Paula şofează cu aplomb. Îl dăscăleşte pe Tiponuţ aşezat cuminte lângă ea!
PAULA: Să nu mai mârâi nimic! Nu degeaba mi se spune “tunata”! Numai eu pot să încep o afacere de corupţie cu un nebun care are portmoneul gol că a fost la curve şi umblă pe jos că probabil l-a prins poliţia fără permis! Dar mergem înainte! Fără întrebări! S-a înţeles! Să asculţi de tanti că-ţi vrea binele!... Nu mă pune la încercare că te strâng de ouă!?!.. de nu ştii cum te cheamă! OK! Nu te speria că suntem împreună! Dansez cu tine! Tango, vals, cha-cha! Tot ce vrei! Dacă îţi vine vreo ideiuţă?... Neapărat o spui de îndată la tanti că te trezeşti că-ţi explodează mintenaş creieraşul!... Înţelegi?... Disciplină! Nu te mira! Că eu ştiu că asta e o chestie metafizică la români! Înţelegi?... Deci, întotdeauna eu conduc! EU, tunata!...Trei bărbaţi am avut care au crezut ei invers, se rugau şi seara şi dimineaţa să scape măcar cu divorţul! Au scăpat, dar când am vrut eu! Nu te speria! Fumezi? Încearcă!… Hai că sunt şi sentimentală şi tanti te place că altfel nu era aci! Înţelegi?... Cum mă vezi! Că eu ce am în guşe, am şi în căpuşe! Să vezi ce bairam o să iasă!...
În timpul acestui discurs masiv în care ea în primul rând ignoră circulaţia, concentrată asupra lui Tiponuţ, ea nu ezită să-l pişte, să-i cântărească muşchi, doar să-i facă ameninţător nişte semne, neezitând să se mai maimuţărescă ameninţător la diverşi şoferi pe lângă care maşina opreşte la vreo intersecţie!
Telefonul lui sună! Răspunde şi-l închide.
TIPONUŢ: Nevastă-mea!
Doina se întoarce spre Tiponuţ. Explodează! Panicată, Paula îi spionează din depărtare. Adversarul ei perorează, uităndu-se la Tiponuţ ca la o muscă!
DOINA: Unde umbli? Te sun de două ore!!! Ce-i cu mesajul tău! Ce-ai pus în lustră! Să nu-mi spui că o cameră video că te mănănc de urechi! Fii atent de ce te-am chemat! Dl. Moroşanu invocă în favoarea sa, pentru a demonstra mefienţa dnei de care este în curs de depărţire, ca un exemplu, obiceiul repetat al dânsei, atunci când dânsul era plecat din ţară, de a vidanja micile resturi menajere: zaţ cafea, şampanie, etc. pe flori! Probează aceasta cu unii din cactuşii pe care dna, recunoaşte, că-i utiliza în rendez-vous-urile amoroase, datorită tipologiei ei sado-masochiste de excepţie, însă fără nici o veleitate de a umili sau a se răzbuna pe proepinent!... Hai că am şi eu macho-ul şi mă distruge imediat!
În faţa juriului pe câte un suport special sunt vreo cinci cactuşi, iar pe masa avocatei o mulţime de fotografii-probe; cu măsurători, grafice, etc…
TIPONUŢ: Cactuşii sunt firi dificile... Ţepii sunt învelişul de protecţie.
DOINA: Tipo! Dă-mi o idee!…(in gănd) Florile il romanaţiază de-l tămpesc…
TIPONUŢ:..Plantelor nu le face bine schimbarea, chiar temporară de mediu.….
(off) Doina doar pare mai băţoasă ziaristă, dar de fapt e mai dulce…
DOINA: Dar cafeaua...
TIPONUŢ: E pur şi simplu un element de filtru suplimentar fără influenţă...
DOINA: OK! Înseamnă că pot să cer o expertiză! Ne vedem diseară! Pa!
Tiponuţ nu pleacă şi rămâne în spatele ei ca un câine udat de ploaie, speriat, timid şi umil. Îl urmăreşte pe adversarul de la bară al Doinei, un june-prim mândru avocat.
TIPONUŢ: (off): Cum s-o iau în misiunea mea?…Portarul de la seră m-a întrebat ce riscă cu un bacşiş la un inspector?
DOINA: De stat? N-am auzit niciodată de nici un proces! Îi dă din simpatie.
Tiponuţ încă rămâne. Priveşte tâmp încă floarea.
TIPONUŢ: Relaţia cu corpul doamnei e posibil să inducă stress cactusului!
DOINA: În pledoarie e dovada disponibilităţilor erotice... Pa!
Buff! Paula îl trage şi-l evacuează!
PAULA: Întârziem!
Verzea este în faţa biroului consilierului Negrea care aşezat la birou îşi leagă şi dezleagă fundiţa şiretului de la pantoful stâng. Apare şi dispare sub birou.
Verzea îl imită încercând să-i surprindă privirea.
VERZEA: M-a sunat şi acu’ o jumătate de oră că ştia... că şi ceilalţi v-au pregatit nişte bani....
NEGREA: Uluitor! Ce imaginaţie au gagicile astea din presă?... Eu nu ştiu nimic!
VERZEA: Ce să fac?
NEGREA: Controale, filtre, verificări... că se intră aici cu bombă, căţei şi cu ce nu vrei în primărie... dar fără violenţe, să nu fie o provocare...
Dintr-un dulăpior de la biblioteca imensă se deschide o uşiţă, face câţiva paşi o răţuşcă cu câţiva boboci: mac, mac, mac...
VERZEA: Hm... au fost nişte ţărani… aşa simţiţi, băieţi de comitet, de la Poieni, unde eu le-am făcut o şcoală anul trecut şi-ar vrea şi un drum...
Consilierul s-a ridicat, a deschis un alt dulăpior de unde se serveşte cu câteva boabe de porumb pe care le aruncă răţuştii ce o ia în braţe...
NEGREA: Tu ştii că eu nu iau nimic... dar Puia, nepoţica e înnebunită după desene animate: numai Donald vrea, e isteaţă... de Tom şi Jerry nu vrea să audă... mac… mac… mac, mac, mac... te rog să mă crezi că desenele animate formează o personaliate bătăioasă, nu bleagă şi mocofoană!... mac, mac, mac şi cu Verzea în cor...
VERZEA: Mac… mac... mac... Are ochi inteligenţi!
Vocalizează amândoi, mac, maaac, maaac!!!, când uşa se deschide şi apare secretara, dşoara “Dragon”.
VERZEA: Ce faci dragă? Nu baţi la uşă ?!?... Afară!!! E o înghesuială aici!?! Se urcă aştia pe mine! Noroc că eu sunt bine hrănit! Băiat de la ţară!..Dar de sub picioarele dragoniţei, un cârd de răţuşte apar unele după altele! Mac, mac,mac!!!
Tiponuţ intră în holul primăriei unde într-o îmbulzeală nemaipomenită încearcă să facă ordine Verzea! I-a aşezat pe oameni pe spirală într-o permantă mişcare în care solicitanţii bat pasul pe loc.
VERZEA: Am primit telefoane de la diferite organizaţii teroriste care demonstrativ sfidează statul de drept şi care au anunţat că vor pune un dispozitiv exploziv în primărie în această săptămână în care se împlinesc 37 de ani de la înfiinţarea detaşamentor locale de jandarmi... nişte idioţi!
Tiponuţ se aliniază după un chinez! Se aşteaptă pornirea filtrului care se pare nu a fost utilizat de multă vreme. Valiza chinezului trece prin filtru. Urmează a lui Tiponuţ.
CHINEZ: Hama-para-ta...
VERZEA: Hama-para-ta...
Inspectorul îl salută cu o plecăciune pe chinez. Urmează Tiponuţ.
VERZEA: Cum vă numiţi?
TIPONUŢ: Teodor Tiponuţ!?
VERZEA: Sunteţi rudă cu un actor, parcă... Horaţiu?
TIPONUŢ: Mi-a spus bunica ceva, poate el cu familia...?!?
VERZEA: Unde mergeţi?
TIPONUŢ: La domnul consilier Negrea Ioan!
VERZEA: În ce problema!
TIPONUŢ: O acţiune din campania de salvare a patrimoniului forestier român!
VERZEA: Felicitări! Soseşte civilizaţia! Succes!!!...
Ofiţerul de filtru îi întinde câteva fotografii tip radiografie a valizei lui Tiponuţ, similară cu cea a chinezului care o precede! Fiecare dezvăluie un conţinut în bancnote: lei, dolari, etc. Verzea aruncă fotografiile la gunoi!
VERZEA: La mine vine cineva aşa îmbrăcat?!? Mama măsii! Stop!…
S-a blocat intrarea şi se depărtează. Ofiţerul aleargă disperat după el!
OFIŢER: Filtrul rămâne blocat ?!??
VERZEA: Anulează toate audienţele de azi! ORDIN!?!
Tiponuţ păşeşte timid în biroul în care în faţa geamurilor deschise, consilierul, într-o ţinută sport se relaxează făcând sport pe o bicicletă specială, într-un colţ al biroului. Nu se jenează de Tiponuţ, îl invită să intre şi să se prezinte!
TIPONUŢ: Compania de mobilier Leorom este încântată să vă facă o ofertă.
NEGREA: Ce semnifică Leorom?
TIPONUŢ: Dorinţa companiei de a fi leul industriei de mobilă româneşti!
NEGREA: Te ascult! Iartă-mă, fac o pauză şi nu am vrut să te fac să aştepţi!...
Tocmai a terminat câteva sărituri şi urmează genoflexiunile! E într-o ţinută sportivă. Închide ferestrele. Inspiră, numai zâmbet, dar unul acru!
NEGREA: O poluare în oraşul ăsta! De câte ori îi spun primarului! Scapă-te de porcul ăsta de la curăţenie, că-i pus de adversari, nu face nimic, numa’ îţi mănâncă voturile,... bătrânul e prea sentimental şi nu-l scuipă!
TIPONUŢ: Putem face o oferta de mobilă ecologică primăriei!
NEGREA: Românii nu iubesc mişcarea, ascultă-mă pe mine, sunt puturoşi! Sunt leneşi! Nu le place sportul! Ca să-i mişti, pui cheiţa, o roteşti şi prrr, prrr, prrr! Jucărioare! Prrr, prrr...
TIPONUŢ: Este mobila mileniului următor!... A secolului XXI!
NEGREA: Noi nu sântem ca japonezii cu privirea aţintită în zarea viitorului! În fiecare dimineaţă mă intreb! Ce să mai fac? Ce lumină să le pun! Fac două infarcturi zilnic întrebându-mă cum să-i luminez ca Mesia?… Sufăr!...
Consilierul răsuflă întradevăr din greu... Lui Tiponuţ îi dau lacrimile!... E încă speriat!
Nu-şi poate uita misiunea! Pune servieta pe birou! Câteva ceasuri se pun să sune şi acum remarcăm mica colecţie a dlui Negrea! Îndatoritor Tiponuţ sare într-un picior încercând să salveze fiecare ceas. Negrea râde generos. Consilierul i se confesează!
NEGREA: Hm... mi-eşti simpatic... Din 1969! Când am absolvit prima promoţie contabili: Liceului Economic Caransebeş! Am fost primul şi am luat repartiţia la Întreprinderea de fire sintetice şi melasă Buhuşi! Haos! În zece zile am introdus disciplină de armată!... Infanterist!... Nimeni nu mai mişca în birou!... Numai în unghiuri drepte!... o viaţă e în ceasurile astea! Ăsta mi l-a dat dl. primar când
m-am instalat aici!... Mi-a zis, te rog să mă crezi textual, mă c... pe oricine din primăria asta, dar fără tine, Negruţu’ tatii nu stau un minut în clădirea asta!... Plec… Plec!... Înţelegi ce înseamnă loialitate?!?
TIPONUŢ: Este mobila care va salva pădurile!...
Consilierul fuge de el! A deschis un sertar, nu înainte de a-i face semn lui Tiponuţ să se întoarcă, pentru Dumnezeu şi cu servietă cu tot! Mai dă două boabe la raţe...
NEGREA: Am fost şi suntem risipitori! În spatele generozităţii, o neglijenţă crasă! Românul nu-i strângător ca elveţianul care adună banul din lumea întreagă!... un, doi, trei,… şi Negrea a trecut la fandări pe loc.Tiponuţ s-a apropiat. Încercând să-i vorbească, uneori îi imită mişcările! Crac! O cusătură de la pantaloni, dar Tiponuţ nu e bărbatul care să se plângă!
TIPONUŢ: Reproduce perfect mediul dorit de client: fie că este salcâm, tei…
Perorănd despre spiritul autohton, Negrea este “mesianic”, nemulţumit că “naţiunea” nu-l “înţelege, pe EL, cel cu privirea in “sus”, paranoicul nemulţumit de o cută a covorului, gata să-l şfăşie pe Tiponuţ, dacă nu-I dă o dată, servieta aceea cu bani, pe care însă nu poate să o ia, căci prin circuitul închis de televiziune, cei doi sunt sub ochii lui Negrea&Paula.
NEGREA: Nu ne interesează autenticul! Copiem! Mc Donald’s! Coca-Cola! Shell! Toate alterează spiritul autohton! Europa se apără! România, NU!
TIPONUŢ: Testele făcute de companie au demonstrat că mobila are un efect pozitiv asupra a 159 de afecţiuni: stress, reumatism, ulcer, hepatită, etc. Credem că pentru funcţionarii primăriei va fi ca o mană cerească...
Consilierul respiră relaxat. Se uită de sus la trecătorii ce furnică strada. Îi face semn lui Tiponuţ, să deschidă un sertar, repede, el nu prea are de gând să coboare de pe scaun, iar Tipo deschide şi închide sertarele unul după altul, descoperind printre altele: o ceapă, o revistă Penthouse, acele şi dopurile pentru undiţa de pescuit, etc.... până descoperă un ochean, ceva mai răsărit, pe care, precis, expert, Negrea şi-l pune la ochi şi priveşte în lungul bulevardului la fluxul fără oprire de trecători!
NEGREA: Uită-te la ei! Viermii! Aleargă! Numai să mănânce! Importantă e chenzina de două ori pe lună! Nu fac sport, nu mănâncă corect, sunt neglijenţi! Iar EU, noi de aici, să gândim, să planificăm, iar ei nu vor să execute! Înţelegi? Nu sunt disciplinaţi! Noi ne pierdem în istorie!...Urăsc oraşul ăsta! Murdărie, haos, isterie... Cunoşti bucătăria japoneză?... Ai observat arhitectura?... Disciplina!?! Ai auzit de samurai?... de filozofia lor?... de…
TIPONUŢ: Nu credeţi că ar trebui să ne reîntoarcem în natură!
NEGREA: Dl. Tiponuţ, ai făcut armata?
TIPONUŢ: Da! Să trăiţi! La Regimentul de tancuri de la Lipova!
NEGREA: Bravo! Am auzit! Duminica în învoiri mergeai la Nely-cur de fier!
TIPONUŢ: Nu să trăiţi, că eram deja logodit!
NEGREA: Drepţi! Culcat!...
Printr-un circuit de televiziune Verzea şi Paula îi urmăresc pe cei doi. Ea-şi aprinde concentrată o ţigare. El o anunţă cu satisfacţie:
VERZEA: În primărie nu se fumează!
PAULA: Dar sex?
VERZEA: Bhffr… Ce vrei să insinuezi?... Cred că s-au împrietenit!
În cameră Tiponuţ înaintează târâş sub privirile lui Negrea, încă cocoţat pe scaun cu binoclul la ochi! Paula nu prea înţelege multe. Abia apucă să-i mai răspundă lui Verzea.
PAULA:... Eram curioasă câţi bărbaţi au mai rămas!!!
Consilierul s-a aşezat în scaunul mobil şi continuă să peroreze jucându-se cu un cub Kubik. Rezolvarea unei feţe monocrome îi creează probleme.
NEGREA: Men sana in corpore sano! Eu rămân pe baricade! Nu pot părăsi acest infern ucigător în care diavolul în fiecare dimineaţă ştie că are atâţia sorţi de îzbândă!... iar noaptea adoarme sfârşit de câtă roboteală i-au dat mârlanii!?! Tiponuţ nu rezistă ispitei şi-i ia cubul pe care în câteva secunde îl rezolvă. Consilierul îi dă peste mâini furios! Aruncă cubul în camera tv!
NEGREA: Fără vedetisme! Fără televiziune! De aia ne ratăm destinul! AFARĂ!
Tiponuţ aşezat pe “tron” vorbeşte la telefon cu boss-ul său!
BOSS-ul : Tiponuţule, stai pe aproape! Am vorbit cu dl. Negrea! I-a plăcut de tine, dar nu ţi-a confirmat parola din alte motive! Stai pe lângă el şi urmează-l că se rezolvă! Aveam eu ceva emoţii, dar m-am liniştit!
TIPONUŢ: Credeţi că este necesar? Am nişte reţineri!
BOSS-ul: Fugi de aici! Dar aşa sunt jocurile! Hai nu fi copil că mingea e la noi şi dăm gol!
TIPONUŢ: Mi-e puţin teamă de dl. Negrea să nu aibă anumite preferinţe de altă natură... dvoastră ştiţi cât îmi iubesc eu soţia!
BOSS-ul: Teo, dragă ce copil eşti, fii tu liniştit că ăsta-i un curvar de primă clasă! E nebun după gagici... N-are treabă cu tine...
TIPONUŢ: Mi s-a ridicat maşina din parcare!
BOSS-ul: Păi, de ce nu spui! S-a făcut! Las că mă ocup eu de ea şi ţi-o trimit la primărie!...
Tiponuţ se ridică de pe tron... Un nou ţiuit de telefon. Scoate aparatul! Ah! Nu e al lui! E cineva dintr-o cabină vecină!
VOCE (off): Nu pot! Sunt într-un “meeting”!!!
În maşina sa, consilierul Negrea îşi deschide servieta-diplomat din care extrage sandwich-ul pus de soţia sa. Pâine-prăjită şi brânză. Nu-i place mirosul. Îl aruncă la o intersecţie. Îşi trimite şoferul care-i aduce un “marele-mac”. Muşcă cu poftă...
Tiponuţ visează în maşina sa urmărindu-l pe consilier. Câţiva puşti îi curăţă parbrizul. Cu gândul că face o şotie, fără să privească, Tiponuţ, deschide servieta. Îi întinde o bancnotă. O puştoică o ia şi fericită şi-o lipeşte de frunte. Tiponuţ este stupefiat. Deschide diplomatul şi îl descoperă plin cu DOLARI!!!! Ce de verzi! Figura chinezului îi zâmbeşte în retrovizor. Îngheaţă! În spate este colonelul cu Paula!?! Îngrozitor!...
În cealaltă maşină colonelul conduce având-o alături pe Paula.
PAULA: Bagă în viteză! Iar o freci...
VERZEA:...Ce mai face şeful tău?... Mă tot intreb dacă nu visez?
PAULA: Pentru că eşti aşa de amabil la dispoziţia mea?
VERZEA: Tot cu aia mică, Coca?... Cine o să pice în oală din toată nebunia asta?
PAULA: Dacă dă cărniţă fata? Ce-ai cu ei?... Ia zi, tu... De ce nu poţi să-l anunţi pe primar că planează anumite bănuieli asupra dlui. Negrea. Îl înlocuieşte altcineva; că n-o fi sfârşitul lumii! Urmăreşte cazul! Că-mi spune mie o păsărică că băieţii de la Metalmob pregătesc şi ei ceva! Mai vedem noi!
VERZEA: Fără flagrant nu se poate! Ca-ntr-o căsnicie!?!
PAULA: Flagrantul e ceva de felul ăsta?...
Provocator îşi desface picioarele...
VERZEA: Tot, “Tunata”!...
Îngrozit, Verzea accelerează! Din spate, chinezii îl claxonează enervându-l. Cum trece de un agent de circulaţie, Verzea îi face un semn scurt... Maşina chinezilor va trage pe dreapta. Un chinez se agită în jurul agentului care le verifică stopurile în timp ce echipa Tiponuţ, Verzea, compania, se depărtează!
Tiponuţ este în sala mare a parlamentului. Negrea este undeva jos la prezidiu. Îi zâmbeşte şăgalnic. Verzea şi Paula nu i-au ajuns. Tiponuţ se aşează pe un loc. Alături de el un parlamentar joacă pocher pe leptop. Nici nu-l vede pe Tiponuţ. Un altul trece pe lângă el. Îi face loc. Parcă ara o altă geantă diplomat. O deschide instantaneu. Înăuntru un reţetar de accesorii de pescuit. O fi vreo modă! Oh! Şi e mai grea valiza-diplomat! Tiponuţ a pornit după “pescarul incognito”! A sesizat şi acesta ceva! Încearcă să deschidă valiza. Tiponuţ e lângă el. O reschimbă! Alături un bătrânel mănâncă sandwich-ul. Îşi extrage din geantă o solniţă.
DEPUTAT: Sarea elveţiană e perfectă pentru ulcer!?!
Negrea iese din sala şi o ia pe coridoare. Tiponuţ după el. Grăbit. Pe Negrea îl opreşte o gagică. Pe Tiponuţ un alt parlamentar.
DEPUTAT: Înapoi în sala la vot că intră articolul 124! Dacă nu se votează nici azi nu mai pupă nimeni vânătoarea în Bucegi!... Vă spun la moşu’!!!
Tiponuţ aleargă după Negrea. L-a pierdut. E disperat. Sus, jos, pe scări. O reîntâlneşte pe gagica oprită anterior. Dă din umeri. Tiponuţ se enervează, fără să vrea o bruschează! O poşetă în cap! “Beţivule”!... Asta era! Tiponuţ aleargă pe scări. Intră în bufet. Sunt în bufetul parlamentului în trei grupuleţe mici care se ignoră şi se urmăresc totodată. Consilierul a întâlnit-o pe Felicia, o colegă din presă a Paulei.
Verzea este tot cu Paula, care se mai fâţâie de colo-colo întâlnind diferite personalităţi. Tiponuţ e singur.
CONSILIERUL NEGREA: Ce mai face televiziunea?
FELICIA: Prost! Vă dam pe post şi voi ne abandonaţi!?!
NEGREA: Şi eu am probleme!
FELICIA: Foarte bine! Noroc că ai apărut că altfel mergeam peste tine!
NEGREA: Ce-i cu casa?
FELICIA: Nenorocire! Dobitocul de primar mi-a dat garsonieră!
NEGREA: Eu i-am spus de apartament!
FELICIA: Nu-i nimic! Până se rezolvă, te-am tăiat de la porţie!
NEGREA: Iubire nu mă mai chinui că numai nervi am de azi dimineaţă...
FELICIA: Las că măcar simţi şi tu că trăieşti... vai cât sunt de nenorocită...
trebuie să-mi găsesc pe altcineva... mai tânăr... mai generos… mai energic...
NEGREA: Mă ucizi...
FELICIA: Cineva mai sensibil… hm...
Zâmbeşte că l-a descoperit pe Tiponuţ, dar acesta a fost abordat de un parlamentar. Răcit, care îşi schimbă metodic vata din urechi. Are în valiză o grămădă de seturi.
DEPUTAT: Le tot spun la aştia să nu mai dea aerul condiţionat aşa de tare că răcim de nu ne vedem... stai toată ziua în nişte curenţi la comisie...
TIPONUŢ: E foarte periculos...
DEPUTAT: Eu nu mai particip... le-am spus... Păi se poate... toată sesiunea răcit... familia s-a îmbolnăvit... că se ia... nu se mai poate.
TIPONUŢ: Aţi încercat nişte ceaiuri?
DEPUTAT: Dixit! Nimic nu merge... Numai vata! În urechi! Am şi linişte că şi aşa numai prostii aud toată ziua... Aud cât vreau, ca la radio!... Am încercat eu să-i mai motorizez pe băieţi dar nu se poate...
În cealaltă parte, lui Verzea i s-a făcut foame. Consultă nota de comandă.
VERZEA: Paula, tu nu iei un şniţel? Măcar să mâncăm ceva dacă tot ne învârtim pe aici!
PAULA: Ia o bere că mi s-a făcut sete...
VERZEA: Tu poţi, dar eu nu!... că cine ştie ce se mai scrie...
PAULA: Hai, măi fii mai vesel! Zi un banc!
VERZEA: Cu olteni!?!
PAULA: Cu ce vrei tu numai să se râdă...
VERZEA: Ştii care e culmea frigidităţii?
PAULA: Hm… care?
VERZEA: Şi zice “EA” lui “EL” în timp ce el acţionează: Dragă, ori o bagi, ori o scoţi! Da’ nu mai da atâta din popou că mă enervezi!
PAULA: Ha! Ha! ha, ha, ha! Te-am pupat! Iau eu taurul de coarne!...
Zâmbind, Paula se apropie de masa consilierului! Felicia fumează cu graţie...
PAULA: Ce face domnul consilier? Primăria se implică în viaţa parlamentară?...
NEGREA: Încercă să-i mai ajutăm! Să le creem nişte condiţii mai bune!... Computere, birotică, logistică...
PAULA : Aveţi resurse? Aţi stâns la ciorapi? Mai ciupiţi, de colo, colo?…
NEGREA: Săracie, dar se mai găseşte că doar e vorba de binele ţării...
FELICIA: Paula! Tu te-ai mai îngrăsat? Cum faci dragă că eu nu pot să pun un gram şi am un minus de două kile...
PAULA: Cu sentiment!... Altfel eu nu pot!...
NEGREA: D’şoara Paula este o luptătoare...
Ea a plecat şi-l abordează pe Tiponuţ:
PAULA: Ce faci dragă, nu mai fi aşa crispat! Te-am adus în lumea bună! Imediat te lansez!
TIPONUŢ: Nici nu-ţi dai seama în ce bucluc am intrat...
PAULA: Fii atent că pe aici fluieră microfoanele...
TIPONUŢ: Înnebunesc...
PAULA: După! Mai ai puţină răbdare!...
TIPONUŢ: Sunt un nemernic! Doina ar fi îndreptăţită să divorţeze!...
PAULA: Te-ai casătorit din dragoste?
TIPONUŢ: Ce vrei să insinuezi?!?
PAULA: Sunt curioasă cum ai cerut-o de soţie?
TIPONUŢ: Ne ştiam din şcoală...
PAULA: I-ai spus versuri?
TIPONUŢ: De unde ştii?
PAULA: Oh, eşti delicios!... îi trimite o bezea, jucându-se cu o măslină.
Negrea dă semne de plecare. Se consultă cu un deputat. Îi oferă pe furiş un plic.
NEGREA: Mă duc să inaugurez un corp nou de clădire la spitalul judeţean.
Apoi sunt la o şcoală din Pantelimon!... Îmi trebuie cărniţă! Ard, explodez!!!
FELICIA: Trebuie să fug la redacţie!
NEGREA: Tu-l ştii pe idiotul ăsta care e cu Paula?... Hai că fac rost de o
cheie în zonă!... Mă ucizi! Înţelegi că nu pot lucra toată ziua după ce te văd?
Numai la tine îmi fuge mintea! Tu nu te gândeşti câte responsabilităţi am? Oraşul!
FELICIA: Dragă, dacă nu poţi să-mi asiguri un minim necesar renunţă!
Iar vrei să vin cu prosopul în geantă?... E simpatic, are un aer...
NEGREA: Ţine-te după mine! Urgenţă! Şcoala 128!... Sunt încins!
Negrea dispare în pripă. Felicia îşi lasă numărul de telefon Paulei, de care Verzea încearcă să scape. “Nu se întâmpla nimic”.
FELICIA: De unde l-ai scos pe cavaler?
PAULA: Mare patron de fabrică de cherestea! Intru în afaceri!!!
FELICIA: Să nu te deochi!..Aştia care vin din pădure se zice...
PAULA: Încă nu l-am încercat! Primele semnale sunt încurajatoare...
FELICIA: Ce semnale?!? Bagă tare, că zboară păsărica!
Tiponuţ a rămas singur... Observă o delegaţie asiatică ce trece pe un coridor şi se panichează. Se ascunde după o coloană!... Îl descoperă Paula care-l ia de braţ. Iată-i la maşină! Toţi s-au cărat!...
Tiponuţ conduce agitat. Îi face scandal lui Paula. În spate pe banchetă este deschis diplomatul plin cu dolari! Din când în când Tipo scoate un teanc pe care îl bagă în ochii Paulei! Gesticulează! Foarte agitat.
TIPONUŢ: Sunt dolari! Verzi! Sunt ai chinezilor care umblă după noi prin Bucureşti! Nu se lasă! Ai auzit de energiile negative?!? De Yin şi Yang?
PAULA: Incredibil! N-am văzut în viaţa mea atâţia bani!
El e disperat! Maşinile care vin din faţă îl claxonează când o ia pe banda opusă!
TIPONUŢ: Eu nu vreau să mă mai bag! Nu vreau să ajung să umblu tranşat
într-o valiză! Aştia au filozofia lor! Imediat îţi taie un picior!
PAULA: Îl anunţ pe Verzea!
TIPONUŢ: Ca să zică că i-am turnat?
PAULA: Păi atunci hai să aşteptăm, că vin ei!
TIPONUŢ: Ai înnebunit? Eu am familie! Copil! Au să-l vândă în Taiwan!
PAULA: Linişteşte-te, linişteşte-te...
TIPONUŢ: Înnebunesc! Tunata! Hm! Doina! Îţi dai seama în ce primejdie e?
PAULA: Poate ei dacă dau peste ea!
TIPONUŢ: Uite ce e... nu-ţi permit... Te dau jos!
PAULA: Lasă-mă că toate se aranjează!... Easy!...
TIPONUŢ: Nu se poate! De ce n-am stat cuminte în banca mea! Capul, mâna, picioarele! Dumnezeule! Ce o să-mi facă! Ca la măcelărie!..
PAULA: Termină! Tu ca tu, dar pe mine în ce căcat m-ai băgat!
S-a întors, a luat două, trei pachete de dolari pe care le bagă în dessous-uri, chiloţi, etc., fără probleme, îl dirijează pe Tiponuţ prin câteva străduţe, coboară, fără a uita să-i acorde o bezea zgomotoasă, dar şi să-i ordone să o aştepte acolo! Tiponuţ o aşteaptă rozându-şi unghiile! Iat-o apărând cu un alt diplomat plin cu lei! A schimbat micul teanc de valută! Au două valize! Să înnebuneşti! A doua va fi inscripţionată cu rujul: un micuţ L(eorom sau lei)!
Consilierul taie panglica unei secţii de chirugie plastică. Aparatură modernă. Osciloscoape, tubulatură, etc.… Diferiţi bolnavi împachetaţi în diferite pansamente albe. Unul care este introdus simbolic, primul după ce panglica se taie. Mormăie ceva. Nu-i observăm decât ochii!
NEGREA: Întotdeauna sunt emoţionat când văd suferinţa... trebuie dăruire, putere de sacrificiu ca să reuşeşti să alini...
Îl priveşte semnificativ pe Tiponuţ, întrebător pe Verzea, o evită pe Paula care chicoteşte. Îşi face cu sfială o mică cruce şi avansează prin salon însoţit de medici.
MEDIC: Este foarte important să nu ni se blocheze fondurile! Procesul de aprovizionare cu sânge, piele, etc. este zilnic... Stoparea este catastrofală!
NEGREA: Sunteţi prima prioritate! Sunaţi dacă intervine ceva... Cum ajung aici?
MEDIC: Explozii... 90% urmare arsurilor... 45% urmare unor conflicte pur umane... Gelozia face ravagii! Dar şi modificări de ţesut cerute de pacienţi...75% facial...
NEGREA: Precis sunt femei... Ce spuneţi duduia Paula?
MEDIC: Ah doar 55%... Nu putem acoperi cererile masculine de transplant
capilar... o chelie costa cam 20000 de dolari... o calviţie e vreo 2000... e scumpă viaţa, dar cereri avem până în anul 2005, primăvara...
Tiponuţ aruncă câteva priviri curioase care-l sperie pe Negrea. Medicul îi observă interesul şi nu ezită să-l informeze. Căci e doar tot din suită. Îi prezintă paleta de culori.Toţi se bulucesc admirând diferite nuanţe, amintiri pentru unii
cu probleme, grea e viaţa în ţara asta, oftează unii, medicul e foarte mândru de colecţie.
MEDICUL : De la Roşu de Moscova, la Negru Satanic. Avem chiar şi pe cale de şampon... blond de Cupa Mondială... noi am dat pigmentul pentru băieţii de la naţională... în unele cazuri... de importanţa naţională... putem sări peste rând.
TIPONUŢ: Plata se face înainte?...
NEGREA: Tovarăşu’ Tiponuţ, hmm...
DOCTOR: E foarte inteligentă întrebarea! Practicăm decontarea finală ţinând cont de cât este de mulţumit pacientul de rezultat... chiar dacă el a fost mai confuz... că unii nici nu ştiu ce să ceară... îi influenţează, nu soţiile, ci amantele, 59,85% din populaţie care practică o formă mai mult sau mai puţin hibridă de relaţie… hm... amoroasă...
PAULA: Încearcă un şaten, dar creţ!
TIPONUŢ: Genial! Ce spuneţi domnu’ Negrea?
NEGREA: Fiţi atenţi domnilor pe ce bani mizaţi!...
DOCTOR: Şaten-creţ de Paris e foarte scump... dar vă pot obţine o reducere de sărbători... să mai treceţi pe aici...
NEGREA: Domnu’ doctor! Nu avem timp de fiţe! Prezentaţi cazurile grave că e televiziunea cu ochii pe noi...
Felicia s-a strecurat şi ea admirând nuanţele de culori. Nici nu-l ascultă. Încearcă o monstră sub braţ! Chicoteşte provocator. Ce succes ar avea...
FELICIA: M-ar interesa culoarea vântului turbat... hm... nu pe cap că acolo
n-am probleme...
DOCTORUL: Programaţi-vă!....În week-end pentru cei care au servici...
TIPONUŢ: Dl. Colonel, dvoastră m-aţi mai recunoşte cu plete... nu ştiu soţia...
E prea de tot şi Negrea explodează. E vânăt şi chiar crede că idiotul ăsta o să deschidă servieta şi o să îşi facă o comandă pe banii săi! Pe care el nu poate să-i aibă de vreo trei ceasuri! Aleargă cu poliţia, presa şi televiziunea ca să rămână cu buzele umflate!
NEGREA: Dar nu vrei, domnule să încetezi! Numai probleme personale! Noi reprezentăm banul public, al cetăţeanului care dă impozite şi vrea şi el nişte asigurări, ceva drepturi, că nu-i dă de ochi frumoşi... ştii matale ce greu e să-i
strângi acum când tot românul e în tranziţia asta oarbă!?!...
VERZEA: Tranziţia! Asta e! Domnu’ doctor, dar sunteţi rentabili, de ce nu vă privatizaţi...
DOCTOR: Ne-am gândit! Numai cu Mebo! Am propus la minister să luăm şi o secţie mai putin rentabilă...
PAULA: Cum ar fi...? Cu inima?
DOCTOR: Oh nu, acolo or crapa, or scăpa, dar nu sunt variaţii de comenzi.
NEGREA: Atunci?
DOCTOR: Gipsurili, cum le zic aştia mai coloraţi, că ghiaţa nu alege, că-i mârlan sau ministru, iar apoi tot trebuie să te ocupi de el...
VERZEA: Corect!
DOCTOR: Vă prezint... o secţie pentru care aşteptăm nişte subvenţii!
NEGREA: Să vedem, mai repejor că mai am şi o şcoală până’n prânz...
Iată-i peste câteva momente vizitând secţia fracturi a spitalului cu bolnavi câte trei prin paturi. Pereţi coşcoviţi, asistente surprinse pe care doctorul le linişteşte...
DOCTOR: Încă e bine că sunt toţi în paturi... când dă îngheţul ajung pe scări!
O bucătăreasă apare cu un cărucior de mâncare. Paula îi provoacă să guste tocăniţa.
NEGREA: Consitentă... Eh… nu e sanatoriu... după posibilităţi...
VERZEA: Ca la armată!… Unde e viaţa aia, fără griji!...
FELICIA: Mor... nu pot...
PAULA: Dă-i lui Casanova! Să vezi ce scapi de el.
FELICIA: Dar eu nu vreau asta iubiţică!... Doar îl mai programez!?!… Oh!
A văzut un cântar şi de îndată sare pe el. Negrea, Verzea, ceilalaţi vor să o înconjoare, dar ea-i întoarce. Nu le dă voie. Să aibă răbdare. Râd şi medicii bine dispuşi. Poate mai pică o subvenţie, un reportaj. Feli îşi scoate tocurile,
Dezamăgită. Citeşte cifrele...Tiponuţ este din ce în ce mai nervos, Paula încearcă ea să-l liniştească fără a-şi da seama ce e cu el! A scos un teanc de bani din valiză, noroc că sunt leii, nu dolarii!
TIPONUŢ:... Mă f... în ei de bani... îl pocnesc şi pe boss şi pe chinezi dacă nu le convine ceva... Domnu’ doctor daţi-mi voie să vă ofer un mic ajutor din partea unei întrepinderi care nu are problemele dumneavoastră...
NEGREA: Nu permit... trebuia să ne consultaţi! Înainte!
PAULA: Pardon?!?..
NEGREA: Asta e sfidare!... adică nu poate statul cu care aţi venit şi dai matale!
DOCTOR: Puteţi trece în altă zi...
TIPONUŢ: Dar dacă sunt aici, cred că necesităţile dvoastră sunt mai mari...
Mă acuz că nu m-am gândit să vă oferim nişte mobilier! Ecologioc!
NEGREA: Fără reclame că nu permit! Vedeţi interesul! Tot noi să plătim!
Afară... atâta machiavelism! Nu permit!... Cu un funcţionar public nimeni nu se joacă!! Răspund în faţa a mii de alegătorii!!!... Dl. colonel vă rog să interveniţi!
Colonelul Verzea, puţin şi el surprins, dar trebuie să-şi facă datoria, îl evacuează pe Tiponuţ. Şi urmează Paula. Felicia îi ignoră, cântarul o preocupă... Afară pe coridor, Paula explodează.
TIPONUŢ: Dl. colonel, mi s-au înmuiat picioarele de ce văd...
PAULA: Cum adică, nu are voie omul să facă ce vrea cu banii lui? Îl pun în prima pagină... să mor eu... îl desfiinţez!
VERZEA: Ei şi tu... dar când era să-i dea pe şest, ţipi că-i mită şi...
PAULA: Ascultă, domnu’ colonel, nu mă învăţaţi dvs....
TIPONUŢ: Sunt sincer, vă rog să mă credeţi...
VERZEA: Vă cred... Lăsaţi că vă împăcaţi... Mă’ Tunata! N-ai o ţigare?!?...
Stupefiată, Paula îşi aprinde ei o ţigare apoi face paşi singură pe coridor. Merge, merge, merge... Până a ajuns la o fereastră, pe care o deschide şi urlă cât o ţin plămânii!
PAULA: Mamă! mamăăăă! Mamă!...Oah!!!...
La capătul coridorului Tiponuţ, execută 13 flotări pedeapsă de la boss, căruia Negrea i-a raportat incidentul! “Să se înveţe minte! Dar se poate?!!!”
În laboratorul de informatică a unei şcoli de cartier, Negrea ţine un speach despre societatea informaţională computerizată! Ţânci îl ascultă încântaţi! “…peste câţiva ani îl veţi urmări pe cel ce vă va vorbi de pe ecranul computerului, fiecare va avea în faţă un procesor ce-i va permite să se exprime instantaneu...”. Felicia e iritată. Se tot uită pe ferestră. Lipsesc: Tipo, Verzea şi Paula. Negrea e roşu ca un gogoşar!
NEGREA: Unde o fi dispărut aiuritul ală cu bani! Face pe nebunu’ cu mine!?!
Ai zice că emoţiile i le crează laboratorul plin de computere: fiecare având şi un steguleţ cu un număr de cod!… Dar surpriză! Uite că se deschide uşa şi apar : Tiponuţ, Verzea, care-l introduce făcându-i curaj, Paula, mică, mică, mică, doar strecurându-se.
NEGREA: Ce faci, domnule? Te superi aşa? Hai măi, că mi-eşti simpatic! Dar nu puteam să stau aşa moale! Uite, să vezi ce minuni prin Pantelimon!
O profesoară îl meditează pe Negrea aşezat la catedră. Ceilalţi sunt în bănci printre elevi. Toată lumea butonează într-una! Copiii sunt maeştri. Porcărioarele
curg într-una!… “sex! no education!”... ”Fuck”... ”Regele petrolului din România!”... ”Mirela, ţi-au crescut prunele!... ”Vând prezervative galbene, cu gust de banane”... etc.… Toţi sunt veseli, doar Negrea e mai ursuz, în faţa profesoarei care-l învaţă şi-l invită să transmită ceva. Orice: “Căţeluş cu părul creţ / Fură raţa...” Ce nostim!... dar Negrea reuşeşte să fie sigur, să se concentreze, împotriva boabelor de orez cu care îl bombardează puştii şi la care, concentrat el nu reacţionează, şi-i trimite un mesaj Feliciei. “Strada Violetelor 5 bis! Ora 14.15! Ordin! STOP! Iubire nărăvaşă! STOP! Tulburelul tău scump şi drag care te adoră!” L-au trecut toate sudorile până s-a convins că nu-i recepţionează nimeni mesajul şi se poate şi el juca!
Dar Felicia dispare spre dezolarea sa cu Tiponuţ. Îl scoate din clasă. Chiar şi Paula a rămas mască...
Felicia l-a luat pe Tiponuţ şi urcă în fugă scările până ajung la ultimul nivel unde intră într-o clasă goală şi se dezlănţuie!
FELICIA: N-am mai intrat într-o clasă de zece ani! Eram oaia neagră a clasei! Sare cu picioarele pe catedră şi de acolo pe bănci, alergând, ţopăind într-una şi urlând:
FELICIA: “Mama mia! Varză! Păcat de sângele vărsat! Mămăligarilor! Ole! Ole! Sunt reporteriţă specială la Tele 2000! Aţi auzit? Adios logaritmi! Geografia ce cu dulce drag ţara ne-o învaţă mai corect decât bunul buzunar!… Aaaa! Basta! A!... A!... A!... noastră limbă română ce-i mai nostimă decât franceza în figuri neomologate şi visate din Germania până la Cercul Polar!...Pa!
M-am săturat! Am reuşit! Sunt TARE!
Toată agitaţia cu ţipetele ei de la etaj evident că deranjează alte clase, dar şi mica adunare din laboratorul de informatică în faţa căreia Negrea iarăşi perorează despre microprocesoare, ecologie, societăţi modulate! Priviri furişate de elevi, profesoare, Verzea pe care-l ţine pe loc Paula doar înfăşurându-i un fir în jurul unui nasture: De câţi ani eşti colonel? Negrea care îndură aceste poluări sonore cu stoicism imaginându-şi cum se va răzbuna pe Felicia şi cum îl va jumuli de bani pe Tiponuţ!...
Buff!... s-a spart catedra când a terminat de bătut pe loc Felicia. Hop! A sărit jos şi-l ia pe Tiponuţ în braţe! El e stupefiat! Ea îi ia diplomatul şi-l aruncă într-un colţ!
FELICIA: M-ai cucerit total când ai aruncat cu banii la spital!...
Îl învăluie cu braţele sărutându-l! El este toropit de ea. A închis ochii deşi atâtea primejdii sunt pe capul lui! Cineva îl învârte, învârte, ’nvârte... iar el ameţeşte... cu un suprem efort, pocnind ca şi pompa cu care acasă în baie desfundă closetul, Tiponuţ, reuşeşte să-şi deschidă ochii şi să-i vadă în faţa sa pe Doina încălecându-l dimineaţa, pe boss-ul cu un pistol îndreptat spre el, pe chinez ascuţindu-şi toporul de tranşat carnea...
E atât de dulce moartea când buzele Feliciei sunt lipite de ale sale, încât se simte iarăşi neajutorat şi toropit, închide ochii din nou, dar iarăşi pisăloaga de Doina apare pe scaun, în faţa sa la masă îi întinde unghiile pe care el trebuie să le facă cu acel roşu-sângeriu... o sărută mai agresiv pe Felicia care e terminată în braţele sale...
Buff, s-a lovit o uşă, de la parter! Iat-o pe Paula alergând pe scări în sus, iar Verzea după ea! Ea intră pe un coridor, el trece, dar revine, ea a intrat într-o sală de clasă, elevi, iese bâlbâindu-se, el după ea, se aleargă după bănci, ea mai tânără o ia în faţă şi dispare. Aleargă pe un alt coridor! O uşă întredeschisă! Buff! O cutie cu praf de ciment sau ce o mai fi îi cade în cap! Oh! Aceşti copii!!! Verzea după ea! Poate a intrat la toaletă. E de dame! Dar şcoala e cam goală, căci sunt ore! Intră dupa ea! Deschide profesionist o uşă! O puştioaică de şaisprezece ani îi zâmbeşte provocator:
FATA: Sunteţi în misiune?
VERZEA: Hmmm... (iese).
Coridorul gol pe care după alte clipe trece puştoaica admonestându-l cu un deget, linişte, nimeni şi apoi apare Paula. Verzea o trage profesionist şi o bagă într-o clasă goală. Paula nu se lasă şi-l admonestează cu poşeta!
PAULA: Laşule, labagiule! Idiotule! Te scot din poliţie!...
Nenorocire pentru Verzea! Noroc că a prins o clipă de răgaz şi o i-a pus o cătuşă cu care o leagă de mânerul unei ferestre! Dar Paula are încă idei. Îşi smulge un nasture cu mâna liberă, încearcă să se dezbrace, aruncă cu un pantof în Verzea, nu a cedat lupta!
PAULA: Am să ţip! Am să urlu! Am să spun că ai vrut să mă violezi! Sadicule! Pun eu ţiganii din Ferentari! Nemernicule!...
Deşi surprins, el nu ezită să-i cârpescă o palmă!
VERZEA: Tâmpito! Am un sindrom de insuficienţă la prostată pe cale nervoasă! De la o ciocnire în vamă... Îţi arăt certificatul!...
Paula începe să se smiorcăie!... El a redevenit umil...
Tiponuţ e încă în braţele Feliciei care îl dezlipeşte încet, lent, profesionist de ea. El e debusolat. Se duce, îşi ridică diplomatul, o priveşte lung şi izbucneşte!
TIPONUŢ: E prima oară! După nouă ani, cinci luni şi 1, 2, 3, 4... 17 zile că ţin o altă femeie în braţe şi o uit pe Doina! E prima oară când mă sărut cu o alta femeie! Realizezi? Ce nemernic sunt! Ce Casanova! Ce terchea-berchea!?! Dacă află Doiniţa?!?...
Feli doar râde, chicoteşte încântată şi iese în fugă pe uşă lăsăndu-l pe Tiponuţ nenorocit cu valiza sa cu bani. Mic de tot şi umil.
Verzea îi întoarce Paulei poşeta golind-o fără jenă. Rujuri, acte, notiţe, dar şi un rest dintr-un pachet nou-nouţ de bancnote. Dolari!
PAULA: M-a trimis şeful! I-a dat cineva o informaţie că se încearcă o măsluire la liciataţie la Primărie! S-au retras nişte suedezi. Câte sunt azi şi mâine? Una!
VERZEA: Păi şi de aia stressaţi lumea! Mă plimbi să fac turul Bucureştiului!
Nu-l anunţaţi pe primar! V-aţi mâncat publicitatea de aici pe anul ăsta!
PAULA: Prezenţa dvs. mi s-a părut benefică!
VERZEA: Ai înebunit? Să nu-mi zici că te-ai îndăgostit de mine!? Dl. consilier nu ştie nimic, patronaşii aşişderi nu reclamă nimic! Eu să fiu Robin Hood?!… Zi!
Înainte de a-i cârpi o altă palmă, privirea ei îl îngheaţă şi-i arată uşa unde Tiponuţ cu un pistol în mână îl somează din ochi! A îngheţat Verzea! Nu mai are nici o şansă! Imediat îi desface cătuşele Paulei: se scuză.
VERZEA: A fost o joacă! Ca la şcoală!... Infracţiunile împotriva organelor de ordine se pedepsesc drastic! Dublu!... Nu te prosti! Ce dracu?!?
Sub privirea de fier a lui Tiponuţ se retrage, iese mic ca un gândac...Tiponuţ îi zâmbeşte Paulei, dar continuă să rămână cu pistolul întins. Pentru o clipă, când privirile li s-au întâlnit, ea-l suspectează că a înnebunit! Că peste o clipa o va împuşca măcar să rămână cu banii sau pur şi simplu că a înnebunit! Ce fac banii ăştia!
PAULA: Dl. Tiponuţ... în viaţa mea nu am înşelat pe nimeni... am în grijă un nepot al unei surori care a murit pe stradă la Revoluţie... te respect enorm...
Un jet de apă colorată o stropeşte în ochi! Tiponuţ râde într--una! Ha! Ha, ha! ha!
TIPONUŢ: Ce ţi-am făcut! E plină şcoala de ele! Dacă caut îţi aduc unul adevărat!…
Aruncă arma pe ferestră!
Verzea intră cu Felicia în sala profesorală, unde consilierul Negrea se produce în faţa cadrelor didactice:
NEGREA: Fiţi atenţi cu cine votaţi că ăia vă vând cu pijama cu tot!!! Nu se dă votul aşa cu una cu două... ca o bere!... E ca o gagică de înşelător....când te aştepţi mai puţin şi întotdeauna cu cei mai buni amici!!!...
VERZEA: (în soaptă) Facem şi noi ce putem...
Părăsesc şcoala îmbarcându-se în coloana de maşini a lui Negrea... Paula apare în fugă pe poartă, dar uite că el, Tiponuţ, nu vine decât într-un târziu când toate maşinile au plecat! Respiră calm.
TIPONUŢ: La banii pe care îi car ar fi culmea să mai alerg după cineva!!!
Îi face cu ochiul ca şi cum ar şti ceva, un secret mic, mic, mic pe care i-l va spune probabil şi Paulei, surprinsă de siguranţa bărbatului. Pe cai!.... până una alta! Pe mobil, boss-ul a lăsat un mesaj!
BOSS: (off)... Ce faci? Arunci cu banii ca nababul! O sun pe Doiniţa! Îţi transmit unde să mergi. Revin!
TIPONUŢ (Paulei)... Astea sunt depăşite, la ora asta! Ce zi! Să ne ţinem tare!
Boss-ul este sub privirea rece şi precisă a trei chinezi printre care îl recunoaştem pe cel de la filtru primăriei.
BOSS: Dl. Tiponuţ, directorul de concepţie, a concernului Leorom... noi suntem creatorii mobilierului ecologic... avem ceva solicitări din zona asiatică… în principiu am fi interesaţi şi de alte colaborări... dl... Tiponuţ este la primărie... nu mi-a comunicat cu cine se întâlneşte... urmează să facem diseară o trecere în revistă a problemelor curente în care vor fi incluse...
Privindu-l ca prin sticlă, chinezul descoperă în spatele boss-ului, ceva, ce determină gazda să se întoarcă şi să constate că pe tapetul special din luxosul birou, un gândac imens şi îngrozitor de negru urcă peretele. Instantaneu boss-ul lasă mobilul ce-l ţinea lipit de ureche, extrage dintr-un sertar inferior al biroului un spray, marfă “from Germany”, cu care sare îndatoritor, rostogolindu-se ca o minge, să pulverizeze monstrul. Oaspetele îl opreşte cu sintagma: Ha ga-ma pa!
O mişcare-ordin unuia din oamenii ce-i formează evident garda de corp, care-şi deschide diplomatul, de unde dintr-un întreg arsenal, extrage o ţeavă de oţel, cu
care, suflă un minuscul proiectil-săgeată ce se împlântă în perete ucigând gândacul.
CHINEZUL : Dl. Tiponuţ Teodor?
BOSS-ul: ... Hm… sigur că da... dacă sunteţi vechi cunoştinţe... este la dl consilier Negrea...
Oaspeţii se retrag lăsându-l transpirat. Îl sună de îndată pe Tiponuţ, pe mobil.
BOSS-ul: Toderaş, eşti singur, fără nici o domnişoară?... ce colegi de facultate ai avut, fii atent că te caută trei chinezi... mici... şi iuţi ca ardeiul!...dl. Negrea ţi-a lăsat vorbă să te duci cu diplomatul la Hotelul Diplomaţilor, camera 313! Direct acolo mergi! Laşi valiza în camera goală după ce vei primi parola!.. Ne reîntoarcem în natură!
..........continuare, soon!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu