Am mai facut cateva notati, cu ani in urma, despre acest jurnal, al lui Alexandru Tatos, pe care l-am citit pe nerasuflate intr-o prima editie aparuta in 1994.
O carte a unui destin exceptional. Un destin si cartea asisideri, a tenacitatii. Cu o minutie reamarcabila, autorul isi noteaza traseul evolutiei artistice in zona filmului. Tatos a fost si regizor de notabil de teatru, dar evident filmul i-a incercat puterile peste masura.
A fost si ramane, un autor unic, al unor filme care nu pier si nu se duc: 'Duios Anastasia Trecea', 'Mere Rosii' 'Secvente', 'Fructe de Padure, iar in carte descoperi drumul deloc facil si responsabil al acestor filme, eterna lupta din comunism cu nenumaratele bariere care i se puneau in fata unui autor responsabil, profesionist deloc predispus spre superficial si banal, sau compromis....
Martuirisesc ca am vazuit aceste filme in comunism, 'Mere Rosii', atat la cinema sau tv, intodeauna m-a emotionat. Prima secventa din filmul cu titlu similar, m-a intepenit, Diaconu, era in partea a doua monumental. Peste ani, la facultate, am avut sansa sa fac un curs cu Mircea Diaconu si Florin Mihailescu, despre actorie de film, unde multe exercitii erau pe baza unor secvente din 'Mere Rosii'. Un curs solid.
Tatos, asemeni jurnalului lui a fost un om al tenacitatii, un regizor indubitabil de forta si creativitate, responsabil, pentru care cuvantul gratuit nu prea cred ca functiona.
Jurnalul sau este asideri o carte exausiva a traseului unui artist intr-un regim totalitar. Pana si datele tehnice ale dimensiunii cartii sunt exemplare pentru forta, precizia, cuprinderea notatiei.
Nu cred si nu cunosc, vreaun exemplu de acesta cuprindere a notatiei, poate Bribarac-ul, lui Pintilie, dar acela e mai 'extern'.
Asisderi filmelor sale, sunt sigur ca si jurnal va ramane, viguros evocator, dar si provacator in moralitatea ce o desfasoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu