Pana pe 15 aprilie 2012, Sala Irina Nicolau
Muzeul copilariei
Ivirea. Dinspre duhuri spre Duh
Prima expozitie, prima sala
Proiectul european Childhood. Remains and Heritage / Copilaria. Ramasite si patrimoniu, coordonat de Muzeul National al Taranului Roman, va ofera ocazia rara de a urmari, ba chiar si de a participa (cu idei, obiecte si povesti) la realizarea unui muzeu virtual al copilariei. Dupa aproape un an de documentare si cercetari de teren, incepem! Celor interesati de tema le amintim ca ambitia noastra este sa prezentam in acest muzeu nu numai traditiile rurale, dar si pe cele urbane, nu numai trecutul indepartat, ci si pe cel recent, precum si prezentul in plina schimbare, sperand sa punem in valoare nu doar diferentele locale, ci si perceptia comuna in timp si spatiu asupra copilariei.
Incepem cu deschiderea primei viitoare sali de muzeu, intitulata Ivirea. Dinspre duhuri spre Duh. De la intrebarea de unde vin copiii? pana la ce se petrece cu ei dupa moarte, de la practici magice de intampinare si menire pana la ceremonia botezului, de la cautari incitante – cum ar fi cea a unui echivalent rural al biberonului, pana la descoperiri nesperate – cum ar fi cele cateva vechi marturii de botez boieresc-urbane, parcursul expozitiei va fi cu siguranta palpitant, atat pentru copii (care se vor bucura si de un atelier surpriza), cat si pentru parinti, educatori, etnologi si bunici.
Intrarea este libera.
25 – 29 martie 2012, Sala Acvariu
Icoane traditionale
Expozitie de Radu Dinca
Vernisaj: duminica, 25 martie, ora 12.00, Sala Acvariu
Desi realizate in secolul al XXI-lea, icoanele prezente in expozitie isi doresc a fi marturia perpetuarii unui mestesug artistic izvorat in Transilvania inceputului de secol XVIII.
In Romania, inceputurile picturii pe sticla se pierd in nordul Transilvaniei, in micul sat Nicula, aflat la cativa kilometri de orasul Gherla. Data se leaga de o intamplare neobisnuita, petrecuta, se pare, la 15 februarie 1694, cand icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate (aflata in bisericuta din lemn) a inceput sa lacrimeze. Aceasta minune a facut din Nicula, peste noapte, loc de pelerinaj si a ajutat la dezvoltarea comertului cu icoane. Primele icoane pe sticla au fost aduse de negustori si mesteri din Boemia, Austria si Slovacia, care desfaceau si la noi in tara marfa produsa acolo. Se pare ca acest negot, facut de straini in satul lor, a fost repede preluat de niculeni, care au deprins si mestesugul picturii, copiind la inceput icoane straine si gravuri ortodoxe, pentru ca mai apoi sa creeze o adevarata scoala de pictura pe sticla.
Astfel, este incontestabil ca satul Nicula a fost primul centru romanesc unde s-a pictat pe sticla si de unde fenomenul acesta s-a raspandit mai apoi in zone precum Brasov, Tara Fagarasului, Tara Oltului, Sibiu s.a.m.d. Taranul roman din Transilvania - o Transilvanie aflata sub dominatie straina pana la inceputul secolului al XX-lea - a stiut si a reusit, prin icoana, sa sustina atat ortodoxia, cat si continuitatea traditiei romanesti.
Lucrarile prezente in expozitie isi doresc sa poarte toata aceasta incarcatura si sa fie ferestre deschise spre intalnirea dintre om si Dumnezeu, o creatie in care intregul limbaj artistic este in mod firesc in slujba comunicarii. Prin aceste icoane, artistul propune publicului o trecere prin diverse zone ale picturii traditionale romanesti (Nicula, Arpas, Scheii Brasovului, Fagaras s.a.m.d.), pastrand tematica, tehnica si cromatica specifice, bineinteles, intr-o abordare personala. Radu Dinca isi doreste ca icoanele sale sa aiba duh si har, sa fie oglinda unei lumi nepamantene, sa fie fereastra catre dumnezeire. El incearca sa construiasca o frantura din Imparatia Cereasca, asemenea taranului roman, care a stiut sa alature simplitatea si grandoarea, modestia si spontaneitatea, traditia si credinta.
Iconarul incearca sa ramana cat mai aproape de tehnica secolului al XVIII-lea (tempera cu emulsie de ou), de ornamentica si de cromatica fiecarei zone si perioade care ii serveste drept sursa de inspiratie, folosind cu precadere culori minerale si pigmenti naturali, care au o mare transparenta si creeaza un cu totul alt aspect vizual decat cel obtinut cu culori moderne (ce sunt mai opace, intense si saturate). Rama joaca si ea un rol important, este o parte integranta a icoanei, intregind lucrarea. Radu Dinca realizeaza singur ramele si apoi le ceruieste cu ceara de albine – o tehnica veche, de asemenea traditionala si verificata in timp.
