimalmedia.ro

Pe dumneavoastra nu va derajneaza sintagma: “sa fim mai buni de Craciun” sau sa fim “mai buni in Saptamana Luminata”? OK, sunt de acord ca trebuie sa fim mai buni in preajma acestor sarbatori crestine, in timpul lor, dar de ce sa nu fim buni, drepti, umani, solidari cu cei slabi si dupa ce trec sarbatorile?

De ce sa mimam bunatatea, sa ne inchinam evlaviosi la icoane, sa pupam drapta popii, sa umplem de bani cutia milei de la biserica, sa dam de pomana la toti copiii si batranii strazii numai in aceste zile? De ce sa simtim “spiritul Craciunului” numai intre, sa zicem, 22 si 26 decembrie, dupa care sa revenim la rautatile noastre?
Cui foloseste tot acest fariseism aproape egal cu o impostura? Celorlalti nu le foloseste, iar noua nici atat! Este ca si cum am locui 364 de zile intr-o vila de lux, cu jacuzzi, aer conditionat, cocktail-uri sofisticate si sclave atente la toate poftele noastre, iar in acea zi de sarbatoare ne-am muta intr-o chilie de calugar sihastru. Evident, cu cartea de credit in buzunar si cu telefonul mobil deschis pe contul de Facebook, pentru a posta poze “din sihastrie” pe care sa dea like prietenii care nu au atata “curaj” ca noi.

Nu acesta este spiritul Craciunului, nu parantezele de acest fel rezolva relatia noastra cu lumea si cu divinitatea. Nu gesturile de imagine conteaza, nu teancul de bani pe care il impart pseudo-colindatorilor personagii precum cel numit de presa latifundiarul din Pipera, este important. Care este legatura intre Craciun si teancul de bancnote?

“O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor”. Cuvintele ii apartin marelui ganditor roman Petre Tutea, de la moartea caruia s-au implinit recent 20 de ani. Cata dreptatea avea…

Craciunul a trecut. Ne reintoarcem in jungla noastra sau pastram hainele lui Mos Craciun pe sub costumul de haine?

Petre Craciun

CRACIUN FERICIT

Fie ca aceste zile binecuvantate
Sa va aduca in suflet si inima
Bucurii una si una
Liniste si pace
Sanatate garla
Dar si daruri pentru cei dragi
Fie sa va bucurati de clipe
Cu adevarat minuante alaturi de cei dragi
Iar cu cei care desi departe
In inima va sunt aproape
Sa reverberati si sa ii aveti
Mai mult aproape.
Mosul e plin de sarcini, ocupat
Cu treburi multe
Cu ce va veni, va fi din drag de drag
Tuturor ce colinda acest blog
Le spun cu simpatie
CRACIUN FERICIT!

cu mai multi ani in urma...

CĂDEREA PRIMULUI GUVERN REVOLUŢIONAR






















I

Când a apărut Dinescu la televizor, Ceauşescu îi mai speria doar pe fraieri… A fost un uruit în oraş. Un vuiet de telefoane, maşini, tramvaie, voci şi câte mai câte. Pentru multe minute, Dinescu a fost Dumnezeul multora.
Lazăr Tornel a fost primul care i-a rupt lui Nae portretul, în curtea goală a fabricii. Îl porecliseră aşa pentru că era omul directorului şi îi turna pe toţi. Nu era un om rău. Era curat şi pedant. Funcţionar. Avea umor şi la cei 50 şi ceva de ani era un mare fante. Dumnezeu îi dăduse o fată. Il înţepa întrebându-l de viitorul ginere, încă necunoscut, Dinicu, un mare palavragiu. Lazăr tăcea dar maxilarele îi tremurau continuu. Cică, iubitului fetei îi era sortit să toace averea bătrânului. Bătrânul scăpase cu vârsta ; nimeni nu l-a scuipat în obraz. In jurul lui s-au strâns mulţi.
Au început să vorbească între ei, să ţipe şi să chiuie. Se tot pupau. S-au oprit toate presele şi strungurile, iar oamenii [nu-şi găseau locul. Unii au deschis o sticlă de palincă pe care o aveau în raftul de scule. Cam într-o oră s-a golit toată fabrica.
Unii au plecat acasă şi s-au lipit de televizoare. Alţii s-au dus în centru la Primărie. Aici, din cinci în cinci minute, se anunţa un nou primar sau o altă otrăvire a apei. Spre seară, au început să se audă şi de teroriştii de la aeroport. Intre timp căzuseră multe guverne locale. In multe erau băieţi tineri, de mare nădejde, dar apăreau tot felul de directori. Mulţimea îi huiduia pe ştabi cu consecvenţă.

II

Când Gyuszi s-a întors acasă, Ceauşescu fusese prins, iar Caramitru urca pe tanc, îi impălora pe terorişti să nu mai tragă. Maria îşi frângea mâinile cu disperare. Gyuszi a vrut să sune la telefon pe o vară de-a lui din capitală dar n-a reuşit ca receptorul ţiuia într-un fel miterios.
Nevastă-sa a făcut repede masa în sufragerie unde erau strânşi cu toţii. El, ea şi Cornel; socru-su’ Ion se culcase de cum apăruse Nicolaescu la televizor. Puştiu’ ţipa într-una; Ole, ole, ole şi iar ole. Gyuszi era răguşit. Maria care îl tot deochia pe Petrică, că era frumos şi deştept şi tânăr, îl blagoslovea pe taică-su’. Că cum poate să doarmă când ţara se chinuie. Ea se uita cu drag la Cornel care era tânăr şi n-o să mai prindă o viaţă de câine. Lui Gyuszi îi era tare foame. Maria s-a dus la vecini să schimbe butelia că se şi terminase. N-a reuşit. Le-a făcut o papară pe reşou. Mâncau cu toţii şi se uitau la televizor.
Cuvintele veneau de la televizor.
CARAMITRU: Nu mai trageţi! Nu mai trageţi!
MARIA: Gyuszi, Gyuszi…
GYUSZI: Sss,ssss, fi-ţi atenţi…
MARIA: Doamne, doamne, ţţ…
CORNEL: Mama!
MARIA: Gyuszi, spune şi tu ce vor ăia?!?
GYUSZI: Vor pe dracu!
CARAMITRU: Dictatorul Ceauşescu a fost prins! Dictatura
comunistă….
CORNEL: Trebe’ să curgă sânge….
MARIA : Morţii de la Timişoara...
GYUSZI: Ce-i cu ei?
MARIA: Nu-i lăsa!
CARAMITRU: Armata e cu noi...
CORNEL: N-am stare...
GYUSZI: Gata, gata! Că s-au dus.
CORNEL: Secu e secu...
MARIA: Aşa e!
UN REVOLUŢIONAR: Nu mai trageţi, nu mai trageţi, predaţi-vă!
GYUSZI: Ţi-ai găsit?!?
CORNEL: Măi, măi, nu ştiu cum stau acolo!
MARIA: Aşa în faţă.
GYUSZI: Îi poate împuşca imediat! Măi! Da’ nu-i joacă!
UN REVOLUŢIONAR: De-aici din studioul patru!
MARIA: Oi! Oi, oi, oiioi!
GYUSZI: Ia să-l chemi pe tatu-tău! Că el era mare
luptător în munţi!
MARIA: De cum a apărut Nicolaescu a zis că-i şarlatanie!
Că nu se face revoluţie cu artiştii!
CORNEL: L-am sculat eu să-i zic de Iliescu că le anunţa
în conducerea nouă pe Blandiana şi doamna Cornea
şi Brucan...
MARIA: Au fost toţi la televizor. Şi Petre Roman şi vreo
trei generali iar tata, ca şi Toma, le sforăie. Da
săracul a umblat toată dimineaţa cu căruciorul
după butelie.
MAZILIU: Fac un apel la trupele Ministerului de Interne!
CORNEL: Mă da’ ăsta n-a fost securist?
GYUSZI: A fost! Da’ a protestat la Geneva.
MARIA: Eu când îi văd pe copii ăştia...că dacă era peste
un an când era Cornel în armată...
CORNEL: Fără milă, trăgeam!
MAZILU: Am fost conducătorul unităţii militare de elită...
GYUSZI: Le are.
MARIA: Tati, uite că nemernicii ăştia nu se lasă...
GYUSZI: Le e frică!
CORNEL: Trebuie făcută curăţenie în ţară!
GYUSZI: Hm, mintenaş...
MARIA: Doamne da’ de nu i-ar mai ierta Dumnezeu...
CORNEL: Hai să dăm pe unguri.
GYUSZI: Lasă-l aici că-i mai cald...
PETRE POPESCU: Revenim în studioul...
MARIA: Dă-l în acolo că ei ştiu mai multe!

Televiziunea maghiară transmitea programul de actualităţi de
la francezi.

ANTHENE2: Bucharest paye du sang sa liberte. Tout le
monde regarde attentivement les Roumains qui luttent
contre Dracula comuniste!
GYUSZI: S-au dus, mă! S-au dus! Hai mă la noi să-l văd pe
Caramitru!

Cornel s-a ridicat de la masă şi a schimbat din nou postul. A ieşit
pe balcon şi a început să ţipe de zor.
Ole, ole, ole! Ceauşescu nu mai e!

Jos, în curtea blocului, era toată gaşca. La parter, în blocul familiei sale, Laurenţiu instalase un televizor. Aveau vin şi lumânări. Se pupau. L-au fluierat şi pe Cornel care a coborât de grabă. Au stat toată noaptea. Nimeni nu le-a spus nimic. Puţini s-au culcat şi lumini era pe la aproape toate ferestrele. Televizoarele duduiau. Cerul era plin de stele. Spre dimineaţă, Cornel s-a reîntors acasă.
Gyuszi şi Maria erau tot în faţa televizorului. Cornel s-a aşezat la masă.
Gyuszi a început să se îmbrace. Maria i-a făcut pachetul. Gyuszi îşi făcea pantofii când a apărut socrul său în cameră. Era voios şi zăngănea sticlele de lapte. Şi-a şi aprins o ţigară.
-Gyuszi, voi lucraţi astăzi?
Gyuszi a fost puţin mirat. A băjmăjit ceva. S-a ridicat şi a sunat la fabrică.
-Alo, alo, alo! Poarta! Poarta!...
Ai lui aţipeau la televizor. Gyuszi s-a aşezat la masă. I-a turnat lui socru-său o palincă.
Au ciocnit.
-E liber pînă de Crăciun.
-Lăudat fie Iisus!



III

Două zile nu s-au mişcat din faţa televizorului. Mâncau cu poftă şi oalele se adunau pe masă. Au trecut pe la ei şi vecini şi colegi de-ai lui Gyuszi dar l-au găsit ameţit şi au discutat cu Maria. Maria ştia ce se întâmplă în Bucureşti. La masa din sufragerie s-a bărbierit Cornel, iar la televizor apăruseră: Iliescu, Roman şi unul cu barbă. Cornel n-a mai plecat de acasă. A sunat-o pe iubita lui şi a venit ea la el. Mariei nu-i plăcea de Diana că i se părea fandosită. Gyuszi i-a simţit privirea de regret când fata s-a aşezat la masă şi s-a bucurat când a văzut că trece peste asta. A apărut la televizor doamna Doina Cornea. Ei, toţi, au început să ţipe într-un glas: ’’Ura! Ura! Ura!’’.
Bătrânul intrase în cameră cu o farfurie de sarmale şi s-a speriat. Le-a scăpat pe covor. Dar Maria s-a ridicat de la masă şi l-a luat în braţe.
-Tătiţu’, tătiţu’! Lasă-le în acolo de sarmale!...Uite că am apucat să ajungem şi ziua asta!... Tătiţu’, tătiţu’...

IV

A sunat soneria. Maria a ieşit să deschidă uşa. Cei trei bărbaţi ciocneau în faţa televizorului. Maria l-a chemat pe Gyuszi în bucătărie. Acolo era Nelu Dobre şi învârtea între degete un bileţel. Şedea pe un scaun. Gyuszi s-a aşezat şi el.
-Ce-i tov. Dobre?...Trăieşti?!?
-Mă,Gyuszi, mă,...Tu mă şti pe mine, mă...
-Parcă te alergau ăia prin fabrică...
-Mă, tu mă şti pe mine...că n-am supărat pe nimeni...şi n-am făcut rău nimănui...Că pe cine am putut am ajutat...c-o casă...c-o butelie...sau un bilet de tratament...Aşa au fost indicaţiile.
-No şi ce! I-auzi! ai să mă faci să-mi dea lacrimile...Dobre...ai fost tu om mare şi greu !GREU!O ştii şi matale...
-Mă, Gyuszi...
-Gata, te-ai dus! Ce te agăţi?
-Nu mă agăţ. Gata!...Predau! Tot!
-Aşa, mă! Şi-atunci?!?
-Gata, gata!...M-am apucat să fac ordine! Oi plimba şi eu nepoţii! Numai’ că uite am găsit într-un sertar câteva bonuri de ridicat butelii.
-Şi?!?
-Mă, ca să le ia cine s-o nimeri?!? Eşti tu! Mai e şi Letea! Şi Indianu şi Ivan şi câţiva care staţi în fruntea listei de ani de zile să luaţi o butelie...
-I-auzi?!?
-Da!mă’ Gyuszi! Nu te iuta aşa la mine că ştiu eu cine e om bun şi necăjit...Sindicatu’ a avut şi el păcatele lui...Că şti că partidu’ ne călărea pe toţi...
Gyuszi se smuci într-o parte şi Dobre crezu că vrea să-l pocnească. Dar el îşi puse o ţigară între buze. Ieşi din bucătărie lăsându-l pe celălalt singur. În hol se lovi de Maria care se ştergea cu un ştergar pe mâini.
-Ce faci?
Îl auzi pe porcu’ şela!
-Da! da’ ce faci?!? Ca să nu-mi spui c-o fi şi că n-o fi şi n-o ieşi că înnebunesc!
-Maria!
-Gyuszi!
-Tu eşti nebună!
Nu sunt şi şti bine că iar ni s-a terminat gazu’! Că aştepţi butelia de ani de zile! Că pe asta am dat cinci mii! Nu trei sute!
-Mă compromit!
Da’ de ce? Nu e revoluţie?!? Pentru cine?! Pentru ei? Pentru ştabi? Pentru secretaru’...pentru tov. Ilisie?!?...pentru tov. Director?!?
-Taci tu!
-Ce să tac?!? Taci tu! Ia bonu’ şi du-te şi scoate butelia! Om avea una de rezervă pe care o s-o încărcăm şi oi găti şi eu liniştită că nu mă lasă gazu’!
-Mă acesta-i şerpos?!?
-Îi pe dracu’ că i s-a dus vremea!


V

Când Gyuszi a ajuns în secţie, de macaraua de la podul rulant era agăţată o mătură întoarsă. Toate strungurile duduiau dar nimeni nu lucra. Băieţii erau deoparte şi discutau de „odiosu” ce fusese împuşcat. Mătura se rotea şi Gyuszi observă acum tava de colectare a deşeurilor aşezată dedesubt. Era plină de murdării şi excremente; rămăşiţe ala diferitelor materiale de propaganda sindicală sau politica plutea alături de câteva sticle şi un şobolan. Într-o poză, Gyuszi îi observă pe cei „doi”! Putea! Un fum uşor şi palid se răspândea. Cineva aruncase un pumn de vaselină care ardea mocnit. Gyuszi scuipa cu poftă. Apoi se adresă celorlalţi:
-Noroc, bă?!?...Ole?
-OLE! OLE!
-Cum aţi dormit?
-Ce somn tov. Maistru?! PROCESUL!!!
-Ce, bă! Da’ acela a fost proces?!?
-A fost pe pizda-măsii!
-N-a prea fost...da’ trebuia împuşcat să le taie avântul la terorişti!
-Toţi ar trebui jugăniţi!
-Să le ia mau’!
-Eu credeam că „piticu” fuge la arabi...
-L-au lăsat de izbelişte ai lui!
-El nu s-a lăsat!
-Bă! Da’ ce voce avea acela!
-Procurorul!
-Nu, mă! era judecătoru’
-Ce ţi-l mai pizduia...
-Avocaţii lui erau pe nicăieri...
-Erau înţeleşi!
-El se ţinea tare!
-Ea era mai slabă dar el: Nu şi NU!!!
-Numa’ în faţa poporului!
-Le avea, măi...
-Era tare Nae!
-Se tot uita la ceas...
-Bă, îţi dai seama dacă scăpa...
-Îi termina!
-Ne termina!


Gyuszi îi lăsa să vorbească şi o lua prin secţie. Era mulţumit.Nu atât că-l împuşcase pe Nae, el sincer nu se aşteptase la asta niciodata, ci că nimeni nu avea nimic cu el. „ Uite. Ce bine că fusese om şi nu se legase de nimeni şi-şi văzuse de treabă, că nu-l înjură nimeni şi băieţii liniştiţi...” . Toată lumea se plimba şi stătea de vorbă. Radioul transmitea ştiri după ştiri. Se amestecă printre alţii. Urcă sus la birouri. Multe uşi erau mânjite cu catran sau rahat. Lunga centrală telefonică era biroul securistului uzinei. Pe uşa acestuia a fost agăţată o cutie poştală. O cutie pe care nu era niciodată scris nimic. Biroul era răvăşit. Printre cei câţiva dinăuntru, îl recunoscu pe Dinicu.
- Aţi găsit ceva???
Dinicu clătină din cap. Îi arată o cutie de ciocolată plină cu delegaţi şi biroul şi fişetul pe care erau numai bilete de tren. Bilete şi iar bilete; peste tot, numai bilete.
- Îşi bat şi acum joc de noi! Păi de ce îţi spun eu să-i
futem pe toţi şefii.Adică, nu dosare ! nu scrisori! nu liste! Numa’ bilete de tren???
Gyuszi n-a spus nimic. A ieşit cu Dinicu după el. A luat cutia poştală de pe uşă, a deschis un geam de pe coridor şi a aruncat-o drept în mijlocul curţii .
-Mă, Gyuszi, mă…
Gata, mă! La vot! Să vedem cine rămîne şi cine pleacă!
Toată conducerea, fiecare şef sau şefuleţ să fie ales!
- S-au făcut tot felul de liste, de bilete, de cupoane. Înainte de votarea finală, Gyuszi care era şi el în poziţia a patra, a tot stat şi cugetat. De multe ori s-a trezit în mînă cu bonul de butelie.Ofta. Câţi trecuseră pînă să-şi poată şi el cumpăra o butelie fără să nenorocească bugetul familiei. Când îi spunea el lui Cornel cât trebuie să icneşti în viaţa asta! Şi lui i se făcuse lehamite de vorbele sale; d-apoi băiatului. Măcar de-ar duce-o el mai bine. Ei, ei, ei... Cum zicea Cornel, acu trei ani, până l-a pocnit peste gură Maria:
- Sunt sătul de minciunile mele!…A votat toată lumea. De la muncitori până la ingineri; de la director până la femeia de serviciu, pompier sau portar…Toată conducerea a fost demisia!…

VI

Gyuszi a lăsat căruciorul pentru butelii la intrarea în magazin. Vânzătorul l-a chemat la casă. I-a dat restul. Gyuszi nu scotea o vorbă. Vânzătorul l-a chemat pe şeful său. Şeful a apărut în magazin. A cercetat cu atenţie bonul şi a dispărut pe uşa care intrase. Gyuszi nu se lasă şi-l urmează. După ce-au trecut prin vreo trei coridoare întunecoase, grasul s-a oprit în faţa unei uşi . Nu i-a spus nimic lui Gyuszi. S-au privit lung. Au intrat înăuntru dar după ce uşa a fost descuiată cu mare atenţie. Pe mai multe rafturi erau numai şi numai butelii. Lui Gyuszi i s-a tăiat respiraţia. Şefu’ s-a dus după o tejghea. Gyuszi n-a mai făcut nici un pas. Într-un dosar au trecute mai multe detalii de pe bonul adus de Gyuszi. El număra în şoaptă buteliile şi se gândea… „Doamne, doamne,… câte butelii şi câţi bani sunt aici… dacă aş mai avea una i-aş da-o lu’ socru’ meu s-o ţină în garaj unde are el sculele şi beţele de pescuit că ar putea să facă o lampă cu gaz şi câte ar mai putea el face… el care e cel mai cel mai „eszer-meşter” ….dacă ar avea cinci le-ar vinde şi şi-ar lua motocicletă…ţţ ţţ ţţ…cu 20 de butelii şi-ar rezolva toate problemele… şi pe cele de acum şi pe cele din următorii trei ani! …Doamne, doamne, doamne… Era himnotizat de rafturile de butelii! Şeful s-a dus la fereastră şi a cercetat din nou bonul. Gyuszi îl privea cu răutate. Celălalt a tuşit semnificativ. S-a dus şi a luat o butelie din raft. A aşezat-o pe masă. Gyuszi nu schiţa nici un gest. Grasul s-a aplecat şi a luat o cârpă dintr-un sertar . Gyuszi îl urmărea cu atenţie. A şters butelia de praf. Se uitau unul la celălalt. Grasul parcă se blegise de tot. Gyuszi începuse să-şi revină …A scos un pachet de ţigări. Carpaţi- ieftine şi tari! Pe una a umezit-o. În privirea lui, buna şi caldă, grasul l-a citit! Grasul s-a oprit din ştersul buteliei. A privit un anunţ de pe perete. „PERICOL DE EXPLOZIE”. Gyuszi a lut butelia şi după un gest scurt în loc de salut a ieşit. A aşezat butelia în cărucior şi a plecat pierzîndu-se printre trecători.

VII

Gyuszi trăgea voios căruciorul de butelii. Deşi iarnă, afară era vreme frumoasă. Gyuszi simţea că zboară. Fredona. Treceau câteva maşini cu ajutoare . Erau străine. El se opri şi le salută cu bucurie. Pe străzi era o veselie generală. Revoluţie, sărbători, toţi oameni se iubeau.
Gyuszi s-a oprit în faţa unui birt. Pe terasa de beton, oamenii stăteau în faţa unor mese de tablă. Gyuszi a intrat cu căruciorul după el. Când să comande berea, s-a trezit cu Abrudan în spatele său.
- Noroc, nea Gyuszi!
- Noroc!
S-au privit. Au ajuns la masă, au ciocnit şi au băut. Iarăşi s-au privit. Şi Abrudan era vesel!
- E bine?!? OLE!!!
- OLE!!! Olele!!!
Abrudan îşi desface servieta murdară şi veche. O deschide şi o întoarse. Se rostogolesc portocale.
- Vrei, nea Gyuszi? Pentru doamna…
- Avem şi noi c-a luat ieri fecioru’ din centru…
Abrudan descoperă butelia.
- Aţi rămas fără butelie?!?
- No, no, no, no,…ţţ… ţţ … Hai că dau o bere.
- Păi?!?
- E NOUĂ! Acum am luat-o!
- Bravo,bravo!!! …cum aşa?!?…De unde?
- DOUĂ SUTE ŞAPTEZECI ŞI DOI DE LEI ŞI PATRUZECI ŞI CINCI DE BANI!!!
Abrudan radiază. Gyuszi se duce la ghereta metalică şi revine cu două beri. Râgâie cu poftă.
- Ei, ei, ei. Eu am cinci mii pe una acu’ trei ani…
O mângâie ca pe un prunc. Îl priveşte cu mare bucurie pe Abrudan. Se uită apoi cu modestie în jos la butelie.
- Acu’ chiar că nu mai ai probleme…
- Bă, Abrudane! Ştii cum era? Când ţi-era lumea mai dragă…De SĂRBĂTORI, în CONCEDIU,CÂND AVEAM ŞI EU O TREABĂ!!!
- Întotdeauna se întâmpla aţa...
- Şi ţine-te şi aleargă după maşină prin oraş, dă telefoane la cunoştinţe… Uneori MARIA era cu MÂNCAREA CALDĂ pe aragaz!!!
- Acu’ trei ani la soacră-mea în cartier s-au bătut ca chiorii când a venit maşina care nu mai trecuse de trei săptâmâni…
Mai beau cu poftă, fiecare, câte o gură de bere. Abrudeanu se freca pe bărbie. Un beţiv ridică sticla în sus şi răcneşte:
- Trăiască MAREA REVOLUŢIE ROMÂNĂ! Ce l-a pus la zid pe cel mai ticălos dictator!
- I-auzi puradelu’ !
- Anul 1989 ! Nu se mai putea! Polonia! Cehoslovacia! Germania! Ungaria! Şi acu’ România!
- De unde a-ţi luat-o!
- Mă, e, …ps, ps…
- Hai, nea Gyuszi, zi-mi şi mie că doar n-o fi groasă!
- Lasă… Acu’ să vezi c-o să fie pe toate drumurile...
- Mă duc duc acu’ s-o cumpăr!
Gyuszi ezită. Abrudan insistă. Se privesc.
- Mai, Abrudan, mai …
- Hai, nea Gyuszi! Se poate?!?
Se mai privesc odată. Iarăşi beau. Şi se mai privesc.
- Mi-a dat Dobre un bon de scos butelia… Un bon în regulă!
- Cum dracu’ ?!? DE FRICĂ!
- A fost el de capul lui la mine!
- Ei, ei?!?
- Nu eu l-am chemat!
- Te cred! Îs nişte curve ăşti…
- C-o fi, c-o păţi… că i-au mai rămas nişte bonuri…
- Ei, na?!?
- Era oricum printre primii pe tabel…De cinşpe ani m-am înscris… Nu poţi cu una în casă…
- Fără eşti chiar pe nicăieri.
- Aşa…a fost…
- Măi…măi…
- Am luat-o că doar nu era s-o las să se piardă. Hai noroc!
- Beau şi iarăşi se privesc. Veselie mare pe terasă. Radioul continuă să funcţioneze. Mai apare lângă ei beţivul. Se clatină.
- Ole! Ole! Ole! A murit împuşcat marele dictator Ceauşescu de MAREA ŞI VITEJASCA REVOLUŢIE ROMÂNĂ! Trăiască prietenia dintre popoarele române şi ungureşti!
- Uite… Abia am apucat s-o scot…
- Nu trebuia, nea Gyuszi, nu trebuia…serios… eu nu ştiu dacă trebuia s-o scoţi.
- Mie îmi venea rândul s-o iau. De patru ani sunt pe locul trei!
- Te cred . Da’…
- Şi n-am apucat s-o iau…. Că i-o dam lui acesta care are copii, că eu degeaba aveam… că-i ăstălalt care e rudă cu cutare… eu nu eram… iar ăstălalt e tânăr şi e… membru… de viitor… în care ne punem speranţele şi vrem să-l păstrăm…că pe mine ştiau că nu mă apucă strechea şi stau liniştit în banca mea…
- Da, măi nea Gyuszi, dar nu e revoluţia…
- Oleeee! Trăiască Marea Revoluţie ROMÂNĂ!

VIII

În bucătărie, Gyuszi şi Maria stau la masă. Aragazul funcţionează cu toate ochiurile. Maria îşi priveşte fericită bărbatul. Acesta se uită la butelie. Apoi îşi toarnă o ţuică . O dă pe gât. Se privesc. Sunt obosiţi. Ea e fericită.
- Măi, Gyuszi… Mâine ,poimâine te trezeşti c-o ia Cornel pe Diana…
- Da’ ţie parcă nu-ţi prea plăcea…
- Mă ştii că nu te întrebă. Da’ eu ca mamă îi spun că am obligaţia asta. O am şi i-o spun… Că în ce pot eu îl ajut…
Gyuszi o aprobă fără a-i desprinde privirea de la ea.
- Şi când se aşează la casa lui îi dau şi eu…o butelie şi…una alta…
- Numai de nu s-ar chinui… numai… numai…
Se mai privesc o dată în ochi. Aragazul merge în continuare cu toate ochiurile. Gyuszi o mângîie pe mână pe Maria.


IX

În club se ţine o şedinţă condusă de Frontul Salvării Naţionale „Mecanica”. Vacarm. Mulţi vor să vorbească în acelaşi timp. Pe podium se află comitetul. Printre ei e şi Gyuszi. Dinicu, aflat în picioare, ţipă:
- DOMNILOR!!! Linişte! Linişte! Linişte! …Noi nu putem satisface şi răspunde tuturor întrebărilor şi dorinţelor dumneavoastră! Ce vreţi?!? Nici la ale mele nu putem. Asta e! Dar cum bine ştiţi, noi ne-am constituit prin votul dumneavoastră ca să reglementăm câteva probleme! NOI ne-am constituit şi organizat după cum am văzut la televizor pe prototipul! Aşa! Nu după cum a vrut unul sau altul… că trebe o autoritate! TREBE! Aşa temporar dar trebuie să conducă cineva. Noi suntem în slujba Dumneavoastră Atât cât e nevoie…Aşa că şi Frontul cel de la Bucureşti !?!
Unii îl aproba. Se face puţină linişte. Dinicu e încă nemulţumit. Îi face un semn lui Abrudan care se ridică în picioare. El se aşeză.
-Eu am cerut cuvântul pentru că vreau să vă întreb ceva. Am aflat că domnul Vişan a primit o butelie…şi a primit cică şi domnu Ivan şi…îl indică pe Gyuszi…toţi de la tovarăşul Dobre…
Stupoare! Fluierături!… Abrudan revine:
-Eu le cer să spună dacă e sau nu aşa! E sau BA!!!
Huiduieli! Ţipete! Vânzoleală!

X

Pe uşa clubului uzinei ies cei de la prezidiu. Se mai aud vociferări. Dinicu le arată pumnul celor din incintă. Cei de afară sunt tare aprinşi. Gyuszi o ia de capul lui şi pleacă. Vreo doi îl strigă. El tot merge. Fără a întoarce capul le schiţează un salut.

Iarăşi îl strigă.
- Gyuszi! Gyuszi !
Dar el merge; singur şi năuc de supărare. Îi vâjâie urechile. E negru de supărare.

XI

Gyuszi, Mariaşi tatăl ei stau la masă. E noaptea de Anul Nou. Mănâncă cu poftă. Televizorul funcţionează. Maria gustă un pahar de vin alb. Gyuszi remarcă mulţumit şi naiv murăturile.
- Îţi place, tatiţu’ cârnatul’ ?!?
- Da! Da’ mai vreau hrean…
Îl serveşte pe bătrân . Gyuszi gustă şi el din vin. Se înveseleşte.
- Hai noroc, Marie! C-am mai îmbătrânit un an…
- Păi nu desfaci şampania?!?
Gyuszi zâmbeşte. Se uită la bătrân şi vrea să se ridice de la masă dar cel din faţă i-o ia înainte. Sună şi telefonul.
Maria ridică receptorul.
- Alo?!? Da?!?
- E Corneluş!
Apare din hol bătrânul cu sticle de şampanie. Uşile rămân deschise larg în urma-i. El radiază.
- E rece ca ghiaţă! GHIAŢĂ!
Maria se învârte pe loc fără a se putea opri în timp ce vorbeşte la telefon.
- Te pup băiatul mamii! Şi noi îţi dorim numai bine! Gata! …s-au dus, Ceauşescu, comunismul şi dictatura! Vrei să vorbeşti cu tata?… Şi noi îţi dorim numai bine! Vă pupăm pe amândoi!… Vă distraţi bine? La mulţi ani! şi noi o să ciocnim! O să ne gândim şi la voi! Oh…o…o… Numai de nu va-ţi mai chinui voi dar… lasă că vine vremea voastră! La mulţi ani! Ţi-l dau pe tata!
- Gyuszi tocmai aşeza paharele de şampanie pe masă iar bătrânul încerca să deschidă sticla şi era atent să nu lovească ceva.
- Ne transmite: „La mulţi ani!” Şi el şi Diana.! Hai că vrea să vorbească şi cu tine… E de la sindrofia lor…
Gyuszi duce receptorul la ureche. Bătrânul deschide sticla şi toarnă şampania în pahare. Maria gesticulează vorbindu-i tatălui.
- Să ciocnim EXACT la miezul nopţii! Un pahar pentru ei! Oh, băiatul mamii… Atunci trebuie să ciocnim!!!
- Mai repede! Mai repede!…
Se întoarce. Gyuszi lasă receptorul telefonului în furcă. Se serveşte şi el cu un pahar. Îl observă şi el pe Iliescu. Un rictus al feţei. Bătrânul îl atenţionează.
- Vezi că v-a încălecat…
- Lasă tatiţu’ … şi Maria reduce volumul televizorului. Se întoarce spre cei doi bărbaţi. Aceştia vor să ducă paharele la gură şi să bea. Gyuszio e chiar nervos. Bătrânul se hizleşte. Maria e precipitată în faţa televizorului.
- Să vină ceasurile!
Şi ceasurile apar pe ecran. Ele licăie şi invadează ecranul. Sunt din ce în ce mai multe. „ La mulţi ani!”. Cei din cameră se pupa şi se felicita! Maria radiază.!
-Pentru băiatul mamii! LA MULŢI ANI !
Îşi priveşte cu dragoste tatăl şi bărbatul. Gyuszi o priveşte cu căldură. Cu ochii săi mari şi trişti…

ARSENIE BOCA, in memorian....

Teatrul Naţional Radiofonic organizează marţi, 6 decembrie 2011, de la ora 18.30, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, str. Kiseleff nr. 3, sector 1, Studioul Horia Bernea – evenimentul cultural „Părintele Arsenie Boca – Apostol şi profet al neamului românesc”.

Sub acest generic, va avea loc în premieră, audiţia cu public a spectacolului radiofonic „Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii” şi vizionarea filmului documentar „Părintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” – ambele producţii purtând semnătura reputatului regizor Nicolae Mărgineanu.

Zian Boca s-a născut la 29 septembrie 1910, în satul Vaţa de Sus din Ţara Zarandului. A studiat la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, după Paştile anului 1940, a fost tuns în călugărie la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, primind numele Arsenie. Ca preot, duhovnic şi stareţ, cu putere şi duh apostolesc şi chiar prorocesc, a inspirat mişcarea unică de la Sâmbăta, de redeşteptare religioasă şi morală a românilor.
A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului, se perindă zilnic sute de pelerini. Anual, pe 28 noiembrie, peste 10.000 de oameni sunt prezenţi la slujba sa de pomenire. Mii şi mii de oameni îl cinstesc ca pe un sfânt.

Spectacolul radiofonic de teatru-document „Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii” este o producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, realizată în cadrul proiectului „Biografii, memorii”, difuzată în premieră la Radio România Actualităţi, pe 13 decembrie 2011, de la ora 21.05.

Scenariul radiofonic: Ion-Costin Manoliu. Regia artistică: Nicolae Mărgineanu.
În distribuţie: Mihai Bica, Dorin Andone, Eusebiu Ştefănescu, Dan Săndulescu, Oana Mărgineanu, Magda Duţu, Alexandru Nedelcu. Cântările bisericeşti: Diaconul protopsalt Mihail Bucă şi isonarii Ionuţ Dima, Ştefan Voicu şi Ioan Hangu.
Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela
Georgescu. Producător: Magda Duţu.

La audiţie vor participa actorii care au jucat în acest spectacol şi echipa de realizatori.

Scenariul radiofonic „Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii” porneşte de la însemnările colegului său de şcoală, preotul Petru Boldor, născut în satul Cib din Munţii Apuseni. A învăţat la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie şi la Liceul „Avram Iancu” din Brad, unde a fost coleg de bancă cu Părintele Arsenie Boca. A studiat „Teologia” la Sibiu şi Arad. A fost preot la multe parohii. A cunoscut calvarul închisorilor comuniste. L-a revăzut pe Părintele Arsenie în 1966 la Bucureşti, în 1969 la Brad, cu prilejul centenarului Liceului „Avram Iancu” şi din nou la Brad, în 1979, la sărbătorirea celor 50 de ani la la absolvirea liceului. A scris despre aceste întâlniri într-un caiet pe care l-a dăruit profesorului Romulus Neag de la Brad, care ni l-a pus cu generozitate la dispoziţie.
I-a dedicat Părintelui Arsenie poezia Sfântul.
A trăit în ultima parte a vieţii pământeşti la un cămin de bătrâni din Sibiu.
Părintele Petru Boldor a trecut la Domnul la mijlocul anilor `90 ai veacului XX.

Filmul documentar „Părintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” urmăreşte evoluţia tânărului Zian Boca până la măsura unei personalităţi de statură filocalică. Aduc mărturii despre Părintele Arsenie: IPS Laurenţiu Streza - Mitropolitul Ardealului, PS Daniil Stoenescu – Episcopul Daciei Felix, preoţii Nicolae Streza, Ioan Sofonea, Oprea Crăciun, Nicolae Bordaşiu, Simion Todoran, Viorel Trifa, Dionisie Ignat, Ioan Gavrilă, Ciprian Negreanu şi Aspazia Oţel Petrescu din Roman, Nicolae Streza din Făgăraş, Vasilica Niculescu din Drăgănescu.

Comentariul: Bogdan Ficeac şi Ion-Costin Manoliu. Voce comentariu: Maria Ploae. Documentaţia: Ion-Costin Manoliu. Muzica: Petru Mărgineanu, Diaconul Mihail Bucă, Ieromonahul Daniel Mih. Regia artistică: Nicolae Mărgineanu.

DE SF NICOLAE

Targ de Sfantul Nicolae
2 – 4 decembrie



De vineri, 2 decembrie pana duminica, 4 decembrie, de la 10 dimineata la 6 dupa-amiaza, va asteptam la marele Targ de Sfantul Nicolae de la Muzeul National al Taranului Roman.

Mesteresc, vand si se tocmesc:
olari, fierari, cioplitori, lingurari, cojocari, cofetari, tesatoare, cusatorese, impletitoare, pielari, rudari, iconari...

La targul de la oras mesterii aduc:
sorcove, linguri, tuica, vin, turta dulce, cozonaci, miere, placinte, cofeturi, suc de mere, kürtõs kalács, masti, fluiere, ocarine, impletituri din panuse, oale, scaunase, ii, podoabe, opinci, cergi, scoarte, cosuri de nuiele, cauce, strachini, oale de sarmale, jucarii, icoane, pristolnice, blide, marame, ibrice, mobilier pictat, carafe, chimire, curele, genti, alambicuri, blidare, copaite, sararite, furci, pipernite, gavane, lingurare, cavale, paretare, laicere, stergare, lazi de zestre, catrinte, camasi, fote, cahle, clopotei, zurgalai
si cate si mai cate.

CLARA CEA STEARPA....text pentru teatru......un text , care tot circula...

MARIUS THEODOR BARNA


Personaje:
EL: MIHAI, soţul ei, aprox. 37-39 ani
EA: CLARA, soţia lui, aprox. 35 ani
















Un apartament cu mai multe camere care dau un alta. S-ar părea că sunt patru sau cinci, un hol larg în jurul căruia este atât bucătăria, dar şi baia. O porţie de ficat a fost uitată pe masă. Cărti, haine, cosmetice, într-un colţ sunt câteva valize pregătite de plecare. Pachete prin diferite colţuri ale camerelor, computerul dintr-o încăpere de lucru, căci nu este un birou standard, duduie intr-una. Pe stand-by, câţiva peşti repetă aceleaşi mişcări de balans in înotul lor marin....


ACTUL I

Scena 1
Clara intră in apartament aruncându-şi poşeta şI dezbrăcându-se din mers. Ajunge in furou. Telefonul sună. Ea nu răspunde. Se opreşte in faţa aparatului ascultănd mesajul pe care-l înregistrează robotul:
ROBOT: Aţi format 7891387! Eu nu sunt Mihai, ci doar vocea robotului
care-i preia mesajul! Nu vă demoralizaţi! Data viitoare s-ar putea să aveţi
mai multă baftă! Până una alta, după bip, aveţi un minut, să vă lasaţi
mesajul dvs! Succes!......
ELISABETA (OFF) Clara! Aştept telefonul tău, unchiul Toni te aşteaptă la noapte in gară! Nu ştim vagonul la care vei fi....
Nu răspunde. Işi aprinde o ţigară. Face căţiva paşi prin cameră....A luat acum receptorul şI cu el la ureche se deplasează formănd numărul in timp ce-şi toarnă un vermut. Un alt robot îI răspunde ei.
ROBOT (OFF) Ati format 7777785 Nu vă pot răspunde momentan. Lăsaţi mesajul după semnalul sonor.....iar Clara plesneşte:
CLARA: Cicişor! unde te ascunzi!....Am câştigat! Sunt liberă! Dânsul nu a venit! Cred că i-a fost frică!....Unchiul Alecu îl ăştepta să-l dărâme pentru toată gargariseala îndurată 9 ani de zile la toate petrecerile de familie! Nici dacă aş fi fost fică-sa nu m-ar fi apărat cu atât aplomb....o să spui că exagerez, dar ”a împachetat” , am învăţat cuvăntul pe sălile tribunalului, tot completul ăla de judecată. Bâlbâiţii şI grupul ăla de stupizi care se hrănesc zilnic cu: partaje, hoţii, violurii, tâmpiţii ăia care intrau în mobilierul sălii, îi inhalau cuvintele! Judecătorul a decis astăzi, la ora 11.43, m-am uitat la ceas, presimţind că va fi o oră fericită pentru mine, eram singură,....el nu a apărut! Nu ştiu pe unde bea la ora asta...Am câştigat!...înţelegi?....uite îţI ţin un discurs!...rezistă banda?...volubilităţile partajului!?! Casa de la Arad a tuşii Caranda va fi a mea!...In sfărşit, Dumneze-ule, ce reconfortant e sentimentul ăsta de propietate, ca un plonjon în bazin după ce-ai ieşit din saună, înoţi, înoţi, înoţi, lungime după lungime, o iei de la capăt, simţi că-ţi explodează plămânii...dar niciodată, nu deraiezi, dacă te opreşti îţIsimţi piciorele libere, muşchii zvăcnind, orincând vrei hăul fuge şI tu regăseşti pămăntul sub tălpi, ţapăn, fără grijă că te scufunzi...că te afunzi... că te duci, in abis...hm, mişto,....lui îI rămănea ghiveciul asta de unde te sun!..Nu poate să zică că sunt scroafă, şi-l las în izmene! Nu-l urăsc! dar GATA!.... vreau să dispar câteva luni din oraşul ăsta......să vezi ce-o să mă învrt! Mă pun pe afaceri!..Ah...imi vine să ţip, să urlu...să ţopăi...deşi uite stau pe loc...sună-mă am poftă să sărbătoresc! Să fiu lăudată! Poate dăm o raită prin oraş....puţină golăneală....hai că mîine, poimăine suntem babe ! |ie nu ti-e frică?!?...de când n-am mai fost ?..de ani de zile...hai să golănim, cum vrei tu, să te destrăbălezi....cum ziceai, de atătea ori?.....poate agăţăm nişte hăndrălăi...măcar aşa de distracţie....Hai să benchetuim ! Te aştept! . Pusi!....Sună!!!
Acum îşI toarnă un cognac. E tare. Evident că-i face plăcere şI nu se poate opri să nu plescăie! Işi aruncă furoul intr-o altă cameră. A rămas in chiloţi. Se priveşte in oglindă. Ingrijorată de şolduri, de firişoarele de pe pulpe şI chiar de cearcănele care poate îi arată vârsta. E evident în jur de 35....Şi sânii aceştia care uite chiar se lasă...Deşi n-a purtat o sarcină...Uite păntecul sau abdomenul. Se joacă....Se invârte pe loc.....
CLARA: Trebuie să te mişti! Aşa! Un, doi trei, un doi trei...suge burta... îngrozitor... de ce trebuie să îmbătrânesc....şi nu mă cumpără nimeni! ce să mai vănd.....sufletul? inimioara?!!! oribil!...trebuie să revin la bazin....măcar de două ori pe săptămână...alfel n-am nici o şansa...nu, nuu, nu! nimic! Cu discoteca aia de babe care se cheamă AEROBIC! nu rezolv nimic! Doar că alerg pe muzică şI ascult toate spanacurile melodramatice...
Se opreste in faţa ceasului-pendulă a cărui mers il compară cu Seiko-ul pe care-l poartă la incheietura mîinii. Mai înghite o gură de cognac.:
CLARA: Cumpăraţi timpul pe care vi-l oferă firma SEIKO! Fără erori!Certitudinea
în viaţa dumneavoastră! Precizie, onorabilitate, dignitatea! In aer, apă, sub pământ! Nu ezitaţi! Tehnologie de vărf! Intraţi in anul 2000 cu Seiko!....
E din nou în faţa telefonului, dar cu un ziar în mănă!...
CLARA: Da! Alo sunteti?...OK! Mă interesează un împrumut de circa 30000
de mii de dolari...pot gira cu o casă....da, da.... pentru afaceri...antichităţi...
nu! doresc, o dobândă de maximun 8%...da, da...că altfel mă duc la
bancă...eh, şI acolo se mai pot grăbi lucrurile, nu durează pentru toată lumea....Da, da...girez cu un imobil.....o casă in provincie...două nivele....da, peste sumă...a fost evaluată recent...multumesc! Nu, nu! vă sun eu mâine dimineaţă, după zece, OK!...
Stă aşa bleagă pe un scaun. A lasat paharul deoparte...Ocheşte cu măna intinsă ceasul pendulă! Paaak!...Si Seiko patinează spre bucătărie....Singură, singură, singură...minute în şir...Un clipocit de apa umple camerele una după alta...o trezeşte din abureală...Işi trage un tricou pe ea. Se lipeşte de uşa băii....Ascultă, clipe lungi, ezită până să apese...incet, incet, incet....

Scena 2
In baie în cadă plină cu apă, Mihai. Se spală. Atent. Meticulos. I-a scăpat o privire, doar momăie câte ceva.
CLARA: Ce faci tipule?...
MIHAI: Hm,mm...
CLARA: Bănuieşti?
MIHAI: mh....
CLARA: Nu aveai nici o şansă!
MIHAI: Hm, hm, hm..
CLARA: Nu râde, că ai să şI plăngi...
MIHAI: pfff...
CLARA: Am căştigat!
MIHAI: Psss...
CLARA: DA! Da!Daaa! Casa mătuşii e a mea....ştiii cine eşti?
MIHAI: Mai greu..
CLARA: Ex-soţul doamnei, înţelegi...hm..spune ceva...nu prea ai curiozităţi
...cănd erai mai tănăr erai mai iscoditor...nu, nu?...ce mormăi, te ustură? ţi-a intrat apă în ochi? nu-i nimic...nu-ţi strică, aşa puţintică..nuu?...să mai şI plângi, puţină durere, nu?!...taci, taci, nu spui nimic, dar chiar nimic...?....mă urăşti?...deja?
MIHAI....hmm...
CLARA: Nu prea, nu eşti sigur?...te îndoieşti, tu?....hai dragă, că nu te tai!
MIHAI: Puhhhr....
CLARA: Hm, îmmm...să te spele tanti pe spate, căt măi ştiu şI n-am uitat... Nu?....Hai dragă, nu mai mârîi că sunt bucuroasă, urlu! ţip?!? nu am greţuri, ce-i înţepeneala asta! S-a fini!....poate ne mai luăm peste zece ani... s-a mai văzut!...Am câştigat! Casa mătuşii Clara este a mea!
MIHAI: Bravo!
CLARA: Aşa, hai să te pup! nu mai fi mitocam că te-am iubit! Măcar de asta
vreau casa...înţelegi, pentru amintiri...tu nu ai fost, dar eu te-am dus acolo...
de atâtea ori, te scoteam din scrisorile pe care mi le trimiteai, te aşezam, pe bâncuţa din grădină....înţelegi...pe marginea patului, pe pernă, înţelegi
eram o domnisoară romantică, cu inima ca o piersică, nu râde! porcule...mă
înnebuniseşi cu poveştile tale, doamne cât te-am iubit, înţelegi...mâ asculţi...puturel?!!
MIHAI: De paişpe ani încerc...
CLARA: Lasă dragă fiţele, ai slăbit!...Vezi că nu-ngraşă!
MIHAI: Imbătânesc....
CLARA: Aici cam ai dreptate...Voi face căteva investiţii...
MIHAI: Mă duc...încet...dar sigur....
CLARA:...mă înspăimânţi! Vai ce melancolisme....îmi dau lacrimile...
o să mai repar un etaj şI neapărat instalaţia sanitară care e putredă...
MIHAI: Exact!...Dar să ştii că nici nu-mi pare rău, deloc! C’est la vie....Se mai duce un biceps, un pectoral...dinţii ştii că ajungi să-i înghiţi fără să mai ştii de ei..... am observat alaltăieri, nu ţi-am mai spus, să nu te întristez, că mâine poimâine, o să-mi trebuiască ochelari, aşa că, ghinion, înţelegi?
CLARA: Dragă, ai înnebunit, parcă te-ai pensiona...
MIHAI: Numai, zece minute înainte de a ieşi din cadă....
CLARA: Ha! ha! ha!...te pup
MIHAI: Merci!... De trei luni nu am mai observat o gagică să-mi arunce o privire, mică, în fugă, o provocare, fie, ce-o fi...te pup, zi-mi că te tulbur
şi-am renunţat la toate!...
CLARA: Târziu!
MIHAI: De ce, chiar nu mai simţi, aşa, un ceva, nu ştu ce...mai tulburător...
CLARA: Parcă...
MIHAI: Serios....
CLARA: Hm..mi s-a cam făcut foame....aş bea o bere...
MIHAI: Ce crudă eşti! Dumnezeu! Ar trebuie să te pocnesc!
CLARA: Poftim?
MIHAI: Da! Nu te mira! Nu mişca!....he, he, eee! Că nu ştiu multe!
CLARA: Te-ai sonat?
MIHAI: Fii atentă că asta nu-i nimic! Hai masează-mă!
CLARA: Cine?.... Eu?..... Cum ?
MIHAI: Cu tandreţe şI atenţie!
CLARA: poftim....ce vrei?
MIHAI: Ca o sclavă! Cu mişcări energice pe muşchi,... pulpe,.... gambe...
CLARA: Cum!?!
MIHAI: Urmate de treceri line mângăietoare care să calmeze pielea...fii şi tu generoasă!
CLARA: Eşti nebun!?!
MIHAI: Sexus-imperator ! Auras magnum dictatorium!
CLARA: Demenţial!....
MIHAI: Spune-mi că încă porţi în plămâni răsuflarea-mi vicleană! În nări mirosul
sudori mele de mascul în pofte....până şI retina îţI plesneşte ocularul cu amintirea
muşchiului de oţel!
CLARA: Vrei să mă provoci...
MIHAI: Mi-ar fi greu...mă ştii bine!....
CLARA: M-ai ignorat de atăta vreme...
MIHAI: Aşa sunt bărbaţii...idioţi...
CLARA: Sărută-mă...Hm ah....Nu mă uda!!! Linişteşte-te...Să nu pun de cafea?....Un ness?,nu?!
MIHAI: Ah!...
Buff!... a făcut el in cada, împins de ea. Ea a fugit. L-a lăsat singur. El s-a înfundat în vană. Cu prosopul pe cap. O mogăldeaţă în apă care şansonetează:
MIHAI: La..la...lalalala......la, la la la laaaaa...la!....
şI vocea lui care bulbucă apa:
Nu fac decăt să mă afund
Incet,
Alene,
Scurgându-mă
Asemeni gândurilor ce vor să fie
Asemeni sângelui ce pulsează
Inima ce freamătă carnea,
Inima în care sufletul zvăcneşte
Corpul acesta slăbit de lovituri
Corpul acesta dezonorat
Corpul acesta înecat
De plăcerea lichidului în care murdăria se lipeşte de cadă,
Căruia niciodată nu-i va fi dat să se desfete
In nuferi albi carnivori
Ci doar în carnea albă a păcatului provocator
De femeia în care dai cu pietre
Ziua în amiază
La mijlocul drumului
Unde picăturile de ploaie se amestecă
Cu urina cailor ce vin din depărtarea asfinţitului
Vânăt!
Doar clipocitul apei clipe lungi umple tăcerea băii....

Scena 3
Ea umblă prin casă pregătind cafea. Energică, haiosă, făcănd mutre, descoperind zaharniţa în frigider, încurcându-se cu firul de la preso, care scoate o scânteie, ptiu drace!
CLARA: Când m-a invitat prima oară la cafea mi-era inima ca un purice. Îmi venea să plesnesc! O simţeam ca un iepure care se ascunde sub iarba umedă înainte de a ţâşni pe cămp, atunci cănd aşteaptă pasul vânătorului ce călcă pe brazdă. Îmi plăcea, chiuleam de la un curs, ştiam de la Gexi că e un semn, că şI cum ţi-ar scoate chiloţii...ce mai şI dacă spui... e ca şI OK!...am plecat într-o vrie la un birt, ploua îngrozitor, ca-n filmele proaste, în care plângi, ce bine fac uneori lacrimile... o linguriţă, două, hm, iar dănsul o bea tot amară...am băut patru ore cafea, i -am spus tot despre mine...de la jocurile de-a doctorul cănd eram un boţ...ce infectă e apa în oraşul asta..el, nu! să mă psihanalizeze, să desenez, nişte râme, o casă, mă gândeam să fac...un...sex....i-am spus ca nu sunt virgină, mai avusesem, încă trei, trei în cap, nu unul, numai unul pe care să-l fi iubit şI el părăsit...iar el era cam coanci, mi-a explicat apoi că în mod normal astea se spun după prima noapte...eu eram plină de poveştile Gexi, de lumina chioară din taverna cu fum, unde frigul se lingea pe pereţi să scape de târia proastă care te făcea să borăşti, unde mă aşteptam să-mi bage mâna între pulpe...parcă eram pe reşou...îi ascultam poveştile, patru ore....aş fi putut ajunge la Constanţa, pe malul mării, ce dacă era iarna, toată viaţa am visat să mă plimb pe malul mării iarna, câte visuri ne storc creierii fără rost, ce idioată e viaţa...atunci l-am ascultat în draci, parcă mergeam cu trenul, cu un bec chior pe culoar, într-un compartiment unde el, un bărbat pur simplu, doar vocea i-o auzi...te farmecă, nu mai înregistrezi nimic, doar îţI reînventariezi visele, e exact cum ai sperat, e iubitul tău pe care l-ai aşteptat, uite-l lăngă tine, psihanalizează,..., ce animal preferi, ce insemană marea, desenează un copac, un echivalent pentru cafea, ochii verzii ai lui, amar, pasiune, roşu, gelozie..., visuri gri, dimineaţa sub cearceaf, aţi putea sta in chirie la început...îi plac ţigările fără filtru...eşti sigură că nu sforăie noaptea...veţi fi de revelion împreună! Oh! sigur că da! De ce dracu’ nu am putut lua o cameră singuri...mă enerva, eram iară cu idioata de Dia, cu ciclurile ei deraiate de avorturi, care tot timpul făcea socoteală, Dumnezeule!...căt pot să bea bărbaţii împreună cănd sunt în doi, cum nu mai contăm noi femeile...poţi să-ţi spargi nuci între buci, că nu reacţionează, mai ales dacă i-a prins flama: politică, Europa Liberă!...cum să fugi pe la Giarmata, 2500 de mărci...să nu te prindă nimeni pe graniţă că-ţi fac chisăţită rinichii...s-o las să se răcească...puţin, căt i-a plăcut să bea...în lunile acelea de golăneală....toate trec, dar greu ca autobuzele în staţie, aici, aproape de marea aceia plină de Jiii, hi, hi, hi...ce bine că sunt nimicuri, şI plescăie la soare iarna?!?....visele....adolescentine ce le mai porţi încă ani mulţi după tine... ultimele lucruri care le ucizi, nimicurile pentru care nu dai doi bani, pe care le-ai urăt atâta cănd ţi-era frig, cănd nu aveai bani de mâncare, cănd îţi crăpa buza după un contract....şi erai pe liber....nimeni nu dădea doi bani pe tine...

Scena 4
Ea a revenit. Cu un tonic, un sifon, ceva rece. Energică!
CLARA: Vrei o ţigare?
MIHAI: Ai pus zahăr?
CLARA: Ah! Nu am încurcat ceştile! Ce nebună sunt!
MIHAI: Hmm..
CLARA: Dragă, dar nu mai lua mutra asta de înmormântare...că trăiesc!
MIHAI: Văd!
CLARA: Păi da, dar până acum, nu ai făcut nimic...
MIHAI: Poftim?
CLARA: Da, sigur, nu te mira!
MIHAI: Adică, ce vrei să spui?
CLARA: Că e ok! Nu? Nu e nimeni nemulţumit...
MIHAI: M-a sunat Teo.... au redus contractul la jumătate, au decalat termenele....
CLARA: Cât pierzi...
MIHAI: Nu pot să spun că înţepenesc...
CLARA: De asta erai aşa de negru?...eu care credeam că?....
MIHAI: Profită de mine....sunt complet vidanjat...
CLARA: Refuză...
MIHAI Sunt lefter, nu ştii?
CLARA: Adică ce vrei să insinuezi...
MIHAI: Nimic, decăt că pierd cam mult...
CLARA: Lasă, dragă că nu e aşa de negru dracu’!
MIHAI: E atât de dezagreabil....
CLARA: Chiar aşa? Mă bucur!....
MIHAI: Ei şI tu....
CLARA: Păi, da! e chiar aşa de simplu?
MIHAI: Ştiu eu?
CLARA: Fii sincer? Nu-ţi pare rău...
MIHAI: Uneori....
CLARA: Nu-i aşa? o lacrimă?....
MIHAI: Ei şi tu! puah!
CLARA: Nu, dar şopteşte-mi....că poate...
MIHAI: ....crezi....
CLARA:.......poate un regret....
MIHAI:..mă înnebuneşti...
CLARA:.....că ai să-mi simţi lipsa...zi-mi că-ţi pare rău...hai tu, fă un efort, de
nu? înţelegi, a trecut totul.....s-a dus, dar fost frumos....nu?
MIHAI: Gata! că plesnesc! Alba, neagra! Nu! nu, nu!
CLARA: Oh, eşti oribil! Voi bărbaţii!
A ieşit. El a rămăs singur. Incet, încet, încet iese din cadă! Singur cu el.
MIHAI: Da, sigur, ce importanţa mai are, toate se duc....nu, dar mă cuprinde o lehamite...sunt obosit....parcă eu nu aş vrea să mai iubesc,...să mă mai
îndrăgostesc ca la nouăsprăzece ani, să iubesc, să freamăt...să sper,...când imi vine să vomit de gura-mi colcăie ca smoala din pricina tutunului...de mintea lucidă şI meticuloasă ca un contabil idiot... corpul ăsta care nu se încinge....ce e primăvara, asta, decât un anotimp ce nu-ţi aparţine!?!
Mihai a aruncat prospopul. Scurte exerciţii de mişcare prin baie. Nişte paşi caraghioşi de balet.
MIHAI: Un, doi, trei! Un, doi...genoflexiuni....hm..rotaţii...hm încheietura...
ce face femeia asta?..câtă energie....are..hm...oribil....deşi ce bine e să fii liber...ce posesivă...după atâţia ani, când o femeie nu-ţi mai spune nimic...
Când o înşeli zilnic, cel puţin în gănd...când visezi pe oricine alcineva, că doar, doar va veni...ca să se schimb ceva...cum să nu-ţi vină să urli de bucurie, să te simţi dintr-o dată atât de tănăr...şi să-ţi pui arareori intrebarea...nu e prea târziu?...un, doi, ce-mi scârţîie încheietura, pic, pic...d’, porcăria asta de robinet, am plătit trei instalatori să-l schimbe, pic, pic...toate se duc, după ce-ai dat o grămadă de bani....se duc dracului toate...te poţi căca pe tehnica asta...imi vine să pun barosu’
...ah...arde...ţţ..uite o băşică....păi e de la apa caldă..linişteşte-te puiule..vezi-ţi de mouse-ul tău care-ţi aduce bani...hm..păstrează-ţi înjurăturile pentru cei ce-ţi taie din deviz...trebuia să-l bag în pizda măsii...dar, în măsa...dacă nu te maisolicită?...îi fuţi...şi tu nu-ţi poţi pune un robinet în baie care să nu se pişe pe tine...ce viaţă căcăciaoasă!Hmm...un, doi, trei...hm...paişpe...ţţ îţI cade rău părul...niciodată nu ai avut mai mult de zece fire lipite de vană, căcat... îngrozitor...ar trebui să faci nişte frecţii cu oţet, mămânci prost, ce e aia alimentaţie... un SF! în zona asta balcanică!




Scena 5
El intră pe vărfuri, o urmăreşte, fără ca ea să realizeze. E bănuitor. Sună o sonerie. Ea se apropie de uşă. El o urmează. Ea nu îl sesizează pe el. Ea ascultă pe cinva din spatele uşii. El o ascultă pe ea aflată în hol. Uşa rămăne închisă. Ea se retrage. El aşişderi, repede, dar, buff, ceva s-a lovit! Ea l-a reperat! Vijelios se apropie de el.
CLARA: Ce faci?
MIHAI: Nimic....
CLARA: Mă urmăreşti?
MIHAI: Pe dracu’...
CLARA: Păi da’...nu spui nimic!?!
MIHAI: Ce să spun?
CLARA: Sunt aici! Deschide uşa!...e poştaşul...sau poate o curvă, căci credeam că stai toată ziua în oraş!
MIHAI: Eşti nebună?....
CLARA: Poate...e prima oară?
MIHAI: Sictir!
CLARA: Vroiai să mă strângi de găt...
MIHAI: Ai înnebunit!
CLARA: Adică tu faci mistere de doi lei şI eu sunt bună de dus la 9!
MIHAI: Mă oboseşti...
CLARA: Mie-mi spui...
MIHAI: Scuteşte-mă....
CLARA: Imediat....hai să semnezi astea...
MIHAI: Nu citesc inainte de masă hărtii ştampilate...
CLARA: Un exemplar îţI aparţine...
MIHAI: Aruncă-l la gunoi!
CLARA: Nu pot! E VIA|A ta! Buletinul tău sentimental!
MIHAI: Căcat!
CLARA: E o realitate! Trebuie să o priveşti în faţă!
MIHAI Nu dau doi bani pe ea!Scrie-i necrologul!
CLARA: Nu pot!
MIHAI: Pot eu!...Se caută acte de divorţ, presupuse, arse, deteriorate, în zona centrală a oraşului!...a cuplului Mihai şI Clara. Se oferă recompensă indiferent de stare...
CLARA: Idiotule! mîine, poimâine o să ai nevoie de ele, ce-s adolescentismele astea...
MIHAI: Am şI eu dreptul să refuz!
CLARA: Semnează!
MIHAI: NU vreau!
CLARA: Mă faci să răd!
MIHAI: Potim, eşti mulţumită!
CLARA: Lasă dragă, anarhismele, că măine le xeroxezi! Le afişezI cu mănuţa ta!
MIHAI: O să le lipesc pe hol! Le pun pe curve să le înveţe!
CLARA: It’s your buiness....poftim cafeaua...
MIHAI: Te pup!
CLARA: Pe popou?
MIHAI: Sunt bătrăn, nu pot să ma aplec....spondiloza...
CLARA: Excrocule!...vrei să-ţi sar în braţe!
MIHAI: Mi-e şI mai greu să te ţin....
CLARA:....am mai slăbit...iubi!
MIHAI:...e o iluzie!..
CLARA: Nemernicule! Te ador!
MIHAI: Degeaba!
CLARA: De ce?..hai....ai curaj...lasă-ţi anii...mizeria....uită totul treizeci de secunde....ultima provocare....
MIHAI: Oh, ce iluzii..
CLARA: Ultima oară!
MiHAI: Ce plăteşti!
CLARA: Ha, bravo! Ce vrei?
MIHAI: Ghici!
CLARA: Perversităţi, bani...dezvăluiri..
MIHAI:...Numai noutăţi!
CLARA: Imposibil în viaţa asta!
MIHAI: Infectă!
CLARA: Oaf! |ip, urlul, fac scandal!
MIHAI: Te pocnesc!
CLARA: Nu cred!
Pleosc! O palmă care face linişte în casă! Au înţepenit!
CLARA: Nemernicule!
MIHAI: Dragă, dar nu mai pleci?
CLARA: Nu vreau! Mai am şapte ore!
MIHAI: Aşa de mult!....
CLARA: Nesimţitule!
MIHAI: Scuteşte-mă!
CLARA: Uite nu vreau! Aşa crezi tu că eşti bărbat!
MIHAI: A fost din dragoste!
CLARA: Imi scoţi măsele din iubire? Acum te-ai găsit!
MIHAI: Dacă rezultatul acţiunii este terapeutic, metoda poate fi înregistrată şI reţinută pentru efectul curativ!
CLARA: Bestie!
El dispare ignorănd-o...Ea singură mută o valiză, un pachet, de colo colo, e totul atăt de trist să pleci, să te duci, să laşi casa goală...o cameră, a doua, alta,....nimeni.....

Scena 6
Mihai cotrăbăie prin frigider. Culege câte ceva de măncare. Are apetit. Papiţând îi mai aruncă căte o vorbă.
MIHAI: Tu nu mănănci?
CLARA: Mai tărziu...
MIHAI: |i-e frică...
CLARA: Sunt în limite!
MIHAI:...vezi să fii atentă..
CLARA...merci
MIHAI: Păi, da’, mâine, poimâine, te văd cu pulpiţe, o guşiţă, nişte şolduri..
CLARA: Poate lui o să-i placă!
MIHAI:..o să-ţi dispară privirea de lupoaică...
CLARA: Să mai lăsăm romantismele, revoluţiile...
MIHAI: Păi, nu e viaţa o luptă?
CLARA: Se poate, dar de dimineaţa până seara, ruleta rusească...
MIHAI: E cam istovitor...
CLARA: |i se încleştează încheietura...
MIHAI:..şi cursa începe fără tine...realizezi ce existenţă de şoarece ducem? ce e aia gustul aventurii....moartea, unica certitudine a vieţii...destinul, o cacialma pe care o joci mai degrabă la pronosport!?
CLARA:..vai divaghezi?!?...
MIHAI: Mi-e foame....
CLARA: Ia-ţi o bucătăresă!...
MIHAI:..ei, nu mi-am luat nici măcar un avocat...
CLARA: Un reproş?
MIHAI: Hm, un parti-pris!
CLARA: Uite ce! Nu am chef să o iau de la început!
MIHAI: Păi sigur, dacă m-ai terminat!
CLARA: Adică ce vrei să spui?
MIHAI: Sunt bleg?
CLARA: Eşti cam moale....
MIHAI: Mi-am pierdut energia?..
CLARA: Ti-ai păstrat visele!...
MIHAI: Care nu fac doi bani....
CLARA: Iniţiativă! Fără ea nu se poate!...
MIHAI: Pe dracu’...noaptea te irită!
CLARA: Eşti acelaşi...
MIHAI: Minţi...
CLARA: Nu mă mai provoci!?!...Inţelegi...
MIHAI: Ce egosită eşti!...
CLARA: Am învăţat să vreau...
MIHAI: Orice!
CLARA: Totul!
MIHAI: In afară de un singur lucru!
CLARA: oh, nu....înnebunesc...
MIHAI: Păi, da’ sigur..
CLARA:..ce ordinar eşti!
MIHAI: EU? TU! Vezi cum recunoşti!
CLARA: Şi iarăşi tu....tocmai tu!
MIHAI: De ce nu!
CLARA: Ce porcărie, tot timpul îmi vei scoate ochii cu asta! Eu...care.... porcule ....parcă nu ai ştii...înţelegi că....nu pot!
MIHAI: Nu vrei....
CLARA: Nu am chef..uite...pur şI simplu să am un copil...după ce odată eu ţi-am făcut unul!...pe care tu...te-ai pişat pe tine de frică...şi mai silit să-l scuip...să alerg, să beau ceaiuri, ţuici, prişniţe, numai să scăpăm de el, să-mi bag tubul ăla de plastic verde, ca să mi se scurgă totul...să se ducă...să rămănă doar puroiul, murdăria, râia...să trebuiască să alerg, să mă umilesc de un doctor idiot să mă cureţe cu linguriţa care îmi ia pielea, carnea, strat cu strat....pentru ca totul să se ducă dracului....şi să mă mai fută... la creier...ştii cum m-ai aud noaptea în creier scrăşnetul pielii tăiate....
MIHAI: Istoria o fac cei vii!
CLARA: Lasă cinismele, că te fac idiot!
MIHAI: Păi da, că mă enervezi!
CLARA: EU? De ce?
MIHAI: Imi dai un picior în fund!
CLARA: Niciodată!
MIHAI: Păi ce e despărţirea asta?
CLARA: Rămânem amici...
MIHAI: Nu ASTA vreau!
CLARA: Dar ce vrei?
MIHAI: Să suferi! Ca o nenorocită...să mă suni...să ne mai vedem...în fugă...in grabă, dar cu dorinţă....
CLARA:....nu se mai poate...
MIHAI: Fix pix!...
CLARA: Uită-mă!
MIHAI: Mi-e greu...
CLARA: Suferi?...
MIHAI:..mai mult decăt crezi..
CLARA:....mă tulburi...
MIHAI: E târziu....
CLARA: Am fost fericiţî...
MIHAI: Ieri,...nu azi...
CLARA:....nu se ştie niciodată...
MIHAI:....puţin probabil mâine...
CLARA: Te-am admirat...
MIHAI:...n-ai de ce, de multe ori....nu m-am gândit decât la mine însumi, la ticurile stupide de mascul,....la tabieturile idioate...
CLARA: Ei, nu!
MIHAI: Tutun, cognac...ziare....căldură...casă...bănoci...
CLARA: Au fost farmecul tău....
MIHAI:...lecturi...curve...
CLARA: M-ai înşelat?...Des?...Nu-i aşa...
MIHAI: Din poftă...mi se încingeau creierii....
CLARA: Pentru?
MIHAI: O crupă, un sfârc, un bulan...
CLARA: Vai ce greţos eşti!
MIHAI: O poziţie mai specială...
CLARA: Ce vulgar...
MIHAI: Sex, sex, sex!
CLARA: Poftim?!?
MIHAI: Gata, gata , nu mai mă provoca!
CLARA: Cum adică?
MIHAI: Hai să ne liniştim!?!
CLARA: Ce propui?
MIHAI: Orice!
CLARA: Precizie, dragule! Suntem in secolul XX!
MIHAI: OK! Alege! Stiri, bărfe, publicitate!
CLARA: Nu înţeleg!?!
MIHAI: Secolul XX se termină azi! Mâine începe anul 2000!Şansa ta e numai a ta!
CLARA: Priviţi acest destin feminin!
MIHAI: Profită!
CLARA: Un secolul al învingătorilor începe astăzi! Pasiunea coboară din avion....
MIHAI: Următoarea staţie de metrou: vă oferă o gamă largă de posibilităţi de opţiune!
CLARA: Pentru femeia care alege!
MIHAI: Un brun meridional! Este bărbatul sentimental!
CLARA: E sensibil! Tandru! Pasional!
MIHAI: Rispitor! Avar! Distrugător! Nu uitaţi de bărbatul infernal!
CLARA: E sportiv?
MIHAI: Exact!
CLARA: E întrepinzător?
MIHAI: Din a familiei istoriei destin!
CLARA: Ucigător de senzual? Nu-i aşa!
MIHAI: Distrugător!
CLARA: Aceasta este sfidarea vieţii!
MIHAI: O risipă în amorul neîntrerupt!
CLARA: Energia secolului XX este nucleră!
MIHAI: Se desfid limitele! Barierele nu sunt decăt amintiri! Opreliştile nu mai funcţionează...
CLARA: Poţi accede doar la ce era interzis!
MIHAI Pentru dumneavoastră, am desfinţat negaţia!
CLARA: Matematica se schimbă săptămănal!
MIHAI: Fizica e un ziar de provincie!
CLARA: Iar istoria o rubrică în permisul auto!
MIHAI: Bravo! Ati descoperit valoarea!
CLARA: Ceea ce este vital este esenţial!
MIHAI: Un permis auto A, B, C, D!
CLARA: A! A! A! e o plimbare la Băneasa!
MIHAI: B! e un sofer de mare tonaj! Conducând un vehicul ce utilizează Castrol!
Un ulei pentru cei care ştiu să aprecieze DISTAN|ELE!
CLARA: C! Un tur-retour european! Ar putea fi o orgie pe roţi! Un circuit mediterenean! Veţi regăsi tărâmurile fermecate la cele mai convenabile reduceri!
MIHAI: Fără a afecta oferta agenţiei noastre!
CLARA: D! Un motociclist de care îţI striveşti sânii!
MIHAI: Fiţi atente! Depăşirea de viteze favorizează cancerul mamar!
CLARA: Inceteaaaază!
MIHAI: 48% din cazuri sunt in rândurile populaţiei tinere care utilizează cu precădere acest vehicul!
CLARA: Te rog!
MIHAI: Pentru EA o aventură cu EL începe pe două roţi! Pasiune şI moarte!
Un destin modern!
CLARA: NUUUUU!!!
Si fuge urlând! A părăsit camera! El a rămas singur. Ea e într-o cameră alăturată. Ar putea să fugă după ea! Dar o aşteaptă. Liniştit. Ştiind că va veni!

Scena 7
Mihai îşI aprinde o ţigară. E singur. Se aşează pe scaun. Prinvindu-i pe toţi ce-i mulţi care-l urmăresc...
MIHAI: Rămâneţi pe TELE 2000! Vă prezintă LIVE ultimele şapte ore ale unui
cuplu. Este cuplul care a câştigat opţiunea a 99% din spectatorii de mijloace
audio- vizuale difuzate în eter! Veţi fi alături de ei, fără ca ei să afle, să ştie sau să presupună! Reflectoarele ultrasensibile care nu-şi fac simţită prezenţa! Microfoane care nu rezonează cu nici o gamă de sunete: vocale, râgăiituri, plescăituri, şuşoteli, etc...Cei mai de top reporteri: fără feţe, ultra-neutri, capabili să se
instant-instanureze în orice ipostază indiferesnt de sex, religie, apartenenţă politică,
etc...Rămâneţi pe Tele 2000! Alături de Mihai şI Clara! Mihai, 9 ani la rănd un soţ model! Clara, 9 ani, o soţie de vis! Un cuplu monden! Un cuplu profi! Vivat! Ce spui Mihai!...Mi-este greu să vorbesc despre mine / O voi face eu / Te rog /
Iată cheia sucesului: Drumul ascendent al celui care în liceu era liderul incontestabil al olimpiadelor de matematică: etapele regionale, nu a reuşit la cele naţionale doar dintr-o reacţie de frondă / Oh, te înşeli, deşi liderul organizaţiei UTC pe liceu, propietar ambulatoriu al mai multor teorii de revoluţionare-corijare- emancipare a partidului unic în a cărui rânduri după mama, tata intrase în anul următor, toate creînd un complex pshanalitic de sorginte estică cu filiaţii sartriene,
lecturează lunar revista secolului în curs, critic platonian al postului Radio Europa Liberă, abandonează performanţa matematică la sfârşitul stagiunii de cules porumb a începutului de an şcolar ultim, regăsind în colega, de la etajul ultim a blocului central în care-i domiciliază familia, pasiunea unei fiinţe din schimbul trei căreia dimineaţa la ora 8.00 îi plesnesc buzelele arse de neoanele din toiul nopţii, a cărei inimă în braţe îţi pompează săngele în ritmul presei la care a schimbat 487 de corpuri cave pe schimb, pe care visezi să o posezi cu acel membru care i se pierde în palmele cărnoase şI unse încă, dimineaţa de vaselină şI care tremura ca şI o pasăre ce cade de pe creangă....istovitoare sunt primele zile ale masculinităţii / Vă mulţumin, vom reveni! Deocamdată doar o scurtă pauză publicitară! Un sejur de vis în ţara metaforelor! Un sejur fantastic într-un tărâm imaginar şI dublu milenar! Doar cu 783 USD şI TVA: Zece zile de vis, paturi calde şI vii, zboruri pirateşti!
Draculand-2000 începe măine! Spune: DA!

Scena 8
Clara îşI toarnă de băut. In faţa noastră. Mihai e undeva departe....
CLARA: O femeie care bea e întodeauna o femeie singură! O femeie singură uită să mintă. O femeie care nu ştie să mintă nu mai e femeie...O femeie care nu mai e femeie e cea mai mare pacoste...Atăt pentru ea, cât şI pentru ceilalţi! O să incerce cu prima ocazie, prin orice mijloace să redevină femeie...decapitănd, excrocănd, urând, natural chiar minţind, tot, orice, individ, destin, soartă, amant, mai ales şi cu circumstanţe...Fereşte-te de femeia care bea că poate să verse pe tine...Iubeşte-o pe femeia care bea! Are răsuflarea caldă şi sughiţul vesel!....Uit-o pe femeia care bea! E o amintire falsă care te poate duce pe nesimţite la puşcărie!....Mărturiseşte-te femeii care bea tărie! Te va judeca aspru, dar nu te va părăsi...nu incerca să-nbeţi o femeie ca să faci amor cu ea! Te va urâ o viaţă întreagă! Dă-i să bea şI te va dispreţui de îndată. Niciodată nu o vei mai câştiga....Dacă vezi o femeie că bea, las-o în pace...ştie ea mai bine ce-i cu ea....ce ar vrea să-nece...ce mizerie de viaţă o duce zilnic după ea...ce dobitoc trebuie să-l desfacă la prohab...să se agite...să tremure...să nu uite....la o vita de lăngă ea...de căte ori am auzit ce tortură e noaptea...ce infern în care nu poţi regăsi pe cineva apropiat pe umărul căruia să-ţi laşi capul....unde dracul e bărbatul asta...mă lasă să beau singură...o femeie care bea singură nu minte...tata imi punea pe limbă o picătură de vin....o femeie care nu minte nu mai e femeie....ce şpriţuri trăgeam cu Mihai la revelioane...o femeie care nu mai e femeie e un pericol public!.....


Scena 9
De dincolo, Mihai urlă:
MIHAI: Unde îmi e portmoneul!
CLARA: Nu ştiu!
MIHAI: Dragă, zi, nu mă isteriza!?!
CLARA: Nu ştiu....în frigider?!...în cămară.....pe boiler....
MIHAI: Ai păţit ceva?...
CLARA: L-ai găsit?
MIHAI: L-am găsit pe dracu! Asta-i casa în care nu mai găseşti numic!
CLARA: O să faci tu ordine! Nu-ţi ştiam eu veleităţile cazone, dar în fine...
MIHAI: Eu te rog să nu faci mişto!
CLARA: Doamne fereşte! Respect total!
MIHAI: Eşti în formă!
CLARA: Întineresc! Nu te bucuri?
MIHAI: Iradiez!...
CLARA:...parcă era pe birou...
MIHAI: L-am găsit...
CLARA: Ce faci? pleci?....
MIHAI: Ies! Plătesc telefonul!
CLARA: O ce banal...
MIHAI: Mai lasă-mă cu metafizicile...
CLARA: Ce grijuliu eşti...
MIHAI: Păi da’ acum trebuie...Nu?!
CLARA: Oh! Impresionant!
MIHAI: Dacă te-aş pune şI pe tine la plată?! NU? Câte telefoane la Arad! câte mobile! Dar cănd îl suni pe...
CLARA: Pe cine...
MIHAI:Nu ştiu...dar nu există un EL!?!
CLARA: Poate da, poate nu!
MIHAI: Te joci, nu-mi spune mie că nu ştiai de ce-ţi sclipeau ochii revenind acasă
CLARA: Eram alta, nu te simţeai umilit?
MIHAI: Dacă altcineva te putea face fericită!....
CLARA: Bravo! Ce nemernic eşti!
MIHAI: Măcar nu mă regreţi...
CLARA: Ce cauţi?
MIHAI: Recipisa!
CLARA: E la mine în poşetă!
MIHAI: Poftim? De ce?
CLARA:Aşa! Nu ghiceşti?
MIHAI: Hm..
CLARA: Lasă-mi poşeta!
MIHAI: Nu vreau!
CLARA: Ba da!
MIHAI: Ce ai dragă?
CLARA: Oh, dar nu bănuiam că eşti aşa! |ine! L-am plătit!
MIHAI: Potim...Cum adică?
CLARA: Pur şI simplu....
MIHAI: Mă sfidezi!
CLARA: Ei, na!
MIHAI: Da, sigur! Ca să-mi dai peste nas!
CLARA: Exagerezi!
MIHAI: Nu, dar ţi-am cerut eu să-l plăteşti...ţi-am cerut eu pănă acum bani pentru telefon...spune! De nouă ani de cănd...
CLARA: Dar mai lasă-mă cu ‘de nouă ani’!!!...Pur şI simplu mi-a venit!
MIHAI: Cănd!
CLARA: Ce importanţă are?
MIHAI: Răspunde!
CLARA: Mă intereoghezi?
MIHAI: Imi ascunzi ceva?
CLARA: Pe dracu’!
MIHAI: Atunci?
CLARA: Azi dimineaţa cănd am plecat la tribunal!...tu nu veneai....oricum mai aveam vreo oră liberă...hai să-mi fac de lucru...
MIHAI:....la o adică...
CLARA: Oh, nu mai fi aşa de suspicios....pur şI simplu...
MIHAI: Inţeleg...
CLARA: Ce înţelegi? Nu e nimic de înţeles! Pur şI simplu! L-am plătit! Nu l-am instrumentat în instanţă, ci doar am achitat nota!
MIHAI: Oh, serios? ce limbaj!
CLARA: M-am molipsit şI eu.....
MIHAI: Serios?
CLARA: Da!
MIHAI: Doar atât?
CLARA:Nu dar ce atâta frecţie! L-am plătit! pur şI simplu! Stiu eu de ce ?...Din
prostie! Clar! Sau pur şI simplu din generozitate!...hm...nu bani...ci doar să mai fac
şI eu ceva în casă....ştiu că nu am fost perfectă...că te părăsesc...că poate te va durea...ştiu eu...l-am plătit că-mi făcea plăcere! Inţelegi! M-am bucurat!
MIHAI: De ce te enervezi?
CLARA: Tu mă ucizi în fiecare clipă!...
MIHAI: Eu? De ce ? Te-am intrebat dacă mai era ceva trecut pe recipisă? Te ascult cănd vorbeşti la telefon? Iţi imput ceva?
CLARA: Gata! Gata! GATAAA!Inţelegi! gattta! M-am săturat de toate! De tribunal! De nervi! De intrebări! De suspiciuni..Da!...de suspiciuni, de toate căcaturile astea!Înţelegi! Gata!...Crede-mă! Imi vine să vărs! Nu te uita la mine aşa! Mi-a fost frică! Mi-a fost frică şI c-o să mă intrebe dăcă te mai vreau, dacă
ne-am culcat astă-noapte, dacă ai utilizat numele meu în vreo afacere...dacă imi încredinţez cuiva ceva?...Gata! Nu vrei să încercăm să uităm căteva clipe....
MIHAI: Nu ştiu...mie frică...
CLARA: De ce?
MIHAI: Uneori, mi se pare.....că de o viaţă... incerc să uit!....să tot uit....
CLARA: Ce vrei să spui?
MIHAI: Cănd eram kinder uitam jucăriile care le doream de ziua mea...apoi a trebuit să uit că eram înnebunit după o ţară în care nu puteam să ajung...America, hippy, Coca-cola, le-am trecut la inamici cănd am intrat la pioneri...că aventura nu-mi va fi posibilă....să uit susccesele cu care eram creditat....să uit planurile pe care nu le poţi pune în practică într-un oraş minuscul de provincie unde cel mai bine e să-ţi uiţi amantele de o noapte, duşmanii posibili de o viaţă, tunurile pe care le pui la cale la bere...datoriile faţă de rudele care te fură cănd iţi moare o mătuşă ...beţiile la care ai vomat în taxi....uiţi...sănii tari ai iubitei...copii pe care ai vrut să-i faci...filozofiile stupide de la optusprăzece ani cănd ai crezut că vei schimba lumea...ştii...am fost un căcat....niciodată nu am avut o căt de căt intuiţie că acel calvar în care trăiam, inchisoarea aia de trei lei, cu cozile ei băşite şI nenorocite, cu destinele pierdute între raţii de ulei şI zahăr..toată această infiorătoarea mascaradă se va duce dracului...Dracului! tu mă crezi? Că mi-e ruşine că l-am uitat pe Dumnezeu!
CLARA: Toţi l-am uitat pe Dumnezeu...
MIHAI:...niciodată să nu spui asta...
CLARA: Tu nu simţi ce gust pervers are îngheţata de căpşuni la cutie? LUX? Căt de fină e mătasea desourilor care le-am luat săptămăna trecută de la Imperial?...Ce puternică e maşina pe care o conduce Mia?...Ce tentante sunt ţigările mentolate?... Femeile care te concurează zilnic, obligându-te să te dezechipezi...să înveţi să umbli fără chiloţi...să ţii sub pernă mobilul...civilizaţia înseamnă concurenţă! Cu cine eşti pe pistă? Măine-poimăine îl vei găsi pe Sf. Petru pe stadion la derbiul returului! Un bilet e un prize! Nu!?!....Ce frondă îţI provoacă şampania la sfărşit de săptămănă...
MIHAI: Hfff..iarăşi nu înţelegi...
CLARA: Pe dracu! Lasă crizele astea de conştinţă care-ţi fac atât de bine la bilă...
MIHAI Sunt perfect!
CLARA: Nu mă-ndoiesc...
MIHAI: Imi amintesc ce căcăcios eram la şcoală....Eu! marele ateu ambiţios
perfect cunoscător a tainii lumii care ne înconjoară....maniac al datoriei îndeplinite
CLARA: Iţi renegi robsperienismele?
MIHAI Idioţenii! A exista înseamnă a nega!
CLARA: Când eşti tânăr?
MIHAI Exact!..
CLARA: Parcă în armata..
MIHAI:Tţ...acolo am fost golan, am regăsit gustul răzvrătirii...
CLARA:..păi şI când ne-am intălnit...
MIHAI: Imi consumasem toată combustia vâscoasă şI colorată ca sucul de roşii
...prima revelaţie a fost cănd am realizat că un comerţ en-gros de blugi te poate
face să uiţi ideologia naţiunii...că te poţi căca pe tine şI să crăpi, dar poţi valora toată viaţa mai puţin decăt o cafea de un sfert de kil....că un trafic clandestin în complex îţi asigură o înrolare certă în detaşementele de informatori locali!...că un mariaj atent pregătit face cât o repartiţie, iar un socru la putere îţI asigură destinul!
CLARA: Dragă, dar nu te ştiam aşa de Rastignac!
MIHAI: Nici n-am fost! Am clacat de la inceput! Tu m-ai găsit cănd soileam şI lecturam zile în şir şI ceasuri săptămânale, îI descoperisem pe ruşi, pe americani,
uitam de toate idioţenile locale...
CLARA: Ai dat în benga?! M-ai spus asta de vreo cinzeci de ori! Ştiu! Ce tot te invârţi pe acolo!...ce urmăreşti?....să nu-mi spui că...insinuezi că eu şI...
MIHAI: Căcat! Inţelegi! Căcat! Nici nu dădusem de tine sau tu de mine şI te ştiam perfect....Dinu care te adusese în cameră, te visa cu frenezie...oral şI în cel puţin 40000 de caractere pe seara...tot ceea ce el descoperise...dar nu îndrăznise să ia în stăpânire mi le propaga nocturm cu frenezie, obligându-mă să mă masturbez, cel puţin mental, gândindu-mă la sânii tăi pe care îI poţi vedea de la spate, la mirosul corpului tău asemeni unei claie de fân, ştiu clişeu! dar dă bine!....la buzele tale uscate şI amare ca vişinele, ştii vii şI ne....şi toate acestea amical şI obsesiv pănă întratăt încât ajunsem să înnebunesc gândindu-mă la tine şI îndrăgostindu-mă irepresiv şi bestial de diavoliceşte, inainte să te pot căt de căt.....ştii....
CLARA:....adică...
MIHAI: stiu că e îngrozitor.... odată trebuie să-ţi spun...
CLARA:..m-ai curtat la inceput numai că să mă furi....
MIHAI:...mintea-mi colcâia de împreunări fără sfărşit....de subjugării umilitoare ale corpului făcut parcă să fie strivit de al meu....de vânătăi multicolore cu care degetele mele de oţel îţi împodobeau corpul, de răsuflării istovitoare de amor ce-mi susurau în chicoteli dimineaţa în urechi...
CLARA: Mă torturezi....
MIHAI: Trebuia să te călăresc, să nu te mai port peste tot în poveştilea alea....
CLARA:...de cănd ai început, totuşi, să ţii la mine?!?...
MIHAI:...de cănd ai inceput, totuşi, să ţii la mine!?!...
CLARA: Adică această dragoste nebună care ne-a consumat atâţia ani TOTAL a început de fapt din accidentul unui vânător care cade în propia cursă?!?
MIHAI: Adevărul e întodeauna dureros de infect!
CLARA: Oh! Miroase frumos! Il cumpăr!
MIHAI: Nu-nţeleg?!
CLARA: Pardon! E paşaportul existenţe mele cotidiene viitoare liniştite?
Oh. Ce generos eşti! dar şi ce complicat! Ingrozitor! Afară! Mă schimb...
Ai înţeles!...Imi ucizi regretele! Mă igienizezi....Afară!
MIHAI: Nu-ţi place să chiţcăii! Ok-ei....
Evacuat de ea, el dispare obosit şI îmbătrănit!....

Scena 10
Ea a rămăs singură in cameră. Işi aprinde o ţigară. Fumează. Telefonul sună. Ridică receptorul într-un tărziu...
CLARA: Alo...Da! Da! Daaaa! Vă ascult!...Nu se aude...Hm...Nu vrei să vorbeşti?....Nu-ţi place vocea mea? Mai trebuie să ai răbdare...încă câteva ceasuri...
E pe aici...dar uite...nu-l strig...poate scoţi o vocală...o silabă....nu ştiam că se fute. cu mute....Îţi ascult respiraţia! |i-e frică să laşi receptorul...te cam caci pe tine.... începe să-ţi placă vocea mea...nu-i aşa...dar chiar nu vrei să spui nimic?....nimica!?!
eşti docilă?...îl sugi?...vrei să-ţi spun eu cum îi place...Eu care l-am spălat....care îI ştiu şi cum îi pute gura când nu avea bani de carii... cum e de gentil când îI trebuie bani!...cum sforăie iarna, cum adoarme vara cu gura deschisă?!...cu câtă vervă bate câmpii ca să se laude cu inepţiile ce-i trec prin creier, cum se bâlbăie cănd bea bere cu ţuică!?! combinaţia ce-i provoacă în stomac un orgasm ca un sex cu un poponar...nu te-a tuns pe fofo?....nu te loveşte? ţi-e frică să spui ceva..nuuu?...şi săptămăna trecută îţi găsesc tampoanele aruncate în gunoiul de la bucătărie.... nesimţita dracului sau era alta pe care o tăvăleşte in duet cu tine? Să nu te mai prind că suni că-ţi rup fălcile!....Căcăcioasa naibii...
A aruncat telefonul şI a părasit camera. Linişte. Apoi apare el. Se uită după ea prin cameră. Ridică telefonul. Doar tonul. Il lasă jos şI se retrage. Iese din cameră. Imediat sunetul enervant al telefonului se aude. Revine în grabă. Ridică receptorul precipitat.
MIHAI: Alo! tu eşti? pss...poftim?...dolari...cu o dobăndă de 10% lunar? E enorm!
Cum de ce-am lăsat numărul asta!...Faceţi reducere pentru o sumă mai mare...Hm..
M-ar interesa vreo şapte sute cinzeci, nu, optzeci şI cinci, pentru trei luni...cum e prea puţin?..minim 1000, bine, dacă vreţi dvoastră..garanţie?, casa, maşina? nu şofez..cum adică nu are importanţă, păi ce crezi că mi-am luat maşină de banbilici...nu nu am maşină, dar 1000 de dolari mi-ar prinde, chiar şI 2000
că aş schimba placa la computer...mi-aş lua nişte ţoale în sezonul ce vine
şI aş zugrăvi casa care e cam coşcovită, hm, ce zici?...crezi că ai vorbit cu o doamnă cu o voce distinsă şI care păreă că e...ăhm...şi eu nu sunt de încredere?...
...măta!...
A părăsit din nou camera. Revine imediat cu o sticlă de vin căutând ceva. Ezită, dar apoi o strigă.
MIHAI: Clara!...Claraaa! Nu ai văzut tirbuşonul?...Clara...bei un vin?...Tirbuşonul!
Clara apare, desface o geantă, extrage tirbuşonul şi-l înmânează lui Mihai.
CLARA: Poftim!
MIHAI: Păi, nu am discutat că-ţi revine!
CLARA: Dragă, dar asta mi l-ai făcut cadou!
MIHAI: Ei, ţi l-am făcut cadou? Ai luat şI tu un vin într-o seară ploioasă!
CLARA: Iar tu mi-ai luat un tirbuşon special!
MIHAI: De vreo 89000 de lei! Aproape 18 dolari!
CLARA: Cu un desen in partea ceramică! Un rac ca şI zodia mea1
MIHAI: Dragă, dar tirbuşonul e un obiect în primul rănd bărbătesc!
CLARA: Ei, na! Că o femeie nu are voie să deschidă o sticlă de tărie!
MIHAI: Alea au alt dop! Alt sistem!
CLARA: Merci!
MIHAI: Nu, dar de ce nu iei atunci şi aparatul de ras? Nu foloseai tu lamele mele când ţi se termina soluţia de depilat?
CLARA: Uite ce e, te rog să nu fii mitocan!
MIHAI: Înţeleg să renunţ la o casă, la volumele de proză sud-americană de care doamna este îndrăgostită, să-ţi dau discurile de muzică că totuşi tu vrei să-ţi aminteşti de mine...şi mai ce? A, da!...filodendronul din hol pe care ţi-l trimit pe spezele mele la Arad, cratiţele de Inox speciale ca să nu-ţi strici digestia, ce drăguţ din partea mea, nu? cerga, scaunul pe rotile, rachetele de tenis, vrei în continuare să faci sport! merci...imprimanta care îţI place ţie că e verticală, îţi iei trusoul ca să mă laşi fără cearceafuri...iar tu probabil că-mi laşi ce? spray-urile de găndaci! tampoanele să mi le pun în urechi, televizorul căruia i se duce tubul, căcat! dar nu tirbuşonul faţă de care ai veleităţi romanţioase! mai bine îţi scoteam vreo trei măsele cu el să te înveţi minte?
CLARA: Abjectule! In loc să fii mulţumit că m-ai păstrez anumite obiecte care
ţi-au fost...ştiu eu cum mai apropiate, acum îmi faci crize? istericale...nesimţitule!
MIHAI: Te rog să nu-mi ţii lecţii de generozitate, te rog, tu! care-ţi cauţi în pedigree-ul care nu-l ai nişte posibili, chiar in trecere, bunici, mătuşi, ştiu eu ce, nemţi, scoţieni dacă am fi mai apoape de ei, ca să justifici...zgărcenia crasă...
CLARA: Eu? Pardon?
MIHAI: Păi, da, de ce nu am ţinut câine? Mănâncă prea mult?
CLARA: Denaturezi, ar fi făcut o mizerie...
MIHAI: Hm, şi pisica lasă păr, dar ţi-am angajat |IE o femeie să-ţi spele, să-ţi facă bucătăria, tot ce vrei!?! NU?
CLARA: Porcule, vrei să ştii ceva? nu suportam pisica din gelozie, ţi-era greu şI aşa să fii tandru, ai uitat ce e o mângăiere....
MIHAI: Cu un diavol ca tine în braţe!..
CLARA: Imi spui mie asta! Mie care mă ţineai în casă...să umblu..să stau....să mă poţi simţii că astfel nu poţi să-ţi rulezi programele acelea imbecile..din care storci banii, ducăndu-i la nu ştiu căte vinoase pe cei ce ţI le comandă...imi faci mie scene de astea? mi-e care mă implorari să am vocea mai caldă, mai senzuală, mai paţimasă, să-ţi spun porcăriaore! Ca să-ţi dai drumul!
MIHAI Unul şI cu unul fac doi!
CLARA: Nu noi!
MIHAI: Tirbuşonul rămăne aici!
CLARA: Iubi, iubi, iubi...te implor lasă-mi-l, te rog, l-am luat numai din dragoste
sunt clipe cănd îmi vine să urlu....nu pot să plec aşa pur şI simplu...înţelegi...
fii dulce...te rog....
MIHAI: Eşti ca o lipitoare!...
CLARA: Hai toarnă-mi un pahar...
MIHAI: Ai mai băut astăzi!
CLARA: Fără tine....desfă sticla...
MIHAI: Dragă...o sparg...
CLARA: Toarnă...aşa...
MIHAI:...ce voce caldă ai...
CLARA: Pentru tine...un pusi!
MIHAI: Iţi doresc noroc!
CLARA: Să mă cauţi....oricănd!
MIHAI: Mă înnebuneşti....
CLARA: Stai lângă mine...
MIHAI:..uneori mi-e frică...
CLARA: Iubire...
MIHAI: Sărută-mă!....
Sticla a rămăs jos. Sunt unul lipit de celălălat. Doar răsuflarea, umbrele care li se lipesc de pereţi, două suflete care freamătă, acum, unul pentru celălalt....
CLARA: Strânge-mă...
MIHAI: Ajută-mă..
CLARA: Nu te grăbi..încet.....aşa cum ştii tu...
MIHAI: Iartă-mă....ai să-mi lipseşti atât de mult...
CLARA: Să mă suni...
MIHAI: Spune-mi că mă doreşti!..
CLARA: Nu simţi...
MIHAI: Lasă-mi sânii...
CLARA: Sunt ai tăi, nebunule....cocoşelu’
MIHAI: Vreau aici! Pe masă! Oriunde! |ipă! Urlă să se zâgânească geamurile!
CLARA: Muşcă-mă...nu-ţi fie milă!
MIHAI: Tipă că vrei! Tipă că NIMENI nu a fost aşa...
CLARA: Nu a fost nimeni aşaşaAAA...
MIHAI: Nu va fi niciodată...
CLARA: Nu va fi niciodată...
MIHAI: Ai să suferi...
CLARA:....aaaa...am să sufăr...
MIHAI: Spune-mi că-mi vrei sexul!
CLARA: Sexul tău!..
MIHAI: Sexul cel viguros!
CLARA: Sexul cel viguros!
MIHAI: Sexul cel scabros!
CLARA: Sexul cel scabros!
MIHAI: Sexul care ţi-a isterizat simţurile!
CLARA: sexul, sexuuul, sexul!....
MIHAI: De mai multe ori...
CLARA:....de oricâte ori vrei...
MIHAI: Nu ne vom opri...
CLARA: NU ne vom opri...
MIHAI: Niciodată!
CLARA: Nici acum şI niciodatăăăă!
MIHAI: Pe duşumea...
CLARA: Oriunde....dormitor....calorifer...zgârăie-mă, ucide-mă, muşcă-mă...
MIHAI: Na, na, naaa! NA!
CLARA: NA! Daaa! Daaa! Na!
MIHAI: Ah! Daaa! Na!
CLARA: Naaaăăănmmmuu!
MIHAI: Vorbeşte!
CLARA: Imediat!
MIHAI: Promite!
CLARA: Tot ce vreeei!
MIHAI: Ai să mă provoci şI tu apoi!...
CLARA: Si eu apoooi....de câte ori...
MIHAI: De oricăte ori vreau!
CLARA: VREAU!
MIHAI: Da! DA!DAAAA!
CLARA: Iubitule! Acum! Rămâi aici.......
Au rămas întinşi în pat. Striviţi unul în altul, răsuflare în răsuflare, măna lui atărnând peste şoldul ei. Împreună. Seara se lasă in cameră! Firave raze de lumină o umbră palidă mai desenează!
























ACTUL II
scena 1

Sunt intinşi în pat, două corpuri care revenind la viaţă se redescoperă unul pe altul.
CLARA: Iubi...
MIHAI: O ţigară?
CLARA: Mă dobori...
MIHAI: Va fi fost ultima oară!
CLARA:...cât e ceasul...
MIHAI: Până la cât stai..
CLARA:....nu vreau să pierd trenul...
MIHAI: Mai avem trei ore şI patruzeci...
CLARA: ULTIMELE trei ore şI patruzeci..
MIHAI:..şi trei de minute...
CLARA:....nu vreau să pierd...trenul...
MIHAI: Iţi plătesc un taxi..totuşi...
CLARA: Totuşi!
MIHAI: Crezi că se poate amâna ceva?
CLARA: Acel ceva nu se poate amâna!
MIHAI: Ei na!
CLARA: Fără na!
MIHAI: De ce?
CLARA:Viaţa mea nu e un balon de săpun!
MIHAI: Se amână curse de avion: Oslo, Paris! Bugete, datorii, copii din pricina chenzinei! Destine din vina metroului! Istoria din cauze sentimentale! Mai rar, e adevărat! Trenuri din cauza zăpezii!
CLARA: Sexul din cauza apei calde! Operaţii....datorită electriciăţi...
MIHAI: Pleacă mâine!
CLARA: Plec azi!
MIHAI: Ultimele trei ore şI...
CLARA: treizeci şI nouă de minute...
MIHAI:...timpul fuge....totul!
CLARA: Nu te risipi!....iubiii!
MIHAI: Pusiii!

..............................................( in continuare a se vedea la)
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/08/clara-cea-stearpatext-pentru-teatru.html

don'T LOST

29 noiembrie - 18 decembrie, Sala Foaier


Mandrie si beton
Marti, 29 noiembrie, ora 19:00 va avea loc la sala Foaier, vernisajul expozitiei foto Mandrie si beton a fotojurnalistului Petrut Calinescu. Fotografiile sunt rezultatul documentarii, timp de un an de zile, a transformarilor petrecute in satele traditionale din Maramures si Tara Oasului, in urma masivei migratii a fortei de munca in strainatate.
Documentarea urmareste indeaproape viata cotidiana a comunitatii osenesti si maramuresene care munceste in Paris, unde traieste in conditii austere si economiseste fiecare cent castigat, pentru a se califica acasa intr-o competitie sociala din care nu se pot opri.
"Suntem blestemati sa bagam banii in betoane. Asa suntem noi; daca vecinul are casa cu trei etaje, eu trebuie sa-mi fac cu patru" I.O., 24 de ani, din satul Certeze, betonier de 8 ani in Paris.
Mandrie si beton este o expozitie foto despre tranzitia satului traditional de la casa fara niciun cui, la vila fara nicio sipca de lemn, si despre dualitatea osenilori si a maramuresenilor care la Paris traiesc o viata de privatiuni si sacrificii, iar acasa afiseaza prosperitate si lux.
Muncesc pana la epuizare 11 luni pe an; barbatii in constructii si femeile la menaj. De mai bine de 15 ani dorm inghesuiti in apartamente mici la periferia Parisului si economisesc fiecare cent. Se intorc acasa cel mult o luna pe an, in masini scumpe, culeg prunele pentru horinca si cheltuiesc averi pe nunti, haine si petreceri. Dar mai ales, ridica vile in care probabil nu vor locui niciodata, care insa ii conving pe cei ramasi acasa sa urmeze si ei acelasi model de succes.

ROMANIA CAPTIVA de Bogdan Ficeac

De prin blogsfera, de pe la amici, www.ficeac.wordpress.com

'Am neglijat cam mult acest blog si imi cer scuze. Exista si un motiv (daca se accepta scuzele): am mai scris o carte, “Romania captiva. Dosarul unei tranzitii esuate”, ce va fi lansata sambata 26 nov. ora 11, la standul editurii Tritonic de la Targul de carte (Romexpo). E o carte scrisa cu naduf si ingrijorare despre ce se intampla astazi in tara, despre cauze, dar mai ales despre posibile solutii de iesire din aceasta fundatura a istoriei. Astept reactii, completari, contestari, subiecte noi pe aceasi tema, insa cu argumente, pragmatism si… solutii. Sper ca editia a doua a cartii sa aiba cat mai multi autori. Vorba ceea: daca nu noi, atunci cine?'

ICH BIN EIN BERLINER de Gabriel Andronache

De retinut!
de pe pe htttp://andronche.wblog.ro, Gabriel Andronache se confeseaza.

Sâmbătă, 26 noiembrie, în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus din Bucureşti, va avea loc lansarea cărţii mele, “Ich bin ein Berliner”.

Citez din prezentarea editurii: “O banală ilustrată expediată din Berlin îi schimbă viaţa lui D. Din acel moment, el va identifica îndepărtatul oraş cu un tărâm al făgăduinţei. Nemulţumit de actuala existenţă, ciuntită zilnic în cadrul unui sistem post – comunist birocratic şi absurd, D. evadează în această lume promiţătoare dar care, în final, se va dovedi cu totul altceva decât ceea ce spera. Cufundat în atmosfera şi obiceiurile de pe Konig Strasse, D. visează că va regăsi libertatea şi adevărata sa identitate socială, singura care poate conferi deplinătate vieţii. „Toţi oamenii liberi, oriunde s-ar afla, sunt cetăţeni ai Berlinului, astfel încât şi eu, om liber, mă mândresc să spun: Şi eu sunt berlinez!” (J.F. Kennedy)”.

Marturisesc citind fragmente: o minutie notabila a scrierii extrem de inspirata.

Revin cu amănunte:)

de prin sertare, 3+1..........

CUM SA TE RAZUBUNI SI CUM SA DAI LOVITURA PE VREAMEA LUI CEASCA


Cand eram kinder pe vremea lui Ceasca
Jucam foti in curte la blocuri de dimineata pana seara!
Pana la epuizare..
Eram foarte fericit
Cand mama ma trimtea la cumparaturi
Stateam la coada intruna
Paine, banane, cafea, portocale, de toate
Si intodeauna dadeam lovitura
Luam peste rand
Cu mare aplomb si energie aproape revolutionara!
Jucam fotbal-foti in curte si il uram pe administratorul blucului vecin
Grasul, porcul cum il fluieram ne taia mingea de 13 lei
Ne trimitea la plimbare cum ne prindea
Il uram, mult si ne tot frecam ridichea cum sa ne razbunam....
Am gasit intr-o dupa-amiaza eu si Nelu
Sa-l asteptam dimineata pe fiu-sau, a lui porcu', cand venea de la lapte!
Asa am facut exact!
A doua zi de dimi, cand curtea era goala!
L-am prins cu doua sticle si un-doi i le-am spart.
Era in sandale si laptele i se scurgea pe picioare.
Ambele sticle s-au dus
I-am tras o palma si i-am zis lui taica-sau sa nu ii zica nimic!
Am jucat apoi fotbal intr- una si fara probleme...
Super si la porti din caramida!
Apoi am mers la scoala....
dar vorbeam mult in banca...
Scoala solida, Bastia nu gluma,
Pana cand Dira a vrut sa ma corijezeze si recilceze
Pe mine si pe un friend Sandu ne-a pus
Sa strangem sticle si borcane din toata clasa!
4 sticle de un litru si 4 borcane de castraveti
De cap de coleg...
Le strageam si notam intr-un caietel dictando
Apoi cu ele ne caram si le duceam
In marile pivnite catocombe ale scolii liceului Bastilia
Dar de aici cu o miscare doua
Ne umpelam plasele cu alte sticle goale
De sampanie, groase, verzi
Ce apoi cu bani grei le vindeam la un chios de langa strada 1 Mai!
Trei luni apoi am mancat isleruri, prajituri dulci gramada, batoane de ciocolata....
Ne-am pus burta la cale cu dulciuri gramada!
Asta da lovitura!
Pe ultra-bune-adevarat si cand eram pioneri fruntasi!



SPE KM SPRE CEL MAI DULCE SARUT DIN LUME!

A fost de mult
cand eram student la poli
si aveam restante o multime!
vara trebuia sa invat o gramada....
ai mei ma taiau de la portie si banii de vacanta!
iar intr-un an m-am angajat in constructii
la izolatori, turnam smoala pe blocuri
cu unii ce mancau slana la zece si un sfert de pe ziar,
municitori unul si unul, barbati adevarati
am lucrat vreo trei saptamani
dand lovitura la un siloz de zahar si luan vreo trei mii
bani unul si unul cu care la mare sa te duci
DARRRRRRRRR baietii inebunisera cum sa dea lovitura
zahar-tucar-sa isi umple cat mai mult plasele
cu zahar bun pentru de toate si la mare lipsa in casa!
i-a venit ideea lui gyusi
sa umple cazanul de smola cu care incinsese smaoala turnata
pe silozul de 5 etaje
iar apoi dupa ce in ultima zi l-au umplut
pe deasupra au turnat un start subire de smoala
ca un fel de camuflaj
Asa am iesit fara problema din curtea uzinei unde erau silozurile
de controluirle de la poarta am scapat usor
spre oras am pornito de indata
dar nasol-ghinion-cand nu te asteptai
orasul era blocat ca venea Ceasca la vanatore
ceasuri intregi, pe ploaie, am mers pe langa oras pana sa ajungem
la santier unde toalele le vom schimba
iar de aici cu hahar in plasele pline acasa
dupa ce pojghita de smoala Gyury o sparsese
asa ajunsera fiecare acasa cu plase de tucur bun
sa inburojezeze inima consortei ce cu pofta si drag
cand intra pe poarta
il saruta
asa ca deci
multi km si ore pe ploaie
pentru un cel mai dulce sarut din lume...........

STAPANUL PODULUI


eram kinder pe strada 1 mai
in anii cica faini ai lui ceasca
si zilnic ne caram in parcul cu trandafiri
sa culegem dupa ploaie
pe zece lei o punga de ciuperci
mai si pescuiam pe crisul alaturat
unde in fiecare vara se inecau la baraj vreo doi, trei...
vara era foarte fain
si intr-un an a aparut unul vincze
baiat bun si blond si ungur
taica-su facuse ceva puscarie
cred ca asa de-a moaca
dar vincze era smecher mare si ne vrajise intr-una
de strangeam bani
multi vreo 25 lei
pentru ca vincze sa sara de pe pod in cris
de la vreo cinci metri fehes
in marea nostra admiratie
noi aliniati unul langa altul pe malul crisului
cu inima cat un purice
ne uitam la el cum mergea pe balustrada podului
el stapanul podului!
mergea pana la mijlocul crisului unde in apa sarea
era un rege, tarzan, tare nu gluma!
nebunia lui si obsesia
era sara cand trecea tranvaiul!
isi regla mersul incet, ca o felina, cand tranvaiul pe pod intra
iar vatmanul care il observa
si de indata frana, incetinea si oprea
exact in centrul podului
iar abia atunci vincze sarea in marele cris
natural pe banii nostri cei 25 de lei!
Dar era vedeta, tarzan, rege!
Nimeni nu comenta,
sincer nu prea imi placea de el ca ne trombea cam mult
nu citea nimic era plin de ghisesturi
totusi cand peste ani si el la bulau a ajuns
am fost oleaca trist
caci eu niciodata nu fusesem tarzan ca si el!
sa opresc tranvaiul pe pod!
Sa fiu Stapanul Podului!


MOARTEA UNUI SEF DE STAT

atat de mult a plouat in acea zi
nenorocita si trista
cand eram la gradi
si mama, mamica mea nu mai venea.....
ploua intr-una...
si nu venea....
tantile educatoare ne impingeau in colturi
noi cu jucariile nu ne mai jucam
ploaia lovea la ferestre intr-una
si mama nu venea
era un plicits intr-una
si o suparare imensa ca ea si altele mamici tot intarziau
iar noi nimica nu stiam
pana intr-un tarziu
dupa mai multe ore
cand a venit sa ma ia
si am aflat ca murise dej
si-l ingropasera in tristete si plansete
si nu mai stiu pe unde i-au carat pe toti...
si nu stiu pe unde de la institut pe mama o plimbasera
in ploaie de la dimineata pana seara
si ea si altele abia intr-un tarziu...
ajunsera sa ma ia acasa
ploua enorm
si din travai ploua si era trist
tare m-am supara pe dej
ce viata ce chin si pe ce ploaia mama umblase
iar pe tata cand santul il asculta si injura
si ep dej si pe ceasca, mai abitir
de indata il intelegeam....

congratulations!!!

Succes fulminant la finalul celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Film Experimental București – BIEFF 2011

Duminica, 20 noiembrie, s-a incheiat cea de-a doua ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București – BIEFF 2011.



După o zi încărcată de filme bune și foarte bune, oferite publicului bucurestean in cadrul programelor speciale BIEFF 2011:



Dutch Experimental Film and Visual Art, realizat în parteneriat cu EYE Film Institute Netherlands şi Netherlands Media Art Institute, și prezentat de doamna Anna Abrahams, membru al juriului BIEFF 2011 și Project Leader Programming în cadrul EYE Film Institute Netherlands, si posibil datorita sprijinului generos oferit de Ambasada Regatului Tarilor de Jos in Romania.



și programul special al Festivalului Internațional de Scurtmetraj de la Tampere, prezentat tot de un membru al juriului BIEFF 2011, Director Executiv al Festivalului – domnul Juhani Alanen, si posibil datorita sprijinului generos oferit de Ambasada Finlandei si de Finish Film Foundation,



seara a început în forță cu Ceremonia de premiere, ce a avut loc la Cinema Pro. În fața unei săli arhipline, directorul Festivalului Internațional de Film Experimental București – BIEFF 2011, domnul Copel Moscu a anunțat palmaresul festivalului:



Marele Premiu al Festivalului International de Film Experimental București – Bieff 2011, oferit de Universitatea Nationala de Arta, a fost castigat de filmul OUT, al artistului vizual israelian Roee Rosen. Doamna Anna Abrahams, reprezentant al EYE Film Institute Netherlands, a motivat alegerea juriului din care a facut parte astfel: „Acordam Premiul BIEFF unei opere care exclude orice compromis. Filmul combină eroticul şi exorcismul cu critica politică, într-o strategie vizuală care atinge o coardă sensibilă în fiecare spectator. Vizionarea acestui film e o experienţă uimitoare şi dureroasă totodată. Cu ajutorul unui limbaj artistic extrem de original, autorul ia poziţie cu fermitate împotriva aripii de dreapta din politica israeliană, sub forma exorcizării unei tinere, din care e alungat diavolul – reprezentat de Ministrul israelian al afacerilor externe Avigdor Lieberman, în cadrul unui ritual sexual.”



Premiul pentru cea mai bună imagine, oferit de Kodak Cinelabs România, a fost castigat de impresionanta productie finlandeza HOW TO PICK BERRIES (regia Elina Talvensaari), “pentru abordarea curajoasă şi plină de imaginaţie a unui subiect de actualitate, intr-un exercitiu vizual remarcabil aflat la graniţa dintre documentar şi science-fiction, ce dezvaluie aspecte legate de impactul legilor economiei globale asupra relaţiilor interumane”, potrivit doamnei Roxana Calinescu, expert pe film la Institului Cultural Roman si membru al Juriului BIEFF 2011.



Premiul juriului, oferit de Abis Studio, a venit in intampinarea misiunii BIEFF de a promova tinerele talente din Romania, rasplatestind productia SI EU, in regia lui Vlad Constantin. Domnul Sergio Fant, selectioner de scurtmetraj al Festivalului de Film de la Venetia, a motivat astfel decizia juriului din care a facut parte: “În filmul studentului Vlad Constantin se distinge o abordare narativă şi o sensibilitate vizuală care trimit cu gândul la cele mai bune producţii actuale ale cinematografului de artă european. Autorul controlează într-un mod surprinzător încadratura, jocul actoricesc, scenografia şi montajul, ridicând semne de întrebare legat de percepţia relaţiilor inter-umane şi valorilor morale şi lansând o provocare formulelor regizorale întâlnite de obicei în scurtmetraj. Juriul a dorit ca premiul, care constă în servicii de postproducţie, să revină acestui tânăr cineast, ca un sprijin oferit dezvoltării personalităţii sale artistice, convinsi fiind că numele său se va alătura numelor sonore ale cinematografiei româneşti contemporane.”



Cele doua Menţiuni speciale BIEFF 2011 merg catre:



productia coreeana NIGHT FISHING, creaţia surprinzător de rafinată a celebrului Park Chan-wook şi a fratelui său, artistul vizual Park Chan-kyong. Domnul Juhani Alanen, directorul executiv al Festivalului de Scurtmetraj Tampere, a motivat astfel decizia juriului din care a facut parte: „Apreciem imaginea de o calitate impresionantă, realizată cu telefonul mobil şi abordarea surprinzătoare, care spune o poveste despre samanism, reusind sa atinga aspecte culturale fără a cădea în exotism.”



si creatia artistului vizual german Bjorn Melhus, I’M NOT THE ENEMY. Domnul Miguel Valverde, director al Festivalului International de Film Independent Lisabona, a motivat astfel decizia juriului din care a facut parte: „Alienare, confuzie, halucinaţie, toate sunt simptome ale sindromului PTS (stress post-traumatic), care îi afectează pe mulţi veterani de război. Autorul a creat mai multe personaje (toate interpretate de el însuşi, o dovadă în plus a convingerii cu care îşi susţine ideea), ale caror dialoguri preiau replici din filme hollywoodiene cu veterani de război, creand un univers profund alienant. ”



BIEFF 2011 a fost extrem de onorat de prezenta in Juriul BIEFF 2011 a profesioniștilor de prestigiu din domeniul cinema-ului de avantgardă contemporan mai sus mentionati, carora li s-au alaturat in componenta juriului si Marzena Moskal, selectioner al Quinzaine des Realisateurs Cannes 2011, si Hilke Doering, directorul Competiției Internaționale a Festivalului Internațional de Film Oberhausen.



În fine, seara s-a încheiat apoteotic – la propriu și la figurat, cu avanpremiera extraordinară a celui mai recent film al unuia dintre marii maeștri ai cinematografiei contemporane: FAUST, de Aleksandr Sokurov, câştigător al Leului de Aur la Veneţia 2011. Distribuit în România de Transilvania Film, avanpremiera a fost posibilă datorită sprijinului extrem de generos oferit de Jameson Romania.



Aclamat la scenă deschisă după premiera de la Veneția, FAUST a devenit imediat un favorit al iubitorilor de cinema de calitate din întreaga lume, lucru resimțit și aseară, grație minunatului public BIEFF care, umplând sala până la refuz, a rămas până la final la proiecția ce s-a terminat târziu, după miezul nopții.



Având o puternică orientare educaţională, BIEFF este primul şi singurul eveniment din România dedicat filmului de avangardă și artei vizuale și are drept scop promovarea creaţiilor inovatoare și a unor artişti cu viziuni profund personale asupra realităţii contemporane. Timp de patru zile, la Cinema Scala, publicul a avut acces gratuit la cele mai îndrăzneţe filme ale anului, atât din punct de vedere estetic, cât şi al conţinutului, filme unicat, adevărate “lecții” de cinema, care aduc în lumină posibilitățile nelimitate ale limbajului filmic.



Selecția BIEFF, realizată de curatorii Adina Pintilie –selecția internatională și Mihai Fulger – selecția românească, au prezentat publicului cinefil câteva dintre cele mai reprezentative titluri din ultimii ani din zona cinema-ului de avangardă și a artelor vizuale, filme multipremiate și difuzate în muzee și galerii prestigioase din întreaga lume, printre care, în premiera în România: Ursul de Aur pentru scurt metraj – Berlin 2011, Marele Premiu pentru mediu metraj – Venetia 2010, Palme d’Or-ul pentru Scurt Metraj – Cannes 2011, Discovery Award – Semaine de la Critique Cannes 2011, Marele Premiu Oberhausen 2011 sau Tiger Award Rotterdam 2011.



De asemenea, anul acesta, BIEFF a oferit publicului trei programe speciale realizate în parteneriat cu trei dintre festivalurile internaționale de referință în aria filmului de avangardă: Quinzaine des Realisateus, secțiune paralelă a Festivalului de la Cannes, legendarul Festival de Scurtmetraj de la Oberhausen și Festivalul de Scurtmetraj Tampere Finlanda, cel mai vechi festival de scurt metraj din țările nordice.

Ediţia a doua a Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF s-a dovedit a fi un adevărat succes, complexitatea programului – proiecţii speciale, premiere naţionale și internaţionale, seminarii, Q&A-uri și lansări de carte – atragând un număr mare de spectatori, semn că, în fond, arta nu cunoaște bariere iar cinema-ul de avangardă si arta vizuala au toate datele să ocupe un loc bine definit în peisajul cinematografic românesc.



---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Festivalul International de Film Experimental Bucuresti BIEFF este organizat de Asociatia Cultura si Imagine.



Sustinut de: ARCUB, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, British Council, JTI.



Parteneri institutionali: UNATC, UNArte, Le Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines, Romania Film, Institutul Cultural Roman, Ambasada Finlandei, Centrul Ceh, Fundatia Konrad Adenauer, Ambasada Regatului Tarilor de Jos, Institutul Polonez, Delegatia Wallonie-Bruxelles, Finnish Film Foundation, Institutul Cervantes, Ambasada Republicii Koreea



Sponsori: Abis Studio, Jameson, DHL, Noumax, Illy, DACIA, SCPA Witzman & Asociatii, EVEREST Tipografie, Kodak CineLabs Romania, ALLTUR, Hotel Moxa, La Mama, Lente Cafe, Club Spice, Design Forge, Kulturhaus



Parteneri Media: TVR2, 24FUN, Radio Guerrilla, Cinemagia, anzisoft, Cinemarx, Modernism.ro, Filmreporter, Metropotam, Cinefan, Filmetari, HBO, Apropo.ro, Veiozaarte.ro, Art Act Magazine, Liternet.ro, tilllate.com, hipmag.ro, 121.ro, Studentie.ro, Zoom, Tataia, Raluk.ro, Hotcity.ro, Urban,ro, Port.ro, Kamikaze, aldmovieland.blogspot.com



BIEFF e pe facebook, youtube, vimeo, twitter, tumblr, mubi si pe multe alte canale social media:



https://www.facebook.com/bucharest.expiff

http://www.youtube.com/user/bieffromania

http://vimeo.com/bieffromania

https://twitter.com/bieff_romania

http://bieff.tumblr.com/

http://mubi.com/users/426525