o mai public la cerere...
atât
de mult a plouat în acea zi
nenorocită
şi tristă
când
eram la grădi
şi
mama, mămica mea nu mai venea...
ploua
într-una...
şi
nu venea....
tantile
educatoare ne împingeau în colţuri,
noi
cu jucăriile nu ne mai jucam,
ploaia
lovea la ferestre într-una
şi
mama nu venea.
Era
un plicits într-una
şi
o supărare imensa că ea şi alte mămici tot întârziau
iar
noi nimica nu ştiam
până
într-un târziu
după
mai multe ore
când
a venit să mă ia
şi
am aflat că murise Dej
şi-l
îngropaseră în tristeţe şi plânsete
şi
nu mai ştiu pe unde i-au cărat pe toţi...
şi
nu ştiu pe unde, de la institut pe mama o plimbaseră
în
ploaie de dimineaţa până seara
şi
ea şi altele abia într-un târziu...
ajunseră
să mă ia acasă.
Ploua
enorm
şi
din tranvai ploua şi era trist.
Tare
m-am suparat pe Dej
Ce
viaţă şi ce chin şi pe ce ploaie mama umblase
iar
pe tata, când şanţul îl asculta şi înjura
şi
pe Dej şi pe Ceaşcă, mai abitir
de
îndată îl înţelegeam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu