Cum subiectul romana-maghiar isi dovedeste de multe ori actulaitatea republic in acest blog, o proza scrisa cu multi ani, inspirata din 'generoasa realitate'
DRAGOSTE SI URA
După ce ne naştem învăţăm ce e binele şi răul, dragostea şi ura, Dumnezeu şi păcatul. Toate acestea trăiesc în noi, dar cei care ne ţin de mână se simt îndatoraţi să ni le repete pentru a nu le confunda. După ani, care nu rareori sunt mulţi, se naşte în tine o dorinţă căreia ajungi să i te înrobeşti cu toată energia şi puterea ce o posezi şi, condus de o voinţă oarbă, încerci cu o disperare vecină cu nebunia să învingi tot ceea ce ţi se opune, chiar cu riscul de a te pierde pe tine însăţi. Mintea este slabă faţă de ceea ce prin sânge vine de la inimă...
Sunt întinsă în pat. Simt că mă prinde somnul. Aş fuma. Mi-e atât de lene să mă ridic. Tac. Dar nu pot să-mi abandonez gândurile...
Iubi ar fi trebuit să fi venit. Mi-e atât de drag. Visurile unuia sunt şi ale celuilalt. Şi, deşi trăim într-o ţară de cacat, cu o lume nenorocită şi o viaţă mizeră, eu şi el suntem fericiţi...Ce e dragostea în stare...
Vorbind, mă aprind. Îmi dau seama că devin mai pătimaşă, mai impulsivă şi că pot părea lesne o exaltată. Cei care m-ar asculta sau m-ar citi dacă aş scrie, şi ce păcat că n-am această înzestrare căci ce pagini ar ieşi, cu aventuri, pasiuni şi ce mai viaţă, vai, vai, vai...dar pe bună dreptate, ar putea spune oricine că sunt prea pulsională şi aşa...deloc chibzuită...Hm… că pledez fără a dezvălui, că invoc fără să cer şi că, deşi tot vorbesc, mă agit, ţip sau alerg fără ca ceva concret să se poată observa sau intui...Totuşi realizez că şi eu şi oricine şi de oriunde şi oricând, înapoi aici se va întoarce, va descoperi totul aşa cum a fost cu dragostea şi ura ce dau oamenilor nebănuite forţe...Sunt lucruri de care nu mă îndoiesc.
Întotdeauna după masa de prânz stau întinsă în pat. Intimităţi. Chiar şi sexuale. Incălzesc. Cum ar spune el : mă promedanez prin menajeria proprie... Celelalte colcăie între ele legănându-şi paturile...Arcuri, praf şi poate plictis...
Iar el nu mai vine...O bătaie, două în uşă...Uite-i pe ai mei. Tata şi mama cum îi ştiam de nouasprezece ani. Zâmbete, bezele, agitaţie ca-ntr-o cameră de patru unde sunt şase persoane în picioare. Toată lumea s-a aşezat pe scaune şi a început să discute despre : şcoală, vreme, oraş, şcoală, repartiţie, sănătate, fără Europa Liberă că era totuşi prea multă lume în cameră, iarăşi despre şcoală, de două ori despre mozodromul din complex, Timişara, cantină, vreme, penticostali şi baptişti, poluarea din România ’80 că atât era, trenuri care întârzie, zahărul de pe cartelă, acumulatorul de la maşina alor mei cu care veniseră de la Oradea şi din nou şcoală şi, natural, toate celelalte din cameră au plecat lăsându-ne singuri cu ai mei. Eu şi ei. Ei nu mai erau mami şi tati...Erau Şerifu’ şi Scorpia ! El îi botezase aşa. Fără supărare ! De când reuzaseră să-l vadă. Cu mine ! Dar ţine-te bine ! Căci nici el nu mai era iubi...
Nu, nu, nuuu ! Doar un oltean împuţit şi puturos ca toţi ceilalţi, iar aici le-aş fi dat dreptate deşi nu mai aveam când s-o fac, căci pe ei îi interesa numai el, cel care le întorcea viaţa, gândurile şi natural ţi mai ales, nelipsita sănătate, pe dos. Că nu vroia să mă lase pe mine în pace bună. Iar eu, fiica cea bună şi scumpă şi dulce, nu vroiam, dar de fapt ca întotdeauna în viaţă, să fac astfel de cum îmi doreau ei binele meu şi al lor. Şi, în loc ca eu, bozgoriţa cum precis mă pomenea maică-sa, să mă duc şi să mă şi fut, culc, da’ de toate dacă chiar vreau, da’ cu unul de-al nostru, nealcoş dar curat, eu cea frumoasă şi sensibilă şi educată, am înnebunit.
Cum diavolul intrase în mine, tata a început să facă tumbe. Mama-şi rupea nasturii blestemându-mă. Se loveau în cameră de o cămasă a lui, de ţigările din scrumieră sau de versurile cu care îmi tapetase peretele de deasupra patului. Tipau ! Îi imploram...Îşi făceau semne. Fiecare era pe drumul lui. Reproşurile curgeau. Nimeni nu-l înţelegea pe celălalt...Şi atunci ştiam şi ştiu şi voi şti toată viaţa că sunt momente pe care le reţii pentru totdeauna. Explozia, însă, mi-a scăpat ! Totul până la a patra palmă. Primele trei le-am primit repede. Refuzasem să le cred. Deşi fuseseră, nu le-am luat în seamă. Dar următoarea mi-a fost scârboasă ! Ea m-a făcut să cad pe pat. Şi niciodată nu mi s-a părut o pătură mai păroasă, degetele tatii mai unsuroase, iar mama mai umflată. Nu puteam decât să mugesc. Ca o vită. Plânsul care mi se zbătea în piept îmi făcea greaţă! Da! Greaţă,greaţă,greaţă ! ...Vai, aş fi vomitat dar parcă mi se lipise stomacul. Nările nu mai aveau aer. Sângele îmi plesnea în degete.
Nu le-a trebuit nici 10 minute ca să-şi dea seama câtă lenjerie îşi lăsase el la mine la spălat, ce cursuri le scriam împreună pe indigo şi câţi bani aveam...Cum m-am spălat pe faţă, cum ne-am târât pe coridoare şi cum ne-am blocat într-o cameră de hotel, mi se pare de prisos să mai repet. Noaptea am încercat să-mi fac planuri şi planuri şi alte planuri, doar ca să pot să-mi revin. Incă îmi era frică. Tăceam. Din voia mea. Abia dimineaţă am început să vorbesc. Fără rost şi cu cât effort. Cât eram de atentă, cum încercam să nu-mi scape nimic, să mă concentrez, să intuiesc şi să prevăd ce vor. Pentru ce? Că ce? Şi ce! Într-o cameră de hotel, cică de lux, unde gândacii urcau pe pereţi, mi se scurgea pe creier urinatul tatii de la baie, iar ochii galbeni ai mamei mă provocau să-l scuip. Nu mai era în ei decât răutate, ură şi negreală. Nu mai era tata care mă conducea pe tricicletă...Nu mai era mama cu care chiţcăiam în bucătărie lângă aluatul cald… La revedere familie care făcea bezele fotografului pe plajă...Erau nişte nemernici care nu puteau suporta să iubesc pe cineva, pe care ei, în aversiunea lor neputincioasă şi nenorocită, nu-l puteau accepta. Înfiorător!...Trei zile. Eu, Scorpia şi Şerifu’.
În acele zile am ascultat din nou, de zeci de ori, povestea vieţii părinţilor mei. Uneori şi suferinţa îţi provoacă silă şi dispreţ. Nu mă mai interesa nici bunicul care venise de la ruşi o epavă. Când îi auzeam bocind de cât efort se mutaseră la oraş ca să mă dea la o şcoală severă, mie îmi venea să râd. Renunţasem şi la casa pentru care îşi nenorociseră şi sănătatea ! Să o dea toată soră-mii ! Gata! Că vreau şi eu să-mi fac viaţa!...
Ca să spun că era ca-n filme, că nu ieşeam din cameră decât câteva minute la aer pe o terasă, că serveam cina urmărindu-ne reciproc, că nu aveam cate dar le-am cerut poşeta, nu ştiu de ce dar mi se pare stupid.
În a treia noapte l-am văzut în stradă. În cameră, întunericul plesnea de sforăituri. El era jos !...Am coborât în fugă, desculţă şi cu sandalele în mână. Bâlciul abia începea...Între etajele trei şi patru, un beţiv mi-a zâmbit; voi avea noroc! Să fie ! ...Când l-am strâns în braţe pe iubi tremuram, tremura, tremuram…
Nu mai aveam ce căuta în oraş. Din gară am sunat-o pe soră-mea şi am anunţat-o de plecarea mea la Craiova. I-am dat adresa părinţilor lui. Ea urma să-I sune pe ai mei la hotel. Noi ne-am urcat în primul tren spre sudul cel atât şi atât de iubit. Mi se cam făcea lehamite. Nu aveam nici un pic de încredere. Zaibăr, lene şi o boală după decoraţii – toate îmi provocau frisoane. O familie extaziată de cel care mă ţinea în braţe, mă punea pe gânduri. Cum îi ştiam pe ai mei, bănuiam că vor veni după noi. Ne vom mai bate ! Nu va fi uşor...Ce bine că eram cu el !...Iubi, iubi, iubi...
Iubi ! Aşa-i spuneam. Tudor, numele său de botez, mi se părea umflat ca un pepene. Toată fanfaronada alor lui, ce-l trompetau de parcă vedeau moaştele străbunei eroine, mie mi se părea deplasată. Eram decisă să schimb o pagină de istorie în una de dragoste.
Iubito, uneori reuşesc să ning nefiind decât un fulg de nea...Puiule...Mă săruta. Eu îl ţineam de curea. Eram pe culoar. Doi blatişti. Uneori îl pişcam de şold. Acolo unde avea puţină cărniţă. Mai moale şi mai caldă. Când în palmă ţi se lasă...Prunci mulţi eu ţi-aş face...Era noapte şi trenul gonea. Uneori soşeaua se lua după noi...Te-am căutat ca un disperat. Zic din gară să mergem la biserică. Ne-om lua şi nimeni nu ne-o împiedica...Dar eu nu sunt o slută ori o ţoapă ori o nimenea ! Nu ! Nu,nu,nuuuu ! Vreau să-i văd pe toţi în spate când voi spune DAAA !...Da !Să fie! Să trăiţi !...Nu fi prost...Poate vin ai tăi degrabă, căci e noaptea lungă şi albastră...Sunt după noi, dar ţine-mă de mână...căci în tren mi-e frig şi o ureche îmi vâjâie ! Lasă-te pe umărul meu ! Mândru, falnic sta-voi noaptea-ntreagă treaz...Brrr ! N-a fost decât o sclipire ! Când pe Scorpie o vazui călare ! Pe mătură zbura şi trenul ajungea ! Îşi întinse mâna. Rubinia piatra geamul îl zgâria...Nu mi-e teamă de viaţă, cât de greu să ne fie. Bani şi şpagă vom da ! Împreună într-o cameră ne-om muta ! ...Iubi ! DOI ANI mai sunt până când vom termina şcoala ! Mi-e cam frică ! Hai să fugim în lumea largă! …Lasă tu, că ne-o da bani babacu’ ! Tot la el în garnizoană ne-om întoarce ! … Crezi c-o să-i placă ? Fără zestre şi cu dispreţ? Căci e rea lumea şi de ureche bună! Repede te află ! De cine ? De Şerif mi-e mai teamă ! Tare aprig e ! Multe nu prea ştie! Poate e la barieră ! Uită-te la maşini ! Multe sunt...Dacii-s toate şi pocite !…Lasă asta! Casa ne-om aranja...doar un an doi, poate trei, copil n-om face ! CAR, rate, împrumuturi cu curaj şi îndrăzneală ! Ai să vezi cum vor veni în casă ! Rând pe rând. Alb imaculat şi înalt! El frigiderul Fram!...Voi fi harnică şi gospodină! O maşină de spălat e bună şi pentru îmbăiat! Voi fi tandru şi pentru vecini impunător! Niciodată nu voi intra beat în dormitor ! Să te cred ? Eu îţi jur ! Că de zaibăr o să iut ! Te voi ţine ca pe o regină ! Eva, Evi, Evichea ! Toată lumea ne-o invidia!
Când îl auzeam cât pălăvrăgea şi vedeam cât se hizlea şi simţeam cum se avântă ca un ameţit, mă întrebam cum puteam fi atât de senină. Nici ai lui nu erau prea încântaţi de noi. Dintre cei care ne cunoşteau, ne încurajau, realizam eu, datorită unei simpatii faţă de exotismul legăturii noastre. In afară de câţiva prieteni de-ai săi, dar pe care nu puteam conta, nimeni nu s-a oferit să ne ajute astfel decât cu sfaturi, încurajări şi bezele.
Am ajuns la ai lui a doua zi pe la amiază. Sudul cel iubit !… La marginea oraşului ţiganii au tras semnalul de alarmă ca să poată coborî mai convenabil. Trenul a icnit şi a rămas acolo patru ceasuri. Am fi putut să o luăm pe jos dar am rămas aşteptând clipa imediată a plecării. Ne pregăteam să-i găsim pe Şeriful şi Scorpia la masă...În casă nu era decât soţul soră-sii, ce fugise de la slujbă cu trei amici să bage o ciorbă de burtă şi acum completau lozul de duminică. Unsuroşi la faţă, mi-au zâmbit cu drag. Au început telefoanele. Într-un sfert de ceas a apărut colonelul anunţând mobilizare generală. Eu eram murdară şi prăfuită. Mi se părea că put. Am intrat la baie. I-am lăsat pe bărbaţi să pună lumea la cale. Radio-ul urla ! Cincinale, pace, arăturile de primăvară, va cânta peste un ceas Florica Calotă ! Apa caldă nu curgea ! Am făcut un duş rece, rece, rece ! Ghiaţă! Dar mi-am revenit...De dincolo se auzeau vocalizele casei. Apăruseră précis femeile! Toate ! ...Băiatu’ mamii, mamii şi dă-i cu bocete şi ţipete şi lacrimi. Lângă ea, un glas mai subţire. Ah, ce pălărie mov ! E a ei, a Evei mai precis ! De slăbit a mai slăbit ?!?...Auzi care erau problemele noastre ? Îmi venea deci să vărs. Scroafele!...M-am aşezat pe marginea vanei, lângă uşă şi am început să mă şterg uşor, uşor, uşor, auzind şi duşul care mai şiroia şi ameţeala de-afară. Iar oboseam. Mă simţeam străină...Mi se făcuse dor de casă. Dar dor, dor, dooor. E aşa greu să-ţi faci viaţa ta? Eu şi el. Noi doi ! Dacă chiar vrem asta.
Dincolo, explicaţiile curgeau una după alta. Cum e tata gospodar şi mama distinsă...Ei ne iubesc, nu se opun, dar să ştim cât de greu o să ne fie...Nimeni să nu se mire când şi alţii au principii. Drepte strâmbe, fiecare singur şi le judecă. Mai de dispreţuit sunt cei fără un gând...Tot oraşul îl respectă ca pe un general. Numai bine făcut. Domn aşa, mai rar, au spus multe doamne...Lasă mamă, că ştii bine cum mi-ai spus să nu mă-ncurc cu orice mâţă ?!? Moldovencele sunt puturoase, regăţencele mincinoase, iar cele din Banat prea fudule !...Multe-s şmechere şi închipuite. Repede te prostesc, fără să ştii ciu îi spui : te iubesc! ...Colonelul spunea că sunt fată bună ! El în ochii mei credea ! Nu sunt verzi ca şi marea, ci albaştri ca şi cerul...Voi fi o nevastă iubitoare ! Ştie asta ginerele său ! Unguroaicele sunt şi aprige ! Sângele îl au şi roşu...Ba sunt chiar curve, zicea nevastă-sa ! Tudorică să fii grijuliu ! Precis să ştii câţi drăguţi a mai avut !...Că cu ea în casă degrabă vrei să vii...Vai, văleu, dar ce au bozgorii cu noi ?!? Din valahi împuţiţi nu ne scot !...Ce, noi n-avem un nume ?!? O tradiţie şi o istorie milenară ?...Domnitori şi oameni de ştiinţă ?...Că pe Coandă şi Brâncuşi îi ştie şi America toată !!!…Lasă, mamă, ne-om împăca… sunt şi harnici şi strângători. Mult face, ei ţi-l dau ! Trebuie să ne împăcăm cu toţii ! O familie să facem împreună. Voi cu ei. Eu cu ea.
M-am privit în oglindă. Doar mi-am rujat buzele. Cu acel baton vişiniu, păstos şi lipsit de luciu. Când am ajuns în cameră, toţi m-au complimentat. Mama lui radia. Iubi să mă sărute...Dar a sunat soneria ! Lung şi scurt...Ştiam cine e la uşă.
Toţi s-au repezit la uşă, dar nimeni n-a îndrăznit să deschidă. Am ajuns eu. Mi-era frică. Am închis ochii, doar pentru o clipă...
Şeriful mi-a zâmbit. Iubi mă ţinea de braţ. Mama se prezenta. El a vorbit primul. Vocea lui sigură, clară şi directă, i-a încovrigat pe toţi. Nimeni n-a îndrăznit să-l contrazică. Ba mai mult, se uitau la el cu respect pentru lovitura ce le-o dase. Chipurile lor zâmbeau anemic şi-mi stârneau dispreţ. Il uram pe tata ! Pentru ce-mi spusese...Niciodată nu mi s-a părut binele mai slab şi răul mai puternic. Nicidată nu am văzut vrăjmăţia crescând mai repede şi mai impunător. Iar speranţa mai bleagă...Niciodată nu mi s-a părut mai nemernică viaţa !...Eram umilită. Neputincioasă şi chiar mânjită. Atunci eu nu eram acolo decât dovada celor spuse de el !
-Aşa cum a fugit de la noi, o să vă părăsească şi pe voi !...
Peste trei ani, într-un oraş nenorocit din acel sud imposibil, un tribunal pronunţa fără complicaţii divorţul dintre noi doi. Nici unul dintre noi nu s-a luptat să schimbe hotărârea celuilalt. Ce, poate, ne-ar fi putut împiedica, copilul nu exista...
duminică, 13 martie 2011
ISTORIA UNEI ZILE PLINE DE BANI (II)
Paula şofează cu aplomb. Îl dăscăleşte pe Tiponuţ aşezat cuminte lângă ea!
PAULA: Să nu mai mârâi nimic! Nu degeaba mi se spune “tunata”! Numai eu pot să încep o afacere de corupţie cu un nebun care are portmoneul gol că a fost la curve şi umblă pe jos că probabil l-a prins poliţia fără permis! Dar mergem înainte! Fără întrebări! S-a înţeles! Să asculţi de tanti că-ţi vrea binele!... Nu mă pune la încercare că te strâng de ouă!?!.. de nu ştii cum te cheamă! OK! Nu te speria că suntem împreună! Dansez cu tine! Tango, vals, cha-cha! Tot ce vrei! Dacă îţi vine vreo ideiuţă?... Neapărat o spui de îndată la tanti că te trezeşti că-ţi explodează mintenaş creieraşul!... Înţelegi?... Disciplină! Nu te mira! Că eu ştiu că asta e o chestie metafizică la români! Înţelegi?... Deci, întotdeauna eu conduc! EU, tunata!...Trei bărbaţi am avut care au crezut ei invers, se rugau şi seara şi dimineaţa să scape măcar cu divorţul! Au scăpat, dar când am vrut eu! Nu te speria! Fumezi? Încearcă!… Hai că sunt şi sentimentală şi tanti te place că altfel nu era aci! Înţelegi?... Cum mă vezi! Că eu ce am în guşe, am şi în căpuşe! Să vezi ce bairam o să iasă!...
În timpul acestui discurs masiv în care ea în primul rând ignoră circulaţia, concentrată asupra lui Tiponuţ, ea nu ezită să-l pişte, să-i cântărească muşchi, doar să-i facă ameninţător nişte semne, neezitând să se mai maimuţărescă ameninţător la diverşi şoferi pe lângă care maşina opreşte la vreo intersecţie!
Telefonul lui sună! Răspunde şi-l închide.
TIPONUŢ: Nevastă-mea!
Doina se întoarce spre Tiponuţ. Explodează! Panicată, Paula îi spionează din depărtare. Adversarul ei perorează, uităndu-se la Tiponuţ ca la o muscă!
DOINA: Unde umbli? Te sun de două ore!!! Ce-i cu mesajul tău! Ce-ai pus în lustră! Să nu-mi spui că o cameră video că te mănănc de urechi! Fii atent de ce te-am chemat! Dl. Moroşanu invocă în favoarea sa, pentru a demonstra mefienţa dnei de care este în curs de depărţire, ca un exemplu, obiceiul repetat al dânsei, atunci când dânsul era plecat din ţară, de a vidanja micile resturi menajere: zaţ cafea, şampanie, etc. pe flori! Probează aceasta cu unii din cactuşii pe care dna, recunoaşte, că-i utiliza în rendez-vous-urile amoroase, datorită tipologiei ei sado-masochiste de excepţie, însă fără nici o veleitate de a umili sau a se răzbuna pe proepinent!... Hai că am şi eu macho-ul şi mă distruge imediat!
În faţa juriului pe câte un suport special sunt vreo cinci cactuşi, iar pe masa avocatei o mulţime de fotografii-probe; cu măsurători, grafice, etc…
TIPONUŢ: Cactuşii sunt firi dificile... Ţepii sunt învelişul de protecţie.
DOINA: Tipo! Dă-mi o idee!…(in gănd) Florile il romanaţiază de-l tămpesc…
TIPONUŢ:..Plantelor nu le face bine schimbarea, chiar temporară de mediu.….
(off) Doina doar pare mai băţoasă ziaristă, dar de fapt e mai dulce…
DOINA: Dar cafeaua...
TIPONUŢ: E pur şi simplu un element de filtru suplimentar fără influenţă...
DOINA: OK! Înseamnă că pot să cer o expertiză! Ne vedem diseară! Pa!
Tiponuţ nu pleacă şi rămâne în spatele ei ca un câine udat de ploaie, speriat, timid şi umil. Îl urmăreşte pe adversarul de la bară al Doinei, un june-prim mândru avocat.
TIPONUŢ: (off): Cum s-o iau în misiunea mea?…Portarul de la seră m-a întrebat ce riscă cu un bacşiş la un inspector?
DOINA: De stat? N-am auzit niciodată de nici un proces! Îi dă din simpatie.
Tiponuţ încă rămâne. Priveşte tâmp încă floarea.
TIPONUŢ: Relaţia cu corpul doamnei e posibil să inducă stress cactusului!
DOINA: În pledoarie e dovada disponibilităţilor erotice... Pa!
Buff! Paula îl trage şi-l evacuează!
PAULA: Întârziem!
Verzea este în faţa biroului consilierului Negrea care aşezat la birou îşi leagă şi dezleagă fundiţa şiretului de la pantoful stâng. Apare şi dispare sub birou.
Verzea îl imită încercând să-i surprindă privirea.
VERZEA: M-a sunat şi acu’ o jumătate de oră că ştia... că şi ceilalţi v-au pregatit nişte bani....
NEGREA: Uluitor! Ce imaginaţie au gagicile astea din presă?... Eu nu ştiu nimic!
VERZEA: Ce să fac?
NEGREA: Controale, filtre, verificări... că se intră aici cu bombă, căţei şi cu ce nu vrei în primărie... dar fără violenţe, să nu fie o provocare...
Dintr-un dulăpior de la biblioteca imensă se deschide o uşiţă, face câţiva paşi o răţuşcă cu câţiva boboci: mac, mac, mac...
VERZEA: Hm... au fost nişte ţărani… aşa simţiţi, băieţi de comitet, de la Poieni, unde eu le-am făcut o şcoală anul trecut şi-ar vrea şi un drum...
Consilierul s-a ridicat, a deschis un alt dulăpior de unde se serveşte cu câteva boabe de porumb pe care le aruncă răţuştii ce o ia în braţe...
NEGREA: Tu ştii că eu nu iau nimic... dar Puia, nepoţica e înnebunită după desene animate: numai Donald vrea, e isteaţă... de Tom şi Jerry nu vrea să audă... mac… mac… mac, mac, mac... te rog să mă crezi că desenele animate formează o personaliate bătăioasă, nu bleagă şi mocofoană!... mac, mac, mac şi cu Verzea în cor...
VERZEA: Mac… mac... mac... Are ochi inteligenţi!
Vocalizează amândoi, mac, maaac, maaac!!!, când uşa se deschide şi apare secretara, dşoara “Dragon”.
VERZEA: Ce faci dragă? Nu baţi la uşă ?!?... Afară!!! E o înghesuială aici!?! Se urcă aştia pe mine! Noroc că eu sunt bine hrănit! Băiat de la ţară!..Dar de sub picioarele dragoniţei, un cârd de răţuşte apar unele după altele! Mac, mac,mac!!!
Tiponuţ intră în holul primăriei unde într-o îmbulzeală nemaipomenită încearcă să facă ordine Verzea! I-a aşezat pe oameni pe spirală într-o permantă mişcare în care solicitanţii bat pasul pe loc.
VERZEA: Am primit telefoane de la diferite organizaţii teroriste care demonstrativ sfidează statul de drept şi care au anunţat că vor pune un dispozitiv exploziv în primărie în această săptămână în care se împlinesc 37 de ani de la înfiinţarea detaşamentor locale de jandarmi... nişte idioţi!
Tiponuţ se aliniază după un chinez! Se aşteaptă pornirea filtrului care se pare nu a fost utilizat de multă vreme. Valiza chinezului trece prin filtru. Urmează a lui Tiponuţ.
CHINEZ: Hama-para-ta...
VERZEA: Hama-para-ta...
Inspectorul îl salută cu o plecăciune pe chinez. Urmează Tiponuţ.
VERZEA: Cum vă numiţi?
TIPONUŢ: Teodor Tiponuţ!?
VERZEA: Sunteţi rudă cu un actor, parcă... Horaţiu?
TIPONUŢ: Mi-a spus bunica ceva, poate el cu familia...?!?
VERZEA: Unde mergeţi?
TIPONUŢ: La domnul consilier Negrea Ioan!
VERZEA: În ce problema!
TIPONUŢ: O acţiune din campania de salvare a patrimoniului forestier român!
VERZEA: Felicitări! Soseşte civilizaţia! Succes!!!...
Ofiţerul de filtru îi întinde câteva fotografii tip radiografie a valizei lui Tiponuţ, similară cu cea a chinezului care o precede! Fiecare dezvăluie un conţinut în bancnote: lei, dolari, etc. Verzea aruncă fotografiile la gunoi!
VERZEA: La mine vine cineva aşa îmbrăcat?!? Mama măsii! Stop!…
S-a blocat intrarea şi se depărtează. Ofiţerul aleargă disperat după el!
OFIŢER: Filtrul rămâne blocat ?!??
VERZEA: Anulează toate audienţele de azi! ORDIN!?!
Tiponuţ păşeşte timid în biroul în care în faţa geamurilor deschise, consilierul, într-o ţinută sport se relaxează făcând sport pe o bicicletă specială, într-un colţ al biroului. Nu se jenează de Tiponuţ, îl invită să intre şi să se prezinte!
TIPONUŢ: Compania de mobilier Leorom este încântată să vă facă o ofertă.
NEGREA: Ce semnifică Leorom?
TIPONUŢ: Dorinţa companiei de a fi leul industriei de mobilă româneşti!
NEGREA: Te ascult! Iartă-mă, fac o pauză şi nu am vrut să te fac să aştepţi!...
Tocmai a terminat câteva sărituri şi urmează genoflexiunile! E într-o ţinută sportivă. Închide ferestrele. Inspiră, numai zâmbet, dar unul acru!
NEGREA: O poluare în oraşul ăsta! De câte ori îi spun primarului! Scapă-te de porcul ăsta de la curăţenie, că-i pus de adversari, nu face nimic, numa’ îţi mănâncă voturile,... bătrânul e prea sentimental şi nu-l scuipă!
TIPONUŢ: Putem face o oferta de mobilă ecologică primăriei!
NEGREA: Românii nu iubesc mişcarea, ascultă-mă pe mine, sunt puturoşi! Sunt leneşi! Nu le place sportul! Ca să-i mişti, pui cheiţa, o roteşti şi prrr, prrr, prrr! Jucărioare! Prrr, prrr...
TIPONUŢ: Este mobila mileniului următor!... A secolului XXI!
NEGREA: Noi nu sântem ca japonezii cu privirea aţintită în zarea viitorului! În fiecare dimineaţă mă intreb! Ce să mai fac? Ce lumină să le pun! Fac două infarcturi zilnic întrebându-mă cum să-i luminez ca Mesia?… Sufăr!...
Consilierul răsuflă întradevăr din greu... Lui Tiponuţ îi dau lacrimile!... E încă speriat!
Nu-şi poate uita misiunea! Pune servieta pe birou! Câteva ceasuri se pun să sune şi acum remarcăm mica colecţie a dlui Negrea! Îndatoritor Tiponuţ sare într-un picior încercând să salveze fiecare ceas. Negrea râde generos. Consilierul i se confesează!
NEGREA: Hm... mi-eşti simpatic... Din 1969! Când am absolvit prima promoţie contabili: Liceului Economic Caransebeş! Am fost primul şi am luat repartiţia la Întreprinderea de fire sintetice şi melasă Buhuşi! Haos! În zece zile am introdus disciplină de armată!... Infanterist!... Nimeni nu mai mişca în birou!... Numai în unghiuri drepte!... o viaţă e în ceasurile astea! Ăsta mi l-a dat dl. primar când
m-am instalat aici!... Mi-a zis, te rog să mă crezi textual, mă c... pe oricine din primăria asta, dar fără tine, Negruţu’ tatii nu stau un minut în clădirea asta!... Plec… Plec!... Înţelegi ce înseamnă loialitate?!?
TIPONUŢ: Este mobila care va salva pădurile!...
Consilierul fuge de el! A deschis un sertar, nu înainte de a-i face semn lui Tiponuţ să se întoarcă, pentru Dumnezeu şi cu servietă cu tot! Mai dă două boabe la raţe...
NEGREA: Am fost şi suntem risipitori! În spatele generozităţii, o neglijenţă crasă! Românul nu-i strângător ca elveţianul care adună banul din lumea întreagă!... un, doi, trei,… şi Negrea a trecut la fandări pe loc.Tiponuţ s-a apropiat. Încercând să-i vorbească, uneori îi imită mişcările! Crac! O cusătură de la pantaloni, dar Tiponuţ nu e bărbatul care să se plângă!
TIPONUŢ: Reproduce perfect mediul dorit de client: fie că este salcâm, tei…
Perorănd despre spiritul autohton, Negrea este “mesianic”, nemulţumit că “naţiunea” nu-l “înţelege, pe EL, cel cu privirea in “sus”, paranoicul nemulţumit de o cută a covorului, gata să-l şfăşie pe Tiponuţ, dacă nu-I dă o dată, servieta aceea cu bani, pe care însă nu poate să o ia, căci prin circuitul închis de televiziune, cei doi sunt sub ochii lui Negrea&Paula.
NEGREA: Nu ne interesează autenticul! Copiem! Mc Donald’s! Coca-Cola! Shell! Toate alterează spiritul autohton! Europa se apără! România, NU!
TIPONUŢ: Testele făcute de companie au demonstrat că mobila are un efect pozitiv asupra a 159 de afecţiuni: stress, reumatism, ulcer, hepatită, etc. Credem că pentru funcţionarii primăriei va fi ca o mană cerească...
Consilierul respiră relaxat. Se uită de sus la trecătorii ce furnică strada. Îi face semn lui Tiponuţ, să deschidă un sertar, repede, el nu prea are de gând să coboare de pe scaun, iar Tipo deschide şi închide sertarele unul după altul, descoperind printre altele: o ceapă, o revistă Penthouse, acele şi dopurile pentru undiţa de pescuit, etc.... până descoperă un ochean, ceva mai răsărit, pe care, precis, expert, Negrea şi-l pune la ochi şi priveşte în lungul bulevardului la fluxul fără oprire de trecători!
NEGREA: Uită-te la ei! Viermii! Aleargă! Numai să mănânce! Importantă e chenzina de două ori pe lună! Nu fac sport, nu mănâncă corect, sunt neglijenţi! Iar EU, noi de aici, să gândim, să planificăm, iar ei nu vor să execute! Înţelegi? Nu sunt disciplinaţi! Noi ne pierdem în istorie!...Urăsc oraşul ăsta! Murdărie, haos, isterie... Cunoşti bucătăria japoneză?... Ai observat arhitectura?... Disciplina!?! Ai auzit de samurai?... de filozofia lor?... de…
TIPONUŢ: Nu credeţi că ar trebui să ne reîntoarcem în natură!
NEGREA: Dl. Tiponuţ, ai făcut armata?
TIPONUŢ: Da! Să trăiţi! La Regimentul de tancuri de la Lipova!
NEGREA: Bravo! Am auzit! Duminica în învoiri mergeai la Nely-cur de fier!
TIPONUŢ: Nu să trăiţi, că eram deja logodit!
NEGREA: Drepţi! Culcat!...
Printr-un circuit de televiziune Verzea şi Paula îi urmăresc pe cei doi. Ea-şi aprinde concentrată o ţigare. El o anunţă cu satisfacţie:
VERZEA: În primărie nu se fumează!
PAULA: Dar sex?
VERZEA: Bhffr… Ce vrei să insinuezi?... Cred că s-au împrietenit!
În cameră Tiponuţ înaintează târâş sub privirile lui Negrea, încă cocoţat pe scaun cu binoclul la ochi! Paula nu prea înţelege multe. Abia apucă să-i mai răspundă lui Verzea.
PAULA:... Eram curioasă câţi bărbaţi au mai rămas!!!
Consilierul s-a aşezat în scaunul mobil şi continuă să peroreze jucându-se cu un cub Kubik. Rezolvarea unei feţe monocrome îi creează probleme.
NEGREA: Men sana in corpore sano! Eu rămân pe baricade! Nu pot părăsi acest infern ucigător în care diavolul în fiecare dimineaţă ştie că are atâţia sorţi de îzbândă!... iar noaptea adoarme sfârşit de câtă roboteală i-au dat mârlanii!?! Tiponuţ nu rezistă ispitei şi-i ia cubul pe care în câteva secunde îl rezolvă. Consilierul îi dă peste mâini furios! Aruncă cubul în camera tv!
NEGREA: Fără vedetisme! Fără televiziune! De aia ne ratăm destinul! AFARĂ!
Tiponuţ aşezat pe “tron” vorbeşte la telefon cu boss-ul său!
BOSS-ul : Tiponuţule, stai pe aproape! Am vorbit cu dl. Negrea! I-a plăcut de tine, dar nu ţi-a confirmat parola din alte motive! Stai pe lângă el şi urmează-l că se rezolvă! Aveam eu ceva emoţii, dar m-am liniştit!
TIPONUŢ: Credeţi că este necesar? Am nişte reţineri!
BOSS-ul: Fugi de aici! Dar aşa sunt jocurile! Hai nu fi copil că mingea e la noi şi dăm gol!
TIPONUŢ: Mi-e puţin teamă de dl. Negrea să nu aibă anumite preferinţe de altă natură... dvoastră ştiţi cât îmi iubesc eu soţia!
BOSS-ul: Teo, dragă ce copil eşti, fii tu liniştit că ăsta-i un curvar de primă clasă! E nebun după gagici... N-are treabă cu tine...
TIPONUŢ: Mi s-a ridicat maşina din parcare!
BOSS-ul: Păi, de ce nu spui! S-a făcut! Las că mă ocup eu de ea şi ţi-o trimit la primărie!...
Tiponuţ se ridică de pe tron... Un nou ţiuit de telefon. Scoate aparatul! Ah! Nu e al lui! E cineva dintr-o cabină vecină!
VOCE (off): Nu pot! Sunt într-un “meeting”!!!
În maşina sa, consilierul Negrea îşi deschide servieta-diplomat din care extrage sandwich-ul pus de soţia sa. Pâine-prăjită şi brânză. Nu-i place mirosul. Îl aruncă la o intersecţie. Îşi trimite şoferul care-i aduce un “marele-mac”. Muşcă cu poftă...
Tiponuţ visează în maşina sa urmărindu-l pe consilier. Câţiva puşti îi curăţă parbrizul. Cu gândul că face o şotie, fără să privească, Tiponuţ, deschide servieta. Îi întinde o bancnotă. O puştoică o ia şi fericită şi-o lipeşte de frunte. Tiponuţ este stupefiat. Deschide diplomatul şi îl descoperă plin cu DOLARI!!!! Ce de verzi! Figura chinezului îi zâmbeşte în retrovizor. Îngheaţă! În spate este colonelul cu Paula!?! Îngrozitor!...
În cealaltă maşină colonelul conduce având-o alături pe Paula.
PAULA: Bagă în viteză! Iar o freci...
VERZEA:...Ce mai face şeful tău?... Mă tot intreb dacă nu visez?
PAULA: Pentru că eşti aşa de amabil la dispoziţia mea?
VERZEA: Tot cu aia mică, Coca?... Cine o să pice în oală din toată nebunia asta?
PAULA: Dacă dă cărniţă fata? Ce-ai cu ei?... Ia zi, tu... De ce nu poţi să-l anunţi pe primar că planează anumite bănuieli asupra dlui. Negrea. Îl înlocuieşte altcineva; că n-o fi sfârşitul lumii! Urmăreşte cazul! Că-mi spune mie o păsărică că băieţii de la Metalmob pregătesc şi ei ceva! Mai vedem noi!
VERZEA: Fără flagrant nu se poate! Ca-ntr-o căsnicie!?!
PAULA: Flagrantul e ceva de felul ăsta?...
Provocator îşi desface picioarele...
VERZEA: Tot, “Tunata”!...
Îngrozit, Verzea accelerează! Din spate, chinezii îl claxonează enervându-l. Cum trece de un agent de circulaţie, Verzea îi face un semn scurt... Maşina chinezilor va trage pe dreapta. Un chinez se agită în jurul agentului care le verifică stopurile în timp ce echipa Tiponuţ, Verzea, compania, se depărtează!
Tiponuţ este în sala mare a parlamentului. Negrea este undeva jos la prezidiu. Îi zâmbeşte şăgalnic. Verzea şi Paula nu i-au ajuns. Tiponuţ se aşează pe un loc. Alături de el un parlamentar joacă pocher pe leptop. Nici nu-l vede pe Tiponuţ. Un altul trece pe lângă el. Îi face loc. Parcă ara o altă geantă diplomat. O deschide instantaneu. Înăuntru un reţetar de accesorii de pescuit. O fi vreo modă! Oh! Şi e mai grea valiza-diplomat! Tiponuţ a pornit după “pescarul incognito”! A sesizat şi acesta ceva! Încearcă să deschidă valiza. Tiponuţ e lângă el. O reschimbă! Alături un bătrânel mănâncă sandwich-ul. Îşi extrage din geantă o solniţă.
DEPUTAT: Sarea elveţiană e perfectă pentru ulcer!?!
Negrea iese din sala şi o ia pe coridoare. Tiponuţ după el. Grăbit. Pe Negrea îl opreşte o gagică. Pe Tiponuţ un alt parlamentar.
DEPUTAT: Înapoi în sala la vot că intră articolul 124! Dacă nu se votează nici azi nu mai pupă nimeni vânătoarea în Bucegi!... Vă spun la moşu’!!!
Tiponuţ aleargă după Negrea. L-a pierdut. E disperat. Sus, jos, pe scări. O reîntâlneşte pe gagica oprită anterior. Dă din umeri. Tiponuţ se enervează, fără să vrea o bruschează! O poşetă în cap! “Beţivule”!... Asta era! Tiponuţ aleargă pe scări. Intră în bufet. Sunt în bufetul parlamentului în trei grupuleţe mici care se ignoră şi se urmăresc totodată. Consilierul a întâlnit-o pe Felicia, o colegă din presă a Paulei.
Verzea este tot cu Paula, care se mai fâţâie de colo-colo întâlnind diferite personalităţi. Tiponuţ e singur.
CONSILIERUL NEGREA: Ce mai face televiziunea?
FELICIA: Prost! Vă dam pe post şi voi ne abandonaţi!?!
NEGREA: Şi eu am probleme!
FELICIA: Foarte bine! Noroc că ai apărut că altfel mergeam peste tine!
NEGREA: Ce-i cu casa?
FELICIA: Nenorocire! Dobitocul de primar mi-a dat garsonieră!
NEGREA: Eu i-am spus de apartament!
FELICIA: Nu-i nimic! Până se rezolvă, te-am tăiat de la porţie!
NEGREA: Iubire nu mă mai chinui că numai nervi am de azi dimineaţă...
FELICIA: Las că măcar simţi şi tu că trăieşti... vai cât sunt de nenorocită...
trebuie să-mi găsesc pe altcineva... mai tânăr... mai generos… mai energic...
NEGREA: Mă ucizi...
FELICIA: Cineva mai sensibil… hm...
Zâmbeşte că l-a descoperit pe Tiponuţ, dar acesta a fost abordat de un parlamentar. Răcit, care îşi schimbă metodic vata din urechi. Are în valiză o grămădă de seturi.
DEPUTAT: Le tot spun la aştia să nu mai dea aerul condiţionat aşa de tare că răcim de nu ne vedem... stai toată ziua în nişte curenţi la comisie...
TIPONUŢ: E foarte periculos...
DEPUTAT: Eu nu mai particip... le-am spus... Păi se poate... toată sesiunea răcit... familia s-a îmbolnăvit... că se ia... nu se mai poate.
TIPONUŢ: Aţi încercat nişte ceaiuri?
DEPUTAT: Dixit! Nimic nu merge... Numai vata! În urechi! Am şi linişte că şi aşa numai prostii aud toată ziua... Aud cât vreau, ca la radio!... Am încercat eu să-i mai motorizez pe băieţi dar nu se poate...
În cealaltă parte, lui Verzea i s-a făcut foame. Consultă nota de comandă.
VERZEA: Paula, tu nu iei un şniţel? Măcar să mâncăm ceva dacă tot ne învârtim pe aici!
PAULA: Ia o bere că mi s-a făcut sete...
VERZEA: Tu poţi, dar eu nu!... că cine ştie ce se mai scrie...
PAULA: Hai, măi fii mai vesel! Zi un banc!
VERZEA: Cu olteni!?!
PAULA: Cu ce vrei tu numai să se râdă...
VERZEA: Ştii care e culmea frigidităţii?
PAULA: Hm… care?
VERZEA: Şi zice “EA” lui “EL” în timp ce el acţionează: Dragă, ori o bagi, ori o scoţi! Da’ nu mai da atâta din popou că mă enervezi!
PAULA: Ha! Ha! ha, ha, ha! Te-am pupat! Iau eu taurul de coarne!...
Zâmbind, Paula se apropie de masa consilierului! Felicia fumează cu graţie...
PAULA: Ce face domnul consilier? Primăria se implică în viaţa parlamentară?...
NEGREA: Încercă să-i mai ajutăm! Să le creem nişte condiţii mai bune!... Computere, birotică, logistică...
PAULA : Aveţi resurse? Aţi stâns la ciorapi? Mai ciupiţi, de colo, colo?…
NEGREA: Săracie, dar se mai găseşte că doar e vorba de binele ţării...
FELICIA: Paula! Tu te-ai mai îngrăsat? Cum faci dragă că eu nu pot să pun un gram şi am un minus de două kile...
PAULA: Cu sentiment!... Altfel eu nu pot!...
NEGREA: D’şoara Paula este o luptătoare...
Ea a plecat şi-l abordează pe Tiponuţ:
PAULA: Ce faci dragă, nu mai fi aşa crispat! Te-am adus în lumea bună! Imediat te lansez!
TIPONUŢ: Nici nu-ţi dai seama în ce bucluc am intrat...
PAULA: Fii atent că pe aici fluieră microfoanele...
TIPONUŢ: Înnebunesc...
PAULA: După! Mai ai puţină răbdare!...
TIPONUŢ: Sunt un nemernic! Doina ar fi îndreptăţită să divorţeze!...
PAULA: Te-ai casătorit din dragoste?
TIPONUŢ: Ce vrei să insinuezi?!?
PAULA: Sunt curioasă cum ai cerut-o de soţie?
TIPONUŢ: Ne ştiam din şcoală...
PAULA: I-ai spus versuri?
TIPONUŢ: De unde ştii?
PAULA: Oh, eşti delicios!... îi trimite o bezea, jucându-se cu o măslină.
Negrea dă semne de plecare. Se consultă cu un deputat. Îi oferă pe furiş un plic.
NEGREA: Mă duc să inaugurez un corp nou de clădire la spitalul judeţean.
Apoi sunt la o şcoală din Pantelimon!... Îmi trebuie cărniţă! Ard, explodez!!!
FELICIA: Trebuie să fug la redacţie!
NEGREA: Tu-l ştii pe idiotul ăsta care e cu Paula?... Hai că fac rost de o
cheie în zonă!... Mă ucizi! Înţelegi că nu pot lucra toată ziua după ce te văd?
Numai la tine îmi fuge mintea! Tu nu te gândeşti câte responsabilităţi am? Oraşul!
FELICIA: Dragă, dacă nu poţi să-mi asiguri un minim necesar renunţă!
Iar vrei să vin cu prosopul în geantă?... E simpatic, are un aer...
NEGREA: Ţine-te după mine! Urgenţă! Şcoala 128!... Sunt încins!
Negrea dispare în pripă. Felicia îşi lasă numărul de telefon Paulei, de care Verzea încearcă să scape. “Nu se întâmpla nimic”.
FELICIA: De unde l-ai scos pe cavaler?
PAULA: Mare patron de fabrică de cherestea! Intru în afaceri!!!
FELICIA: Să nu te deochi!..Aştia care vin din pădure se zice...
PAULA: Încă nu l-am încercat! Primele semnale sunt încurajatoare...
FELICIA: Ce semnale?!? Bagă tare, că zboară păsărica!
Tiponuţ a rămas singur... Observă o delegaţie asiatică ce trece pe un coridor şi se panichează. Se ascunde după o coloană!... Îl descoperă Paula care-l ia de braţ. Iată-i la maşină! Toţi s-au cărat!...
Tiponuţ conduce agitat. Îi face scandal lui Paula. În spate pe banchetă este deschis diplomatul plin cu dolari! Din când în când Tipo scoate un teanc pe care îl bagă în ochii Paulei! Gesticulează! Foarte agitat.
TIPONUŢ: Sunt dolari! Verzi! Sunt ai chinezilor care umblă după noi prin Bucureşti! Nu se lasă! Ai auzit de energiile negative?!? De Yin şi Yang?
PAULA: Incredibil! N-am văzut în viaţa mea atâţia bani!
El e disperat! Maşinile care vin din faţă îl claxonează când o ia pe banda opusă!
TIPONUŢ: Eu nu vreau să mă mai bag! Nu vreau să ajung să umblu tranşat
într-o valiză! Aştia au filozofia lor! Imediat îţi taie un picior!
PAULA: Îl anunţ pe Verzea!
TIPONUŢ: Ca să zică că i-am turnat?
PAULA: Păi atunci hai să aşteptăm, că vin ei!
TIPONUŢ: Ai înnebunit? Eu am familie! Copil! Au să-l vândă în Taiwan!
PAULA: Linişteşte-te, linişteşte-te...
TIPONUŢ: Înnebunesc! Tunata! Hm! Doina! Îţi dai seama în ce primejdie e?
PAULA: Poate ei dacă dau peste ea!
TIPONUŢ: Uite ce e... nu-ţi permit... Te dau jos!
PAULA: Lasă-mă că toate se aranjează!... Easy!...
TIPONUŢ: Nu se poate! De ce n-am stat cuminte în banca mea! Capul, mâna, picioarele! Dumnezeule! Ce o să-mi facă! Ca la măcelărie!..
PAULA: Termină! Tu ca tu, dar pe mine în ce căcat m-ai băgat!
S-a întors, a luat două, trei pachete de dolari pe care le bagă în dessous-uri, chiloţi, etc., fără probleme, îl dirijează pe Tiponuţ prin câteva străduţe, coboară, fără a uita să-i acorde o bezea zgomotoasă, dar şi să-i ordone să o aştepte acolo! Tiponuţ o aşteaptă rozându-şi unghiile! Iat-o apărând cu un alt diplomat plin cu lei! A schimbat micul teanc de valută! Au două valize! Să înnebuneşti! A doua va fi inscripţionată cu rujul: un micuţ L(eorom sau lei)!
Consilierul taie panglica unei secţii de chirugie plastică. Aparatură modernă. Osciloscoape, tubulatură, etc.… Diferiţi bolnavi împachetaţi în diferite pansamente albe. Unul care este introdus simbolic, primul după ce panglica se taie. Mormăie ceva. Nu-i observăm decât ochii!
NEGREA: Întotdeauna sunt emoţionat când văd suferinţa... trebuie dăruire, putere de sacrificiu ca să reuşeşti să alini...
Îl priveşte semnificativ pe Tiponuţ, întrebător pe Verzea, o evită pe Paula care chicoteşte. Îşi face cu sfială o mică cruce şi avansează prin salon însoţit de medici.
MEDIC: Este foarte important să nu ni se blocheze fondurile! Procesul de aprovizionare cu sânge, piele, etc. este zilnic... Stoparea este catastrofală!
NEGREA: Sunteţi prima prioritate! Sunaţi dacă intervine ceva... Cum ajung aici?
MEDIC: Explozii... 90% urmare arsurilor... 45% urmare unor conflicte pur umane... Gelozia face ravagii! Dar şi modificări de ţesut cerute de pacienţi...75% facial...
NEGREA: Precis sunt femei... Ce spuneţi duduia Paula?
MEDIC: Ah doar 55%... Nu putem acoperi cererile masculine de transplant
capilar... o chelie costa cam 20000 de dolari... o calviţie e vreo 2000... e scumpă viaţa, dar cereri avem până în anul 2005, primăvara...
Tiponuţ aruncă câteva priviri curioase care-l sperie pe Negrea. Medicul îi observă interesul şi nu ezită să-l informeze. Căci e doar tot din suită. Îi prezintă paleta de culori.Toţi se bulucesc admirând diferite nuanţe, amintiri pentru unii
cu probleme, grea e viaţa în ţara asta, oftează unii, medicul e foarte mândru de colecţie.
MEDICUL : De la Roşu de Moscova, la Negru Satanic. Avem chiar şi pe cale de şampon... blond de Cupa Mondială... noi am dat pigmentul pentru băieţii de la naţională... în unele cazuri... de importanţa naţională... putem sări peste rând.
TIPONUŢ: Plata se face înainte?...
NEGREA: Tovarăşu’ Tiponuţ, hmm...
DOCTOR: E foarte inteligentă întrebarea! Practicăm decontarea finală ţinând cont de cât este de mulţumit pacientul de rezultat... chiar dacă el a fost mai confuz... că unii nici nu ştiu ce să ceară... îi influenţează, nu soţiile, ci amantele, 59,85% din populaţie care practică o formă mai mult sau mai puţin hibridă de relaţie… hm... amoroasă...
PAULA: Încearcă un şaten, dar creţ!
TIPONUŢ: Genial! Ce spuneţi domnu’ Negrea?
NEGREA: Fiţi atenţi domnilor pe ce bani mizaţi!...
DOCTOR: Şaten-creţ de Paris e foarte scump... dar vă pot obţine o reducere de sărbători... să mai treceţi pe aici...
NEGREA: Domnu’ doctor! Nu avem timp de fiţe! Prezentaţi cazurile grave că e televiziunea cu ochii pe noi...
Felicia s-a strecurat şi ea admirând nuanţele de culori. Nici nu-l ascultă. Încearcă o monstră sub braţ! Chicoteşte provocator. Ce succes ar avea...
FELICIA: M-ar interesa culoarea vântului turbat... hm... nu pe cap că acolo
n-am probleme...
DOCTORUL: Programaţi-vă!....În week-end pentru cei care au servici...
TIPONUŢ: Dl. Colonel, dvoastră m-aţi mai recunoşte cu plete... nu ştiu soţia...
E prea de tot şi Negrea explodează. E vânăt şi chiar crede că idiotul ăsta o să deschidă servieta şi o să îşi facă o comandă pe banii săi! Pe care el nu poate să-i aibă de vreo trei ceasuri! Aleargă cu poliţia, presa şi televiziunea ca să rămână cu buzele umflate!
NEGREA: Dar nu vrei, domnule să încetezi! Numai probleme personale! Noi reprezentăm banul public, al cetăţeanului care dă impozite şi vrea şi el nişte asigurări, ceva drepturi, că nu-i dă de ochi frumoşi... ştii matale ce greu e să-i
strângi acum când tot românul e în tranziţia asta oarbă!?!...
VERZEA: Tranziţia! Asta e! Domnu’ doctor, dar sunteţi rentabili, de ce nu vă privatizaţi...
DOCTOR: Ne-am gândit! Numai cu Mebo! Am propus la minister să luăm şi o secţie mai putin rentabilă...
PAULA: Cum ar fi...? Cu inima?
DOCTOR: Oh nu, acolo or crapa, or scăpa, dar nu sunt variaţii de comenzi.
NEGREA: Atunci?
DOCTOR: Gipsurili, cum le zic aştia mai coloraţi, că ghiaţa nu alege, că-i mârlan sau ministru, iar apoi tot trebuie să te ocupi de el...
VERZEA: Corect!
DOCTOR: Vă prezint... o secţie pentru care aşteptăm nişte subvenţii!
NEGREA: Să vedem, mai repejor că mai am şi o şcoală până’n prânz...
Iată-i peste câteva momente vizitând secţia fracturi a spitalului cu bolnavi câte trei prin paturi. Pereţi coşcoviţi, asistente surprinse pe care doctorul le linişteşte...
DOCTOR: Încă e bine că sunt toţi în paturi... când dă îngheţul ajung pe scări!
O bucătăreasă apare cu un cărucior de mâncare. Paula îi provoacă să guste tocăniţa.
NEGREA: Consitentă... Eh… nu e sanatoriu... după posibilităţi...
VERZEA: Ca la armată!… Unde e viaţa aia, fără griji!...
FELICIA: Mor... nu pot...
PAULA: Dă-i lui Casanova! Să vezi ce scapi de el.
FELICIA: Dar eu nu vreau asta iubiţică!... Doar îl mai programez!?!… Oh!
A văzut un cântar şi de îndată sare pe el. Negrea, Verzea, ceilalaţi vor să o înconjoare, dar ea-i întoarce. Nu le dă voie. Să aibă răbdare. Râd şi medicii bine dispuşi. Poate mai pică o subvenţie, un reportaj. Feli îşi scoate tocurile,
Dezamăgită. Citeşte cifrele...Tiponuţ este din ce în ce mai nervos, Paula încearcă ea să-l liniştească fără a-şi da seama ce e cu el! A scos un teanc de bani din valiză, noroc că sunt leii, nu dolarii!
TIPONUŢ:... Mă f... în ei de bani... îl pocnesc şi pe boss şi pe chinezi dacă nu le convine ceva... Domnu’ doctor daţi-mi voie să vă ofer un mic ajutor din partea unei întrepinderi care nu are problemele dumneavoastră...
NEGREA: Nu permit... trebuia să ne consultaţi! Înainte!
PAULA: Pardon?!?..
NEGREA: Asta e sfidare!... adică nu poate statul cu care aţi venit şi dai matale!
DOCTOR: Puteţi trece în altă zi...
TIPONUŢ: Dar dacă sunt aici, cred că necesităţile dvoastră sunt mai mari...
Mă acuz că nu m-am gândit să vă oferim nişte mobilier! Ecologioc!
NEGREA: Fără reclame că nu permit! Vedeţi interesul! Tot noi să plătim!
Afară... atâta machiavelism! Nu permit!... Cu un funcţionar public nimeni nu se joacă!! Răspund în faţa a mii de alegătorii!!!... Dl. colonel vă rog să interveniţi!
Colonelul Verzea, puţin şi el surprins, dar trebuie să-şi facă datoria, îl evacuează pe Tiponuţ. Şi urmează Paula. Felicia îi ignoră, cântarul o preocupă... Afară pe coridor, Paula explodează.
TIPONUŢ: Dl. colonel, mi s-au înmuiat picioarele de ce văd...
PAULA: Cum adică, nu are voie omul să facă ce vrea cu banii lui? Îl pun în prima pagină... să mor eu... îl desfiinţez!
VERZEA: Ei şi tu... dar când era să-i dea pe şest, ţipi că-i mită şi...
PAULA: Ascultă, domnu’ colonel, nu mă învăţaţi dvs....
TIPONUŢ: Sunt sincer, vă rog să mă credeţi...
VERZEA: Vă cred... Lăsaţi că vă împăcaţi... Mă’ Tunata! N-ai o ţigare?!?...
Stupefiată, Paula îşi aprinde ei o ţigare apoi face paşi singură pe coridor. Merge, merge, merge... Până a ajuns la o fereastră, pe care o deschide şi urlă cât o ţin plămânii!
PAULA: Mamă! mamăăăă! Mamă!...Oah!!!...
La capătul coridorului Tiponuţ, execută 13 flotări pedeapsă de la boss, căruia Negrea i-a raportat incidentul! “Să se înveţe minte! Dar se poate?!!!”
În laboratorul de informatică a unei şcoli de cartier, Negrea ţine un speach despre societatea informaţională computerizată! Ţânci îl ascultă încântaţi! “…peste câţiva ani îl veţi urmări pe cel ce vă va vorbi de pe ecranul computerului, fiecare va avea în faţă un procesor ce-i va permite să se exprime instantaneu...”. Felicia e iritată. Se tot uită pe ferestră. Lipsesc: Tipo, Verzea şi Paula. Negrea e roşu ca un gogoşar!
NEGREA: Unde o fi dispărut aiuritul ală cu bani! Face pe nebunu’ cu mine!?!
Ai zice că emoţiile i le crează laboratorul plin de computere: fiecare având şi un steguleţ cu un număr de cod!… Dar surpriză! Uite că se deschide uşa şi apar : Tiponuţ, Verzea, care-l introduce făcându-i curaj, Paula, mică, mică, mică, doar strecurându-se.
NEGREA: Ce faci, domnule? Te superi aşa? Hai măi, că mi-eşti simpatic! Dar nu puteam să stau aşa moale! Uite, să vezi ce minuni prin Pantelimon!
O profesoară îl meditează pe Negrea aşezat la catedră. Ceilalţi sunt în bănci printre elevi. Toată lumea butonează într-una! Copiii sunt maeştri. Porcărioarele
curg într-una!… “sex! no education!”... ”Fuck”... ”Regele petrolului din România!”... ”Mirela, ţi-au crescut prunele!... ”Vând prezervative galbene, cu gust de banane”... etc.… Toţi sunt veseli, doar Negrea e mai ursuz, în faţa profesoarei care-l învaţă şi-l invită să transmită ceva. Orice: “Căţeluş cu părul creţ / Fură raţa...” Ce nostim!... dar Negrea reuşeşte să fie sigur, să se concentreze, împotriva boabelor de orez cu care îl bombardează puştii şi la care, concentrat el nu reacţionează, şi-i trimite un mesaj Feliciei. “Strada Violetelor 5 bis! Ora 14.15! Ordin! STOP! Iubire nărăvaşă! STOP! Tulburelul tău scump şi drag care te adoră!” L-au trecut toate sudorile până s-a convins că nu-i recepţionează nimeni mesajul şi se poate şi el juca!
Dar Felicia dispare spre dezolarea sa cu Tiponuţ. Îl scoate din clasă. Chiar şi Paula a rămas mască...
Felicia l-a luat pe Tiponuţ şi urcă în fugă scările până ajung la ultimul nivel unde intră într-o clasă goală şi se dezlănţuie!
FELICIA: N-am mai intrat într-o clasă de zece ani! Eram oaia neagră a clasei! Sare cu picioarele pe catedră şi de acolo pe bănci, alergând, ţopăind într-una şi urlând:
FELICIA: “Mama mia! Varză! Păcat de sângele vărsat! Mămăligarilor! Ole! Ole! Sunt reporteriţă specială la Tele 2000! Aţi auzit? Adios logaritmi! Geografia ce cu dulce drag ţara ne-o învaţă mai corect decât bunul buzunar!… Aaaa! Basta! A!... A!... A!... noastră limbă română ce-i mai nostimă decât franceza în figuri neomologate şi visate din Germania până la Cercul Polar!...Pa!
M-am săturat! Am reuşit! Sunt TARE!
Toată agitaţia cu ţipetele ei de la etaj evident că deranjează alte clase, dar şi mica adunare din laboratorul de informatică în faţa căreia Negrea iarăşi perorează despre microprocesoare, ecologie, societăţi modulate! Priviri furişate de elevi, profesoare, Verzea pe care-l ţine pe loc Paula doar înfăşurându-i un fir în jurul unui nasture: De câţi ani eşti colonel? Negrea care îndură aceste poluări sonore cu stoicism imaginându-şi cum se va răzbuna pe Felicia şi cum îl va jumuli de bani pe Tiponuţ!...
Buff!... s-a spart catedra când a terminat de bătut pe loc Felicia. Hop! A sărit jos şi-l ia pe Tiponuţ în braţe! El e stupefiat! Ea îi ia diplomatul şi-l aruncă într-un colţ!
FELICIA: M-ai cucerit total când ai aruncat cu banii la spital!...
Îl învăluie cu braţele sărutându-l! El este toropit de ea. A închis ochii deşi atâtea primejdii sunt pe capul lui! Cineva îl învârte, învârte, ’nvârte... iar el ameţeşte... cu un suprem efort, pocnind ca şi pompa cu care acasă în baie desfundă closetul, Tiponuţ, reuşeşte să-şi deschidă ochii şi să-i vadă în faţa sa pe Doina încălecându-l dimineaţa, pe boss-ul cu un pistol îndreptat spre el, pe chinez ascuţindu-şi toporul de tranşat carnea...
E atât de dulce moartea când buzele Feliciei sunt lipite de ale sale, încât se simte iarăşi neajutorat şi toropit, închide ochii din nou, dar iarăşi pisăloaga de Doina apare pe scaun, în faţa sa la masă îi întinde unghiile pe care el trebuie să le facă cu acel roşu-sângeriu... o sărută mai agresiv pe Felicia care e terminată în braţele sale...
Buff, s-a lovit o uşă, de la parter! Iat-o pe Paula alergând pe scări în sus, iar Verzea după ea! Ea intră pe un coridor, el trece, dar revine, ea a intrat într-o sală de clasă, elevi, iese bâlbâindu-se, el după ea, se aleargă după bănci, ea mai tânără o ia în faţă şi dispare. Aleargă pe un alt coridor! O uşă întredeschisă! Buff! O cutie cu praf de ciment sau ce o mai fi îi cade în cap! Oh! Aceşti copii!!! Verzea după ea! Poate a intrat la toaletă. E de dame! Dar şcoala e cam goală, căci sunt ore! Intră dupa ea! Deschide profesionist o uşă! O puştioaică de şaisprezece ani îi zâmbeşte provocator:
FATA: Sunteţi în misiune?
VERZEA: Hmmm... (iese).
Coridorul gol pe care după alte clipe trece puştoaica admonestându-l cu un deget, linişte, nimeni şi apoi apare Paula. Verzea o trage profesionist şi o bagă într-o clasă goală. Paula nu se lasă şi-l admonestează cu poşeta!
PAULA: Laşule, labagiule! Idiotule! Te scot din poliţie!...
Nenorocire pentru Verzea! Noroc că a prins o clipă de răgaz şi o i-a pus o cătuşă cu care o leagă de mânerul unei ferestre! Dar Paula are încă idei. Îşi smulge un nasture cu mâna liberă, încearcă să se dezbrace, aruncă cu un pantof în Verzea, nu a cedat lupta!
PAULA: Am să ţip! Am să urlu! Am să spun că ai vrut să mă violezi! Sadicule! Pun eu ţiganii din Ferentari! Nemernicule!...
Deşi surprins, el nu ezită să-i cârpescă o palmă!
VERZEA: Tâmpito! Am un sindrom de insuficienţă la prostată pe cale nervoasă! De la o ciocnire în vamă... Îţi arăt certificatul!...
Paula începe să se smiorcăie!... El a redevenit umil...
Tiponuţ e încă în braţele Feliciei care îl dezlipeşte încet, lent, profesionist de ea. El e debusolat. Se duce, îşi ridică diplomatul, o priveşte lung şi izbucneşte!
TIPONUŢ: E prima oară! După nouă ani, cinci luni şi 1, 2, 3, 4... 17 zile că ţin o altă femeie în braţe şi o uit pe Doina! E prima oară când mă sărut cu o alta femeie! Realizezi? Ce nemernic sunt! Ce Casanova! Ce terchea-berchea!?! Dacă află Doiniţa?!?...
Feli doar râde, chicoteşte încântată şi iese în fugă pe uşă lăsăndu-l pe Tiponuţ nenorocit cu valiza sa cu bani. Mic de tot şi umil.
Verzea îi întoarce Paulei poşeta golind-o fără jenă. Rujuri, acte, notiţe, dar şi un rest dintr-un pachet nou-nouţ de bancnote. Dolari!
PAULA: M-a trimis şeful! I-a dat cineva o informaţie că se încearcă o măsluire la liciataţie la Primărie! S-au retras nişte suedezi. Câte sunt azi şi mâine? Una!
VERZEA: Păi şi de aia stressaţi lumea! Mă plimbi să fac turul Bucureştiului!
Nu-l anunţaţi pe primar! V-aţi mâncat publicitatea de aici pe anul ăsta!
PAULA: Prezenţa dvs. mi s-a părut benefică!
VERZEA: Ai înebunit? Să nu-mi zici că te-ai îndăgostit de mine!? Dl. consilier nu ştie nimic, patronaşii aşişderi nu reclamă nimic! Eu să fiu Robin Hood?!… Zi!
Înainte de a-i cârpi o altă palmă, privirea ei îl îngheaţă şi-i arată uşa unde Tiponuţ cu un pistol în mână îl somează din ochi! A îngheţat Verzea! Nu mai are nici o şansă! Imediat îi desface cătuşele Paulei: se scuză.
VERZEA: A fost o joacă! Ca la şcoală!... Infracţiunile împotriva organelor de ordine se pedepsesc drastic! Dublu!... Nu te prosti! Ce dracu?!?
Sub privirea de fier a lui Tiponuţ se retrage, iese mic ca un gândac...Tiponuţ îi zâmbeşte Paulei, dar continuă să rămână cu pistolul întins. Pentru o clipă, când privirile li s-au întâlnit, ea-l suspectează că a înnebunit! Că peste o clipa o va împuşca măcar să rămână cu banii sau pur şi simplu că a înnebunit! Ce fac banii ăştia!
PAULA: Dl. Tiponuţ... în viaţa mea nu am înşelat pe nimeni... am în grijă un nepot al unei surori care a murit pe stradă la Revoluţie... te respect enorm...
Un jet de apă colorată o stropeşte în ochi! Tiponuţ râde într--una! Ha! Ha, ha! ha!
TIPONUŢ: Ce ţi-am făcut! E plină şcoala de ele! Dacă caut îţi aduc unul adevărat!…
Aruncă arma pe ferestră!
Verzea intră cu Felicia în sala profesorală, unde consilierul Negrea se produce în faţa cadrelor didactice:
NEGREA: Fiţi atenţi cu cine votaţi că ăia vă vând cu pijama cu tot!!! Nu se dă votul aşa cu una cu două... ca o bere!... E ca o gagică de înşelător....când te aştepţi mai puţin şi întotdeauna cu cei mai buni amici!!!...
VERZEA: (în soaptă) Facem şi noi ce putem...
Părăsesc şcoala îmbarcându-se în coloana de maşini a lui Negrea... Paula apare în fugă pe poartă, dar uite că el, Tiponuţ, nu vine decât într-un târziu când toate maşinile au plecat! Respiră calm.
TIPONUŢ: La banii pe care îi car ar fi culmea să mai alerg după cineva!!!
Îi face cu ochiul ca şi cum ar şti ceva, un secret mic, mic, mic pe care i-l va spune probabil şi Paulei, surprinsă de siguranţa bărbatului. Pe cai!.... până una alta! Pe mobil, boss-ul a lăsat un mesaj!
BOSS: (off)... Ce faci? Arunci cu banii ca nababul! O sun pe Doiniţa! Îţi transmit unde să mergi. Revin!
TIPONUŢ (Paulei)... Astea sunt depăşite, la ora asta! Ce zi! Să ne ţinem tare!
Boss-ul este sub privirea rece şi precisă a trei chinezi printre care îl recunoaştem pe cel de la filtru primăriei.
BOSS: Dl. Tiponuţ, directorul de concepţie, a concernului Leorom... noi suntem creatorii mobilierului ecologic... avem ceva solicitări din zona asiatică… în principiu am fi interesaţi şi de alte colaborări... dl... Tiponuţ este la primărie... nu mi-a comunicat cu cine se întâlneşte... urmează să facem diseară o trecere în revistă a problemelor curente în care vor fi incluse...
Privindu-l ca prin sticlă, chinezul descoperă în spatele boss-ului, ceva, ce determină gazda să se întoarcă şi să constate că pe tapetul special din luxosul birou, un gândac imens şi îngrozitor de negru urcă peretele. Instantaneu boss-ul lasă mobilul ce-l ţinea lipit de ureche, extrage dintr-un sertar inferior al biroului un spray, marfă “from Germany”, cu care sare îndatoritor, rostogolindu-se ca o minge, să pulverizeze monstrul. Oaspetele îl opreşte cu sintagma: Ha ga-ma pa!
O mişcare-ordin unuia din oamenii ce-i formează evident garda de corp, care-şi deschide diplomatul, de unde dintr-un întreg arsenal, extrage o ţeavă de oţel, cu
care, suflă un minuscul proiectil-săgeată ce se împlântă în perete ucigând gândacul.
CHINEZUL : Dl. Tiponuţ Teodor?
BOSS-ul: ... Hm… sigur că da... dacă sunteţi vechi cunoştinţe... este la dl consilier Negrea...
Oaspeţii se retrag lăsându-l transpirat. Îl sună de îndată pe Tiponuţ, pe mobil.
BOSS-ul: Toderaş, eşti singur, fără nici o domnişoară?... ce colegi de facultate ai avut, fii atent că te caută trei chinezi... mici... şi iuţi ca ardeiul!...dl. Negrea ţi-a lăsat vorbă să te duci cu diplomatul la Hotelul Diplomaţilor, camera 313! Direct acolo mergi! Laşi valiza în camera goală după ce vei primi parola!.. Ne reîntoarcem în natură!
..........continuare, soon!
PAULA: Să nu mai mârâi nimic! Nu degeaba mi se spune “tunata”! Numai eu pot să încep o afacere de corupţie cu un nebun care are portmoneul gol că a fost la curve şi umblă pe jos că probabil l-a prins poliţia fără permis! Dar mergem înainte! Fără întrebări! S-a înţeles! Să asculţi de tanti că-ţi vrea binele!... Nu mă pune la încercare că te strâng de ouă!?!.. de nu ştii cum te cheamă! OK! Nu te speria că suntem împreună! Dansez cu tine! Tango, vals, cha-cha! Tot ce vrei! Dacă îţi vine vreo ideiuţă?... Neapărat o spui de îndată la tanti că te trezeşti că-ţi explodează mintenaş creieraşul!... Înţelegi?... Disciplină! Nu te mira! Că eu ştiu că asta e o chestie metafizică la români! Înţelegi?... Deci, întotdeauna eu conduc! EU, tunata!...Trei bărbaţi am avut care au crezut ei invers, se rugau şi seara şi dimineaţa să scape măcar cu divorţul! Au scăpat, dar când am vrut eu! Nu te speria! Fumezi? Încearcă!… Hai că sunt şi sentimentală şi tanti te place că altfel nu era aci! Înţelegi?... Cum mă vezi! Că eu ce am în guşe, am şi în căpuşe! Să vezi ce bairam o să iasă!...
În timpul acestui discurs masiv în care ea în primul rând ignoră circulaţia, concentrată asupra lui Tiponuţ, ea nu ezită să-l pişte, să-i cântărească muşchi, doar să-i facă ameninţător nişte semne, neezitând să se mai maimuţărescă ameninţător la diverşi şoferi pe lângă care maşina opreşte la vreo intersecţie!
Telefonul lui sună! Răspunde şi-l închide.
TIPONUŢ: Nevastă-mea!
Doina se întoarce spre Tiponuţ. Explodează! Panicată, Paula îi spionează din depărtare. Adversarul ei perorează, uităndu-se la Tiponuţ ca la o muscă!
DOINA: Unde umbli? Te sun de două ore!!! Ce-i cu mesajul tău! Ce-ai pus în lustră! Să nu-mi spui că o cameră video că te mănănc de urechi! Fii atent de ce te-am chemat! Dl. Moroşanu invocă în favoarea sa, pentru a demonstra mefienţa dnei de care este în curs de depărţire, ca un exemplu, obiceiul repetat al dânsei, atunci când dânsul era plecat din ţară, de a vidanja micile resturi menajere: zaţ cafea, şampanie, etc. pe flori! Probează aceasta cu unii din cactuşii pe care dna, recunoaşte, că-i utiliza în rendez-vous-urile amoroase, datorită tipologiei ei sado-masochiste de excepţie, însă fără nici o veleitate de a umili sau a se răzbuna pe proepinent!... Hai că am şi eu macho-ul şi mă distruge imediat!
În faţa juriului pe câte un suport special sunt vreo cinci cactuşi, iar pe masa avocatei o mulţime de fotografii-probe; cu măsurători, grafice, etc…
TIPONUŢ: Cactuşii sunt firi dificile... Ţepii sunt învelişul de protecţie.
DOINA: Tipo! Dă-mi o idee!…(in gănd) Florile il romanaţiază de-l tămpesc…
TIPONUŢ:..Plantelor nu le face bine schimbarea, chiar temporară de mediu.….
(off) Doina doar pare mai băţoasă ziaristă, dar de fapt e mai dulce…
DOINA: Dar cafeaua...
TIPONUŢ: E pur şi simplu un element de filtru suplimentar fără influenţă...
DOINA: OK! Înseamnă că pot să cer o expertiză! Ne vedem diseară! Pa!
Tiponuţ nu pleacă şi rămâne în spatele ei ca un câine udat de ploaie, speriat, timid şi umil. Îl urmăreşte pe adversarul de la bară al Doinei, un june-prim mândru avocat.
TIPONUŢ: (off): Cum s-o iau în misiunea mea?…Portarul de la seră m-a întrebat ce riscă cu un bacşiş la un inspector?
DOINA: De stat? N-am auzit niciodată de nici un proces! Îi dă din simpatie.
Tiponuţ încă rămâne. Priveşte tâmp încă floarea.
TIPONUŢ: Relaţia cu corpul doamnei e posibil să inducă stress cactusului!
DOINA: În pledoarie e dovada disponibilităţilor erotice... Pa!
Buff! Paula îl trage şi-l evacuează!
PAULA: Întârziem!
Verzea este în faţa biroului consilierului Negrea care aşezat la birou îşi leagă şi dezleagă fundiţa şiretului de la pantoful stâng. Apare şi dispare sub birou.
Verzea îl imită încercând să-i surprindă privirea.
VERZEA: M-a sunat şi acu’ o jumătate de oră că ştia... că şi ceilalţi v-au pregatit nişte bani....
NEGREA: Uluitor! Ce imaginaţie au gagicile astea din presă?... Eu nu ştiu nimic!
VERZEA: Ce să fac?
NEGREA: Controale, filtre, verificări... că se intră aici cu bombă, căţei şi cu ce nu vrei în primărie... dar fără violenţe, să nu fie o provocare...
Dintr-un dulăpior de la biblioteca imensă se deschide o uşiţă, face câţiva paşi o răţuşcă cu câţiva boboci: mac, mac, mac...
VERZEA: Hm... au fost nişte ţărani… aşa simţiţi, băieţi de comitet, de la Poieni, unde eu le-am făcut o şcoală anul trecut şi-ar vrea şi un drum...
Consilierul s-a ridicat, a deschis un alt dulăpior de unde se serveşte cu câteva boabe de porumb pe care le aruncă răţuştii ce o ia în braţe...
NEGREA: Tu ştii că eu nu iau nimic... dar Puia, nepoţica e înnebunită după desene animate: numai Donald vrea, e isteaţă... de Tom şi Jerry nu vrea să audă... mac… mac… mac, mac, mac... te rog să mă crezi că desenele animate formează o personaliate bătăioasă, nu bleagă şi mocofoană!... mac, mac, mac şi cu Verzea în cor...
VERZEA: Mac… mac... mac... Are ochi inteligenţi!
Vocalizează amândoi, mac, maaac, maaac!!!, când uşa se deschide şi apare secretara, dşoara “Dragon”.
VERZEA: Ce faci dragă? Nu baţi la uşă ?!?... Afară!!! E o înghesuială aici!?! Se urcă aştia pe mine! Noroc că eu sunt bine hrănit! Băiat de la ţară!..Dar de sub picioarele dragoniţei, un cârd de răţuşte apar unele după altele! Mac, mac,mac!!!
Tiponuţ intră în holul primăriei unde într-o îmbulzeală nemaipomenită încearcă să facă ordine Verzea! I-a aşezat pe oameni pe spirală într-o permantă mişcare în care solicitanţii bat pasul pe loc.
VERZEA: Am primit telefoane de la diferite organizaţii teroriste care demonstrativ sfidează statul de drept şi care au anunţat că vor pune un dispozitiv exploziv în primărie în această săptămână în care se împlinesc 37 de ani de la înfiinţarea detaşamentor locale de jandarmi... nişte idioţi!
Tiponuţ se aliniază după un chinez! Se aşteaptă pornirea filtrului care se pare nu a fost utilizat de multă vreme. Valiza chinezului trece prin filtru. Urmează a lui Tiponuţ.
CHINEZ: Hama-para-ta...
VERZEA: Hama-para-ta...
Inspectorul îl salută cu o plecăciune pe chinez. Urmează Tiponuţ.
VERZEA: Cum vă numiţi?
TIPONUŢ: Teodor Tiponuţ!?
VERZEA: Sunteţi rudă cu un actor, parcă... Horaţiu?
TIPONUŢ: Mi-a spus bunica ceva, poate el cu familia...?!?
VERZEA: Unde mergeţi?
TIPONUŢ: La domnul consilier Negrea Ioan!
VERZEA: În ce problema!
TIPONUŢ: O acţiune din campania de salvare a patrimoniului forestier român!
VERZEA: Felicitări! Soseşte civilizaţia! Succes!!!...
Ofiţerul de filtru îi întinde câteva fotografii tip radiografie a valizei lui Tiponuţ, similară cu cea a chinezului care o precede! Fiecare dezvăluie un conţinut în bancnote: lei, dolari, etc. Verzea aruncă fotografiile la gunoi!
VERZEA: La mine vine cineva aşa îmbrăcat?!? Mama măsii! Stop!…
S-a blocat intrarea şi se depărtează. Ofiţerul aleargă disperat după el!
OFIŢER: Filtrul rămâne blocat ?!??
VERZEA: Anulează toate audienţele de azi! ORDIN!?!
Tiponuţ păşeşte timid în biroul în care în faţa geamurilor deschise, consilierul, într-o ţinută sport se relaxează făcând sport pe o bicicletă specială, într-un colţ al biroului. Nu se jenează de Tiponuţ, îl invită să intre şi să se prezinte!
TIPONUŢ: Compania de mobilier Leorom este încântată să vă facă o ofertă.
NEGREA: Ce semnifică Leorom?
TIPONUŢ: Dorinţa companiei de a fi leul industriei de mobilă româneşti!
NEGREA: Te ascult! Iartă-mă, fac o pauză şi nu am vrut să te fac să aştepţi!...
Tocmai a terminat câteva sărituri şi urmează genoflexiunile! E într-o ţinută sportivă. Închide ferestrele. Inspiră, numai zâmbet, dar unul acru!
NEGREA: O poluare în oraşul ăsta! De câte ori îi spun primarului! Scapă-te de porcul ăsta de la curăţenie, că-i pus de adversari, nu face nimic, numa’ îţi mănâncă voturile,... bătrânul e prea sentimental şi nu-l scuipă!
TIPONUŢ: Putem face o oferta de mobilă ecologică primăriei!
NEGREA: Românii nu iubesc mişcarea, ascultă-mă pe mine, sunt puturoşi! Sunt leneşi! Nu le place sportul! Ca să-i mişti, pui cheiţa, o roteşti şi prrr, prrr, prrr! Jucărioare! Prrr, prrr...
TIPONUŢ: Este mobila mileniului următor!... A secolului XXI!
NEGREA: Noi nu sântem ca japonezii cu privirea aţintită în zarea viitorului! În fiecare dimineaţă mă intreb! Ce să mai fac? Ce lumină să le pun! Fac două infarcturi zilnic întrebându-mă cum să-i luminez ca Mesia?… Sufăr!...
Consilierul răsuflă întradevăr din greu... Lui Tiponuţ îi dau lacrimile!... E încă speriat!
Nu-şi poate uita misiunea! Pune servieta pe birou! Câteva ceasuri se pun să sune şi acum remarcăm mica colecţie a dlui Negrea! Îndatoritor Tiponuţ sare într-un picior încercând să salveze fiecare ceas. Negrea râde generos. Consilierul i se confesează!
NEGREA: Hm... mi-eşti simpatic... Din 1969! Când am absolvit prima promoţie contabili: Liceului Economic Caransebeş! Am fost primul şi am luat repartiţia la Întreprinderea de fire sintetice şi melasă Buhuşi! Haos! În zece zile am introdus disciplină de armată!... Infanterist!... Nimeni nu mai mişca în birou!... Numai în unghiuri drepte!... o viaţă e în ceasurile astea! Ăsta mi l-a dat dl. primar când
m-am instalat aici!... Mi-a zis, te rog să mă crezi textual, mă c... pe oricine din primăria asta, dar fără tine, Negruţu’ tatii nu stau un minut în clădirea asta!... Plec… Plec!... Înţelegi ce înseamnă loialitate?!?
TIPONUŢ: Este mobila care va salva pădurile!...
Consilierul fuge de el! A deschis un sertar, nu înainte de a-i face semn lui Tiponuţ să se întoarcă, pentru Dumnezeu şi cu servietă cu tot! Mai dă două boabe la raţe...
NEGREA: Am fost şi suntem risipitori! În spatele generozităţii, o neglijenţă crasă! Românul nu-i strângător ca elveţianul care adună banul din lumea întreagă!... un, doi, trei,… şi Negrea a trecut la fandări pe loc.Tiponuţ s-a apropiat. Încercând să-i vorbească, uneori îi imită mişcările! Crac! O cusătură de la pantaloni, dar Tiponuţ nu e bărbatul care să se plângă!
TIPONUŢ: Reproduce perfect mediul dorit de client: fie că este salcâm, tei…
Perorănd despre spiritul autohton, Negrea este “mesianic”, nemulţumit că “naţiunea” nu-l “înţelege, pe EL, cel cu privirea in “sus”, paranoicul nemulţumit de o cută a covorului, gata să-l şfăşie pe Tiponuţ, dacă nu-I dă o dată, servieta aceea cu bani, pe care însă nu poate să o ia, căci prin circuitul închis de televiziune, cei doi sunt sub ochii lui Negrea&Paula.
NEGREA: Nu ne interesează autenticul! Copiem! Mc Donald’s! Coca-Cola! Shell! Toate alterează spiritul autohton! Europa se apără! România, NU!
TIPONUŢ: Testele făcute de companie au demonstrat că mobila are un efect pozitiv asupra a 159 de afecţiuni: stress, reumatism, ulcer, hepatită, etc. Credem că pentru funcţionarii primăriei va fi ca o mană cerească...
Consilierul respiră relaxat. Se uită de sus la trecătorii ce furnică strada. Îi face semn lui Tiponuţ, să deschidă un sertar, repede, el nu prea are de gând să coboare de pe scaun, iar Tipo deschide şi închide sertarele unul după altul, descoperind printre altele: o ceapă, o revistă Penthouse, acele şi dopurile pentru undiţa de pescuit, etc.... până descoperă un ochean, ceva mai răsărit, pe care, precis, expert, Negrea şi-l pune la ochi şi priveşte în lungul bulevardului la fluxul fără oprire de trecători!
NEGREA: Uită-te la ei! Viermii! Aleargă! Numai să mănânce! Importantă e chenzina de două ori pe lună! Nu fac sport, nu mănâncă corect, sunt neglijenţi! Iar EU, noi de aici, să gândim, să planificăm, iar ei nu vor să execute! Înţelegi? Nu sunt disciplinaţi! Noi ne pierdem în istorie!...Urăsc oraşul ăsta! Murdărie, haos, isterie... Cunoşti bucătăria japoneză?... Ai observat arhitectura?... Disciplina!?! Ai auzit de samurai?... de filozofia lor?... de…
TIPONUŢ: Nu credeţi că ar trebui să ne reîntoarcem în natură!
NEGREA: Dl. Tiponuţ, ai făcut armata?
TIPONUŢ: Da! Să trăiţi! La Regimentul de tancuri de la Lipova!
NEGREA: Bravo! Am auzit! Duminica în învoiri mergeai la Nely-cur de fier!
TIPONUŢ: Nu să trăiţi, că eram deja logodit!
NEGREA: Drepţi! Culcat!...
Printr-un circuit de televiziune Verzea şi Paula îi urmăresc pe cei doi. Ea-şi aprinde concentrată o ţigare. El o anunţă cu satisfacţie:
VERZEA: În primărie nu se fumează!
PAULA: Dar sex?
VERZEA: Bhffr… Ce vrei să insinuezi?... Cred că s-au împrietenit!
În cameră Tiponuţ înaintează târâş sub privirile lui Negrea, încă cocoţat pe scaun cu binoclul la ochi! Paula nu prea înţelege multe. Abia apucă să-i mai răspundă lui Verzea.
PAULA:... Eram curioasă câţi bărbaţi au mai rămas!!!
Consilierul s-a aşezat în scaunul mobil şi continuă să peroreze jucându-se cu un cub Kubik. Rezolvarea unei feţe monocrome îi creează probleme.
NEGREA: Men sana in corpore sano! Eu rămân pe baricade! Nu pot părăsi acest infern ucigător în care diavolul în fiecare dimineaţă ştie că are atâţia sorţi de îzbândă!... iar noaptea adoarme sfârşit de câtă roboteală i-au dat mârlanii!?! Tiponuţ nu rezistă ispitei şi-i ia cubul pe care în câteva secunde îl rezolvă. Consilierul îi dă peste mâini furios! Aruncă cubul în camera tv!
NEGREA: Fără vedetisme! Fără televiziune! De aia ne ratăm destinul! AFARĂ!
Tiponuţ aşezat pe “tron” vorbeşte la telefon cu boss-ul său!
BOSS-ul : Tiponuţule, stai pe aproape! Am vorbit cu dl. Negrea! I-a plăcut de tine, dar nu ţi-a confirmat parola din alte motive! Stai pe lângă el şi urmează-l că se rezolvă! Aveam eu ceva emoţii, dar m-am liniştit!
TIPONUŢ: Credeţi că este necesar? Am nişte reţineri!
BOSS-ul: Fugi de aici! Dar aşa sunt jocurile! Hai nu fi copil că mingea e la noi şi dăm gol!
TIPONUŢ: Mi-e puţin teamă de dl. Negrea să nu aibă anumite preferinţe de altă natură... dvoastră ştiţi cât îmi iubesc eu soţia!
BOSS-ul: Teo, dragă ce copil eşti, fii tu liniştit că ăsta-i un curvar de primă clasă! E nebun după gagici... N-are treabă cu tine...
TIPONUŢ: Mi s-a ridicat maşina din parcare!
BOSS-ul: Păi, de ce nu spui! S-a făcut! Las că mă ocup eu de ea şi ţi-o trimit la primărie!...
Tiponuţ se ridică de pe tron... Un nou ţiuit de telefon. Scoate aparatul! Ah! Nu e al lui! E cineva dintr-o cabină vecină!
VOCE (off): Nu pot! Sunt într-un “meeting”!!!
În maşina sa, consilierul Negrea îşi deschide servieta-diplomat din care extrage sandwich-ul pus de soţia sa. Pâine-prăjită şi brânză. Nu-i place mirosul. Îl aruncă la o intersecţie. Îşi trimite şoferul care-i aduce un “marele-mac”. Muşcă cu poftă...
Tiponuţ visează în maşina sa urmărindu-l pe consilier. Câţiva puşti îi curăţă parbrizul. Cu gândul că face o şotie, fără să privească, Tiponuţ, deschide servieta. Îi întinde o bancnotă. O puştoică o ia şi fericită şi-o lipeşte de frunte. Tiponuţ este stupefiat. Deschide diplomatul şi îl descoperă plin cu DOLARI!!!! Ce de verzi! Figura chinezului îi zâmbeşte în retrovizor. Îngheaţă! În spate este colonelul cu Paula!?! Îngrozitor!...
În cealaltă maşină colonelul conduce având-o alături pe Paula.
PAULA: Bagă în viteză! Iar o freci...
VERZEA:...Ce mai face şeful tău?... Mă tot intreb dacă nu visez?
PAULA: Pentru că eşti aşa de amabil la dispoziţia mea?
VERZEA: Tot cu aia mică, Coca?... Cine o să pice în oală din toată nebunia asta?
PAULA: Dacă dă cărniţă fata? Ce-ai cu ei?... Ia zi, tu... De ce nu poţi să-l anunţi pe primar că planează anumite bănuieli asupra dlui. Negrea. Îl înlocuieşte altcineva; că n-o fi sfârşitul lumii! Urmăreşte cazul! Că-mi spune mie o păsărică că băieţii de la Metalmob pregătesc şi ei ceva! Mai vedem noi!
VERZEA: Fără flagrant nu se poate! Ca-ntr-o căsnicie!?!
PAULA: Flagrantul e ceva de felul ăsta?...
Provocator îşi desface picioarele...
VERZEA: Tot, “Tunata”!...
Îngrozit, Verzea accelerează! Din spate, chinezii îl claxonează enervându-l. Cum trece de un agent de circulaţie, Verzea îi face un semn scurt... Maşina chinezilor va trage pe dreapta. Un chinez se agită în jurul agentului care le verifică stopurile în timp ce echipa Tiponuţ, Verzea, compania, se depărtează!
Tiponuţ este în sala mare a parlamentului. Negrea este undeva jos la prezidiu. Îi zâmbeşte şăgalnic. Verzea şi Paula nu i-au ajuns. Tiponuţ se aşează pe un loc. Alături de el un parlamentar joacă pocher pe leptop. Nici nu-l vede pe Tiponuţ. Un altul trece pe lângă el. Îi face loc. Parcă ara o altă geantă diplomat. O deschide instantaneu. Înăuntru un reţetar de accesorii de pescuit. O fi vreo modă! Oh! Şi e mai grea valiza-diplomat! Tiponuţ a pornit după “pescarul incognito”! A sesizat şi acesta ceva! Încearcă să deschidă valiza. Tiponuţ e lângă el. O reschimbă! Alături un bătrânel mănâncă sandwich-ul. Îşi extrage din geantă o solniţă.
DEPUTAT: Sarea elveţiană e perfectă pentru ulcer!?!
Negrea iese din sala şi o ia pe coridoare. Tiponuţ după el. Grăbit. Pe Negrea îl opreşte o gagică. Pe Tiponuţ un alt parlamentar.
DEPUTAT: Înapoi în sala la vot că intră articolul 124! Dacă nu se votează nici azi nu mai pupă nimeni vânătoarea în Bucegi!... Vă spun la moşu’!!!
Tiponuţ aleargă după Negrea. L-a pierdut. E disperat. Sus, jos, pe scări. O reîntâlneşte pe gagica oprită anterior. Dă din umeri. Tiponuţ se enervează, fără să vrea o bruschează! O poşetă în cap! “Beţivule”!... Asta era! Tiponuţ aleargă pe scări. Intră în bufet. Sunt în bufetul parlamentului în trei grupuleţe mici care se ignoră şi se urmăresc totodată. Consilierul a întâlnit-o pe Felicia, o colegă din presă a Paulei.
Verzea este tot cu Paula, care se mai fâţâie de colo-colo întâlnind diferite personalităţi. Tiponuţ e singur.
CONSILIERUL NEGREA: Ce mai face televiziunea?
FELICIA: Prost! Vă dam pe post şi voi ne abandonaţi!?!
NEGREA: Şi eu am probleme!
FELICIA: Foarte bine! Noroc că ai apărut că altfel mergeam peste tine!
NEGREA: Ce-i cu casa?
FELICIA: Nenorocire! Dobitocul de primar mi-a dat garsonieră!
NEGREA: Eu i-am spus de apartament!
FELICIA: Nu-i nimic! Până se rezolvă, te-am tăiat de la porţie!
NEGREA: Iubire nu mă mai chinui că numai nervi am de azi dimineaţă...
FELICIA: Las că măcar simţi şi tu că trăieşti... vai cât sunt de nenorocită...
trebuie să-mi găsesc pe altcineva... mai tânăr... mai generos… mai energic...
NEGREA: Mă ucizi...
FELICIA: Cineva mai sensibil… hm...
Zâmbeşte că l-a descoperit pe Tiponuţ, dar acesta a fost abordat de un parlamentar. Răcit, care îşi schimbă metodic vata din urechi. Are în valiză o grămădă de seturi.
DEPUTAT: Le tot spun la aştia să nu mai dea aerul condiţionat aşa de tare că răcim de nu ne vedem... stai toată ziua în nişte curenţi la comisie...
TIPONUŢ: E foarte periculos...
DEPUTAT: Eu nu mai particip... le-am spus... Păi se poate... toată sesiunea răcit... familia s-a îmbolnăvit... că se ia... nu se mai poate.
TIPONUŢ: Aţi încercat nişte ceaiuri?
DEPUTAT: Dixit! Nimic nu merge... Numai vata! În urechi! Am şi linişte că şi aşa numai prostii aud toată ziua... Aud cât vreau, ca la radio!... Am încercat eu să-i mai motorizez pe băieţi dar nu se poate...
În cealaltă parte, lui Verzea i s-a făcut foame. Consultă nota de comandă.
VERZEA: Paula, tu nu iei un şniţel? Măcar să mâncăm ceva dacă tot ne învârtim pe aici!
PAULA: Ia o bere că mi s-a făcut sete...
VERZEA: Tu poţi, dar eu nu!... că cine ştie ce se mai scrie...
PAULA: Hai, măi fii mai vesel! Zi un banc!
VERZEA: Cu olteni!?!
PAULA: Cu ce vrei tu numai să se râdă...
VERZEA: Ştii care e culmea frigidităţii?
PAULA: Hm… care?
VERZEA: Şi zice “EA” lui “EL” în timp ce el acţionează: Dragă, ori o bagi, ori o scoţi! Da’ nu mai da atâta din popou că mă enervezi!
PAULA: Ha! Ha! ha, ha, ha! Te-am pupat! Iau eu taurul de coarne!...
Zâmbind, Paula se apropie de masa consilierului! Felicia fumează cu graţie...
PAULA: Ce face domnul consilier? Primăria se implică în viaţa parlamentară?...
NEGREA: Încercă să-i mai ajutăm! Să le creem nişte condiţii mai bune!... Computere, birotică, logistică...
PAULA : Aveţi resurse? Aţi stâns la ciorapi? Mai ciupiţi, de colo, colo?…
NEGREA: Săracie, dar se mai găseşte că doar e vorba de binele ţării...
FELICIA: Paula! Tu te-ai mai îngrăsat? Cum faci dragă că eu nu pot să pun un gram şi am un minus de două kile...
PAULA: Cu sentiment!... Altfel eu nu pot!...
NEGREA: D’şoara Paula este o luptătoare...
Ea a plecat şi-l abordează pe Tiponuţ:
PAULA: Ce faci dragă, nu mai fi aşa crispat! Te-am adus în lumea bună! Imediat te lansez!
TIPONUŢ: Nici nu-ţi dai seama în ce bucluc am intrat...
PAULA: Fii atent că pe aici fluieră microfoanele...
TIPONUŢ: Înnebunesc...
PAULA: După! Mai ai puţină răbdare!...
TIPONUŢ: Sunt un nemernic! Doina ar fi îndreptăţită să divorţeze!...
PAULA: Te-ai casătorit din dragoste?
TIPONUŢ: Ce vrei să insinuezi?!?
PAULA: Sunt curioasă cum ai cerut-o de soţie?
TIPONUŢ: Ne ştiam din şcoală...
PAULA: I-ai spus versuri?
TIPONUŢ: De unde ştii?
PAULA: Oh, eşti delicios!... îi trimite o bezea, jucându-se cu o măslină.
Negrea dă semne de plecare. Se consultă cu un deputat. Îi oferă pe furiş un plic.
NEGREA: Mă duc să inaugurez un corp nou de clădire la spitalul judeţean.
Apoi sunt la o şcoală din Pantelimon!... Îmi trebuie cărniţă! Ard, explodez!!!
FELICIA: Trebuie să fug la redacţie!
NEGREA: Tu-l ştii pe idiotul ăsta care e cu Paula?... Hai că fac rost de o
cheie în zonă!... Mă ucizi! Înţelegi că nu pot lucra toată ziua după ce te văd?
Numai la tine îmi fuge mintea! Tu nu te gândeşti câte responsabilităţi am? Oraşul!
FELICIA: Dragă, dacă nu poţi să-mi asiguri un minim necesar renunţă!
Iar vrei să vin cu prosopul în geantă?... E simpatic, are un aer...
NEGREA: Ţine-te după mine! Urgenţă! Şcoala 128!... Sunt încins!
Negrea dispare în pripă. Felicia îşi lasă numărul de telefon Paulei, de care Verzea încearcă să scape. “Nu se întâmpla nimic”.
FELICIA: De unde l-ai scos pe cavaler?
PAULA: Mare patron de fabrică de cherestea! Intru în afaceri!!!
FELICIA: Să nu te deochi!..Aştia care vin din pădure se zice...
PAULA: Încă nu l-am încercat! Primele semnale sunt încurajatoare...
FELICIA: Ce semnale?!? Bagă tare, că zboară păsărica!
Tiponuţ a rămas singur... Observă o delegaţie asiatică ce trece pe un coridor şi se panichează. Se ascunde după o coloană!... Îl descoperă Paula care-l ia de braţ. Iată-i la maşină! Toţi s-au cărat!...
Tiponuţ conduce agitat. Îi face scandal lui Paula. În spate pe banchetă este deschis diplomatul plin cu dolari! Din când în când Tipo scoate un teanc pe care îl bagă în ochii Paulei! Gesticulează! Foarte agitat.
TIPONUŢ: Sunt dolari! Verzi! Sunt ai chinezilor care umblă după noi prin Bucureşti! Nu se lasă! Ai auzit de energiile negative?!? De Yin şi Yang?
PAULA: Incredibil! N-am văzut în viaţa mea atâţia bani!
El e disperat! Maşinile care vin din faţă îl claxonează când o ia pe banda opusă!
TIPONUŢ: Eu nu vreau să mă mai bag! Nu vreau să ajung să umblu tranşat
într-o valiză! Aştia au filozofia lor! Imediat îţi taie un picior!
PAULA: Îl anunţ pe Verzea!
TIPONUŢ: Ca să zică că i-am turnat?
PAULA: Păi atunci hai să aşteptăm, că vin ei!
TIPONUŢ: Ai înnebunit? Eu am familie! Copil! Au să-l vândă în Taiwan!
PAULA: Linişteşte-te, linişteşte-te...
TIPONUŢ: Înnebunesc! Tunata! Hm! Doina! Îţi dai seama în ce primejdie e?
PAULA: Poate ei dacă dau peste ea!
TIPONUŢ: Uite ce e... nu-ţi permit... Te dau jos!
PAULA: Lasă-mă că toate se aranjează!... Easy!...
TIPONUŢ: Nu se poate! De ce n-am stat cuminte în banca mea! Capul, mâna, picioarele! Dumnezeule! Ce o să-mi facă! Ca la măcelărie!..
PAULA: Termină! Tu ca tu, dar pe mine în ce căcat m-ai băgat!
S-a întors, a luat două, trei pachete de dolari pe care le bagă în dessous-uri, chiloţi, etc., fără probleme, îl dirijează pe Tiponuţ prin câteva străduţe, coboară, fără a uita să-i acorde o bezea zgomotoasă, dar şi să-i ordone să o aştepte acolo! Tiponuţ o aşteaptă rozându-şi unghiile! Iat-o apărând cu un alt diplomat plin cu lei! A schimbat micul teanc de valută! Au două valize! Să înnebuneşti! A doua va fi inscripţionată cu rujul: un micuţ L(eorom sau lei)!
Consilierul taie panglica unei secţii de chirugie plastică. Aparatură modernă. Osciloscoape, tubulatură, etc.… Diferiţi bolnavi împachetaţi în diferite pansamente albe. Unul care este introdus simbolic, primul după ce panglica se taie. Mormăie ceva. Nu-i observăm decât ochii!
NEGREA: Întotdeauna sunt emoţionat când văd suferinţa... trebuie dăruire, putere de sacrificiu ca să reuşeşti să alini...
Îl priveşte semnificativ pe Tiponuţ, întrebător pe Verzea, o evită pe Paula care chicoteşte. Îşi face cu sfială o mică cruce şi avansează prin salon însoţit de medici.
MEDIC: Este foarte important să nu ni se blocheze fondurile! Procesul de aprovizionare cu sânge, piele, etc. este zilnic... Stoparea este catastrofală!
NEGREA: Sunteţi prima prioritate! Sunaţi dacă intervine ceva... Cum ajung aici?
MEDIC: Explozii... 90% urmare arsurilor... 45% urmare unor conflicte pur umane... Gelozia face ravagii! Dar şi modificări de ţesut cerute de pacienţi...75% facial...
NEGREA: Precis sunt femei... Ce spuneţi duduia Paula?
MEDIC: Ah doar 55%... Nu putem acoperi cererile masculine de transplant
capilar... o chelie costa cam 20000 de dolari... o calviţie e vreo 2000... e scumpă viaţa, dar cereri avem până în anul 2005, primăvara...
Tiponuţ aruncă câteva priviri curioase care-l sperie pe Negrea. Medicul îi observă interesul şi nu ezită să-l informeze. Căci e doar tot din suită. Îi prezintă paleta de culori.Toţi se bulucesc admirând diferite nuanţe, amintiri pentru unii
cu probleme, grea e viaţa în ţara asta, oftează unii, medicul e foarte mândru de colecţie.
MEDICUL : De la Roşu de Moscova, la Negru Satanic. Avem chiar şi pe cale de şampon... blond de Cupa Mondială... noi am dat pigmentul pentru băieţii de la naţională... în unele cazuri... de importanţa naţională... putem sări peste rând.
TIPONUŢ: Plata se face înainte?...
NEGREA: Tovarăşu’ Tiponuţ, hmm...
DOCTOR: E foarte inteligentă întrebarea! Practicăm decontarea finală ţinând cont de cât este de mulţumit pacientul de rezultat... chiar dacă el a fost mai confuz... că unii nici nu ştiu ce să ceară... îi influenţează, nu soţiile, ci amantele, 59,85% din populaţie care practică o formă mai mult sau mai puţin hibridă de relaţie… hm... amoroasă...
PAULA: Încearcă un şaten, dar creţ!
TIPONUŢ: Genial! Ce spuneţi domnu’ Negrea?
NEGREA: Fiţi atenţi domnilor pe ce bani mizaţi!...
DOCTOR: Şaten-creţ de Paris e foarte scump... dar vă pot obţine o reducere de sărbători... să mai treceţi pe aici...
NEGREA: Domnu’ doctor! Nu avem timp de fiţe! Prezentaţi cazurile grave că e televiziunea cu ochii pe noi...
Felicia s-a strecurat şi ea admirând nuanţele de culori. Nici nu-l ascultă. Încearcă o monstră sub braţ! Chicoteşte provocator. Ce succes ar avea...
FELICIA: M-ar interesa culoarea vântului turbat... hm... nu pe cap că acolo
n-am probleme...
DOCTORUL: Programaţi-vă!....În week-end pentru cei care au servici...
TIPONUŢ: Dl. Colonel, dvoastră m-aţi mai recunoşte cu plete... nu ştiu soţia...
E prea de tot şi Negrea explodează. E vânăt şi chiar crede că idiotul ăsta o să deschidă servieta şi o să îşi facă o comandă pe banii săi! Pe care el nu poate să-i aibă de vreo trei ceasuri! Aleargă cu poliţia, presa şi televiziunea ca să rămână cu buzele umflate!
NEGREA: Dar nu vrei, domnule să încetezi! Numai probleme personale! Noi reprezentăm banul public, al cetăţeanului care dă impozite şi vrea şi el nişte asigurări, ceva drepturi, că nu-i dă de ochi frumoşi... ştii matale ce greu e să-i
strângi acum când tot românul e în tranziţia asta oarbă!?!...
VERZEA: Tranziţia! Asta e! Domnu’ doctor, dar sunteţi rentabili, de ce nu vă privatizaţi...
DOCTOR: Ne-am gândit! Numai cu Mebo! Am propus la minister să luăm şi o secţie mai putin rentabilă...
PAULA: Cum ar fi...? Cu inima?
DOCTOR: Oh nu, acolo or crapa, or scăpa, dar nu sunt variaţii de comenzi.
NEGREA: Atunci?
DOCTOR: Gipsurili, cum le zic aştia mai coloraţi, că ghiaţa nu alege, că-i mârlan sau ministru, iar apoi tot trebuie să te ocupi de el...
VERZEA: Corect!
DOCTOR: Vă prezint... o secţie pentru care aşteptăm nişte subvenţii!
NEGREA: Să vedem, mai repejor că mai am şi o şcoală până’n prânz...
Iată-i peste câteva momente vizitând secţia fracturi a spitalului cu bolnavi câte trei prin paturi. Pereţi coşcoviţi, asistente surprinse pe care doctorul le linişteşte...
DOCTOR: Încă e bine că sunt toţi în paturi... când dă îngheţul ajung pe scări!
O bucătăreasă apare cu un cărucior de mâncare. Paula îi provoacă să guste tocăniţa.
NEGREA: Consitentă... Eh… nu e sanatoriu... după posibilităţi...
VERZEA: Ca la armată!… Unde e viaţa aia, fără griji!...
FELICIA: Mor... nu pot...
PAULA: Dă-i lui Casanova! Să vezi ce scapi de el.
FELICIA: Dar eu nu vreau asta iubiţică!... Doar îl mai programez!?!… Oh!
A văzut un cântar şi de îndată sare pe el. Negrea, Verzea, ceilalaţi vor să o înconjoare, dar ea-i întoarce. Nu le dă voie. Să aibă răbdare. Râd şi medicii bine dispuşi. Poate mai pică o subvenţie, un reportaj. Feli îşi scoate tocurile,
Dezamăgită. Citeşte cifrele...Tiponuţ este din ce în ce mai nervos, Paula încearcă ea să-l liniştească fără a-şi da seama ce e cu el! A scos un teanc de bani din valiză, noroc că sunt leii, nu dolarii!
TIPONUŢ:... Mă f... în ei de bani... îl pocnesc şi pe boss şi pe chinezi dacă nu le convine ceva... Domnu’ doctor daţi-mi voie să vă ofer un mic ajutor din partea unei întrepinderi care nu are problemele dumneavoastră...
NEGREA: Nu permit... trebuia să ne consultaţi! Înainte!
PAULA: Pardon?!?..
NEGREA: Asta e sfidare!... adică nu poate statul cu care aţi venit şi dai matale!
DOCTOR: Puteţi trece în altă zi...
TIPONUŢ: Dar dacă sunt aici, cred că necesităţile dvoastră sunt mai mari...
Mă acuz că nu m-am gândit să vă oferim nişte mobilier! Ecologioc!
NEGREA: Fără reclame că nu permit! Vedeţi interesul! Tot noi să plătim!
Afară... atâta machiavelism! Nu permit!... Cu un funcţionar public nimeni nu se joacă!! Răspund în faţa a mii de alegătorii!!!... Dl. colonel vă rog să interveniţi!
Colonelul Verzea, puţin şi el surprins, dar trebuie să-şi facă datoria, îl evacuează pe Tiponuţ. Şi urmează Paula. Felicia îi ignoră, cântarul o preocupă... Afară pe coridor, Paula explodează.
TIPONUŢ: Dl. colonel, mi s-au înmuiat picioarele de ce văd...
PAULA: Cum adică, nu are voie omul să facă ce vrea cu banii lui? Îl pun în prima pagină... să mor eu... îl desfiinţez!
VERZEA: Ei şi tu... dar când era să-i dea pe şest, ţipi că-i mită şi...
PAULA: Ascultă, domnu’ colonel, nu mă învăţaţi dvs....
TIPONUŢ: Sunt sincer, vă rog să mă credeţi...
VERZEA: Vă cred... Lăsaţi că vă împăcaţi... Mă’ Tunata! N-ai o ţigare?!?...
Stupefiată, Paula îşi aprinde ei o ţigare apoi face paşi singură pe coridor. Merge, merge, merge... Până a ajuns la o fereastră, pe care o deschide şi urlă cât o ţin plămânii!
PAULA: Mamă! mamăăăă! Mamă!...Oah!!!...
La capătul coridorului Tiponuţ, execută 13 flotări pedeapsă de la boss, căruia Negrea i-a raportat incidentul! “Să se înveţe minte! Dar se poate?!!!”
În laboratorul de informatică a unei şcoli de cartier, Negrea ţine un speach despre societatea informaţională computerizată! Ţânci îl ascultă încântaţi! “…peste câţiva ani îl veţi urmări pe cel ce vă va vorbi de pe ecranul computerului, fiecare va avea în faţă un procesor ce-i va permite să se exprime instantaneu...”. Felicia e iritată. Se tot uită pe ferestră. Lipsesc: Tipo, Verzea şi Paula. Negrea e roşu ca un gogoşar!
NEGREA: Unde o fi dispărut aiuritul ală cu bani! Face pe nebunu’ cu mine!?!
Ai zice că emoţiile i le crează laboratorul plin de computere: fiecare având şi un steguleţ cu un număr de cod!… Dar surpriză! Uite că se deschide uşa şi apar : Tiponuţ, Verzea, care-l introduce făcându-i curaj, Paula, mică, mică, mică, doar strecurându-se.
NEGREA: Ce faci, domnule? Te superi aşa? Hai măi, că mi-eşti simpatic! Dar nu puteam să stau aşa moale! Uite, să vezi ce minuni prin Pantelimon!
O profesoară îl meditează pe Negrea aşezat la catedră. Ceilalţi sunt în bănci printre elevi. Toată lumea butonează într-una! Copiii sunt maeştri. Porcărioarele
curg într-una!… “sex! no education!”... ”Fuck”... ”Regele petrolului din România!”... ”Mirela, ţi-au crescut prunele!... ”Vând prezervative galbene, cu gust de banane”... etc.… Toţi sunt veseli, doar Negrea e mai ursuz, în faţa profesoarei care-l învaţă şi-l invită să transmită ceva. Orice: “Căţeluş cu părul creţ / Fură raţa...” Ce nostim!... dar Negrea reuşeşte să fie sigur, să se concentreze, împotriva boabelor de orez cu care îl bombardează puştii şi la care, concentrat el nu reacţionează, şi-i trimite un mesaj Feliciei. “Strada Violetelor 5 bis! Ora 14.15! Ordin! STOP! Iubire nărăvaşă! STOP! Tulburelul tău scump şi drag care te adoră!” L-au trecut toate sudorile până s-a convins că nu-i recepţionează nimeni mesajul şi se poate şi el juca!
Dar Felicia dispare spre dezolarea sa cu Tiponuţ. Îl scoate din clasă. Chiar şi Paula a rămas mască...
Felicia l-a luat pe Tiponuţ şi urcă în fugă scările până ajung la ultimul nivel unde intră într-o clasă goală şi se dezlănţuie!
FELICIA: N-am mai intrat într-o clasă de zece ani! Eram oaia neagră a clasei! Sare cu picioarele pe catedră şi de acolo pe bănci, alergând, ţopăind într-una şi urlând:
FELICIA: “Mama mia! Varză! Păcat de sângele vărsat! Mămăligarilor! Ole! Ole! Sunt reporteriţă specială la Tele 2000! Aţi auzit? Adios logaritmi! Geografia ce cu dulce drag ţara ne-o învaţă mai corect decât bunul buzunar!… Aaaa! Basta! A!... A!... A!... noastră limbă română ce-i mai nostimă decât franceza în figuri neomologate şi visate din Germania până la Cercul Polar!...Pa!
M-am săturat! Am reuşit! Sunt TARE!
Toată agitaţia cu ţipetele ei de la etaj evident că deranjează alte clase, dar şi mica adunare din laboratorul de informatică în faţa căreia Negrea iarăşi perorează despre microprocesoare, ecologie, societăţi modulate! Priviri furişate de elevi, profesoare, Verzea pe care-l ţine pe loc Paula doar înfăşurându-i un fir în jurul unui nasture: De câţi ani eşti colonel? Negrea care îndură aceste poluări sonore cu stoicism imaginându-şi cum se va răzbuna pe Felicia şi cum îl va jumuli de bani pe Tiponuţ!...
Buff!... s-a spart catedra când a terminat de bătut pe loc Felicia. Hop! A sărit jos şi-l ia pe Tiponuţ în braţe! El e stupefiat! Ea îi ia diplomatul şi-l aruncă într-un colţ!
FELICIA: M-ai cucerit total când ai aruncat cu banii la spital!...
Îl învăluie cu braţele sărutându-l! El este toropit de ea. A închis ochii deşi atâtea primejdii sunt pe capul lui! Cineva îl învârte, învârte, ’nvârte... iar el ameţeşte... cu un suprem efort, pocnind ca şi pompa cu care acasă în baie desfundă closetul, Tiponuţ, reuşeşte să-şi deschidă ochii şi să-i vadă în faţa sa pe Doina încălecându-l dimineaţa, pe boss-ul cu un pistol îndreptat spre el, pe chinez ascuţindu-şi toporul de tranşat carnea...
E atât de dulce moartea când buzele Feliciei sunt lipite de ale sale, încât se simte iarăşi neajutorat şi toropit, închide ochii din nou, dar iarăşi pisăloaga de Doina apare pe scaun, în faţa sa la masă îi întinde unghiile pe care el trebuie să le facă cu acel roşu-sângeriu... o sărută mai agresiv pe Felicia care e terminată în braţele sale...
Buff, s-a lovit o uşă, de la parter! Iat-o pe Paula alergând pe scări în sus, iar Verzea după ea! Ea intră pe un coridor, el trece, dar revine, ea a intrat într-o sală de clasă, elevi, iese bâlbâindu-se, el după ea, se aleargă după bănci, ea mai tânără o ia în faţă şi dispare. Aleargă pe un alt coridor! O uşă întredeschisă! Buff! O cutie cu praf de ciment sau ce o mai fi îi cade în cap! Oh! Aceşti copii!!! Verzea după ea! Poate a intrat la toaletă. E de dame! Dar şcoala e cam goală, căci sunt ore! Intră dupa ea! Deschide profesionist o uşă! O puştioaică de şaisprezece ani îi zâmbeşte provocator:
FATA: Sunteţi în misiune?
VERZEA: Hmmm... (iese).
Coridorul gol pe care după alte clipe trece puştoaica admonestându-l cu un deget, linişte, nimeni şi apoi apare Paula. Verzea o trage profesionist şi o bagă într-o clasă goală. Paula nu se lasă şi-l admonestează cu poşeta!
PAULA: Laşule, labagiule! Idiotule! Te scot din poliţie!...
Nenorocire pentru Verzea! Noroc că a prins o clipă de răgaz şi o i-a pus o cătuşă cu care o leagă de mânerul unei ferestre! Dar Paula are încă idei. Îşi smulge un nasture cu mâna liberă, încearcă să se dezbrace, aruncă cu un pantof în Verzea, nu a cedat lupta!
PAULA: Am să ţip! Am să urlu! Am să spun că ai vrut să mă violezi! Sadicule! Pun eu ţiganii din Ferentari! Nemernicule!...
Deşi surprins, el nu ezită să-i cârpescă o palmă!
VERZEA: Tâmpito! Am un sindrom de insuficienţă la prostată pe cale nervoasă! De la o ciocnire în vamă... Îţi arăt certificatul!...
Paula începe să se smiorcăie!... El a redevenit umil...
Tiponuţ e încă în braţele Feliciei care îl dezlipeşte încet, lent, profesionist de ea. El e debusolat. Se duce, îşi ridică diplomatul, o priveşte lung şi izbucneşte!
TIPONUŢ: E prima oară! După nouă ani, cinci luni şi 1, 2, 3, 4... 17 zile că ţin o altă femeie în braţe şi o uit pe Doina! E prima oară când mă sărut cu o alta femeie! Realizezi? Ce nemernic sunt! Ce Casanova! Ce terchea-berchea!?! Dacă află Doiniţa?!?...
Feli doar râde, chicoteşte încântată şi iese în fugă pe uşă lăsăndu-l pe Tiponuţ nenorocit cu valiza sa cu bani. Mic de tot şi umil.
Verzea îi întoarce Paulei poşeta golind-o fără jenă. Rujuri, acte, notiţe, dar şi un rest dintr-un pachet nou-nouţ de bancnote. Dolari!
PAULA: M-a trimis şeful! I-a dat cineva o informaţie că se încearcă o măsluire la liciataţie la Primărie! S-au retras nişte suedezi. Câte sunt azi şi mâine? Una!
VERZEA: Păi şi de aia stressaţi lumea! Mă plimbi să fac turul Bucureştiului!
Nu-l anunţaţi pe primar! V-aţi mâncat publicitatea de aici pe anul ăsta!
PAULA: Prezenţa dvs. mi s-a părut benefică!
VERZEA: Ai înebunit? Să nu-mi zici că te-ai îndăgostit de mine!? Dl. consilier nu ştie nimic, patronaşii aşişderi nu reclamă nimic! Eu să fiu Robin Hood?!… Zi!
Înainte de a-i cârpi o altă palmă, privirea ei îl îngheaţă şi-i arată uşa unde Tiponuţ cu un pistol în mână îl somează din ochi! A îngheţat Verzea! Nu mai are nici o şansă! Imediat îi desface cătuşele Paulei: se scuză.
VERZEA: A fost o joacă! Ca la şcoală!... Infracţiunile împotriva organelor de ordine se pedepsesc drastic! Dublu!... Nu te prosti! Ce dracu?!?
Sub privirea de fier a lui Tiponuţ se retrage, iese mic ca un gândac...Tiponuţ îi zâmbeşte Paulei, dar continuă să rămână cu pistolul întins. Pentru o clipă, când privirile li s-au întâlnit, ea-l suspectează că a înnebunit! Că peste o clipa o va împuşca măcar să rămână cu banii sau pur şi simplu că a înnebunit! Ce fac banii ăştia!
PAULA: Dl. Tiponuţ... în viaţa mea nu am înşelat pe nimeni... am în grijă un nepot al unei surori care a murit pe stradă la Revoluţie... te respect enorm...
Un jet de apă colorată o stropeşte în ochi! Tiponuţ râde într--una! Ha! Ha, ha! ha!
TIPONUŢ: Ce ţi-am făcut! E plină şcoala de ele! Dacă caut îţi aduc unul adevărat!…
Aruncă arma pe ferestră!
Verzea intră cu Felicia în sala profesorală, unde consilierul Negrea se produce în faţa cadrelor didactice:
NEGREA: Fiţi atenţi cu cine votaţi că ăia vă vând cu pijama cu tot!!! Nu se dă votul aşa cu una cu două... ca o bere!... E ca o gagică de înşelător....când te aştepţi mai puţin şi întotdeauna cu cei mai buni amici!!!...
VERZEA: (în soaptă) Facem şi noi ce putem...
Părăsesc şcoala îmbarcându-se în coloana de maşini a lui Negrea... Paula apare în fugă pe poartă, dar uite că el, Tiponuţ, nu vine decât într-un târziu când toate maşinile au plecat! Respiră calm.
TIPONUŢ: La banii pe care îi car ar fi culmea să mai alerg după cineva!!!
Îi face cu ochiul ca şi cum ar şti ceva, un secret mic, mic, mic pe care i-l va spune probabil şi Paulei, surprinsă de siguranţa bărbatului. Pe cai!.... până una alta! Pe mobil, boss-ul a lăsat un mesaj!
BOSS: (off)... Ce faci? Arunci cu banii ca nababul! O sun pe Doiniţa! Îţi transmit unde să mergi. Revin!
TIPONUŢ (Paulei)... Astea sunt depăşite, la ora asta! Ce zi! Să ne ţinem tare!
Boss-ul este sub privirea rece şi precisă a trei chinezi printre care îl recunoaştem pe cel de la filtru primăriei.
BOSS: Dl. Tiponuţ, directorul de concepţie, a concernului Leorom... noi suntem creatorii mobilierului ecologic... avem ceva solicitări din zona asiatică… în principiu am fi interesaţi şi de alte colaborări... dl... Tiponuţ este la primărie... nu mi-a comunicat cu cine se întâlneşte... urmează să facem diseară o trecere în revistă a problemelor curente în care vor fi incluse...
Privindu-l ca prin sticlă, chinezul descoperă în spatele boss-ului, ceva, ce determină gazda să se întoarcă şi să constate că pe tapetul special din luxosul birou, un gândac imens şi îngrozitor de negru urcă peretele. Instantaneu boss-ul lasă mobilul ce-l ţinea lipit de ureche, extrage dintr-un sertar inferior al biroului un spray, marfă “from Germany”, cu care sare îndatoritor, rostogolindu-se ca o minge, să pulverizeze monstrul. Oaspetele îl opreşte cu sintagma: Ha ga-ma pa!
O mişcare-ordin unuia din oamenii ce-i formează evident garda de corp, care-şi deschide diplomatul, de unde dintr-un întreg arsenal, extrage o ţeavă de oţel, cu
care, suflă un minuscul proiectil-săgeată ce se împlântă în perete ucigând gândacul.
CHINEZUL : Dl. Tiponuţ Teodor?
BOSS-ul: ... Hm… sigur că da... dacă sunteţi vechi cunoştinţe... este la dl consilier Negrea...
Oaspeţii se retrag lăsându-l transpirat. Îl sună de îndată pe Tiponuţ, pe mobil.
BOSS-ul: Toderaş, eşti singur, fără nici o domnişoară?... ce colegi de facultate ai avut, fii atent că te caută trei chinezi... mici... şi iuţi ca ardeiul!...dl. Negrea ţi-a lăsat vorbă să te duci cu diplomatul la Hotelul Diplomaţilor, camera 313! Direct acolo mergi! Laşi valiza în camera goală după ce vei primi parola!.. Ne reîntoarcem în natură!
..........continuare, soon!
ALTCEVA.............
BALCANIAN XXI (reciclare si mestereala)
La Muzeul National al Taranului Roman si la Galeria Recycle Nest, Bucuresti
Un proiect de Teodor Graur
Curator: Erwin Kessler
Vernisaj:
MTR – 17 martie, orele 18.00, sala Acvariu
Recycle Nest – 22 martie, orele 18.00
Revenirea in forta a lui Teodor Graur, ca protagonist pe scena artei romanesti actuale, este un fenomen ce tine nu doar de metabolismul creator al artistului insusi, ci si de criza de crestere a culturii si civilizatiei contemporane.
Directia recuperatoare a ansamblurilor tehno-ideologice, a politicilor vizuale si a idealurilor stilistice inspirate de utopia modernista, inceputa anul trecut cu expozitia Remodern, este continuata in prezent prin Balcanianul, pe fondul deziluziei actuale in raport cu promisiunile si tentatiile civilizatiei abundentei, care i-a fost parca doar aratata Romaniei, pentru cativa ani, pentru ca apoi sa fie retrasa de pe raft pentru o durata nedefinita, pe motiv de recesiune, inadecvare, exagerare.
Balcanianul este produsul SF al unei civilizatii post-industriale neo-primitiviste, distopic rural-citadina, in care deprinderea centrala este aceea de a te descurca cu lucruri putine si in general stricate, de a te descurca in esenta cu lipsa, cea care indeamna mereu la solutii ingenioase atat ca manualitate, cat si ca speculatie inteligibila. Balcanianul nu putea sa apara decat in epoca de fier vechi actuala, nu in epoca de fier forjat a marilor proiecte primordiale. Acum, in perioada marii carpeli universale, Balcanianul deapana povestea - finalmente optimista - a unei figuri patriarhale (creatorul ca reparator general), intens activ intr-o lume in care abundenta este un reziduu, iar reziduul abunda, si in care idealitatea o reprezinta supravietuirea. Incisiv, activ, ludic, lucid, acesta este mitul de etapa al lui Teodor Graur.
Erwin Kessler, Balcanianul in epoca fierului vechi
Expozitia va putea fi vizitata la Muzeul National al Taranului Roman pana pe 3 aprilie inclusiv.
La Muzeul National al Taranului Roman si la Galeria Recycle Nest, Bucuresti
Un proiect de Teodor Graur
Curator: Erwin Kessler
Vernisaj:
MTR – 17 martie, orele 18.00, sala Acvariu
Recycle Nest – 22 martie, orele 18.00
Revenirea in forta a lui Teodor Graur, ca protagonist pe scena artei romanesti actuale, este un fenomen ce tine nu doar de metabolismul creator al artistului insusi, ci si de criza de crestere a culturii si civilizatiei contemporane.
Directia recuperatoare a ansamblurilor tehno-ideologice, a politicilor vizuale si a idealurilor stilistice inspirate de utopia modernista, inceputa anul trecut cu expozitia Remodern, este continuata in prezent prin Balcanianul, pe fondul deziluziei actuale in raport cu promisiunile si tentatiile civilizatiei abundentei, care i-a fost parca doar aratata Romaniei, pentru cativa ani, pentru ca apoi sa fie retrasa de pe raft pentru o durata nedefinita, pe motiv de recesiune, inadecvare, exagerare.
Balcanianul este produsul SF al unei civilizatii post-industriale neo-primitiviste, distopic rural-citadina, in care deprinderea centrala este aceea de a te descurca cu lucruri putine si in general stricate, de a te descurca in esenta cu lipsa, cea care indeamna mereu la solutii ingenioase atat ca manualitate, cat si ca speculatie inteligibila. Balcanianul nu putea sa apara decat in epoca de fier vechi actuala, nu in epoca de fier forjat a marilor proiecte primordiale. Acum, in perioada marii carpeli universale, Balcanianul deapana povestea - finalmente optimista - a unei figuri patriarhale (creatorul ca reparator general), intens activ intr-o lume in care abundenta este un reziduu, iar reziduul abunda, si in care idealitatea o reprezinta supravietuirea. Incisiv, activ, ludic, lucid, acesta este mitul de etapa al lui Teodor Graur.
Erwin Kessler, Balcanianul in epoca fierului vechi
Expozitia va putea fi vizitata la Muzeul National al Taranului Roman pana pe 3 aprilie inclusiv.
vineri, 25 februarie 2011
UMILINTA un film de CATALIN APOSTOL din 25.02.2011 pe ecrane
http://www.facebook.com/Dan.Puric
http://constantinstan51.blogspot.com/2011/02/umilinta_28.html
http://www.optimalmedia.ro/stire-anchete/catalin-apostol%3A-umilinta-o-poveste-pe-care-dumnezeu-mi-a-soptit-o-la-ureche-(exclusivitate-optimal-media)/4063
http://www.observatorcultural.ro/Umilinta-carte-noua-la-Liternet*articleID_19051-articles_details.html
http://www.culturainiasi.ro/news/0,1/1242/Filmul+%22Umilinţă%22,+la+Festivalul+de+film+de+la+Cairo.html
http://www.efinance.ro/stiri.php?code=547
http://blog.cinefan.ro/2011/umilinta-imagini-de-la-premiera-de-gala/
http://www.agentiadecarte.ro/2011/03/un-weekend-la-eurocinema-tinerimea-romana-cu-“umilinta”-in-regia-lui-catalin-apostol/
miercuri, 23 februarie 2011
UMILINTA un film de CATALIN APOSTOL
UMILINTA
un film de CATALIN APOSTOL, o productie PARADOX FILM, cu spijinul CNC si TVR
Parteneri media: TVR, SRR, formula AS, Zoom tv, clearchannel, arbo media, carturesti, cinefan.ro, videofil.ro, optimalmedia.ro, zile si nopti
Cu:
SERBAN IONESCU, VALENTIN TEODOSIU, COSTEL CASCAVAL, MITICA POPESCU, AVRAM ICLOZAN, MONICA GHIUTA,
Personajul principal, Dumitru, a avut cândva o viaţă normală: a fost medic veterinar, insa un accident absurd ii demolează intreaga existenţă. Pornind de la o dramă individuală, filmul evocă spectacolul zguduitor al unei lumi care nu mai are nici un reper, îndepărtate total de orice fărâmă de umanitate.
Acţiunea este plasată în timp în anul 2005, anul marilor inundaţii, şi se petrece într-un sat cu un aspect sumbru, potopit de noroaie, mocirlă şi de o ploaie , ca de sfârşit de lume.
„Regizorul Cătălin Apostol împleteşte cu măiestrie firul filmului. Prezintă o imagine sumbră a vieţii sătenilor: credinţa lor pierdută, pasivitatea în faţa pericolului iminent de inundaţie şi intoleranţa pentru slăbiciunea omenească pe care o atacă cu ură, toate la un loc ucid orice speranţă.”
„Filmul îşi livrează perfect mesajul: într-o lume în care puritatea este fragilă şi blamată, o inundaţie poate fi singura soluţie pentru un nou început.” Ahmed Ramadan – Al Masry al Youm, Cairo.
„Filmul lui Cătălin Apostol, „Umilinţă” – o lucrare excepţională”, Joseph Fahim – Daily News Egipt.
Umilinţa” lui Cătălin Apostol dezvoltă subiectul şi îi amplifică nota de dramatism: lovit parcă de un blestem colectiv - satul este devastat de cea mai mare catastrofă naturală din istoria sa - întreaga comunitate ajunge să fie cuprinsă de umilinţă şi deznădejde. „Drama unui singur om creşte, se contorsionează şi capătă proporţiile unui spectacol zguduitor al unei lumi care nu mai are niciun reper moral, care pare uitată de Dumnezeu", spune Cătalin Apostol.
Scenariul, care poartă semnătura regizorului, a fost selecţionat în finala Concursului Naţiona de Scenarii HBO România din 2007.
Cătălin Apostol: Este realizator la Direcţia Emisiuni Speciale din TVR (Dincolo de hartă)
La revista Formula AS semnează reportaje sociale (Crima de la Cimpa: începutul sfârşitului, Baladă pentru Cătălin, Petrila – jurnalul unui reportaj ratat, Eroul din punga de plastic, Un cires pentru lumea de dincolo, etc.). www.formula-as.ro
Premii obţinute:
2006 - Premiul pentru reportaj TV - Premiile Clubului Român de Presă, pentru documentarul Valea Jiului, o istorie în ruină, TVR 2, emisiunea Dincolo de hartă;
2003 - Premiul pentru cel mai bun documentar - Festivalul Internaţional CineMaiubit, pentru documentarul Cuibul de cuci, TVR 1, emisiunea Cu ochii'n 4;
2002 - Premiul APTR pentru reportaj, Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România (APTR), pentru reportajul Foame şi pedeapsă, TVR 1, emisiunea Cu ochii'n 4 ;
2001 - Marele Premiu şi Premiul I, Concursul de Jurnalism pentru Profesionişti World Vision, pentru reportajul Infernul de acasă, TVR 1, emisiunea Cu ochii'n 4;
2000 - Premiul pentru cel mai bun film documentar românesc, Festivalul Internaţional Astra Film Fest, pentru documentarul Cuibul de cuci, TVR 1, emisiunea Cu ochii'n 4;
2005 - Premiul Special al Juriului, Festivalul Internaţional Eco - Etno - Folk, Slătioara, pentru filmul Fior de sărbătoare, TVR 1, emisiunea Cu ochii'n 4;
2004 - Premiul Special al Juriului pentru documentar, Festivalul Naţional de Film 7 Arte, pentru documentarul Trubadurii oraşului, TVR 2, emisiunea Dincolo de hartă;
2003 - Premiul Fundaţiei Pro, Festivalul Internaţional Eco-Etno-Folk, Slătioara, pentru documentarul Cuibul de cuci, TVR 1, emisiunea Cu ochii'n 4;
Selecţii şi nominalizări:
Noiembrie 2010, selecţie Festivalul Internaţional de Film de la Cairo, Egipt, pentru filmul artistic de lung metraj Umilinţă (co-finanţator STVR);
2006 - nominalizare Festivalul Internaţional de Film (FIPA) de la Biarritz- Franţa, pentru documentarul Valea Jiului, o istorie în ruină, TVR 2, emisiunea Dincolo de hartă;
2004 - nominalizare, Premiile Clubului Român de Presă, pentru reportajul Foame şi pedeapsă, TVR 1, emisiunea Cu ochii'n 4;
Producatori:Iclozan Alexandru, Marius Th. Barna
Producator executiv: Alexandru Iclozan
Scenariu:Catalin Apostol
Regizor :Catalin Apostol
Imagine: Marian Stanciu
Decoruri si costume: Mihnea Tautu
Machiaj: Cristina Ilie
Sunet: Costel Buteica
Montaj:Madalin Cristescu
Muzica: Vlad Stoicescu
Coordonator productie : Elena Popa - Nitu
Regizor Secund :Rodica Nitescu
Coordonator productie : Nicolescu Stelian
Asistent Regie :Tudor Tanase
Secretara de platou :Ana- Maria Bratu
Fotograf : Mihai Gheorghe
Distributie:
Pacoste - Serban Ionescu
Politistul –Valentin Teodosiu
Marinica – Cristi Oleser
Sandu- Mitica Popescu
Costel – Costel Cascaval
Chirpici- Ion Grosu
Milica – Vasile Popa
Dorin – Mircea Nicola
Petre –Nicodim Ungureanu
Marcela – Gabriela Crisu
Mama Marcela- Ecaterina Nazare
Pusa –Ana Pasti
Madalina – Vanina Pirsan
Marcian –Avram Iclozan
Bebe- Vasile Calofir
Pardalian- Paraschiv Constantin
Sotia lui Pacoste – Afrodita Andone
Marius – Gabriel Musat
Mama lui Marinica – Magda Catone
Primarul – George Petcu
Prefectul –Mircea Constantinescu
Batrana 1- Monica Ghiuta
Batrana 2- Eugenia Bosanceanu
Taranca Primarie- Aristita Diamandi
Mitica- Tanase Alexandrescu
Copilul omorat – Edi Epure
Mama copilului omorat – Magdalena Condurache
Judecatoarea – Elena Popa
PARADOX FILM s-a infintat in 2004 realizand diferite emisuni TV si productii cinematografice. A inceput cu ciclu PROFESII, CARIERE (Realiatatea TV, Alpha TV), a realizat ciclul de documentare MARAMURES, TRADITIE SI CREDINTA (6x15min, difuzat pe TVR, TRINITAS, NATIONAL TV, Alpha tv), serialul documentar: ISTORIA PETROLULUI DIN ROMANIA (11ep x 24min, difuzat pe Alpha TV, TVR, etc)
La Paradox Film si-au facut debutul Camelia Popa (DOI CRAI, sc si regia), George Dogaru (Nevroze Nocturne, o somnabula, un reporter zelos de la stiri, o sinucigasa isi intersecteaza destinele intr-o noapte agitata, sc), dar si Radu Potcoava cu lung metrajul HAPPY END (prezentat la Pecs, Torino, etc, cu Mircea Diaconu, Ana Maria Sanu, Serban Ionescu, o ancheta de 24 de ore in randul unor liceni urmare a cosnumului de droguri). DORU NITESCU a realziat scurt-metrajul DUPA GASTE (20min, dupa un scenariu de Lucian Dan Teodorovici).
In ultimii ani Paradox Film a realizat lung-metrale: DINCOLO DE AMERICA (Moscova, Viena, Cairo, cu Serban Ionescu, Daniela Nane, Mihai Stanescu, Dorel Visan), CASANOVA, IDENTITATE FEMININA ( Maria Dinulescu, Mimi Branescu, Costel Cascaval, Petrica Nicolae), iar recenta finalizat, urmand sa aiba premiera VIATA MEA SEXUALA, debutul regizoral al lui Cornel Gerge Popa. Este in post-procesare, TRANZITIA, BAT-O VINA, dupa un scenariu de Bogadan Ficeac, regia Cristina Nichitus ( cu Cecilia Barbora, Laura Vasiliu, Mihai Bisericanu, Vasile Muraru, Valentin Teodisiu).
Paradox Film a realizat productii video pentru ANAD, Antidoping, UTI, TNT, etc.
SERBAN IONESCU este un nume de referinta intre actorii din Romania. Interpreatrea unui personaj Ion din ‚Bletemul Paamntului, Blestemul Iubirii’, dupa romanul lui Liviu Rebreanu a ramas in memoria colectiva. A intrepretat in peste 50 de filme: Tapinarii, Imposibila Iubire, Fata in fata, etc in cinema, dar si in teatrul fiind unul din numele emblematice ale scenei autohtone. ‚Pelicanul’ e el insusi un personaj. Despre film ne declara: ' O poveste tulburatoarea a unei lumi tulburi, toti sufera, copii, maturi, adolescenti, un lavirint din care nu se stie cum se va iesi, o societate halucianta nu are parte de oamnei sanatosi.'
ALEXANDRU ICLOZAN este un producator cu vechi state de serviciu in cinematografia romana lucrand anterior cu Mircea Danieluc (Proba de microfon, Vanatore de vulpi), Geo Saizescu ( Eu tu si Ovidiu) Stere Gulea (Ochi de urs) Ioan Carmazan (Lisca) etc. A contribuitul la debutul atat a lui Catalin Apostol, cat si Doru Nitescu, Cornel George Pooa, Geroge Dogarru, etc.
Un film excelent. M-a impresionat povestea, talentul regizoral, răbdarea şi ''umilinţa'' acestui tânăr regizor, Cătălin Apostol. Am lucrat cu plăcere sub îndrumarea lui şi m-a impresionat plăcut că venea cu lecţia învăţată- Ştia foarte exact ce are de făcut. Asta e cel mai important la un regizor. Sunt sigur că vom mai auzi de el. Faptul că este un excelent documentarist cu vechi state de serviciu şi faptul că este şi reporter la o revistă de succes nu poate fi decât o garanţie sigură că avem de-a face cu un regizor talentat, care are multe de spus şi în cea de-a şaptea artă. Eu îi urez participări infinite la marile festivaluri de film ale lumii de unde să se întoarcă cu şi mai multe trofee. MERITĂ. Un actor colaborator încântat de prima şi poate nu ultima colaborare. (Valentin Teodosiu).
UMILINTA un film de CATALIN APOSTOL din 25 februarie pe ecrane
Cu SERBAN IONESCU, VALENTIN TEODOSIU, COSTEL CASCAVAL, MITICA POPESCU, AVRAM ICLOZAN, MAGDA CATONE.
duminică, 20 februarie 2011
ISTORIA UNEI ZILE PLINE DE BANI (I)
ISTORIA UNEI ZILE PLINE DE BANI!
(de prin sertar)
...cum se tot discuta in ultima vreme: massmedia, politica, etc de coruptie, afaceri, etc, adun si eu de prin sertar un text 'asa mai umoristic' de care multi
m-au mai intrebat ce fac cu el. A aparut ca cativa ani in urma in 'Suplimentul de duminica'al Ziarului Financiar. Lectura placuta!
Doina şi Teodor Tiponuţ dorm mângâiaţi de razele de dimineaţă. Sunt de vârstă între 35-40 ani. Ea este o femeie plăcută, pe care chiar dacă, puţin, vârsta, începe să se arate! Chiar dacă este dimineaţă, în pat, realizăm, că este o “intelectualistă”. El este ceea ce îndeobşte se remarcă într-o prezentare amabilă: “un dulce”, într-una mai severă “un ameţit”, iar de adversari: “un idiot”! Relaxaţi. Pierduţi în imensul pat din dormitor. De afară se aud zgomotele străzii. Zâmbetul lui Tipo care descoperă un gând în somn “fix” la ora 7,15, punctată de pendulă.
Găndurile sau visările lui
TIPONUŢ (off)...dimineaţa... salcâmii îşi lasă mirosul mai repede dimineaţa… (uneori gândurile îi vin în consonanţă cu zgomotele oraşului)... tramvaiul 17... este cursa de Oslo-Air France cu care am fost acu’ trei ani la congres... Hanibal are ora de înot la Floreasca şi-l duce Doina... ea are a 19-a înfăţişare în divorţul Moroşaanu... nu-mi miroase a bine... este vineri... ora 7,27....
Pe măsură ce gândurile lui Tiponuţ curg unul după altul, soţia sa, somnolentă, cu mişcări feline, se lipeşte de el mângâindu-l pe piept, umăr, picioare, chiar gâdilându-l, iar el reacţionând de îndată cu un zâmbet, tot în somn, acolo unde gândurile sale curg învăluite de mişcările femeii!
Aceleasi timicuri mentale ale lui
TIPONUŢ (off).... în secolul XX se constată apariţia unui sentiment de frustraţie masculin faţă de incapaciatea bărbaţilor de a-şi afirma autoritatea în diverse medii: profesional, familial, trupă... ce gol a dat Romario... ei se simt dezarmaţi... panicaţi, întrucât nu posedă un minim de accesorii… care să le permită să efectueze transferuri energetice proprii... accelerează întotdeauna la ieşirea din intersecţii,... ne-am gândit la dumneavoastră şi am creat Volvo Hispano! Sfidează timpul!... formele atât tradiţionale cât şi moderne, electrice, nucleare... digitale... existente în societatea postindustrială…contemporană....
Doina l-a încălecat, parcă aflată într-o transă a somnului de dimineaţă şi în timp ce soţul îşi continuă tribulaţiile de dimineaţă, încă în gând, ea-i mângâie buzele, iar apoi îl “dezmiardă”:
DOINA: pss… sss... muşcă... hai… curaj… loveşte-mă... hai… bleguţule! blegguu... na, na, na!!!...măngăie-mă…dulcişor...
Iar pentru că el nu îndrăzneşte nimic ea-l pălmuieşte din dragoste, cu pasiune, pe cel ce-n gând coincide:
Ţipetele lui!
TIPONUŢ (OFF)... Tentation-sensor, pentru bărbatul învingător!… Reuşita eroului în societatea mileniului următor este condiţionată de succesul participării afective în diferitele ipostaze: politică, socială, familială, profesională care-l au ca protagonist!!... Cucereşte lumea! Cu tentation-sensor!
Concentrat îşi încrucişează primele două degete de la piciore.
DOINA: Ahhhh!!!… un ţipăt care ne anunţă că a ajuns în creştetul muntelui!......
Pendula care bate ora exactă, trei ghivece cu flori în care apa freamătă, când Doina aruncă una din perniţe, degetele lui care au nimerit în dulceaţa din farfurioara de pe noptieră....
Familia serveşte micul dejun. O masă bine pregătită. Lapte, miere, icre, şuncă, peşte, juice etc. Tipo, Doina şi Hanibal, copilul lor de treisprezece ani! O conversaţie patronată sever cu privirea de Doina care nu ezită să-i admonesteze vizual pe cei doi, când cuceriţi de miere, lapte, icre, ca doi bărbaţi care se respectă, hăpăie, etc...
CLAUDIU: Trebuie să duc 200.000 la şcoală!...(Tiponuţ se îneacă)... Se vopsesc coridoarele de la etajul doi!... (în gănd idem cu off) Hai muşcaţi!!!...
DOINA: Parcă le-au mai vopsit de trei ori anul astă... Nu?...Toţi te fură azi!!!
(off)... bărbatul ăsta m-ascultă?...
CLAUDIU: Au scris cei din a VIII-a poezii cu amorurile profei de engleză cu cel de biologie... (off)... hai zi da, şi nu-mă-ntrebaţi...
DOINA: Cu Pananitescu? Nu e căsătorit?!?... (off).... oare EL? Ar îndrăzni... tace.
CLAUDIU: Ba da! E un macho! L-a prins portarul la infirmerie cu Woody dezbăcată... (off) să-i propun să-mi dea în două tranşe?
TIPONUŢ: Nu se poate!... (off) Să le spun?
DOINA: Şi când te gândeşti că profesorii ăştia au atâtea probleme financiare... Câte greve au fost la bacalaureat... (off)... nu e genul, prea bleg.
TIPONUŢ: Îi plătesc de mizerie... (off) Boss-ul nu are coaie să meargă fără mine!
DOINA: 24% din cazurile de divorţ sunt consecinţa unor probleme financiare, 9% datorită stress-ului cotidian, 32% datorită evoluţiei diferite în carieră a soţilor, (off)... Cât îl urăsc... încă mă înduioşează... hm… să-i spun că mi s-a făcut oferta de majorare de contract la caz......fapt ce provoacă schimbarea unor raporturi de echilibru mai ales datorită ascensiunii soţiilor!!!...Uite din promoţia ta! Câte colege sunt patroane?!?... (off) Dacă-şi pune soldăţei de pâine în oul moale, vomit!?!
TIPONUŢ: Nu ştiu (off)... Oare o femeie-patron, poate m-ar înţelege!?!
DOINA: Nu vrei să ştii! Doar 17% pentru nepotrivire de caracter? Realizezi?.. Cuplurile îşi mai rezolvă unele situaţii... Gina îşi schimbă amanţii lunar... dacă sunt cuminţi îi mai pasează pe la colege, luna trecută, neapărat să-mi livreze, mi!?!.. un mecanic, ce mâini are... iar ea nu-i mai suporta mirosul... înfăţişarea de azi e datorată unui conflict de personalitate, iar judecătorul amână... (off)... Pot să-i recit până mâine... să-mi caut un hăndrălău... ca şi Violeta?....
CLAUDIU:... (off) Urlu dacă nu-mi dă banii... Care trăsături de caracter nu se potrivesc?... (off) Oare-mi zice că nu se regulează?!?
TIPONUŢ: Teza la matematică? (off) Începută educaţia sexuală de urgenţă... câte probleme am avut cu Doina în voiajul de nuntă... vrând să-şi depăşească timiditatea... excese de generozitate afectivă... zgâriat pe plajă...
DOINA: Să-i spui doamnei diriginte că e ultima oară anul acesta când îi dau banii!... Ai auzit şi tu? Teo?!? (off)... întotdeauna umblă cu ciorapii rupţi, hm... dirigintă?!?
CLAUDIU: Va introduce o taxă pentru părinţii care nu vin la şedinţă….
(Off) I-am ameţit.
DOINA: Dar i-am dat e-mail-ul de pe Internet de acasă şi tribunal! Mă poate anunţa îndată ce doreşte... (off) Îmi ascunde ceva, Toderaş!?!
TIPONUŢ: Nu ţi-am văzut de o săptămână carnetul de note!... (off) Să-mi iau şerveţele, closetele sunt un dezastru în toată primăria!...
HANIBAL: (off) Cere şi tu un play-boy!!! Zice că te prinde greu şi că...o dată a dat peste ăia care au furat maşinile de la Continental...
DOINA: Exact! Telefoanele tribunalului sunt ocupate de mafioţi!...(off) Patricia era să leşine... descoperind un pistol... când l-a buzunărit că nu mai vroia să-i dea banii de benzină... cică el îi plăteşte hotelul, dar maşina să o întreţină încornoratul!...
TIPONUŢ: Gata! Start! Azi mă duc cu boss-ul cu oferta de mobilă ecologică la primărie! Trebuie să dăm lovitura!...
Ridicăndu-se de la masă nu ezită să facă o piruetă, două, urmate de vocalizele ce anunţă victoria în care crede entuziasmându-şi familia!...
DOINA: (off)…Ce surprize îţi mai poate face un bărbat după treisprezece ani?!?...Ce mă mai călca pe picioare...
Oraşul de dimineaţă, maşini, aglomeraţie, o lumină agreabilă, Tiponuţ conduce maşina avându-l în spate pe Hanibal foarte atent la drum şi care-l dirijează cu nonşalanţă!
CLAUDIU: Rade-l! Hai tată! Ce stai aşa în dosul lui! Nu vezi ce o freacă… hmm... tata lui Ştefan îi ia un scuter... semnalizează... depăşeşte! Uite pe gagica aia... tu ai observat ce concentrate sunt femeile la volan...nu au aşa o relaxare... nu gustă şoseaua... treci pe banda cealaltă... tată!…
Dirijându-şi tatăl, Claudiu nu ezită să-i deschidă servieta aşezată pe bancheta din spate, fredonează şi-i decartează portmoneul de câteva bancnote... câteva secunde servieta nu se închide, Tiponuţ a oprit la un stop se întoarce zâmbind spre băiat, îşi zâmbesc reciproc...Claudiu se precipită pentru a nu scăpa situaţia din mână.
CLAUDIU: Nu-l lăsa... o să mă vezi pe mine ce o să fac când îmi iau carnetul!?! … ştii cum zicea mama... hm, nu te lăsa depăşit, never...e americănească!… tatii tu ai mai avut şi alte iubite înainte de a fi cu mama?!?... Daniela m-a invitat la un bairam, dar nu vrea nici moartă s-o cheme pe Geta, mi-a şi zis să vin fără ea... nu ştiu ce să fac...Violeta te dansează...să încerc o seara?! ... lui Paul, colegul de meditaţii, i-a zis amica la un bairam săptămâna trecută când dansau: “I se scoală ştoiu sau e mobilu”?!? L-a terminat!!! Ha, ha, ha! hai că te blochează Opel-ul ăsta... ce faci? Nu te mişti... oh tu nu-ţi foloseşti maşina şi de aia înaintăm aşa încet... totul e un calvar... viteză… accelerează! oh tată! Nu mai sta după alţii!!! La volan e ca în viaţă! Treci în faţă!
Când Tiponuţ opreşte în faţa şcolii, Claudiu îşi ia rucsacul neglijent şi din acesta cad două ţigări şi un prezervativ care-l surprind pe Tiponuţ, dar el se face că nu le observă. Cu musca pe căciulă, Hanibal îi urează: Succes la primărie!
Tiponuţ, într-un halat alb, îşi face câteva notaţii. În sera-laborator sunt câţiva arbuşti înconjuraţi fiecare de un sistem modern de procesoare cu diferite beculeţe în jurul unor mici instalaţii care absorb aerul şi-l injectează în câteva fiole de sticlă care apoi sunt capsulate şi ejectate într-o cuvă. Tiponuţ inspiră vădit mulţumit mirosul arbustului, iar apoi trece la un altul. Pe ferestrele acestei mici sere-prototip-laborator, se văd in spate blocurile standard de locuinţele, care unori îi taie privirea lui Tiponuţ şi asistentului său, deteminăndu-I să inspire-mediteze-in reverie mici arbuşti din interior...Ce de blocuri, culori spalăcite, linii strămbe adunate gramadă, un gheto a la Kafka, ce rasoleală a fost comunismul-clasa municitoare la comandă, Tipo crede că vede roşu-verde alternativ asemeni unui daltonist incognito şi cu permis categoria C, vai căt urăsc viteza întăi…Este însoţit de asistentul său, un fel de discipol-sclav-admirator, cu o strungăreaţa căt o brichetă. Pe măsură ce trec de la un copac la altul ceilalţi lucrători se schimbă, fiecare încremenind în faţa copacului de care are grijă şi unde Tiponuţ le verifică mâinile; impecabil de curate. El le observă atent şi circumspect.
LUCRATOR 1: (linguşitor)... Ardelenii sunt mai pedanţi....
TIPONUŢ: De la caz...tata mai întâi bea o cinzeacă după ce se uşura...
LUCRATOR 1:.. Sănătate curată!...
Verificând atent fiecare creangă, Tiponuţ, păşeşte asemeni unui balerin. Transpiră când descoperă o gâză. N-o ucide. O prinde în podul palmei şi i-o transferă lucrătorului care o aruncă pe o fereastră. Unii, în spate îi aruncă priviri impacientate.
TIPONUŢ: Unii mai fac pojar... s-au mai văzut cazuri... Când vom trece la serie va trebui să concepem instalaţii pentru exterior; vom avea grădini, păduri…hm …ceva ca pe stadioane!!!....
LUCRATOR 1: Ca la nocturne! Vă uitaţi la meciurile din campionatul italian?
TIPONUŢ: N-am şanse! Doina nu pierde nimic din Esmeralda, focul inimii!
LUCRATOR 1: Poate se documentează? Hmm… Mă scuzaţi... Problema va fi de a putea colecta aerul care poartă acel miros şi parfum şi de a evita curenţii străini...vă gândiţi la nişte aspiratoare?... am văzut un film... cu extratereştrii!
TIPONUŢ: M-am gândit deja la nişte ventilatoare speciale, deşi problema este mai nuanţată, căci cei care adoră o pădure de fagi, includ în opţiunea lor şi foşnetul ierbii, mirosul pământului, ţipetele animalelor, greierii...
LUCRATOR 1: Vă gândiţi să includeţi, în structura lemnoasă, casetofoane?
TIPONUŢ: Luna viitoare voi începe testele...cu rezonatori!?!...sau cu nişte muzicuţe?!?.... Ai văzut ce le plac la francezi, Gheorghe Zamfir?
LUCRATOR: Sunteţi genial...Un Louis XV cu o doină românescă!
TIPONUŢ: Joia!... doar... hm ce idei bune am! (off) O să-i spun Doinei!
LUCRATOR: Dumneavoastră veţi revoluţiona sistemul de mobilier universal!
Prin mobilă veţi interveni în existenţa familiilor!... Sidicatele vor cere patronilor mobila cofeinizată!..
TIPONUŢ: Ce idei ai şi tu astăzi!
LUCRATOR 1: Doar în prezenţa dvs....
TIPONUŢ: Tot ce ţine de zona lemnoasă, va trece pe acest model ecologic!
LUCRATOR: Vi se va acorda prezidenţia companiei!
TIPONUŢ: Hm... (pentru sine)... pe mine mă interesează gladiolele polare...
Natural că dialogând, expunându-şi ideile Tiponuţ gesticulează, elegant, cu aplomb şi privind departe, undeva unde numai el vizionarul observă ceva... Se opreşte stupefiat în faţa unui arbust pe a cărui tulpină cineva a scrijelit cu un briceag câteva litere mici care compun cuvântul PAULA, însoţite de o săgeată ce înţeapă o inimă.
TIPONUŢ: Cine a indrăznit asta?!?... (în spatele lor ceilalţi lucrători îi urmăreau cu privirea, îşi ascund capetele speriaţi)... ca la bordel?!?
LUCRATOR: S-au legalizat?! Oh... cred că e cineva îndrăgostit... da’ sincer...
TIPONUŢ:Vă dau afară! Pe toţi! Până la unul! O să muriţi de foame!
LUCRATOR 1: Domnu’ Tiponuţ! O să-i pun nişte gunoi să-şi revină mai repede!... nu ştiu cine, că, ştiţi, le-am interzis să spună bancuri porcoase...
TIPONUŢ: EU plec!!... Dacă nu MĂ respectaţi, vă părăsesc!
LUCRATOR1: Toată lumea vă iubeşte! Toţi vă respectă! N-am aflat încă cine are o iubită Paula, dar am nişte bănuieli...cu unul care-i mai sentimental şi mocofan, cum m-am lămurit îl şi pun să aducă un alt copăcel!
TIPONUŢ: Îl ucid!... Pistol calibru 9,2 ! Punct ochit, punct lovit!...
şi-şi descoperă o privire care-l surprinde şi înspăimântă pe adjunct!
Tiponuţ şi boss-ul său îşi beau cafeaua în biroul acestuia din urmă. Sticlă, lemn, prosperitate de business sans probleme. Doar se privesc din ochi savurând cafeaua. Boss-ul îi aruncă lui Tipo priviri pline de simpatie. Un zămbet care îi iradiază maxilarele imense ce lucesc rase la sănge, dovedind un caracter nemilos, gata să explodeze din capul tuns perie.
BOSS-ul: Contractul cu primăria este decisiv! Va fi prima lansare masivă pe piaţă a mobilei ecologice! Trebuie să fie un triumf! Ca la Copa del Mundo!
TIPONUŢ: Va fi mobilierul secoului XXI! Dar cercetările trebuie continuate mai accelerat!... Să revenim la flori!... le-am visat săptămâna trecută...
BOSS-ul: Crează şi aplică! Uite, până şi Dumnezeu... Adam, Eva şi omenirea!
TIPONUŢ: Am primit rezultatele la testele de luna trecută, care îmi confimă ideea că acest sistem lemnos ecologic previne reumatismul....
BOSS-ul: Execelent! Ce medicină! Leacuri, moaşe!?! Paturi antireumatice... Incredibil! Cât sunt de încântat că pot să-i fac fericiţi pe cei ce vor cumpăra mobila ECO!...Oameni fără dureri! Nici de cap, nici de picioare! Câţi vor juca tenis, înota, vor merge în drumeţii datorită mobilierului ECO! Tipo, te ador!
TIPONUŢ: E delict, articolul 242! E votat din ianuarie! Iar ne scot din Europa!
BOSS-ul: Ce Europa!...Vino aici! Te deleg să mergi tu în persoană la primărie!
Boss-ul îi deschide o servietă diplomat plină cu bani. Si-i freacă de bărbie...Adevăraţi, nu de hârtie! Tiponuţ o priveşte nonşalant, mai greu răsuflă patronul, care se întoarce spre o poză unde este alături de câţiva funcţionari înalţi în timpul unui dineu. Îi vorbeşte în şoaptă!
BOSS-ul : Licitaţia este ca şi aranjată! Avem doar cea mai bună ofertă! Dl. Negrea, care ţine la mine cum te ador eu pe tine, mi-a spus că trebuie să mai ungă câteva uşi. I-am pregătit un ajutor! Numai tu poţi să i-l dai! Nu am încredere în nimeni altcineva! Mi-eşti ca un fiu! Puiule, du-te că totul este aranjat!... Parola de recunoaştere: Ne reîntoarcem în natură!
Patronul închide cu o mişcare precisă servieta. O oferă lui Tiponuţ, pe care servieta parcă îl îngroapă. Şeful îl conduce până la uşă unde îl îmbrăţişează patetic şoptindu-i:
BOSS-ul: Sunt pe mobil la orice oră!... Ne reîntoarcem în natură!
Tiponuţ şofează vădit nemulţumit de misiunea primită. Priveşte cu ură geanta diplomat aşezată alături unde dimineaţă fusese ghiozdanul lui Hanibal.
Nu-şi poate stăpâni o reacţie mai agresivă. Loveşte valiza, vădit iritat şi stupoare, aceasta se deschide descoperindu-şi conţinutul în faţa unor “fetiţe” ce stau la agăţat. Străzi obişnuite, unde maşinile se înghesuie, cu trecătorii grăbiţi, Tipo accelerează şi dispare în trombă. Conduce în viteză vorbindu-şi în oglinda retraovizoare:
TIPONUŢ: Idiotule! Vezi dacă îţi abandonezi ideile! Dacă lupţi pentru progres, civilizaţie, carieră! Nu te respecţi tu, toţi, nimeni nu e interesat de aiurelile tale! Pe cine o să intereseze la puşcărie poeziile tale că acolo e numai beton şi înghesuială. Cică dorm trei în pat ca la spital!!! Cum nici nu eşti tu gras... Doina o să divorţeze, Claudiu o să spună că ai plecat în America! Mama nici n-o să te mai primească în casă! Trebuia să-i spui boss-ului că nu e stilul tău! Şef, şef, dar să nu cacialmeze pe viaţa ta! Punct!
Frânează când se descoperă, fire imaginativă, prezentat la un buletin de ştiri,
în standul de televizoare, tocmai surprins în flagrant! Nu-i vine să creadă, visează poate, dar este chiar el, în câteva ipostaze viitoare, coborând din maşină, aşezând valiza pe biroul consilierului Negrea, înconjurat imediat de poliţişti când acesta s-a depărtat la fereastră! Extraordinar! Ce vise-virtualităţi-aiureli şi alte gargarisme în acestă dimineaţă. Crainica tv remarcă:
CRAINICA TV : Un caz spectaculos al poliţiei municipale, ambiţionată de reuşitele colegilor din provincie care au redus cu 4% evaziunile călătorilor din transporturile urbane. Poliţia se pregătea de trei săptămăni, în biroul consilierului încercând toate metodele standardizate de mituire a funcţionarilor publici... Suma de bani confiscată va fi folosită în şcoli, în cursurile de pregătire a funcţionarilor publici, în procesul de învăţare a limbilor străine de circulaţie internaţională!.....
Tiponuţ a oprit circulaţia. Este chiar el, doar, puţin a încărunţit, se compară în oglinda retrovizoare, poate datorită şocului, ar putea fi o dovadă că nu este profesionist; dar o orchestră de claxoane îl zoresc să o ia din loc! Dar pe ecran apare boss-ul.
TV-BOSS-ul:...Dl. Tiponuţ era mai agitat în ultima perioadă de timp! Fuma, vorbea singur, înjura... Condiţiona angajarea zilierilor de unele avansuri mai picante... Cred că este o iniţiativă personală! Nu eram interesaţi deocamdată de acest contract cu primăria... finalizăm mobilierul ECO în cadrul unui parteneriat cu compania Metalmob! - cunoscuţii, de generaţia tânără, de ai cărei opţiuni sântem interesaţi, ca heavy-metalii ai mobierului din capitală!
Un poliţist se apropie agitat de Tiponuţ şi-l obligă să acceereze!...Iată-l şofând debusolat, fără un ţel anume, învârtindu-se de mai multe ori în sensul giratoriu cu alte cinci maşini în spate, pe a căror şoferi, nu se ştie cum i-a hipnotizat. Poate servieta pe care Tipo o ridică uneori vrând să o arunce afară sau semnalele sale din mână dezordonate şi dificil de decodificat... E la volan. Îşi sună soţia:
MOBIL:… Avocat Doina Tiponuţ nu vă poate răspunde momentan. Lăsaţi numărul dvs. şi vă voi apela eu cât de curând.....
TIPONUŢ: Sună-mă urgent. Trebuie să te consult: atât ca soţie, cât şi ca avocată... Dacă nu vin diseară la cină, recuperează din corpul lustrei din dormitor un pacheţel cu câteva seminţe de gladiole polare din fază de preomologare întreruptă. Intotdeauna o să-ţi asigure existenţa ta şi a lui Claudiu! Niciodată să nu se îndoiască de tata! Te pup!
În faţa unei secretare irezistibile, Tiponuţ îşi lasă complet ignorat cartea de vizită. Vis-à-vis de el sunt trei persoane ce-l măsoară atât cu curiozitate, cât şi cu interes suspect; o siglă de pe unul din diplomat-uri îi confirma că sunt de la concernul rival Metalmob. Din când în când se retrag într-un colţ pentru câteva şuşoteli. Unul îi aruncă secretarei priviri languroase din spatele lentilelor metalice. În anticameră îşi face apariţia un funcţionar urmat servil de alţi doi cu braţele pline de dosare. O imploră pe secretară din priviri, dar aceasta este nemiloasă şi ignoră complet privirea şpăşită ce se plimbă de la uşă la telefon. Pe un traseu circular, precis desenat, parcă de un compas imaginar, grupul se retrage. Abia acum, aceasta descoperă indiferentă cartea de vizită. Îl sună pe consilier ca să-l anunţe şi, evident, felul în care-i răspunde acesta o detemină să devină mult mai amabilă faţă de Tiponuţ! Cu mişcare provocatoare, pentru o fracţiune de secundă îşi dezveleşte pulpa de unde un dragon roşu tatuat îşi aruncă cu violenţă flăcările în sus prevestind atât furtună cât şi război... Şuieratul de luptă îi răsună lui Tipo în urechi îngrozindu-l! Tiponuţ se simte complet nepregătit pentru o confruntare. Părăseşte anticamera, fără a le oferi vreo explicaţie!....
Iată-l strecurându-se grăbit prin mulţimea nenorocită, umilă şi primitivă ce aşteaptă pe coridoare. Tipo îi răspunde de îndată boss-ului care l-a şi sunat pe mobil!
TIPONUŢ: Când dragonul îşi întoarce cele trei capete şi şuieră flăcările spre tine, trebuie să fii atent la cavalerii în zale care îţi stau în drum, mai ales dacă femeia stăpânului le zâmbeşte insinuator ! Amân întâlnirea pentru că nu pot răspunde la nici o provocare! Preiau afacerea pe cont propiu! Altă strategie! Voi reveni!
La bioul său, cu mobilul la ureche, boss-ul este stupefiat! Nu mai înţelege nimic!
Tiponuţ îl urmează la pas în centrul terenului pe Tavi Bălăşoiu, în timpul unui antrenament de fotbal al acestuia. Cu un fluier el îşi dirijează jucătorii în exerciţii de alergare pe marginea terenului oferindu-i lui Tiponuţ securitatea maximă. Nu s-au mai văzut de mulţi ani, din copilărie, aşa că se privesc cu simpatie şi curiozitate, deşi o ciudată stare de tensiune evident domneşte între ei.
BĂLĂŞOIU: Eu nici o dată nu am avut intervenţii în afara gazonului!
TIPONUŢ: Nici nu m-am îndoit, dar poate ai idee...
BĂLĂŞOIU: E riscant, să divulgi ceva. Cum de m-ai găsit? Nu te-am văzut cu anii....
TIPONUŢ: Ştii că banii transportaţi aduc ghinion....
BĂLĂŞOIU: Măi, Toderaş, nu ştiam că te ocupi cu chestii de astea?!?
TIPONUŢ: E pentru prima oară!
BĂLĂŞOIU: Te-am văzut la televizor când ai luat o medalie....
TIPONUŢ: … la Braşov...
BĂLĂŞOIU: N-am mai fost la ski... era ceva cu incendiile, nu?
TIPONUŢ: Mobilierul ecologic, cel cu cel mai redus conţinut lemnos! S.O.S pădurea!!!
BĂLĂŞOIU: Lasă textele, era şi cu sănătatea...
TIPONUŢ: Reduce stress-ul....
BĂLĂŞOIU: Dar la cocoşel?...
TIPONUŢ: Hm… doar datorită... optimizării coeficientului entropic al circulaţiei sanguine...
BĂLĂŞOIU: Păi zii aşa... fii atent... zici că ai... Bălăşoiu le aruncă jucătorilor câteva mingi şi-şi lipeşte misterios buzele de urechea lui Tipo.
BĂLĂŞOIU:… aranjat, hm,... pui într-o geantă de sport, printre şosete, tricouri, echipament, dar nu al tău, ci al unor băieţi, dar care complet nu au habar de treabă..., îţi dai o întălnire, la o piscină...
TIPONUŢ: Nu am slipul la mine!
BĂLĂŞOIU: Închiriezi!... şi după ce te-ai văzut cu respectivul, că nu stai la parole, nu ai chef de nimic, nici de gagici, că în cazuri de astea te trezeşti Casanova, în fine nu e cazul... îi dai semnalul că te cari, el după tine ca un poponar, tu uiţi geanta la cabina de la garderobă, unde el intră după tine, că, nimeni nu te poate acuza cu nimic...
TIPONUŢ: Dacă nu vreau să-i las banii?!? Sau, poate...?!? îi ia altcineva?
BĂLĂŞOIU: Bă, ce bandit, eşti! Trebuie să ai spatele asigurat că îl strâng ai lui de coaie, mai întâi pe el, dar tot ajung şi la tine...
TIPONUŢ: Hm... nu prea ştiu să înot...
BĂLĂŞOIU: Cât ai?... (Tipo îi arată servieta)... Mă duc EU... pentru 10% că te ştiu...
TIPONUŢ: Nu-mi place să evit primejdia...
BĂLĂŞOIU: Ei,... te ajut eu, nu ne-am văzut de 17 ani, de la meciul din a zecea... pentru tine sunt în stare de orice...
TIPONUŢ: Mi-e teamă să nu complic lucrurile!...
BĂLĂŞOIU: Le simplifici, că banii pe care mi-i dai nu mai trebuie să-i împrumut la bancă pentru un etaj la casă...
TIPONUŢ: Trebuie să îl întreb pe boss!
BĂLĂŞOIU: Întotdeauna ai fost un căcăcios... lasă-mă să mă ocup de băieţi!
Crezi că cu palavre se ajunge campion?!?... Dacă le spun că ai venit cu banii să ne cumperi? Că sunt sigur că nu sunt bani munciţi! Hm?!? Că eşti de la o echipă adversă!..Ia să-i chem!
Dar jucătorii nu-i răspund antrenorului care-i cheamă agitat cu fluierul! Oferă autografe unor admiratoare! Tiponuţ dispare în grabă! Iată-l coborând pe alea ce-l duce la maşină! Singur....
Tot singur, la o masă, cu o bere în faţă şi diplomatul alături, Tiponuţ, încearcă să găsească o soluţie. Conectează mobilul, dar imediat, îl pocneşte vocea
boss-ului aşa că-l închide. Clipe lungi în faţa berii. De la o masă îi zâmbeşte o gagică. Tânără, sexoasă, puţin uzată, dar nu atât cât să se prindă Tipo. Îi zâmbeşte şi el. Ea se apropie de masa lui.
VIOLETA: Mă numesc Violeta, am 16 ani (!?!), sunt din Suceava, am venit în Bucureşti pentru un control medical la ochi, visez noaptea în dungi gri, mi s-au furat banii în metrou şi aş vrea să vă rog să mă împrumutaţi cu o mică sumă de bani pentru a mă putea reîntoarce acasă la părinţii mei dragi...
Deşi surprins, Tiponuţ nu ezită să deschidă portofelul şi să-i ofere câteva bancnote. Văzându-i portofelul plin Vio plusează.
VIOLETA:... ei sunt pensionari, suntem cinci copii, nici eu fata lor cea mai
mare nu lucrez, un ajutor în bani e binevenit, manualele sunt scumpe...
Tipo reacţionează şi-i majorează suma. Ea percutează:
VIOLETA: Libidinosule, dă încoace toţi banii că asfel ţip că mi-ai făcut tot felul de oferte, inclusiv sex-oral în maşină! Vrei să pun tot localul pe tine?!?
De la o altă masă i se fac semne câteva porcărioare! Tipo se execută... Fata dispare. Asta e! Tipo dă toată berea pe gât. Se caută de mărunţiş prin buzunare, dar nu are nimic. A rămas cu diplomatul! Ce să facă cu nota de plată. O mănâncă repede. Părăseşte în grabă localul, atent să nu fie văzut de tipul de la bar. Reuşeşte. E tare! Hai că e mişto viaţa...
Nu urcă în maşină. Iată-l mergând singur pe stradă. Punându-i-se în palme diferite oferte de excursii: Paris, Monaco, Baleare, etc!...
Un motociclist îi fură servieta! O ia la goană după ei! Pe aleea unui parc. Oh! Dumnezeule-strigă el disperat!!! Iată că o poliţistă opreşte motocicleta! Valiza-diplomat recuperată! Tipo o îmbrăţisează! Îi sărută mâna:
TIPONUŢ: Nici vorbă de reclamaţie. Ne-am jucat! Am vrut să testăm gradul de reacţie a opiniei publice. Întotdeauna am admirat femeile care sunt mai, prompte, echilibrate la volan, decise să se implice în conducerea societăţii... Cei care pierd fac cincizeci de genoflexiuni! Sântem sportivi! Să-i puneţi să cureţe două alei!... Le aruncă el plecând cu motocicleta în timp ce şmecherii îşi prezintă actele genoflexându-se...
Tiponuţ revine la maşina sa! Tocmai i-a fost ridicată pentru parcarea neregulamentară! Rămâne pe motocicletă. Singur prin oraş. În parc. Pe o bancă. Din nou vorbind la mobil.
TIPONUŢ: Alo!… ziarul ŞTIREA... cu d’şoara ziaristă Paula Antonescu... nu pot să vă spun cine sunt... vă rog să aveţi încredere în bunele mele intenţii... sunt în pragul disperării! Nu doresc să-mi murdăresc mâinile cu afaceri necurate! Soarta familiei mele dragi este în mâinile dvoastră... Numai dvoastră mă puteţi ajuta... da, da, da!... vă cunosc din ziar... v-am citit multe anchete..., v-am remarcat, spiritul contestatar şi curajul multor anchete. Sunteţi Ioana d’Arc! din Bucureşti! acu’ şapte ani eram aproape să mă îndrăgostesc de dvs.... era vara, noroc că am plecat la mare cu soţia şi ştiţi că pe malul mării nu poţi să minţi şi-ţi desfaci inima ca o floare... nu, nu, nu nu sunt nebun, am făcut 159 de puncte la testul NASA, am o memorie de elefant, ţin minte tot!... cred că am fost doi ani la aceiaşi şcoală în Militari... sigur, sigur, sigur, şi cea de la transportul de ţigări “ŢIGARETA 5”, este vorba de o sumă cu multe zerouri, sigur, trebuie să ne întâlnim... cât mai repede... cred că veţi fi interesată... nu, nu, nu pot să vă dau amănunte la telefon!… cum de ce să veniţi!... neapărat, că eu când eram june numai plasă am luat... toate îmi dădeau întâlnire la ceasul de la Universitate, că acolo nu se vine, dar e un caz grav! Cu ramificaţii, da, da, da! Ramificaţii!… într-o oră?!? nu se poate mai repede?!?... La “Gaura dulce?!?… Ok! Vă aştept! ... Am 1,70, sacou bleumarin cu pantaloni gri, o cravată, hm, pantofi negri prăfuiţi... ceas Seiko! Vă aştept! Zbor!
Doi puşti-golănei de parc s-au învârtit în jurul motocicletei întrebându-l pe Tiponuţ dacă îi aparţine, dar el a negat. Când au prins un moment că sunt complet ignoraţi se urcă pe motor şi dispar. Indiferent faţă de ei, Tipo se duce la întâlnire cu diplomatul în mână.
Tiponuţ e singur la o masă într-o cârciună mai ordinară. Un chelener murdar îi ia comanda. Ezită.
TIPONUŢ: Un pahar cu apă!?!… Aştept pe cineva...
Paula îşi face apariţia. E peste 30 de ani, dar bine şi cam sexoasă, puţin incognito: ochelari de soare, pălărie, o geantă uşoară gen de voiaj, croială masculină a costumului... o privire prin local şi natural că-l descoperă pe Tiponuţ, mic cât un gândac... Se aşează cu nonşalanţă la masă. Îl priveşte lung, poate surprinsă de ciudăţenia lui, dar asta e!... nu ezită să-i arate casetofonul tocmai declanşat şi care rămâne în poşetă ca martor.
PAULA: Dl. Tiponuţ Teodor! Hm... OK! Paula Antonescu! Reporter special la Ştirea! Zece ani de presă! Întotdeauna anchete, dezvăluiri, deconspirări! 41 de bărbaţi maturi băgaţi în puşcărie să mediteze la tot ce vor muşchii lor! Am suportat două atacuri de violenţă medie, 17 zile de spitalizare; fii liniştit, fără viol... la sex-ape-ul meu! Sunt în prezent inculpată în 9 procese de calomnie unde mă reprezintă avocatul ziarului!… Hm… Bun! Ştii cu cine ai de a face! Te poţi ridica şi pleca!… Rămâi?!? Bine... Serveşti ceva?
TIPONUŢ: Apă...
PAULA: Eşti vegetarian?!? În fine! Din acest moment dacă rămâi eşti la dispoziţia mea! Eu decid ce, cât, unde public! Nu te mai poţi retrage decât cu acordul meu! OK! Bine!...Vreau o salată şi o bere! Tu? O cafea?
TIPONUŢ: Sunt lefter! Tocmai am donat banii unor minore abandonate…
PAULA: Parcă ziceai ceva de multe zerouri...
TIPONUŢ: Nu pot să mă ating de ei...
Rapid şi demonstrativ îi întredeschide geanta. Banii sunt la locul lor. Paula se îneacă dar îşi revine... Aranjează casetofonul în poşetă, dă peste un gândac cât unghia, fără fiţe îl scoate şi cu un bobârnac îl expediază pe podea.
PAULA: Cum ai zis că-ţi zice?
TIPONUŢ: Teodor Tiponuţ, 33 de ani, specialist în ecologia mediului, am conceput mobilierul cu cel mai redus conţinut lemnos şi care reproduce cu fidelitate şi chiar conservă caracteristicile materialului lemnos natural...adierea serii…foşnezul copacilor…
PAULA: Ai familie?
TIPONUŢ: O soţie şi un baiat de 13 ani!!!
PAULA: Cum vă înţelegeţi?
TIPONUŢ: Soţia mă ignoră, baiatul mă dispreţuieşte!
PAULA: Profesia soţiei!
TIPONUŢ: Avocată, specialistă în divorţuri!
PAULA: Fii atent că nu fac sex cu colaboratorii! Hm, ce-i cu tâmpenia aia de mobilă!
TIPONUŢ: E şansa societăţii de a-şi proteja pădurile! Posibilitatea de a crea o mobilă care reproduce mediul de unde vine în totalitate! Cu miros, cu foşnetul ierbii în viitor, mult mai sănătoasă pentru proprietar... reduce reumatismul, efect pozitiv demonstrat asupra multor afecţiuni: de la cele nervoase, pâna la cele interne: ulcer, hepatită etc!!!
PAULA: Eşti sănătos la minte!
TIPONUŢ: Ştiu că par un vizionar, dar sunt foarte pragmatic!
PAULA: Bine! Care e problema ta?
TIPONUŢ: Candidăm cu un lot testat de mobilă pentru a primi o comandă de mobilare a tuturor birourilor din primărie! Deşi suntem cei mai buni, boss-ul a cedat şi vrea să cumpere un consilier, pe dl Negrea... cred că un mafiot veros!
PAULA: Balaurul!?! Îl ştiu! E putred!
TIPONUŢ: Vreau să câştigăm, fără să dăm banii!
PAULA: Hopa! Câţi bani zici că sunt?
Tiponuţ îi scrie o cifră pe bilet.
PAULA: Valoarea contractului?
Tiponuţ completează, dar atent să nu fie observat... Paula îi ia biletul. Face câteva socoteli...
PAULA:... mai mult decât se dă, Negrea are copiii la şcoli în străinătate…
TIPONUŢ: Suntem cei mai buni!
PAULA: Easy... o să fiu sinceră… îi poţi da la ziar, păstrezi banii, dar nu câştigi că ai făcut scandal... consilierul e mână în mână cu primarul!
TIPONUŢ: Sunt revoltat să platesc când sunt cel mai bun...
PAULA: Hm... Sunt sigură că mai are oferte de verzi!
TIPONUŢ: Ce vrei să spui! Ţi-e frică?
PAULA: Nu! Dar dacă scriu, fără să-i bag la răcoare n-am făcut nimic!
TIPONUŢ: Crezi că n-avem nici o şansă?
PAULA: Dacă vrem să-i f... trebuie să lucrăm pe stilul lor!... Zici că nu ai ajuns încă la Balaur?!? Sună-l pe boss-uleţul tău că mergi!... Imediat!
Tiponuţ formează numărul la mobil, o redescoperă pe Paula în faţa sa care îl încurajează să fie calm. Sunt amândoi singuri la masă, complet ignoraţi de cei din jur. Tipo a termiat de vorbit. Îi şopteşte Paulei.
TIPONUŢ: Mă aşteaptă într-o oră!...
Şi ea formează un număr.
PAULA: Ok!... Dl. colonel Verzea, vă sună Paula Antonescu... Ce faceţi azi?... Ce gară, ce pieţe!?!... Am o afacere pentru dumneavoastră!... La primărie! OK!!!... Revin în 30 de minute cu amănunte!
Tiponuţ a îngheţat. Dar Paula îi face semn să o urmeze şi el se execută!
(va urma, next week!)
(de prin sertar)
...cum se tot discuta in ultima vreme: massmedia, politica, etc de coruptie, afaceri, etc, adun si eu de prin sertar un text 'asa mai umoristic' de care multi
m-au mai intrebat ce fac cu el. A aparut ca cativa ani in urma in 'Suplimentul de duminica'al Ziarului Financiar. Lectura placuta!
Doina şi Teodor Tiponuţ dorm mângâiaţi de razele de dimineaţă. Sunt de vârstă între 35-40 ani. Ea este o femeie plăcută, pe care chiar dacă, puţin, vârsta, începe să se arate! Chiar dacă este dimineaţă, în pat, realizăm, că este o “intelectualistă”. El este ceea ce îndeobşte se remarcă într-o prezentare amabilă: “un dulce”, într-una mai severă “un ameţit”, iar de adversari: “un idiot”! Relaxaţi. Pierduţi în imensul pat din dormitor. De afară se aud zgomotele străzii. Zâmbetul lui Tipo care descoperă un gând în somn “fix” la ora 7,15, punctată de pendulă.
Găndurile sau visările lui
TIPONUŢ (off)...dimineaţa... salcâmii îşi lasă mirosul mai repede dimineaţa… (uneori gândurile îi vin în consonanţă cu zgomotele oraşului)... tramvaiul 17... este cursa de Oslo-Air France cu care am fost acu’ trei ani la congres... Hanibal are ora de înot la Floreasca şi-l duce Doina... ea are a 19-a înfăţişare în divorţul Moroşaanu... nu-mi miroase a bine... este vineri... ora 7,27....
Pe măsură ce gândurile lui Tiponuţ curg unul după altul, soţia sa, somnolentă, cu mişcări feline, se lipeşte de el mângâindu-l pe piept, umăr, picioare, chiar gâdilându-l, iar el reacţionând de îndată cu un zâmbet, tot în somn, acolo unde gândurile sale curg învăluite de mişcările femeii!
Aceleasi timicuri mentale ale lui
TIPONUŢ (off).... în secolul XX se constată apariţia unui sentiment de frustraţie masculin faţă de incapaciatea bărbaţilor de a-şi afirma autoritatea în diverse medii: profesional, familial, trupă... ce gol a dat Romario... ei se simt dezarmaţi... panicaţi, întrucât nu posedă un minim de accesorii… care să le permită să efectueze transferuri energetice proprii... accelerează întotdeauna la ieşirea din intersecţii,... ne-am gândit la dumneavoastră şi am creat Volvo Hispano! Sfidează timpul!... formele atât tradiţionale cât şi moderne, electrice, nucleare... digitale... existente în societatea postindustrială…contemporană....
Doina l-a încălecat, parcă aflată într-o transă a somnului de dimineaţă şi în timp ce soţul îşi continuă tribulaţiile de dimineaţă, încă în gând, ea-i mângâie buzele, iar apoi îl “dezmiardă”:
DOINA: pss… sss... muşcă... hai… curaj… loveşte-mă... hai… bleguţule! blegguu... na, na, na!!!...măngăie-mă…dulcişor...
Iar pentru că el nu îndrăzneşte nimic ea-l pălmuieşte din dragoste, cu pasiune, pe cel ce-n gând coincide:
Ţipetele lui!
TIPONUŢ (OFF)... Tentation-sensor, pentru bărbatul învingător!… Reuşita eroului în societatea mileniului următor este condiţionată de succesul participării afective în diferitele ipostaze: politică, socială, familială, profesională care-l au ca protagonist!!... Cucereşte lumea! Cu tentation-sensor!
Concentrat îşi încrucişează primele două degete de la piciore.
DOINA: Ahhhh!!!… un ţipăt care ne anunţă că a ajuns în creştetul muntelui!......
Pendula care bate ora exactă, trei ghivece cu flori în care apa freamătă, când Doina aruncă una din perniţe, degetele lui care au nimerit în dulceaţa din farfurioara de pe noptieră....
Familia serveşte micul dejun. O masă bine pregătită. Lapte, miere, icre, şuncă, peşte, juice etc. Tipo, Doina şi Hanibal, copilul lor de treisprezece ani! O conversaţie patronată sever cu privirea de Doina care nu ezită să-i admonesteze vizual pe cei doi, când cuceriţi de miere, lapte, icre, ca doi bărbaţi care se respectă, hăpăie, etc...
CLAUDIU: Trebuie să duc 200.000 la şcoală!...(Tiponuţ se îneacă)... Se vopsesc coridoarele de la etajul doi!... (în gănd idem cu off) Hai muşcaţi!!!...
DOINA: Parcă le-au mai vopsit de trei ori anul astă... Nu?...Toţi te fură azi!!!
(off)... bărbatul ăsta m-ascultă?...
CLAUDIU: Au scris cei din a VIII-a poezii cu amorurile profei de engleză cu cel de biologie... (off)... hai zi da, şi nu-mă-ntrebaţi...
DOINA: Cu Pananitescu? Nu e căsătorit?!?... (off).... oare EL? Ar îndrăzni... tace.
CLAUDIU: Ba da! E un macho! L-a prins portarul la infirmerie cu Woody dezbăcată... (off) să-i propun să-mi dea în două tranşe?
TIPONUŢ: Nu se poate!... (off) Să le spun?
DOINA: Şi când te gândeşti că profesorii ăştia au atâtea probleme financiare... Câte greve au fost la bacalaureat... (off)... nu e genul, prea bleg.
TIPONUŢ: Îi plătesc de mizerie... (off) Boss-ul nu are coaie să meargă fără mine!
DOINA: 24% din cazurile de divorţ sunt consecinţa unor probleme financiare, 9% datorită stress-ului cotidian, 32% datorită evoluţiei diferite în carieră a soţilor, (off)... Cât îl urăsc... încă mă înduioşează... hm… să-i spun că mi s-a făcut oferta de majorare de contract la caz......fapt ce provoacă schimbarea unor raporturi de echilibru mai ales datorită ascensiunii soţiilor!!!...Uite din promoţia ta! Câte colege sunt patroane?!?... (off) Dacă-şi pune soldăţei de pâine în oul moale, vomit!?!
TIPONUŢ: Nu ştiu (off)... Oare o femeie-patron, poate m-ar înţelege!?!
DOINA: Nu vrei să ştii! Doar 17% pentru nepotrivire de caracter? Realizezi?.. Cuplurile îşi mai rezolvă unele situaţii... Gina îşi schimbă amanţii lunar... dacă sunt cuminţi îi mai pasează pe la colege, luna trecută, neapărat să-mi livreze, mi!?!.. un mecanic, ce mâini are... iar ea nu-i mai suporta mirosul... înfăţişarea de azi e datorată unui conflict de personalitate, iar judecătorul amână... (off)... Pot să-i recit până mâine... să-mi caut un hăndrălău... ca şi Violeta?....
CLAUDIU:... (off) Urlu dacă nu-mi dă banii... Care trăsături de caracter nu se potrivesc?... (off) Oare-mi zice că nu se regulează?!?
TIPONUŢ: Teza la matematică? (off) Începută educaţia sexuală de urgenţă... câte probleme am avut cu Doina în voiajul de nuntă... vrând să-şi depăşească timiditatea... excese de generozitate afectivă... zgâriat pe plajă...
DOINA: Să-i spui doamnei diriginte că e ultima oară anul acesta când îi dau banii!... Ai auzit şi tu? Teo?!? (off)... întotdeauna umblă cu ciorapii rupţi, hm... dirigintă?!?
CLAUDIU: Va introduce o taxă pentru părinţii care nu vin la şedinţă….
(Off) I-am ameţit.
DOINA: Dar i-am dat e-mail-ul de pe Internet de acasă şi tribunal! Mă poate anunţa îndată ce doreşte... (off) Îmi ascunde ceva, Toderaş!?!
TIPONUŢ: Nu ţi-am văzut de o săptămână carnetul de note!... (off) Să-mi iau şerveţele, closetele sunt un dezastru în toată primăria!...
HANIBAL: (off) Cere şi tu un play-boy!!! Zice că te prinde greu şi că...o dată a dat peste ăia care au furat maşinile de la Continental...
DOINA: Exact! Telefoanele tribunalului sunt ocupate de mafioţi!...(off) Patricia era să leşine... descoperind un pistol... când l-a buzunărit că nu mai vroia să-i dea banii de benzină... cică el îi plăteşte hotelul, dar maşina să o întreţină încornoratul!...
TIPONUŢ: Gata! Start! Azi mă duc cu boss-ul cu oferta de mobilă ecologică la primărie! Trebuie să dăm lovitura!...
Ridicăndu-se de la masă nu ezită să facă o piruetă, două, urmate de vocalizele ce anunţă victoria în care crede entuziasmându-şi familia!...
DOINA: (off)…Ce surprize îţi mai poate face un bărbat după treisprezece ani?!?...Ce mă mai călca pe picioare...
Oraşul de dimineaţă, maşini, aglomeraţie, o lumină agreabilă, Tiponuţ conduce maşina avându-l în spate pe Hanibal foarte atent la drum şi care-l dirijează cu nonşalanţă!
CLAUDIU: Rade-l! Hai tată! Ce stai aşa în dosul lui! Nu vezi ce o freacă… hmm... tata lui Ştefan îi ia un scuter... semnalizează... depăşeşte! Uite pe gagica aia... tu ai observat ce concentrate sunt femeile la volan...nu au aşa o relaxare... nu gustă şoseaua... treci pe banda cealaltă... tată!…
Dirijându-şi tatăl, Claudiu nu ezită să-i deschidă servieta aşezată pe bancheta din spate, fredonează şi-i decartează portmoneul de câteva bancnote... câteva secunde servieta nu se închide, Tiponuţ a oprit la un stop se întoarce zâmbind spre băiat, îşi zâmbesc reciproc...Claudiu se precipită pentru a nu scăpa situaţia din mână.
CLAUDIU: Nu-l lăsa... o să mă vezi pe mine ce o să fac când îmi iau carnetul!?! … ştii cum zicea mama... hm, nu te lăsa depăşit, never...e americănească!… tatii tu ai mai avut şi alte iubite înainte de a fi cu mama?!?... Daniela m-a invitat la un bairam, dar nu vrea nici moartă s-o cheme pe Geta, mi-a şi zis să vin fără ea... nu ştiu ce să fac...Violeta te dansează...să încerc o seara?! ... lui Paul, colegul de meditaţii, i-a zis amica la un bairam săptămâna trecută când dansau: “I se scoală ştoiu sau e mobilu”?!? L-a terminat!!! Ha, ha, ha! hai că te blochează Opel-ul ăsta... ce faci? Nu te mişti... oh tu nu-ţi foloseşti maşina şi de aia înaintăm aşa încet... totul e un calvar... viteză… accelerează! oh tată! Nu mai sta după alţii!!! La volan e ca în viaţă! Treci în faţă!
Când Tiponuţ opreşte în faţa şcolii, Claudiu îşi ia rucsacul neglijent şi din acesta cad două ţigări şi un prezervativ care-l surprind pe Tiponuţ, dar el se face că nu le observă. Cu musca pe căciulă, Hanibal îi urează: Succes la primărie!
Tiponuţ, într-un halat alb, îşi face câteva notaţii. În sera-laborator sunt câţiva arbuşti înconjuraţi fiecare de un sistem modern de procesoare cu diferite beculeţe în jurul unor mici instalaţii care absorb aerul şi-l injectează în câteva fiole de sticlă care apoi sunt capsulate şi ejectate într-o cuvă. Tiponuţ inspiră vădit mulţumit mirosul arbustului, iar apoi trece la un altul. Pe ferestrele acestei mici sere-prototip-laborator, se văd in spate blocurile standard de locuinţele, care unori îi taie privirea lui Tiponuţ şi asistentului său, deteminăndu-I să inspire-mediteze-in reverie mici arbuşti din interior...Ce de blocuri, culori spalăcite, linii strămbe adunate gramadă, un gheto a la Kafka, ce rasoleală a fost comunismul-clasa municitoare la comandă, Tipo crede că vede roşu-verde alternativ asemeni unui daltonist incognito şi cu permis categoria C, vai căt urăsc viteza întăi…Este însoţit de asistentul său, un fel de discipol-sclav-admirator, cu o strungăreaţa căt o brichetă. Pe măsură ce trec de la un copac la altul ceilalţi lucrători se schimbă, fiecare încremenind în faţa copacului de care are grijă şi unde Tiponuţ le verifică mâinile; impecabil de curate. El le observă atent şi circumspect.
LUCRATOR 1: (linguşitor)... Ardelenii sunt mai pedanţi....
TIPONUŢ: De la caz...tata mai întâi bea o cinzeacă după ce se uşura...
LUCRATOR 1:.. Sănătate curată!...
Verificând atent fiecare creangă, Tiponuţ, păşeşte asemeni unui balerin. Transpiră când descoperă o gâză. N-o ucide. O prinde în podul palmei şi i-o transferă lucrătorului care o aruncă pe o fereastră. Unii, în spate îi aruncă priviri impacientate.
TIPONUŢ: Unii mai fac pojar... s-au mai văzut cazuri... Când vom trece la serie va trebui să concepem instalaţii pentru exterior; vom avea grădini, păduri…hm …ceva ca pe stadioane!!!....
LUCRATOR 1: Ca la nocturne! Vă uitaţi la meciurile din campionatul italian?
TIPONUŢ: N-am şanse! Doina nu pierde nimic din Esmeralda, focul inimii!
LUCRATOR 1: Poate se documentează? Hmm… Mă scuzaţi... Problema va fi de a putea colecta aerul care poartă acel miros şi parfum şi de a evita curenţii străini...vă gândiţi la nişte aspiratoare?... am văzut un film... cu extratereştrii!
TIPONUŢ: M-am gândit deja la nişte ventilatoare speciale, deşi problema este mai nuanţată, căci cei care adoră o pădure de fagi, includ în opţiunea lor şi foşnetul ierbii, mirosul pământului, ţipetele animalelor, greierii...
LUCRATOR 1: Vă gândiţi să includeţi, în structura lemnoasă, casetofoane?
TIPONUŢ: Luna viitoare voi începe testele...cu rezonatori!?!...sau cu nişte muzicuţe?!?.... Ai văzut ce le plac la francezi, Gheorghe Zamfir?
LUCRATOR: Sunteţi genial...Un Louis XV cu o doină românescă!
TIPONUŢ: Joia!... doar... hm ce idei bune am! (off) O să-i spun Doinei!
LUCRATOR: Dumneavoastră veţi revoluţiona sistemul de mobilier universal!
Prin mobilă veţi interveni în existenţa familiilor!... Sidicatele vor cere patronilor mobila cofeinizată!..
TIPONUŢ: Ce idei ai şi tu astăzi!
LUCRATOR 1: Doar în prezenţa dvs....
TIPONUŢ: Tot ce ţine de zona lemnoasă, va trece pe acest model ecologic!
LUCRATOR: Vi se va acorda prezidenţia companiei!
TIPONUŢ: Hm... (pentru sine)... pe mine mă interesează gladiolele polare...
Natural că dialogând, expunându-şi ideile Tiponuţ gesticulează, elegant, cu aplomb şi privind departe, undeva unde numai el vizionarul observă ceva... Se opreşte stupefiat în faţa unui arbust pe a cărui tulpină cineva a scrijelit cu un briceag câteva litere mici care compun cuvântul PAULA, însoţite de o săgeată ce înţeapă o inimă.
TIPONUŢ: Cine a indrăznit asta?!?... (în spatele lor ceilalţi lucrători îi urmăreau cu privirea, îşi ascund capetele speriaţi)... ca la bordel?!?
LUCRATOR: S-au legalizat?! Oh... cred că e cineva îndrăgostit... da’ sincer...
TIPONUŢ:Vă dau afară! Pe toţi! Până la unul! O să muriţi de foame!
LUCRATOR 1: Domnu’ Tiponuţ! O să-i pun nişte gunoi să-şi revină mai repede!... nu ştiu cine, că, ştiţi, le-am interzis să spună bancuri porcoase...
TIPONUŢ: EU plec!!... Dacă nu MĂ respectaţi, vă părăsesc!
LUCRATOR1: Toată lumea vă iubeşte! Toţi vă respectă! N-am aflat încă cine are o iubită Paula, dar am nişte bănuieli...cu unul care-i mai sentimental şi mocofan, cum m-am lămurit îl şi pun să aducă un alt copăcel!
TIPONUŢ: Îl ucid!... Pistol calibru 9,2 ! Punct ochit, punct lovit!...
şi-şi descoperă o privire care-l surprinde şi înspăimântă pe adjunct!
Tiponuţ şi boss-ul său îşi beau cafeaua în biroul acestuia din urmă. Sticlă, lemn, prosperitate de business sans probleme. Doar se privesc din ochi savurând cafeaua. Boss-ul îi aruncă lui Tipo priviri pline de simpatie. Un zămbet care îi iradiază maxilarele imense ce lucesc rase la sănge, dovedind un caracter nemilos, gata să explodeze din capul tuns perie.
BOSS-ul: Contractul cu primăria este decisiv! Va fi prima lansare masivă pe piaţă a mobilei ecologice! Trebuie să fie un triumf! Ca la Copa del Mundo!
TIPONUŢ: Va fi mobilierul secoului XXI! Dar cercetările trebuie continuate mai accelerat!... Să revenim la flori!... le-am visat săptămâna trecută...
BOSS-ul: Crează şi aplică! Uite, până şi Dumnezeu... Adam, Eva şi omenirea!
TIPONUŢ: Am primit rezultatele la testele de luna trecută, care îmi confimă ideea că acest sistem lemnos ecologic previne reumatismul....
BOSS-ul: Execelent! Ce medicină! Leacuri, moaşe!?! Paturi antireumatice... Incredibil! Cât sunt de încântat că pot să-i fac fericiţi pe cei ce vor cumpăra mobila ECO!...Oameni fără dureri! Nici de cap, nici de picioare! Câţi vor juca tenis, înota, vor merge în drumeţii datorită mobilierului ECO! Tipo, te ador!
TIPONUŢ: E delict, articolul 242! E votat din ianuarie! Iar ne scot din Europa!
BOSS-ul: Ce Europa!...Vino aici! Te deleg să mergi tu în persoană la primărie!
Boss-ul îi deschide o servietă diplomat plină cu bani. Si-i freacă de bărbie...Adevăraţi, nu de hârtie! Tiponuţ o priveşte nonşalant, mai greu răsuflă patronul, care se întoarce spre o poză unde este alături de câţiva funcţionari înalţi în timpul unui dineu. Îi vorbeşte în şoaptă!
BOSS-ul : Licitaţia este ca şi aranjată! Avem doar cea mai bună ofertă! Dl. Negrea, care ţine la mine cum te ador eu pe tine, mi-a spus că trebuie să mai ungă câteva uşi. I-am pregătit un ajutor! Numai tu poţi să i-l dai! Nu am încredere în nimeni altcineva! Mi-eşti ca un fiu! Puiule, du-te că totul este aranjat!... Parola de recunoaştere: Ne reîntoarcem în natură!
Patronul închide cu o mişcare precisă servieta. O oferă lui Tiponuţ, pe care servieta parcă îl îngroapă. Şeful îl conduce până la uşă unde îl îmbrăţişează patetic şoptindu-i:
BOSS-ul: Sunt pe mobil la orice oră!... Ne reîntoarcem în natură!
Tiponuţ şofează vădit nemulţumit de misiunea primită. Priveşte cu ură geanta diplomat aşezată alături unde dimineaţă fusese ghiozdanul lui Hanibal.
Nu-şi poate stăpâni o reacţie mai agresivă. Loveşte valiza, vădit iritat şi stupoare, aceasta se deschide descoperindu-şi conţinutul în faţa unor “fetiţe” ce stau la agăţat. Străzi obişnuite, unde maşinile se înghesuie, cu trecătorii grăbiţi, Tipo accelerează şi dispare în trombă. Conduce în viteză vorbindu-şi în oglinda retraovizoare:
TIPONUŢ: Idiotule! Vezi dacă îţi abandonezi ideile! Dacă lupţi pentru progres, civilizaţie, carieră! Nu te respecţi tu, toţi, nimeni nu e interesat de aiurelile tale! Pe cine o să intereseze la puşcărie poeziile tale că acolo e numai beton şi înghesuială. Cică dorm trei în pat ca la spital!!! Cum nici nu eşti tu gras... Doina o să divorţeze, Claudiu o să spună că ai plecat în America! Mama nici n-o să te mai primească în casă! Trebuia să-i spui boss-ului că nu e stilul tău! Şef, şef, dar să nu cacialmeze pe viaţa ta! Punct!
Frânează când se descoperă, fire imaginativă, prezentat la un buletin de ştiri,
în standul de televizoare, tocmai surprins în flagrant! Nu-i vine să creadă, visează poate, dar este chiar el, în câteva ipostaze viitoare, coborând din maşină, aşezând valiza pe biroul consilierului Negrea, înconjurat imediat de poliţişti când acesta s-a depărtat la fereastră! Extraordinar! Ce vise-virtualităţi-aiureli şi alte gargarisme în acestă dimineaţă. Crainica tv remarcă:
CRAINICA TV : Un caz spectaculos al poliţiei municipale, ambiţionată de reuşitele colegilor din provincie care au redus cu 4% evaziunile călătorilor din transporturile urbane. Poliţia se pregătea de trei săptămăni, în biroul consilierului încercând toate metodele standardizate de mituire a funcţionarilor publici... Suma de bani confiscată va fi folosită în şcoli, în cursurile de pregătire a funcţionarilor publici, în procesul de învăţare a limbilor străine de circulaţie internaţională!.....
Tiponuţ a oprit circulaţia. Este chiar el, doar, puţin a încărunţit, se compară în oglinda retrovizoare, poate datorită şocului, ar putea fi o dovadă că nu este profesionist; dar o orchestră de claxoane îl zoresc să o ia din loc! Dar pe ecran apare boss-ul.
TV-BOSS-ul:...Dl. Tiponuţ era mai agitat în ultima perioadă de timp! Fuma, vorbea singur, înjura... Condiţiona angajarea zilierilor de unele avansuri mai picante... Cred că este o iniţiativă personală! Nu eram interesaţi deocamdată de acest contract cu primăria... finalizăm mobilierul ECO în cadrul unui parteneriat cu compania Metalmob! - cunoscuţii, de generaţia tânără, de ai cărei opţiuni sântem interesaţi, ca heavy-metalii ai mobierului din capitală!
Un poliţist se apropie agitat de Tiponuţ şi-l obligă să acceereze!...Iată-l şofând debusolat, fără un ţel anume, învârtindu-se de mai multe ori în sensul giratoriu cu alte cinci maşini în spate, pe a căror şoferi, nu se ştie cum i-a hipnotizat. Poate servieta pe care Tipo o ridică uneori vrând să o arunce afară sau semnalele sale din mână dezordonate şi dificil de decodificat... E la volan. Îşi sună soţia:
MOBIL:… Avocat Doina Tiponuţ nu vă poate răspunde momentan. Lăsaţi numărul dvs. şi vă voi apela eu cât de curând.....
TIPONUŢ: Sună-mă urgent. Trebuie să te consult: atât ca soţie, cât şi ca avocată... Dacă nu vin diseară la cină, recuperează din corpul lustrei din dormitor un pacheţel cu câteva seminţe de gladiole polare din fază de preomologare întreruptă. Intotdeauna o să-ţi asigure existenţa ta şi a lui Claudiu! Niciodată să nu se îndoiască de tata! Te pup!
În faţa unei secretare irezistibile, Tiponuţ îşi lasă complet ignorat cartea de vizită. Vis-à-vis de el sunt trei persoane ce-l măsoară atât cu curiozitate, cât şi cu interes suspect; o siglă de pe unul din diplomat-uri îi confirma că sunt de la concernul rival Metalmob. Din când în când se retrag într-un colţ pentru câteva şuşoteli. Unul îi aruncă secretarei priviri languroase din spatele lentilelor metalice. În anticameră îşi face apariţia un funcţionar urmat servil de alţi doi cu braţele pline de dosare. O imploră pe secretară din priviri, dar aceasta este nemiloasă şi ignoră complet privirea şpăşită ce se plimbă de la uşă la telefon. Pe un traseu circular, precis desenat, parcă de un compas imaginar, grupul se retrage. Abia acum, aceasta descoperă indiferentă cartea de vizită. Îl sună pe consilier ca să-l anunţe şi, evident, felul în care-i răspunde acesta o detemină să devină mult mai amabilă faţă de Tiponuţ! Cu mişcare provocatoare, pentru o fracţiune de secundă îşi dezveleşte pulpa de unde un dragon roşu tatuat îşi aruncă cu violenţă flăcările în sus prevestind atât furtună cât şi război... Şuieratul de luptă îi răsună lui Tipo în urechi îngrozindu-l! Tiponuţ se simte complet nepregătit pentru o confruntare. Părăseşte anticamera, fără a le oferi vreo explicaţie!....
Iată-l strecurându-se grăbit prin mulţimea nenorocită, umilă şi primitivă ce aşteaptă pe coridoare. Tipo îi răspunde de îndată boss-ului care l-a şi sunat pe mobil!
TIPONUŢ: Când dragonul îşi întoarce cele trei capete şi şuieră flăcările spre tine, trebuie să fii atent la cavalerii în zale care îţi stau în drum, mai ales dacă femeia stăpânului le zâmbeşte insinuator ! Amân întâlnirea pentru că nu pot răspunde la nici o provocare! Preiau afacerea pe cont propiu! Altă strategie! Voi reveni!
La bioul său, cu mobilul la ureche, boss-ul este stupefiat! Nu mai înţelege nimic!
Tiponuţ îl urmează la pas în centrul terenului pe Tavi Bălăşoiu, în timpul unui antrenament de fotbal al acestuia. Cu un fluier el îşi dirijează jucătorii în exerciţii de alergare pe marginea terenului oferindu-i lui Tiponuţ securitatea maximă. Nu s-au mai văzut de mulţi ani, din copilărie, aşa că se privesc cu simpatie şi curiozitate, deşi o ciudată stare de tensiune evident domneşte între ei.
BĂLĂŞOIU: Eu nici o dată nu am avut intervenţii în afara gazonului!
TIPONUŢ: Nici nu m-am îndoit, dar poate ai idee...
BĂLĂŞOIU: E riscant, să divulgi ceva. Cum de m-ai găsit? Nu te-am văzut cu anii....
TIPONUŢ: Ştii că banii transportaţi aduc ghinion....
BĂLĂŞOIU: Măi, Toderaş, nu ştiam că te ocupi cu chestii de astea?!?
TIPONUŢ: E pentru prima oară!
BĂLĂŞOIU: Te-am văzut la televizor când ai luat o medalie....
TIPONUŢ: … la Braşov...
BĂLĂŞOIU: N-am mai fost la ski... era ceva cu incendiile, nu?
TIPONUŢ: Mobilierul ecologic, cel cu cel mai redus conţinut lemnos! S.O.S pădurea!!!
BĂLĂŞOIU: Lasă textele, era şi cu sănătatea...
TIPONUŢ: Reduce stress-ul....
BĂLĂŞOIU: Dar la cocoşel?...
TIPONUŢ: Hm… doar datorită... optimizării coeficientului entropic al circulaţiei sanguine...
BĂLĂŞOIU: Păi zii aşa... fii atent... zici că ai... Bălăşoiu le aruncă jucătorilor câteva mingi şi-şi lipeşte misterios buzele de urechea lui Tipo.
BĂLĂŞOIU:… aranjat, hm,... pui într-o geantă de sport, printre şosete, tricouri, echipament, dar nu al tău, ci al unor băieţi, dar care complet nu au habar de treabă..., îţi dai o întălnire, la o piscină...
TIPONUŢ: Nu am slipul la mine!
BĂLĂŞOIU: Închiriezi!... şi după ce te-ai văzut cu respectivul, că nu stai la parole, nu ai chef de nimic, nici de gagici, că în cazuri de astea te trezeşti Casanova, în fine nu e cazul... îi dai semnalul că te cari, el după tine ca un poponar, tu uiţi geanta la cabina de la garderobă, unde el intră după tine, că, nimeni nu te poate acuza cu nimic...
TIPONUŢ: Dacă nu vreau să-i las banii?!? Sau, poate...?!? îi ia altcineva?
BĂLĂŞOIU: Bă, ce bandit, eşti! Trebuie să ai spatele asigurat că îl strâng ai lui de coaie, mai întâi pe el, dar tot ajung şi la tine...
TIPONUŢ: Hm... nu prea ştiu să înot...
BĂLĂŞOIU: Cât ai?... (Tipo îi arată servieta)... Mă duc EU... pentru 10% că te ştiu...
TIPONUŢ: Nu-mi place să evit primejdia...
BĂLĂŞOIU: Ei,... te ajut eu, nu ne-am văzut de 17 ani, de la meciul din a zecea... pentru tine sunt în stare de orice...
TIPONUŢ: Mi-e teamă să nu complic lucrurile!...
BĂLĂŞOIU: Le simplifici, că banii pe care mi-i dai nu mai trebuie să-i împrumut la bancă pentru un etaj la casă...
TIPONUŢ: Trebuie să îl întreb pe boss!
BĂLĂŞOIU: Întotdeauna ai fost un căcăcios... lasă-mă să mă ocup de băieţi!
Crezi că cu palavre se ajunge campion?!?... Dacă le spun că ai venit cu banii să ne cumperi? Că sunt sigur că nu sunt bani munciţi! Hm?!? Că eşti de la o echipă adversă!..Ia să-i chem!
Dar jucătorii nu-i răspund antrenorului care-i cheamă agitat cu fluierul! Oferă autografe unor admiratoare! Tiponuţ dispare în grabă! Iată-l coborând pe alea ce-l duce la maşină! Singur....
Tot singur, la o masă, cu o bere în faţă şi diplomatul alături, Tiponuţ, încearcă să găsească o soluţie. Conectează mobilul, dar imediat, îl pocneşte vocea
boss-ului aşa că-l închide. Clipe lungi în faţa berii. De la o masă îi zâmbeşte o gagică. Tânără, sexoasă, puţin uzată, dar nu atât cât să se prindă Tipo. Îi zâmbeşte şi el. Ea se apropie de masa lui.
VIOLETA: Mă numesc Violeta, am 16 ani (!?!), sunt din Suceava, am venit în Bucureşti pentru un control medical la ochi, visez noaptea în dungi gri, mi s-au furat banii în metrou şi aş vrea să vă rog să mă împrumutaţi cu o mică sumă de bani pentru a mă putea reîntoarce acasă la părinţii mei dragi...
Deşi surprins, Tiponuţ nu ezită să deschidă portofelul şi să-i ofere câteva bancnote. Văzându-i portofelul plin Vio plusează.
VIOLETA:... ei sunt pensionari, suntem cinci copii, nici eu fata lor cea mai
mare nu lucrez, un ajutor în bani e binevenit, manualele sunt scumpe...
Tipo reacţionează şi-i majorează suma. Ea percutează:
VIOLETA: Libidinosule, dă încoace toţi banii că asfel ţip că mi-ai făcut tot felul de oferte, inclusiv sex-oral în maşină! Vrei să pun tot localul pe tine?!?
De la o altă masă i se fac semne câteva porcărioare! Tipo se execută... Fata dispare. Asta e! Tipo dă toată berea pe gât. Se caută de mărunţiş prin buzunare, dar nu are nimic. A rămas cu diplomatul! Ce să facă cu nota de plată. O mănâncă repede. Părăseşte în grabă localul, atent să nu fie văzut de tipul de la bar. Reuşeşte. E tare! Hai că e mişto viaţa...
Nu urcă în maşină. Iată-l mergând singur pe stradă. Punându-i-se în palme diferite oferte de excursii: Paris, Monaco, Baleare, etc!...
Un motociclist îi fură servieta! O ia la goană după ei! Pe aleea unui parc. Oh! Dumnezeule-strigă el disperat!!! Iată că o poliţistă opreşte motocicleta! Valiza-diplomat recuperată! Tipo o îmbrăţisează! Îi sărută mâna:
TIPONUŢ: Nici vorbă de reclamaţie. Ne-am jucat! Am vrut să testăm gradul de reacţie a opiniei publice. Întotdeauna am admirat femeile care sunt mai, prompte, echilibrate la volan, decise să se implice în conducerea societăţii... Cei care pierd fac cincizeci de genoflexiuni! Sântem sportivi! Să-i puneţi să cureţe două alei!... Le aruncă el plecând cu motocicleta în timp ce şmecherii îşi prezintă actele genoflexându-se...
Tiponuţ revine la maşina sa! Tocmai i-a fost ridicată pentru parcarea neregulamentară! Rămâne pe motocicletă. Singur prin oraş. În parc. Pe o bancă. Din nou vorbind la mobil.
TIPONUŢ: Alo!… ziarul ŞTIREA... cu d’şoara ziaristă Paula Antonescu... nu pot să vă spun cine sunt... vă rog să aveţi încredere în bunele mele intenţii... sunt în pragul disperării! Nu doresc să-mi murdăresc mâinile cu afaceri necurate! Soarta familiei mele dragi este în mâinile dvoastră... Numai dvoastră mă puteţi ajuta... da, da, da!... vă cunosc din ziar... v-am citit multe anchete..., v-am remarcat, spiritul contestatar şi curajul multor anchete. Sunteţi Ioana d’Arc! din Bucureşti! acu’ şapte ani eram aproape să mă îndrăgostesc de dvs.... era vara, noroc că am plecat la mare cu soţia şi ştiţi că pe malul mării nu poţi să minţi şi-ţi desfaci inima ca o floare... nu, nu, nu nu sunt nebun, am făcut 159 de puncte la testul NASA, am o memorie de elefant, ţin minte tot!... cred că am fost doi ani la aceiaşi şcoală în Militari... sigur, sigur, sigur, şi cea de la transportul de ţigări “ŢIGARETA 5”, este vorba de o sumă cu multe zerouri, sigur, trebuie să ne întâlnim... cât mai repede... cred că veţi fi interesată... nu, nu, nu pot să vă dau amănunte la telefon!… cum de ce să veniţi!... neapărat, că eu când eram june numai plasă am luat... toate îmi dădeau întâlnire la ceasul de la Universitate, că acolo nu se vine, dar e un caz grav! Cu ramificaţii, da, da, da! Ramificaţii!… într-o oră?!? nu se poate mai repede?!?... La “Gaura dulce?!?… Ok! Vă aştept! ... Am 1,70, sacou bleumarin cu pantaloni gri, o cravată, hm, pantofi negri prăfuiţi... ceas Seiko! Vă aştept! Zbor!
Doi puşti-golănei de parc s-au învârtit în jurul motocicletei întrebându-l pe Tiponuţ dacă îi aparţine, dar el a negat. Când au prins un moment că sunt complet ignoraţi se urcă pe motor şi dispar. Indiferent faţă de ei, Tipo se duce la întâlnire cu diplomatul în mână.
Tiponuţ e singur la o masă într-o cârciună mai ordinară. Un chelener murdar îi ia comanda. Ezită.
TIPONUŢ: Un pahar cu apă!?!… Aştept pe cineva...
Paula îşi face apariţia. E peste 30 de ani, dar bine şi cam sexoasă, puţin incognito: ochelari de soare, pălărie, o geantă uşoară gen de voiaj, croială masculină a costumului... o privire prin local şi natural că-l descoperă pe Tiponuţ, mic cât un gândac... Se aşează cu nonşalanţă la masă. Îl priveşte lung, poate surprinsă de ciudăţenia lui, dar asta e!... nu ezită să-i arate casetofonul tocmai declanşat şi care rămâne în poşetă ca martor.
PAULA: Dl. Tiponuţ Teodor! Hm... OK! Paula Antonescu! Reporter special la Ştirea! Zece ani de presă! Întotdeauna anchete, dezvăluiri, deconspirări! 41 de bărbaţi maturi băgaţi în puşcărie să mediteze la tot ce vor muşchii lor! Am suportat două atacuri de violenţă medie, 17 zile de spitalizare; fii liniştit, fără viol... la sex-ape-ul meu! Sunt în prezent inculpată în 9 procese de calomnie unde mă reprezintă avocatul ziarului!… Hm… Bun! Ştii cu cine ai de a face! Te poţi ridica şi pleca!… Rămâi?!? Bine... Serveşti ceva?
TIPONUŢ: Apă...
PAULA: Eşti vegetarian?!? În fine! Din acest moment dacă rămâi eşti la dispoziţia mea! Eu decid ce, cât, unde public! Nu te mai poţi retrage decât cu acordul meu! OK! Bine!...Vreau o salată şi o bere! Tu? O cafea?
TIPONUŢ: Sunt lefter! Tocmai am donat banii unor minore abandonate…
PAULA: Parcă ziceai ceva de multe zerouri...
TIPONUŢ: Nu pot să mă ating de ei...
Rapid şi demonstrativ îi întredeschide geanta. Banii sunt la locul lor. Paula se îneacă dar îşi revine... Aranjează casetofonul în poşetă, dă peste un gândac cât unghia, fără fiţe îl scoate şi cu un bobârnac îl expediază pe podea.
PAULA: Cum ai zis că-ţi zice?
TIPONUŢ: Teodor Tiponuţ, 33 de ani, specialist în ecologia mediului, am conceput mobilierul cu cel mai redus conţinut lemnos şi care reproduce cu fidelitate şi chiar conservă caracteristicile materialului lemnos natural...adierea serii…foşnezul copacilor…
PAULA: Ai familie?
TIPONUŢ: O soţie şi un baiat de 13 ani!!!
PAULA: Cum vă înţelegeţi?
TIPONUŢ: Soţia mă ignoră, baiatul mă dispreţuieşte!
PAULA: Profesia soţiei!
TIPONUŢ: Avocată, specialistă în divorţuri!
PAULA: Fii atent că nu fac sex cu colaboratorii! Hm, ce-i cu tâmpenia aia de mobilă!
TIPONUŢ: E şansa societăţii de a-şi proteja pădurile! Posibilitatea de a crea o mobilă care reproduce mediul de unde vine în totalitate! Cu miros, cu foşnetul ierbii în viitor, mult mai sănătoasă pentru proprietar... reduce reumatismul, efect pozitiv demonstrat asupra multor afecţiuni: de la cele nervoase, pâna la cele interne: ulcer, hepatită etc!!!
PAULA: Eşti sănătos la minte!
TIPONUŢ: Ştiu că par un vizionar, dar sunt foarte pragmatic!
PAULA: Bine! Care e problema ta?
TIPONUŢ: Candidăm cu un lot testat de mobilă pentru a primi o comandă de mobilare a tuturor birourilor din primărie! Deşi suntem cei mai buni, boss-ul a cedat şi vrea să cumpere un consilier, pe dl Negrea... cred că un mafiot veros!
PAULA: Balaurul!?! Îl ştiu! E putred!
TIPONUŢ: Vreau să câştigăm, fără să dăm banii!
PAULA: Hopa! Câţi bani zici că sunt?
Tiponuţ îi scrie o cifră pe bilet.
PAULA: Valoarea contractului?
Tiponuţ completează, dar atent să nu fie observat... Paula îi ia biletul. Face câteva socoteli...
PAULA:... mai mult decât se dă, Negrea are copiii la şcoli în străinătate…
TIPONUŢ: Suntem cei mai buni!
PAULA: Easy... o să fiu sinceră… îi poţi da la ziar, păstrezi banii, dar nu câştigi că ai făcut scandal... consilierul e mână în mână cu primarul!
TIPONUŢ: Sunt revoltat să platesc când sunt cel mai bun...
PAULA: Hm... Sunt sigură că mai are oferte de verzi!
TIPONUŢ: Ce vrei să spui! Ţi-e frică?
PAULA: Nu! Dar dacă scriu, fără să-i bag la răcoare n-am făcut nimic!
TIPONUŢ: Crezi că n-avem nici o şansă?
PAULA: Dacă vrem să-i f... trebuie să lucrăm pe stilul lor!... Zici că nu ai ajuns încă la Balaur?!? Sună-l pe boss-uleţul tău că mergi!... Imediat!
Tiponuţ formează numărul la mobil, o redescoperă pe Paula în faţa sa care îl încurajează să fie calm. Sunt amândoi singuri la masă, complet ignoraţi de cei din jur. Tipo a termiat de vorbit. Îi şopteşte Paulei.
TIPONUŢ: Mă aşteaptă într-o oră!...
Şi ea formează un număr.
PAULA: Ok!... Dl. colonel Verzea, vă sună Paula Antonescu... Ce faceţi azi?... Ce gară, ce pieţe!?!... Am o afacere pentru dumneavoastră!... La primărie! OK!!!... Revin în 30 de minute cu amănunte!
Tiponuţ a îngheţat. Dar Paula îi face semn să o urmeze şi el se execută!
(va urma, next week!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)