CLARA CEA STEARPA....text pentru teatru......un text , care tot circula...

MARIUS THEODOR BARNA


Personaje:
EL: MIHAI, soţul ei, aprox. 37-39 ani
EA: CLARA, soţia lui, aprox. 35 ani
















Un apartament cu mai multe camere care dau un alta. S-ar părea că sunt patru sau cinci, un hol larg în jurul căruia este atât bucătăria, dar şi baia. O porţie de ficat a fost uitată pe masă. Cărti, haine, cosmetice, într-un colţ sunt câteva valize pregătite de plecare. Pachete prin diferite colţuri ale camerelor, computerul dintr-o încăpere de lucru, căci nu este un birou standard, duduie intr-una. Pe stand-by, câţiva peşti repetă aceleaşi mişcări de balans in înotul lor marin....


ACTUL I

Scena 1
Clara intră in apartament aruncându-şi poşeta şI dezbrăcându-se din mers. Ajunge in furou. Telefonul sună. Ea nu răspunde. Se opreşte in faţa aparatului ascultănd mesajul pe care-l înregistrează robotul:
ROBOT: Aţi format 7891387! Eu nu sunt Mihai, ci doar vocea robotului
care-i preia mesajul! Nu vă demoralizaţi! Data viitoare s-ar putea să aveţi
mai multă baftă! Până una alta, după bip, aveţi un minut, să vă lasaţi
mesajul dvs! Succes!......
ELISABETA (OFF) Clara! Aştept telefonul tău, unchiul Toni te aşteaptă la noapte in gară! Nu ştim vagonul la care vei fi....
Nu răspunde. Işi aprinde o ţigară. Face căţiva paşi prin cameră....A luat acum receptorul şI cu el la ureche se deplasează formănd numărul in timp ce-şi toarnă un vermut. Un alt robot îI răspunde ei.
ROBOT (OFF) Ati format 7777785 Nu vă pot răspunde momentan. Lăsaţi mesajul după semnalul sonor.....iar Clara plesneşte:
CLARA: Cicişor! unde te ascunzi!....Am câştigat! Sunt liberă! Dânsul nu a venit! Cred că i-a fost frică!....Unchiul Alecu îl ăştepta să-l dărâme pentru toată gargariseala îndurată 9 ani de zile la toate petrecerile de familie! Nici dacă aş fi fost fică-sa nu m-ar fi apărat cu atât aplomb....o să spui că exagerez, dar ”a împachetat” , am învăţat cuvăntul pe sălile tribunalului, tot completul ăla de judecată. Bâlbâiţii şI grupul ăla de stupizi care se hrănesc zilnic cu: partaje, hoţii, violurii, tâmpiţii ăia care intrau în mobilierul sălii, îi inhalau cuvintele! Judecătorul a decis astăzi, la ora 11.43, m-am uitat la ceas, presimţind că va fi o oră fericită pentru mine, eram singură,....el nu a apărut! Nu ştiu pe unde bea la ora asta...Am câştigat!...înţelegi?....uite îţI ţin un discurs!...rezistă banda?...volubilităţile partajului!?! Casa de la Arad a tuşii Caranda va fi a mea!...In sfărşit, Dumneze-ule, ce reconfortant e sentimentul ăsta de propietate, ca un plonjon în bazin după ce-ai ieşit din saună, înoţi, înoţi, înoţi, lungime după lungime, o iei de la capăt, simţi că-ţi explodează plămânii...dar niciodată, nu deraiezi, dacă te opreşti îţIsimţi piciorele libere, muşchii zvăcnind, orincând vrei hăul fuge şI tu regăseşti pămăntul sub tălpi, ţapăn, fără grijă că te scufunzi...că te afunzi... că te duci, in abis...hm, mişto,....lui îI rămănea ghiveciul asta de unde te sun!..Nu poate să zică că sunt scroafă, şi-l las în izmene! Nu-l urăsc! dar GATA!.... vreau să dispar câteva luni din oraşul ăsta......să vezi ce-o să mă învrt! Mă pun pe afaceri!..Ah...imi vine să ţip, să urlu...să ţopăi...deşi uite stau pe loc...sună-mă am poftă să sărbătoresc! Să fiu lăudată! Poate dăm o raită prin oraş....puţină golăneală....hai că mîine, poimăine suntem babe ! |ie nu ti-e frică?!?...de când n-am mai fost ?..de ani de zile...hai să golănim, cum vrei tu, să te destrăbălezi....cum ziceai, de atătea ori?.....poate agăţăm nişte hăndrălăi...măcar aşa de distracţie....Hai să benchetuim ! Te aştept! . Pusi!....Sună!!!
Acum îşI toarnă un cognac. E tare. Evident că-i face plăcere şI nu se poate opri să nu plescăie! Işi aruncă furoul intr-o altă cameră. A rămas in chiloţi. Se priveşte in oglindă. Ingrijorată de şolduri, de firişoarele de pe pulpe şI chiar de cearcănele care poate îi arată vârsta. E evident în jur de 35....Şi sânii aceştia care uite chiar se lasă...Deşi n-a purtat o sarcină...Uite păntecul sau abdomenul. Se joacă....Se invârte pe loc.....
CLARA: Trebuie să te mişti! Aşa! Un, doi trei, un doi trei...suge burta... îngrozitor... de ce trebuie să îmbătrânesc....şi nu mă cumpără nimeni! ce să mai vănd.....sufletul? inimioara?!!! oribil!...trebuie să revin la bazin....măcar de două ori pe săptămână...alfel n-am nici o şansa...nu, nuu, nu! nimic! Cu discoteca aia de babe care se cheamă AEROBIC! nu rezolv nimic! Doar că alerg pe muzică şI ascult toate spanacurile melodramatice...
Se opreste in faţa ceasului-pendulă a cărui mers il compară cu Seiko-ul pe care-l poartă la incheietura mîinii. Mai înghite o gură de cognac.:
CLARA: Cumpăraţi timpul pe care vi-l oferă firma SEIKO! Fără erori!Certitudinea
în viaţa dumneavoastră! Precizie, onorabilitate, dignitatea! In aer, apă, sub pământ! Nu ezitaţi! Tehnologie de vărf! Intraţi in anul 2000 cu Seiko!....
E din nou în faţa telefonului, dar cu un ziar în mănă!...
CLARA: Da! Alo sunteti?...OK! Mă interesează un împrumut de circa 30000
de mii de dolari...pot gira cu o casă....da, da.... pentru afaceri...antichităţi...
nu! doresc, o dobândă de maximun 8%...da, da...că altfel mă duc la
bancă...eh, şI acolo se mai pot grăbi lucrurile, nu durează pentru toată lumea....Da, da...girez cu un imobil.....o casă in provincie...două nivele....da, peste sumă...a fost evaluată recent...multumesc! Nu, nu! vă sun eu mâine dimineaţă, după zece, OK!...
Stă aşa bleagă pe un scaun. A lasat paharul deoparte...Ocheşte cu măna intinsă ceasul pendulă! Paaak!...Si Seiko patinează spre bucătărie....Singură, singură, singură...minute în şir...Un clipocit de apa umple camerele una după alta...o trezeşte din abureală...Işi trage un tricou pe ea. Se lipeşte de uşa băii....Ascultă, clipe lungi, ezită până să apese...incet, incet, incet....

Scena 2
In baie în cadă plină cu apă, Mihai. Se spală. Atent. Meticulos. I-a scăpat o privire, doar momăie câte ceva.
CLARA: Ce faci tipule?...
MIHAI: Hm,mm...
CLARA: Bănuieşti?
MIHAI: mh....
CLARA: Nu aveai nici o şansă!
MIHAI: Hm, hm, hm..
CLARA: Nu râde, că ai să şI plăngi...
MIHAI: pfff...
CLARA: Am căştigat!
MIHAI: Psss...
CLARA: DA! Da!Daaa! Casa mătuşii e a mea....ştiii cine eşti?
MIHAI: Mai greu..
CLARA: Ex-soţul doamnei, înţelegi...hm..spune ceva...nu prea ai curiozităţi
...cănd erai mai tănăr erai mai iscoditor...nu, nu?...ce mormăi, te ustură? ţi-a intrat apă în ochi? nu-i nimic...nu-ţi strică, aşa puţintică..nuu?...să mai şI plângi, puţină durere, nu?!...taci, taci, nu spui nimic, dar chiar nimic...?....mă urăşti?...deja?
MIHAI....hmm...
CLARA: Nu prea, nu eşti sigur?...te îndoieşti, tu?....hai dragă, că nu te tai!
MIHAI: Puhhhr....
CLARA: Hm, îmmm...să te spele tanti pe spate, căt măi ştiu şI n-am uitat... Nu?....Hai dragă, nu mai mârîi că sunt bucuroasă, urlu! ţip?!? nu am greţuri, ce-i înţepeneala asta! S-a fini!....poate ne mai luăm peste zece ani... s-a mai văzut!...Am câştigat! Casa mătuşii Clara este a mea!
MIHAI: Bravo!
CLARA: Aşa, hai să te pup! nu mai fi mitocam că te-am iubit! Măcar de asta
vreau casa...înţelegi, pentru amintiri...tu nu ai fost, dar eu te-am dus acolo...
de atâtea ori, te scoteam din scrisorile pe care mi le trimiteai, te aşezam, pe bâncuţa din grădină....înţelegi...pe marginea patului, pe pernă, înţelegi
eram o domnisoară romantică, cu inima ca o piersică, nu râde! porcule...mă
înnebuniseşi cu poveştile tale, doamne cât te-am iubit, înţelegi...mâ asculţi...puturel?!!
MIHAI: De paişpe ani încerc...
CLARA: Lasă dragă fiţele, ai slăbit!...Vezi că nu-ngraşă!
MIHAI: Imbătânesc....
CLARA: Aici cam ai dreptate...Voi face căteva investiţii...
MIHAI: Mă duc...încet...dar sigur....
CLARA:...mă înspăimânţi! Vai ce melancolisme....îmi dau lacrimile...
o să mai repar un etaj şI neapărat instalaţia sanitară care e putredă...
MIHAI: Exact!...Dar să ştii că nici nu-mi pare rău, deloc! C’est la vie....Se mai duce un biceps, un pectoral...dinţii ştii că ajungi să-i înghiţi fără să mai ştii de ei..... am observat alaltăieri, nu ţi-am mai spus, să nu te întristez, că mâine poimâine, o să-mi trebuiască ochelari, aşa că, ghinion, înţelegi?
CLARA: Dragă, ai înnebunit, parcă te-ai pensiona...
MIHAI: Numai, zece minute înainte de a ieşi din cadă....
CLARA: Ha! ha! ha!...te pup
MIHAI: Merci!... De trei luni nu am mai observat o gagică să-mi arunce o privire, mică, în fugă, o provocare, fie, ce-o fi...te pup, zi-mi că te tulbur
şi-am renunţat la toate!...
CLARA: Târziu!
MIHAI: De ce, chiar nu mai simţi, aşa, un ceva, nu ştu ce...mai tulburător...
CLARA: Parcă...
MIHAI: Serios....
CLARA: Hm..mi s-a cam făcut foame....aş bea o bere...
MIHAI: Ce crudă eşti! Dumnezeu! Ar trebuie să te pocnesc!
CLARA: Poftim?
MIHAI: Da! Nu te mira! Nu mişca!....he, he, eee! Că nu ştiu multe!
CLARA: Te-ai sonat?
MIHAI: Fii atentă că asta nu-i nimic! Hai masează-mă!
CLARA: Cine?.... Eu?..... Cum ?
MIHAI: Cu tandreţe şI atenţie!
CLARA: poftim....ce vrei?
MIHAI: Ca o sclavă! Cu mişcări energice pe muşchi,... pulpe,.... gambe...
CLARA: Cum!?!
MIHAI: Urmate de treceri line mângăietoare care să calmeze pielea...fii şi tu generoasă!
CLARA: Eşti nebun!?!
MIHAI: Sexus-imperator ! Auras magnum dictatorium!
CLARA: Demenţial!....
MIHAI: Spune-mi că încă porţi în plămâni răsuflarea-mi vicleană! În nări mirosul
sudori mele de mascul în pofte....până şI retina îţI plesneşte ocularul cu amintirea
muşchiului de oţel!
CLARA: Vrei să mă provoci...
MIHAI: Mi-ar fi greu...mă ştii bine!....
CLARA: M-ai ignorat de atăta vreme...
MIHAI: Aşa sunt bărbaţii...idioţi...
CLARA: Sărută-mă...Hm ah....Nu mă uda!!! Linişteşte-te...Să nu pun de cafea?....Un ness?,nu?!
MIHAI: Ah!...
Buff!... a făcut el in cada, împins de ea. Ea a fugit. L-a lăsat singur. El s-a înfundat în vană. Cu prosopul pe cap. O mogăldeaţă în apă care şansonetează:
MIHAI: La..la...lalalala......la, la la la laaaaa...la!....
şI vocea lui care bulbucă apa:
Nu fac decăt să mă afund
Incet,
Alene,
Scurgându-mă
Asemeni gândurilor ce vor să fie
Asemeni sângelui ce pulsează
Inima ce freamătă carnea,
Inima în care sufletul zvăcneşte
Corpul acesta slăbit de lovituri
Corpul acesta dezonorat
Corpul acesta înecat
De plăcerea lichidului în care murdăria se lipeşte de cadă,
Căruia niciodată nu-i va fi dat să se desfete
In nuferi albi carnivori
Ci doar în carnea albă a păcatului provocator
De femeia în care dai cu pietre
Ziua în amiază
La mijlocul drumului
Unde picăturile de ploaie se amestecă
Cu urina cailor ce vin din depărtarea asfinţitului
Vânăt!
Doar clipocitul apei clipe lungi umple tăcerea băii....

Scena 3
Ea umblă prin casă pregătind cafea. Energică, haiosă, făcănd mutre, descoperind zaharniţa în frigider, încurcându-se cu firul de la preso, care scoate o scânteie, ptiu drace!
CLARA: Când m-a invitat prima oară la cafea mi-era inima ca un purice. Îmi venea să plesnesc! O simţeam ca un iepure care se ascunde sub iarba umedă înainte de a ţâşni pe cămp, atunci cănd aşteaptă pasul vânătorului ce călcă pe brazdă. Îmi plăcea, chiuleam de la un curs, ştiam de la Gexi că e un semn, că şI cum ţi-ar scoate chiloţii...ce mai şI dacă spui... e ca şI OK!...am plecat într-o vrie la un birt, ploua îngrozitor, ca-n filmele proaste, în care plângi, ce bine fac uneori lacrimile... o linguriţă, două, hm, iar dănsul o bea tot amară...am băut patru ore cafea, i -am spus tot despre mine...de la jocurile de-a doctorul cănd eram un boţ...ce infectă e apa în oraşul asta..el, nu! să mă psihanalizeze, să desenez, nişte râme, o casă, mă gândeam să fac...un...sex....i-am spus ca nu sunt virgină, mai avusesem, încă trei, trei în cap, nu unul, numai unul pe care să-l fi iubit şI el părăsit...iar el era cam coanci, mi-a explicat apoi că în mod normal astea se spun după prima noapte...eu eram plină de poveştile Gexi, de lumina chioară din taverna cu fum, unde frigul se lingea pe pereţi să scape de târia proastă care te făcea să borăşti, unde mă aşteptam să-mi bage mâna între pulpe...parcă eram pe reşou...îi ascultam poveştile, patru ore....aş fi putut ajunge la Constanţa, pe malul mării, ce dacă era iarna, toată viaţa am visat să mă plimb pe malul mării iarna, câte visuri ne storc creierii fără rost, ce idioată e viaţa...atunci l-am ascultat în draci, parcă mergeam cu trenul, cu un bec chior pe culoar, într-un compartiment unde el, un bărbat pur simplu, doar vocea i-o auzi...te farmecă, nu mai înregistrezi nimic, doar îţI reînventariezi visele, e exact cum ai sperat, e iubitul tău pe care l-ai aşteptat, uite-l lăngă tine, psihanalizează,..., ce animal preferi, ce insemană marea, desenează un copac, un echivalent pentru cafea, ochii verzii ai lui, amar, pasiune, roşu, gelozie..., visuri gri, dimineaţa sub cearceaf, aţi putea sta in chirie la început...îi plac ţigările fără filtru...eşti sigură că nu sforăie noaptea...veţi fi de revelion împreună! Oh! sigur că da! De ce dracu’ nu am putut lua o cameră singuri...mă enerva, eram iară cu idioata de Dia, cu ciclurile ei deraiate de avorturi, care tot timpul făcea socoteală, Dumnezeule!...căt pot să bea bărbaţii împreună cănd sunt în doi, cum nu mai contăm noi femeile...poţi să-ţi spargi nuci între buci, că nu reacţionează, mai ales dacă i-a prins flama: politică, Europa Liberă!...cum să fugi pe la Giarmata, 2500 de mărci...să nu te prindă nimeni pe graniţă că-ţi fac chisăţită rinichii...s-o las să se răcească...puţin, căt i-a plăcut să bea...în lunile acelea de golăneală....toate trec, dar greu ca autobuzele în staţie, aici, aproape de marea aceia plină de Jiii, hi, hi, hi...ce bine că sunt nimicuri, şI plescăie la soare iarna?!?....visele....adolescentine ce le mai porţi încă ani mulţi după tine... ultimele lucruri care le ucizi, nimicurile pentru care nu dai doi bani, pe care le-ai urăt atâta cănd ţi-era frig, cănd nu aveai bani de mâncare, cănd îţi crăpa buza după un contract....şi erai pe liber....nimeni nu dădea doi bani pe tine...

Scena 4
Ea a revenit. Cu un tonic, un sifon, ceva rece. Energică!
CLARA: Vrei o ţigare?
MIHAI: Ai pus zahăr?
CLARA: Ah! Nu am încurcat ceştile! Ce nebună sunt!
MIHAI: Hmm..
CLARA: Dragă, dar nu mai lua mutra asta de înmormântare...că trăiesc!
MIHAI: Văd!
CLARA: Păi da, dar până acum, nu ai făcut nimic...
MIHAI: Poftim?
CLARA: Da, sigur, nu te mira!
MIHAI: Adică, ce vrei să spui?
CLARA: Că e ok! Nu? Nu e nimeni nemulţumit...
MIHAI: M-a sunat Teo.... au redus contractul la jumătate, au decalat termenele....
CLARA: Cât pierzi...
MIHAI: Nu pot să spun că înţepenesc...
CLARA: De asta erai aşa de negru?...eu care credeam că?....
MIHAI: Profită de mine....sunt complet vidanjat...
CLARA: Refuză...
MIHAI Sunt lefter, nu ştii?
CLARA: Adică ce vrei să insinuezi...
MIHAI: Nimic, decăt că pierd cam mult...
CLARA: Lasă, dragă că nu e aşa de negru dracu’!
MIHAI: E atât de dezagreabil....
CLARA: Chiar aşa? Mă bucur!....
MIHAI: Ei şI tu....
CLARA: Păi, da! e chiar aşa de simplu?
MIHAI: Ştiu eu?
CLARA: Fii sincer? Nu-ţi pare rău...
MIHAI: Uneori....
CLARA: Nu-i aşa? o lacrimă?....
MIHAI: Ei şi tu! puah!
CLARA: Nu, dar şopteşte-mi....că poate...
MIHAI: ....crezi....
CLARA:.......poate un regret....
MIHAI:..mă înnebuneşti...
CLARA:.....că ai să-mi simţi lipsa...zi-mi că-ţi pare rău...hai tu, fă un efort, de
nu? înţelegi, a trecut totul.....s-a dus, dar fost frumos....nu?
MIHAI: Gata! că plesnesc! Alba, neagra! Nu! nu, nu!
CLARA: Oh, eşti oribil! Voi bărbaţii!
A ieşit. El a rămăs singur. Incet, încet, încet iese din cadă! Singur cu el.
MIHAI: Da, sigur, ce importanţa mai are, toate se duc....nu, dar mă cuprinde o lehamite...sunt obosit....parcă eu nu aş vrea să mai iubesc,...să mă mai
îndrăgostesc ca la nouăsprăzece ani, să iubesc, să freamăt...să sper,...când imi vine să vomit de gura-mi colcăie ca smoala din pricina tutunului...de mintea lucidă şI meticuloasă ca un contabil idiot... corpul ăsta care nu se încinge....ce e primăvara, asta, decât un anotimp ce nu-ţi aparţine!?!
Mihai a aruncat prospopul. Scurte exerciţii de mişcare prin baie. Nişte paşi caraghioşi de balet.
MIHAI: Un, doi, trei! Un, doi...genoflexiuni....hm..rotaţii...hm încheietura...
ce face femeia asta?..câtă energie....are..hm...oribil....deşi ce bine e să fii liber...ce posesivă...după atâţia ani, când o femeie nu-ţi mai spune nimic...
Când o înşeli zilnic, cel puţin în gănd...când visezi pe oricine alcineva, că doar, doar va veni...ca să se schimb ceva...cum să nu-ţi vină să urli de bucurie, să te simţi dintr-o dată atât de tănăr...şi să-ţi pui arareori intrebarea...nu e prea târziu?...un, doi, ce-mi scârţîie încheietura, pic, pic...d’, porcăria asta de robinet, am plătit trei instalatori să-l schimbe, pic, pic...toate se duc, după ce-ai dat o grămadă de bani....se duc dracului toate...te poţi căca pe tehnica asta...imi vine să pun barosu’
...ah...arde...ţţ..uite o băşică....păi e de la apa caldă..linişteşte-te puiule..vezi-ţi de mouse-ul tău care-ţi aduce bani...hm..păstrează-ţi înjurăturile pentru cei ce-ţi taie din deviz...trebuia să-l bag în pizda măsii...dar, în măsa...dacă nu te maisolicită?...îi fuţi...şi tu nu-ţi poţi pune un robinet în baie care să nu se pişe pe tine...ce viaţă căcăciaoasă!Hmm...un, doi, trei...hm...paişpe...ţţ îţI cade rău părul...niciodată nu ai avut mai mult de zece fire lipite de vană, căcat... îngrozitor...ar trebui să faci nişte frecţii cu oţet, mămânci prost, ce e aia alimentaţie... un SF! în zona asta balcanică!




Scena 5
El intră pe vărfuri, o urmăreşte, fără ca ea să realizeze. E bănuitor. Sună o sonerie. Ea se apropie de uşă. El o urmează. Ea nu îl sesizează pe el. Ea ascultă pe cinva din spatele uşii. El o ascultă pe ea aflată în hol. Uşa rămăne închisă. Ea se retrage. El aşişderi, repede, dar, buff, ceva s-a lovit! Ea l-a reperat! Vijelios se apropie de el.
CLARA: Ce faci?
MIHAI: Nimic....
CLARA: Mă urmăreşti?
MIHAI: Pe dracu’...
CLARA: Păi da’...nu spui nimic!?!
MIHAI: Ce să spun?
CLARA: Sunt aici! Deschide uşa!...e poştaşul...sau poate o curvă, căci credeam că stai toată ziua în oraş!
MIHAI: Eşti nebună?....
CLARA: Poate...e prima oară?
MIHAI: Sictir!
CLARA: Vroiai să mă strângi de găt...
MIHAI: Ai înnebunit!
CLARA: Adică tu faci mistere de doi lei şI eu sunt bună de dus la 9!
MIHAI: Mă oboseşti...
CLARA: Mie-mi spui...
MIHAI: Scuteşte-mă....
CLARA: Imediat....hai să semnezi astea...
MIHAI: Nu citesc inainte de masă hărtii ştampilate...
CLARA: Un exemplar îţI aparţine...
MIHAI: Aruncă-l la gunoi!
CLARA: Nu pot! E VIA|A ta! Buletinul tău sentimental!
MIHAI: Căcat!
CLARA: E o realitate! Trebuie să o priveşti în faţă!
MIHAI Nu dau doi bani pe ea!Scrie-i necrologul!
CLARA: Nu pot!
MIHAI: Pot eu!...Se caută acte de divorţ, presupuse, arse, deteriorate, în zona centrală a oraşului!...a cuplului Mihai şI Clara. Se oferă recompensă indiferent de stare...
CLARA: Idiotule! mîine, poimâine o să ai nevoie de ele, ce-s adolescentismele astea...
MIHAI: Am şI eu dreptul să refuz!
CLARA: Semnează!
MIHAI: NU vreau!
CLARA: Mă faci să răd!
MIHAI: Potim, eşti mulţumită!
CLARA: Lasă dragă, anarhismele, că măine le xeroxezi! Le afişezI cu mănuţa ta!
MIHAI: O să le lipesc pe hol! Le pun pe curve să le înveţe!
CLARA: It’s your buiness....poftim cafeaua...
MIHAI: Te pup!
CLARA: Pe popou?
MIHAI: Sunt bătrăn, nu pot să ma aplec....spondiloza...
CLARA: Excrocule!...vrei să-ţi sar în braţe!
MIHAI: Mi-e şI mai greu să te ţin....
CLARA:....am mai slăbit...iubi!
MIHAI:...e o iluzie!..
CLARA: Nemernicule! Te ador!
MIHAI: Degeaba!
CLARA: De ce?..hai....ai curaj...lasă-ţi anii...mizeria....uită totul treizeci de secunde....ultima provocare....
MIHAI: Oh, ce iluzii..
CLARA: Ultima oară!
MiHAI: Ce plăteşti!
CLARA: Ha, bravo! Ce vrei?
MIHAI: Ghici!
CLARA: Perversităţi, bani...dezvăluiri..
MIHAI:...Numai noutăţi!
CLARA: Imposibil în viaţa asta!
MIHAI: Infectă!
CLARA: Oaf! |ip, urlul, fac scandal!
MIHAI: Te pocnesc!
CLARA: Nu cred!
Pleosc! O palmă care face linişte în casă! Au înţepenit!
CLARA: Nemernicule!
MIHAI: Dragă, dar nu mai pleci?
CLARA: Nu vreau! Mai am şapte ore!
MIHAI: Aşa de mult!....
CLARA: Nesimţitule!
MIHAI: Scuteşte-mă!
CLARA: Uite nu vreau! Aşa crezi tu că eşti bărbat!
MIHAI: A fost din dragoste!
CLARA: Imi scoţi măsele din iubire? Acum te-ai găsit!
MIHAI: Dacă rezultatul acţiunii este terapeutic, metoda poate fi înregistrată şI reţinută pentru efectul curativ!
CLARA: Bestie!
El dispare ignorănd-o...Ea singură mută o valiză, un pachet, de colo colo, e totul atăt de trist să pleci, să te duci, să laşi casa goală...o cameră, a doua, alta,....nimeni.....

Scena 6
Mihai cotrăbăie prin frigider. Culege câte ceva de măncare. Are apetit. Papiţând îi mai aruncă căte o vorbă.
MIHAI: Tu nu mănănci?
CLARA: Mai tărziu...
MIHAI: |i-e frică...
CLARA: Sunt în limite!
MIHAI:...vezi să fii atentă..
CLARA...merci
MIHAI: Păi, da’, mâine, poimâine, te văd cu pulpiţe, o guşiţă, nişte şolduri..
CLARA: Poate lui o să-i placă!
MIHAI:..o să-ţi dispară privirea de lupoaică...
CLARA: Să mai lăsăm romantismele, revoluţiile...
MIHAI: Păi, nu e viaţa o luptă?
CLARA: Se poate, dar de dimineaţa până seara, ruleta rusească...
MIHAI: E cam istovitor...
CLARA: |i se încleştează încheietura...
MIHAI:..şi cursa începe fără tine...realizezi ce existenţă de şoarece ducem? ce e aia gustul aventurii....moartea, unica certitudine a vieţii...destinul, o cacialma pe care o joci mai degrabă la pronosport!?
CLARA:..vai divaghezi?!?...
MIHAI: Mi-e foame....
CLARA: Ia-ţi o bucătăresă!...
MIHAI:..ei, nu mi-am luat nici măcar un avocat...
CLARA: Un reproş?
MIHAI: Hm, un parti-pris!
CLARA: Uite ce! Nu am chef să o iau de la început!
MIHAI: Păi sigur, dacă m-ai terminat!
CLARA: Adică ce vrei să spui?
MIHAI: Sunt bleg?
CLARA: Eşti cam moale....
MIHAI: Mi-am pierdut energia?..
CLARA: Ti-ai păstrat visele!...
MIHAI: Care nu fac doi bani....
CLARA: Iniţiativă! Fără ea nu se poate!...
MIHAI: Pe dracu’...noaptea te irită!
CLARA: Eşti acelaşi...
MIHAI: Minţi...
CLARA: Nu mă mai provoci!?!...Inţelegi...
MIHAI: Ce egosită eşti!...
CLARA: Am învăţat să vreau...
MIHAI: Orice!
CLARA: Totul!
MIHAI: In afară de un singur lucru!
CLARA: oh, nu....înnebunesc...
MIHAI: Păi, da’ sigur..
CLARA:..ce ordinar eşti!
MIHAI: EU? TU! Vezi cum recunoşti!
CLARA: Şi iarăşi tu....tocmai tu!
MIHAI: De ce nu!
CLARA: Ce porcărie, tot timpul îmi vei scoate ochii cu asta! Eu...care.... porcule ....parcă nu ai ştii...înţelegi că....nu pot!
MIHAI: Nu vrei....
CLARA: Nu am chef..uite...pur şI simplu să am un copil...după ce odată eu ţi-am făcut unul!...pe care tu...te-ai pişat pe tine de frică...şi mai silit să-l scuip...să alerg, să beau ceaiuri, ţuici, prişniţe, numai să scăpăm de el, să-mi bag tubul ăla de plastic verde, ca să mi se scurgă totul...să se ducă...să rămănă doar puroiul, murdăria, râia...să trebuiască să alerg, să mă umilesc de un doctor idiot să mă cureţe cu linguriţa care îmi ia pielea, carnea, strat cu strat....pentru ca totul să se ducă dracului....şi să mă mai fută... la creier...ştii cum m-ai aud noaptea în creier scrăşnetul pielii tăiate....
MIHAI: Istoria o fac cei vii!
CLARA: Lasă cinismele, că te fac idiot!
MIHAI: Păi da, că mă enervezi!
CLARA: EU? De ce?
MIHAI: Imi dai un picior în fund!
CLARA: Niciodată!
MIHAI: Păi ce e despărţirea asta?
CLARA: Rămânem amici...
MIHAI: Nu ASTA vreau!
CLARA: Dar ce vrei?
MIHAI: Să suferi! Ca o nenorocită...să mă suni...să ne mai vedem...în fugă...in grabă, dar cu dorinţă....
CLARA:....nu se mai poate...
MIHAI: Fix pix!...
CLARA: Uită-mă!
MIHAI: Mi-e greu...
CLARA: Suferi?...
MIHAI:..mai mult decăt crezi..
CLARA:....mă tulburi...
MIHAI: E târziu....
CLARA: Am fost fericiţî...
MIHAI: Ieri,...nu azi...
CLARA:....nu se ştie niciodată...
MIHAI:....puţin probabil mâine...
CLARA: Te-am admirat...
MIHAI:...n-ai de ce, de multe ori....nu m-am gândit decât la mine însumi, la ticurile stupide de mascul,....la tabieturile idioate...
CLARA: Ei, nu!
MIHAI: Tutun, cognac...ziare....căldură...casă...bănoci...
CLARA: Au fost farmecul tău....
MIHAI:...lecturi...curve...
CLARA: M-ai înşelat?...Des?...Nu-i aşa...
MIHAI: Din poftă...mi se încingeau creierii....
CLARA: Pentru?
MIHAI: O crupă, un sfârc, un bulan...
CLARA: Vai ce greţos eşti!
MIHAI: O poziţie mai specială...
CLARA: Ce vulgar...
MIHAI: Sex, sex, sex!
CLARA: Poftim?!?
MIHAI: Gata, gata , nu mai mă provoca!
CLARA: Cum adică?
MIHAI: Hai să ne liniştim!?!
CLARA: Ce propui?
MIHAI: Orice!
CLARA: Precizie, dragule! Suntem in secolul XX!
MIHAI: OK! Alege! Stiri, bărfe, publicitate!
CLARA: Nu înţeleg!?!
MIHAI: Secolul XX se termină azi! Mâine începe anul 2000!Şansa ta e numai a ta!
CLARA: Priviţi acest destin feminin!
MIHAI: Profită!
CLARA: Un secolul al învingătorilor începe astăzi! Pasiunea coboară din avion....
MIHAI: Următoarea staţie de metrou: vă oferă o gamă largă de posibilităţi de opţiune!
CLARA: Pentru femeia care alege!
MIHAI: Un brun meridional! Este bărbatul sentimental!
CLARA: E sensibil! Tandru! Pasional!
MIHAI: Rispitor! Avar! Distrugător! Nu uitaţi de bărbatul infernal!
CLARA: E sportiv?
MIHAI: Exact!
CLARA: E întrepinzător?
MIHAI: Din a familiei istoriei destin!
CLARA: Ucigător de senzual? Nu-i aşa!
MIHAI: Distrugător!
CLARA: Aceasta este sfidarea vieţii!
MIHAI: O risipă în amorul neîntrerupt!
CLARA: Energia secolului XX este nucleră!
MIHAI: Se desfid limitele! Barierele nu sunt decăt amintiri! Opreliştile nu mai funcţionează...
CLARA: Poţi accede doar la ce era interzis!
MIHAI Pentru dumneavoastră, am desfinţat negaţia!
CLARA: Matematica se schimbă săptămănal!
MIHAI: Fizica e un ziar de provincie!
CLARA: Iar istoria o rubrică în permisul auto!
MIHAI: Bravo! Ati descoperit valoarea!
CLARA: Ceea ce este vital este esenţial!
MIHAI: Un permis auto A, B, C, D!
CLARA: A! A! A! e o plimbare la Băneasa!
MIHAI: B! e un sofer de mare tonaj! Conducând un vehicul ce utilizează Castrol!
Un ulei pentru cei care ştiu să aprecieze DISTAN|ELE!
CLARA: C! Un tur-retour european! Ar putea fi o orgie pe roţi! Un circuit mediterenean! Veţi regăsi tărâmurile fermecate la cele mai convenabile reduceri!
MIHAI: Fără a afecta oferta agenţiei noastre!
CLARA: D! Un motociclist de care îţI striveşti sânii!
MIHAI: Fiţi atente! Depăşirea de viteze favorizează cancerul mamar!
CLARA: Inceteaaaază!
MIHAI: 48% din cazuri sunt in rândurile populaţiei tinere care utilizează cu precădere acest vehicul!
CLARA: Te rog!
MIHAI: Pentru EA o aventură cu EL începe pe două roţi! Pasiune şI moarte!
Un destin modern!
CLARA: NUUUUU!!!
Si fuge urlând! A părăsit camera! El a rămas singur. Ea e într-o cameră alăturată. Ar putea să fugă după ea! Dar o aşteaptă. Liniştit. Ştiind că va veni!

Scena 7
Mihai îşI aprinde o ţigară. E singur. Se aşează pe scaun. Prinvindu-i pe toţi ce-i mulţi care-l urmăresc...
MIHAI: Rămâneţi pe TELE 2000! Vă prezintă LIVE ultimele şapte ore ale unui
cuplu. Este cuplul care a câştigat opţiunea a 99% din spectatorii de mijloace
audio- vizuale difuzate în eter! Veţi fi alături de ei, fără ca ei să afle, să ştie sau să presupună! Reflectoarele ultrasensibile care nu-şi fac simţită prezenţa! Microfoane care nu rezonează cu nici o gamă de sunete: vocale, râgăiituri, plescăituri, şuşoteli, etc...Cei mai de top reporteri: fără feţe, ultra-neutri, capabili să se
instant-instanureze în orice ipostază indiferesnt de sex, religie, apartenenţă politică,
etc...Rămâneţi pe Tele 2000! Alături de Mihai şI Clara! Mihai, 9 ani la rănd un soţ model! Clara, 9 ani, o soţie de vis! Un cuplu monden! Un cuplu profi! Vivat! Ce spui Mihai!...Mi-este greu să vorbesc despre mine / O voi face eu / Te rog /
Iată cheia sucesului: Drumul ascendent al celui care în liceu era liderul incontestabil al olimpiadelor de matematică: etapele regionale, nu a reuşit la cele naţionale doar dintr-o reacţie de frondă / Oh, te înşeli, deşi liderul organizaţiei UTC pe liceu, propietar ambulatoriu al mai multor teorii de revoluţionare-corijare- emancipare a partidului unic în a cărui rânduri după mama, tata intrase în anul următor, toate creînd un complex pshanalitic de sorginte estică cu filiaţii sartriene,
lecturează lunar revista secolului în curs, critic platonian al postului Radio Europa Liberă, abandonează performanţa matematică la sfârşitul stagiunii de cules porumb a începutului de an şcolar ultim, regăsind în colega, de la etajul ultim a blocului central în care-i domiciliază familia, pasiunea unei fiinţe din schimbul trei căreia dimineaţa la ora 8.00 îi plesnesc buzelele arse de neoanele din toiul nopţii, a cărei inimă în braţe îţi pompează săngele în ritmul presei la care a schimbat 487 de corpuri cave pe schimb, pe care visezi să o posezi cu acel membru care i se pierde în palmele cărnoase şI unse încă, dimineaţa de vaselină şI care tremura ca şI o pasăre ce cade de pe creangă....istovitoare sunt primele zile ale masculinităţii / Vă mulţumin, vom reveni! Deocamdată doar o scurtă pauză publicitară! Un sejur de vis în ţara metaforelor! Un sejur fantastic într-un tărâm imaginar şI dublu milenar! Doar cu 783 USD şI TVA: Zece zile de vis, paturi calde şI vii, zboruri pirateşti!
Draculand-2000 începe măine! Spune: DA!

Scena 8
Clara îşI toarnă de băut. In faţa noastră. Mihai e undeva departe....
CLARA: O femeie care bea e întodeauna o femeie singură! O femeie singură uită să mintă. O femeie care nu ştie să mintă nu mai e femeie...O femeie care nu mai e femeie e cea mai mare pacoste...Atăt pentru ea, cât şI pentru ceilalţi! O să incerce cu prima ocazie, prin orice mijloace să redevină femeie...decapitănd, excrocănd, urând, natural chiar minţind, tot, orice, individ, destin, soartă, amant, mai ales şi cu circumstanţe...Fereşte-te de femeia care bea că poate să verse pe tine...Iubeşte-o pe femeia care bea! Are răsuflarea caldă şi sughiţul vesel!....Uit-o pe femeia care bea! E o amintire falsă care te poate duce pe nesimţite la puşcărie!....Mărturiseşte-te femeii care bea tărie! Te va judeca aspru, dar nu te va părăsi...nu incerca să-nbeţi o femeie ca să faci amor cu ea! Te va urâ o viaţă întreagă! Dă-i să bea şI te va dispreţui de îndată. Niciodată nu o vei mai câştiga....Dacă vezi o femeie că bea, las-o în pace...ştie ea mai bine ce-i cu ea....ce ar vrea să-nece...ce mizerie de viaţă o duce zilnic după ea...ce dobitoc trebuie să-l desfacă la prohab...să se agite...să tremure...să nu uite....la o vita de lăngă ea...de căte ori am auzit ce tortură e noaptea...ce infern în care nu poţi regăsi pe cineva apropiat pe umărul căruia să-ţi laşi capul....unde dracul e bărbatul asta...mă lasă să beau singură...o femeie care bea singură nu minte...tata imi punea pe limbă o picătură de vin....o femeie care nu minte nu mai e femeie....ce şpriţuri trăgeam cu Mihai la revelioane...o femeie care nu mai e femeie e un pericol public!.....


Scena 9
De dincolo, Mihai urlă:
MIHAI: Unde îmi e portmoneul!
CLARA: Nu ştiu!
MIHAI: Dragă, zi, nu mă isteriza!?!
CLARA: Nu ştiu....în frigider?!...în cămară.....pe boiler....
MIHAI: Ai păţit ceva?...
CLARA: L-ai găsit?
MIHAI: L-am găsit pe dracu! Asta-i casa în care nu mai găseşti numic!
CLARA: O să faci tu ordine! Nu-ţi ştiam eu veleităţile cazone, dar în fine...
MIHAI: Eu te rog să nu faci mişto!
CLARA: Doamne fereşte! Respect total!
MIHAI: Eşti în formă!
CLARA: Întineresc! Nu te bucuri?
MIHAI: Iradiez!...
CLARA:...parcă era pe birou...
MIHAI: L-am găsit...
CLARA: Ce faci? pleci?....
MIHAI: Ies! Plătesc telefonul!
CLARA: O ce banal...
MIHAI: Mai lasă-mă cu metafizicile...
CLARA: Ce grijuliu eşti...
MIHAI: Păi da’ acum trebuie...Nu?!
CLARA: Oh! Impresionant!
MIHAI: Dacă te-aş pune şI pe tine la plată?! NU? Câte telefoane la Arad! câte mobile! Dar cănd îl suni pe...
CLARA: Pe cine...
MIHAI:Nu ştiu...dar nu există un EL!?!
CLARA: Poate da, poate nu!
MIHAI: Te joci, nu-mi spune mie că nu ştiai de ce-ţi sclipeau ochii revenind acasă
CLARA: Eram alta, nu te simţeai umilit?
MIHAI: Dacă altcineva te putea face fericită!....
CLARA: Bravo! Ce nemernic eşti!
MIHAI: Măcar nu mă regreţi...
CLARA: Ce cauţi?
MIHAI: Recipisa!
CLARA: E la mine în poşetă!
MIHAI: Poftim? De ce?
CLARA:Aşa! Nu ghiceşti?
MIHAI: Hm..
CLARA: Lasă-mi poşeta!
MIHAI: Nu vreau!
CLARA: Ba da!
MIHAI: Ce ai dragă?
CLARA: Oh, dar nu bănuiam că eşti aşa! |ine! L-am plătit!
MIHAI: Potim...Cum adică?
CLARA: Pur şI simplu....
MIHAI: Mă sfidezi!
CLARA: Ei, na!
MIHAI: Da, sigur! Ca să-mi dai peste nas!
CLARA: Exagerezi!
MIHAI: Nu, dar ţi-am cerut eu să-l plăteşti...ţi-am cerut eu pănă acum bani pentru telefon...spune! De nouă ani de cănd...
CLARA: Dar mai lasă-mă cu ‘de nouă ani’!!!...Pur şI simplu mi-a venit!
MIHAI: Cănd!
CLARA: Ce importanţă are?
MIHAI: Răspunde!
CLARA: Mă intereoghezi?
MIHAI: Imi ascunzi ceva?
CLARA: Pe dracu’!
MIHAI: Atunci?
CLARA: Azi dimineaţa cănd am plecat la tribunal!...tu nu veneai....oricum mai aveam vreo oră liberă...hai să-mi fac de lucru...
MIHAI:....la o adică...
CLARA: Oh, nu mai fi aşa de suspicios....pur şI simplu...
MIHAI: Inţeleg...
CLARA: Ce înţelegi? Nu e nimic de înţeles! Pur şI simplu! L-am plătit! Nu l-am instrumentat în instanţă, ci doar am achitat nota!
MIHAI: Oh, serios? ce limbaj!
CLARA: M-am molipsit şI eu.....
MIHAI: Serios?
CLARA: Da!
MIHAI: Doar atât?
CLARA:Nu dar ce atâta frecţie! L-am plătit! pur şI simplu! Stiu eu de ce ?...Din
prostie! Clar! Sau pur şI simplu din generozitate!...hm...nu bani...ci doar să mai fac
şI eu ceva în casă....ştiu că nu am fost perfectă...că te părăsesc...că poate te va durea...ştiu eu...l-am plătit că-mi făcea plăcere! Inţelegi! M-am bucurat!
MIHAI: De ce te enervezi?
CLARA: Tu mă ucizi în fiecare clipă!...
MIHAI: Eu? De ce ? Te-am intrebat dacă mai era ceva trecut pe recipisă? Te ascult cănd vorbeşti la telefon? Iţi imput ceva?
CLARA: Gata! Gata! GATAAA!Inţelegi! gattta! M-am săturat de toate! De tribunal! De nervi! De intrebări! De suspiciuni..Da!...de suspiciuni, de toate căcaturile astea!Înţelegi! Gata!...Crede-mă! Imi vine să vărs! Nu te uita la mine aşa! Mi-a fost frică! Mi-a fost frică şI c-o să mă intrebe dăcă te mai vreau, dacă
ne-am culcat astă-noapte, dacă ai utilizat numele meu în vreo afacere...dacă imi încredinţez cuiva ceva?...Gata! Nu vrei să încercăm să uităm căteva clipe....
MIHAI: Nu ştiu...mie frică...
CLARA: De ce?
MIHAI: Uneori, mi se pare.....că de o viaţă... incerc să uit!....să tot uit....
CLARA: Ce vrei să spui?
MIHAI: Cănd eram kinder uitam jucăriile care le doream de ziua mea...apoi a trebuit să uit că eram înnebunit după o ţară în care nu puteam să ajung...America, hippy, Coca-cola, le-am trecut la inamici cănd am intrat la pioneri...că aventura nu-mi va fi posibilă....să uit susccesele cu care eram creditat....să uit planurile pe care nu le poţi pune în practică într-un oraş minuscul de provincie unde cel mai bine e să-ţi uiţi amantele de o noapte, duşmanii posibili de o viaţă, tunurile pe care le pui la cale la bere...datoriile faţă de rudele care te fură cănd iţi moare o mătuşă ...beţiile la care ai vomat în taxi....uiţi...sănii tari ai iubitei...copii pe care ai vrut să-i faci...filozofiile stupide de la optusprăzece ani cănd ai crezut că vei schimba lumea...ştii...am fost un căcat....niciodată nu am avut o căt de căt intuiţie că acel calvar în care trăiam, inchisoarea aia de trei lei, cu cozile ei băşite şI nenorocite, cu destinele pierdute între raţii de ulei şI zahăr..toată această infiorătoarea mascaradă se va duce dracului...Dracului! tu mă crezi? Că mi-e ruşine că l-am uitat pe Dumnezeu!
CLARA: Toţi l-am uitat pe Dumnezeu...
MIHAI:...niciodată să nu spui asta...
CLARA: Tu nu simţi ce gust pervers are îngheţata de căpşuni la cutie? LUX? Căt de fină e mătasea desourilor care le-am luat săptămăna trecută de la Imperial?...Ce puternică e maşina pe care o conduce Mia?...Ce tentante sunt ţigările mentolate?... Femeile care te concurează zilnic, obligându-te să te dezechipezi...să înveţi să umbli fără chiloţi...să ţii sub pernă mobilul...civilizaţia înseamnă concurenţă! Cu cine eşti pe pistă? Măine-poimăine îl vei găsi pe Sf. Petru pe stadion la derbiul returului! Un bilet e un prize! Nu!?!....Ce frondă îţI provoacă şampania la sfărşit de săptămănă...
MIHAI: Hfff..iarăşi nu înţelegi...
CLARA: Pe dracu! Lasă crizele astea de conştinţă care-ţi fac atât de bine la bilă...
MIHAI Sunt perfect!
CLARA: Nu mă-ndoiesc...
MIHAI: Imi amintesc ce căcăcios eram la şcoală....Eu! marele ateu ambiţios
perfect cunoscător a tainii lumii care ne înconjoară....maniac al datoriei îndeplinite
CLARA: Iţi renegi robsperienismele?
MIHAI Idioţenii! A exista înseamnă a nega!
CLARA: Când eşti tânăr?
MIHAI Exact!..
CLARA: Parcă în armata..
MIHAI:Tţ...acolo am fost golan, am regăsit gustul răzvrătirii...
CLARA:..păi şI când ne-am intălnit...
MIHAI: Imi consumasem toată combustia vâscoasă şI colorată ca sucul de roşii
...prima revelaţie a fost cănd am realizat că un comerţ en-gros de blugi te poate
face să uiţi ideologia naţiunii...că te poţi căca pe tine şI să crăpi, dar poţi valora toată viaţa mai puţin decăt o cafea de un sfert de kil....că un trafic clandestin în complex îţi asigură o înrolare certă în detaşementele de informatori locali!...că un mariaj atent pregătit face cât o repartiţie, iar un socru la putere îţI asigură destinul!
CLARA: Dragă, dar nu te ştiam aşa de Rastignac!
MIHAI: Nici n-am fost! Am clacat de la inceput! Tu m-ai găsit cănd soileam şI lecturam zile în şir şI ceasuri săptămânale, îI descoperisem pe ruşi, pe americani,
uitam de toate idioţenile locale...
CLARA: Ai dat în benga?! M-ai spus asta de vreo cinzeci de ori! Ştiu! Ce tot te invârţi pe acolo!...ce urmăreşti?....să nu-mi spui că...insinuezi că eu şI...
MIHAI: Căcat! Inţelegi! Căcat! Nici nu dădusem de tine sau tu de mine şI te ştiam perfect....Dinu care te adusese în cameră, te visa cu frenezie...oral şI în cel puţin 40000 de caractere pe seara...tot ceea ce el descoperise...dar nu îndrăznise să ia în stăpânire mi le propaga nocturm cu frenezie, obligându-mă să mă masturbez, cel puţin mental, gândindu-mă la sânii tăi pe care îI poţi vedea de la spate, la mirosul corpului tău asemeni unei claie de fân, ştiu clişeu! dar dă bine!....la buzele tale uscate şI amare ca vişinele, ştii vii şI ne....şi toate acestea amical şI obsesiv pănă întratăt încât ajunsem să înnebunesc gândindu-mă la tine şI îndrăgostindu-mă irepresiv şi bestial de diavoliceşte, inainte să te pot căt de căt.....ştii....
CLARA:....adică...
MIHAI: stiu că e îngrozitor.... odată trebuie să-ţi spun...
CLARA:..m-ai curtat la inceput numai că să mă furi....
MIHAI:...mintea-mi colcâia de împreunări fără sfărşit....de subjugării umilitoare ale corpului făcut parcă să fie strivit de al meu....de vânătăi multicolore cu care degetele mele de oţel îţi împodobeau corpul, de răsuflării istovitoare de amor ce-mi susurau în chicoteli dimineaţa în urechi...
CLARA: Mă torturezi....
MIHAI: Trebuia să te călăresc, să nu te mai port peste tot în poveştilea alea....
CLARA:...de cănd ai început, totuşi, să ţii la mine?!?...
MIHAI:...de cănd ai inceput, totuşi, să ţii la mine!?!...
CLARA: Adică această dragoste nebună care ne-a consumat atâţia ani TOTAL a început de fapt din accidentul unui vânător care cade în propia cursă?!?
MIHAI: Adevărul e întodeauna dureros de infect!
CLARA: Oh! Miroase frumos! Il cumpăr!
MIHAI: Nu-nţeleg?!
CLARA: Pardon! E paşaportul existenţe mele cotidiene viitoare liniştite?
Oh. Ce generos eşti! dar şi ce complicat! Ingrozitor! Afară! Mă schimb...
Ai înţeles!...Imi ucizi regretele! Mă igienizezi....Afară!
MIHAI: Nu-ţi place să chiţcăii! Ok-ei....
Evacuat de ea, el dispare obosit şI îmbătrănit!....

Scena 10
Ea a rămăs singură in cameră. Işi aprinde o ţigară. Fumează. Telefonul sună. Ridică receptorul într-un tărziu...
CLARA: Alo...Da! Da! Daaaa! Vă ascult!...Nu se aude...Hm...Nu vrei să vorbeşti?....Nu-ţi place vocea mea? Mai trebuie să ai răbdare...încă câteva ceasuri...
E pe aici...dar uite...nu-l strig...poate scoţi o vocală...o silabă....nu ştiam că se fute. cu mute....Îţi ascult respiraţia! |i-e frică să laşi receptorul...te cam caci pe tine.... începe să-ţi placă vocea mea...nu-i aşa...dar chiar nu vrei să spui nimic?....nimica!?!
eşti docilă?...îl sugi?...vrei să-ţi spun eu cum îi place...Eu care l-am spălat....care îI ştiu şi cum îi pute gura când nu avea bani de carii... cum e de gentil când îI trebuie bani!...cum sforăie iarna, cum adoarme vara cu gura deschisă?!...cu câtă vervă bate câmpii ca să se laude cu inepţiile ce-i trec prin creier, cum se bâlbăie cănd bea bere cu ţuică!?! combinaţia ce-i provoacă în stomac un orgasm ca un sex cu un poponar...nu te-a tuns pe fofo?....nu te loveşte? ţi-e frică să spui ceva..nuuu?...şi săptămăna trecută îţi găsesc tampoanele aruncate în gunoiul de la bucătărie.... nesimţita dracului sau era alta pe care o tăvăleşte in duet cu tine? Să nu te mai prind că suni că-ţi rup fălcile!....Căcăcioasa naibii...
A aruncat telefonul şI a părasit camera. Linişte. Apoi apare el. Se uită după ea prin cameră. Ridică telefonul. Doar tonul. Il lasă jos şI se retrage. Iese din cameră. Imediat sunetul enervant al telefonului se aude. Revine în grabă. Ridică receptorul precipitat.
MIHAI: Alo! tu eşti? pss...poftim?...dolari...cu o dobăndă de 10% lunar? E enorm!
Cum de ce-am lăsat numărul asta!...Faceţi reducere pentru o sumă mai mare...Hm..
M-ar interesa vreo şapte sute cinzeci, nu, optzeci şI cinci, pentru trei luni...cum e prea puţin?..minim 1000, bine, dacă vreţi dvoastră..garanţie?, casa, maşina? nu şofez..cum adică nu are importanţă, păi ce crezi că mi-am luat maşină de banbilici...nu nu am maşină, dar 1000 de dolari mi-ar prinde, chiar şI 2000
că aş schimba placa la computer...mi-aş lua nişte ţoale în sezonul ce vine
şI aş zugrăvi casa care e cam coşcovită, hm, ce zici?...crezi că ai vorbit cu o doamnă cu o voce distinsă şI care păreă că e...ăhm...şi eu nu sunt de încredere?...
...măta!...
A părăsit din nou camera. Revine imediat cu o sticlă de vin căutând ceva. Ezită, dar apoi o strigă.
MIHAI: Clara!...Claraaa! Nu ai văzut tirbuşonul?...Clara...bei un vin?...Tirbuşonul!
Clara apare, desface o geantă, extrage tirbuşonul şi-l înmânează lui Mihai.
CLARA: Poftim!
MIHAI: Păi, nu am discutat că-ţi revine!
CLARA: Dragă, dar asta mi l-ai făcut cadou!
MIHAI: Ei, ţi l-am făcut cadou? Ai luat şI tu un vin într-o seară ploioasă!
CLARA: Iar tu mi-ai luat un tirbuşon special!
MIHAI: De vreo 89000 de lei! Aproape 18 dolari!
CLARA: Cu un desen in partea ceramică! Un rac ca şI zodia mea1
MIHAI: Dragă, dar tirbuşonul e un obiect în primul rănd bărbătesc!
CLARA: Ei, na! Că o femeie nu are voie să deschidă o sticlă de tărie!
MIHAI: Alea au alt dop! Alt sistem!
CLARA: Merci!
MIHAI: Nu, dar de ce nu iei atunci şi aparatul de ras? Nu foloseai tu lamele mele când ţi se termina soluţia de depilat?
CLARA: Uite ce e, te rog să nu fii mitocan!
MIHAI: Înţeleg să renunţ la o casă, la volumele de proză sud-americană de care doamna este îndrăgostită, să-ţi dau discurile de muzică că totuşi tu vrei să-ţi aminteşti de mine...şi mai ce? A, da!...filodendronul din hol pe care ţi-l trimit pe spezele mele la Arad, cratiţele de Inox speciale ca să nu-ţi strici digestia, ce drăguţ din partea mea, nu? cerga, scaunul pe rotile, rachetele de tenis, vrei în continuare să faci sport! merci...imprimanta care îţI place ţie că e verticală, îţi iei trusoul ca să mă laşi fără cearceafuri...iar tu probabil că-mi laşi ce? spray-urile de găndaci! tampoanele să mi le pun în urechi, televizorul căruia i se duce tubul, căcat! dar nu tirbuşonul faţă de care ai veleităţi romanţioase! mai bine îţi scoteam vreo trei măsele cu el să te înveţi minte?
CLARA: Abjectule! In loc să fii mulţumit că m-ai păstrez anumite obiecte care
ţi-au fost...ştiu eu cum mai apropiate, acum îmi faci crize? istericale...nesimţitule!
MIHAI: Te rog să nu-mi ţii lecţii de generozitate, te rog, tu! care-ţi cauţi în pedigree-ul care nu-l ai nişte posibili, chiar in trecere, bunici, mătuşi, ştiu eu ce, nemţi, scoţieni dacă am fi mai apoape de ei, ca să justifici...zgărcenia crasă...
CLARA: Eu? Pardon?
MIHAI: Păi, da, de ce nu am ţinut câine? Mănâncă prea mult?
CLARA: Denaturezi, ar fi făcut o mizerie...
MIHAI: Hm, şi pisica lasă păr, dar ţi-am angajat |IE o femeie să-ţi spele, să-ţi facă bucătăria, tot ce vrei!?! NU?
CLARA: Porcule, vrei să ştii ceva? nu suportam pisica din gelozie, ţi-era greu şI aşa să fii tandru, ai uitat ce e o mângăiere....
MIHAI: Cu un diavol ca tine în braţe!..
CLARA: Imi spui mie asta! Mie care mă ţineai în casă...să umblu..să stau....să mă poţi simţii că astfel nu poţi să-ţi rulezi programele acelea imbecile..din care storci banii, ducăndu-i la nu ştiu căte vinoase pe cei ce ţI le comandă...imi faci mie scene de astea? mi-e care mă implorari să am vocea mai caldă, mai senzuală, mai paţimasă, să-ţi spun porcăriaore! Ca să-ţi dai drumul!
MIHAI Unul şI cu unul fac doi!
CLARA: Nu noi!
MIHAI: Tirbuşonul rămăne aici!
CLARA: Iubi, iubi, iubi...te implor lasă-mi-l, te rog, l-am luat numai din dragoste
sunt clipe cănd îmi vine să urlu....nu pot să plec aşa pur şI simplu...înţelegi...
fii dulce...te rog....
MIHAI: Eşti ca o lipitoare!...
CLARA: Hai toarnă-mi un pahar...
MIHAI: Ai mai băut astăzi!
CLARA: Fără tine....desfă sticla...
MIHAI: Dragă...o sparg...
CLARA: Toarnă...aşa...
MIHAI:...ce voce caldă ai...
CLARA: Pentru tine...un pusi!
MIHAI: Iţi doresc noroc!
CLARA: Să mă cauţi....oricănd!
MIHAI: Mă înnebuneşti....
CLARA: Stai lângă mine...
MIHAI:..uneori mi-e frică...
CLARA: Iubire...
MIHAI: Sărută-mă!....
Sticla a rămăs jos. Sunt unul lipit de celălălat. Doar răsuflarea, umbrele care li se lipesc de pereţi, două suflete care freamătă, acum, unul pentru celălalt....
CLARA: Strânge-mă...
MIHAI: Ajută-mă..
CLARA: Nu te grăbi..încet.....aşa cum ştii tu...
MIHAI: Iartă-mă....ai să-mi lipseşti atât de mult...
CLARA: Să mă suni...
MIHAI: Spune-mi că mă doreşti!..
CLARA: Nu simţi...
MIHAI: Lasă-mi sânii...
CLARA: Sunt ai tăi, nebunule....cocoşelu’
MIHAI: Vreau aici! Pe masă! Oriunde! |ipă! Urlă să se zâgânească geamurile!
CLARA: Muşcă-mă...nu-ţi fie milă!
MIHAI: Tipă că vrei! Tipă că NIMENI nu a fost aşa...
CLARA: Nu a fost nimeni aşaşaAAA...
MIHAI: Nu va fi niciodată...
CLARA: Nu va fi niciodată...
MIHAI: Ai să suferi...
CLARA:....aaaa...am să sufăr...
MIHAI: Spune-mi că-mi vrei sexul!
CLARA: Sexul tău!..
MIHAI: Sexul cel viguros!
CLARA: Sexul cel viguros!
MIHAI: Sexul cel scabros!
CLARA: Sexul cel scabros!
MIHAI: Sexul care ţi-a isterizat simţurile!
CLARA: sexul, sexuuul, sexul!....
MIHAI: De mai multe ori...
CLARA:....de oricâte ori vrei...
MIHAI: Nu ne vom opri...
CLARA: NU ne vom opri...
MIHAI: Niciodată!
CLARA: Nici acum şI niciodatăăăă!
MIHAI: Pe duşumea...
CLARA: Oriunde....dormitor....calorifer...zgârăie-mă, ucide-mă, muşcă-mă...
MIHAI: Na, na, naaa! NA!
CLARA: NA! Daaa! Daaa! Na!
MIHAI: Ah! Daaa! Na!
CLARA: Naaaăăănmmmuu!
MIHAI: Vorbeşte!
CLARA: Imediat!
MIHAI: Promite!
CLARA: Tot ce vreeei!
MIHAI: Ai să mă provoci şI tu apoi!...
CLARA: Si eu apoooi....de câte ori...
MIHAI: De oricăte ori vreau!
CLARA: VREAU!
MIHAI: Da! DA!DAAAA!
CLARA: Iubitule! Acum! Rămâi aici.......
Au rămas întinşi în pat. Striviţi unul în altul, răsuflare în răsuflare, măna lui atărnând peste şoldul ei. Împreună. Seara se lasă in cameră! Firave raze de lumină o umbră palidă mai desenează!
























ACTUL II
scena 1

Sunt intinşi în pat, două corpuri care revenind la viaţă se redescoperă unul pe altul.
CLARA: Iubi...
MIHAI: O ţigară?
CLARA: Mă dobori...
MIHAI: Va fi fost ultima oară!
CLARA:...cât e ceasul...
MIHAI: Până la cât stai..
CLARA:....nu vreau să pierd trenul...
MIHAI: Mai avem trei ore şI patruzeci...
CLARA: ULTIMELE trei ore şI patruzeci..
MIHAI:..şi trei de minute...
CLARA:....nu vreau să pierd...trenul...
MIHAI: Iţi plătesc un taxi..totuşi...
CLARA: Totuşi!
MIHAI: Crezi că se poate amâna ceva?
CLARA: Acel ceva nu se poate amâna!
MIHAI: Ei na!
CLARA: Fără na!
MIHAI: De ce?
CLARA:Viaţa mea nu e un balon de săpun!
MIHAI: Se amână curse de avion: Oslo, Paris! Bugete, datorii, copii din pricina chenzinei! Destine din vina metroului! Istoria din cauze sentimentale! Mai rar, e adevărat! Trenuri din cauza zăpezii!
CLARA: Sexul din cauza apei calde! Operaţii....datorită electriciăţi...
MIHAI: Pleacă mâine!
CLARA: Plec azi!
MIHAI: Ultimele trei ore şI...
CLARA: treizeci şI nouă de minute...
MIHAI:...timpul fuge....totul!
CLARA: Nu te risipi!....iubiii!
MIHAI: Pusiii!

..............................................( in continuare a se vedea la)
http://barnathmarius.blogspot.com/2011/08/clara-cea-stearpatext-pentru-teatru.html