Proiectii sub stele vara aceasta la Noul Cinematograf al Regizorului Roman !
NCRR va invita in saptamana 30 iulie – 5 august sa descoperiti povestile verii proiectate la lumina lunii, ascultand cantecul greierilor.
Portia de ras va este garantata de comediile MICMACS si TAVERNA SOUL KITCHEN, pentru iubitorii de muzica recomandam BINE ATI VENIT LA WOODSTOCK! si PISICILE PERSANE, dar si FELICIA, INAINTE DE TOATE, IERBURI SALBATICE si TIMPUL CE NE RAMANE.
Cei mici il vor cunoaste pe ARTHUR SI RAZBUNAREA LUI MALTAZARD.
MICMACS
Regia Jean-Pierre Jeunet, Franta, 2009, 105 min. Comedie.
Cu : André Dussollier, Dany Boon.
VINERI, 30 iulie, ora 19:30
JOI, 5 august, ora 21:30 (proiectie in aer liber)
TAVERNA SOUL KITCHEN
Regia Fatih Akin, Germania, 2009, 99 min.
Comedie. Cu: Moritz Bleibtreu, Adam Bousdoukos, Birol Unel.
VINERI, 30 iulie, ora 21:30 (proiectie in aer liber)
SAMBATA, 31 iulie, ora 15:15
MARTI, 3 august, ora 21:30 (proiectie in aer liber)
BINE ATI VENIT LA WOODSTOCK!
Regia Ang Lee, SUA, 2009, 110 min. Comedie.
Cu: Jeffrey Dean Morgan, Demetri Martin.
DUMINICA, 1 august, ora 16:30
MIERCURI, 4 august, ora 19:15
PISICILE PERSANE
Regia Bahman Ghobadi, Iran, 2009, 106 min. Drama.
Cu: Negar Shaghaghi, Ashkan Koshanejad. Subtitrare in limbile franceza si romana.
SAMBATA, 31 iulie, ora 21:30 (proiectie in aer liber)
FELICIA INAINTE DE TOATE
Regia Razvan Radulescu, Melissa de Raaf, Romania, 2009, 120 min. Drama.
Cu : Ozana Oancea, Vasile Mentel, Ileana Cernat. Subtitrare in limba engleza.
DUMINICA, 1 august, ora 19:00
MARTI, 3 august, ora 19:00
TIMPUL CE NE RAMANE
Regia Elia Suleiman, Marea Britanie, Italia, Belgia, Franta, 109 min. Drama.
Cu: Saleh Bakri, Ali Suliman. Subtitrare in limbile franceza si romana.
SAMBATA, 31 iulie, ora 19:15
IERBURI SALBATICE
Regia Alain Resnais, Franta, Italia, 2009, 104 min. Drama.
Cu : Emmanuelle Devos, Sabine Azéma.
SAMBATA, 31 iulie, ora 17:15
DUMINICA, 1 august, ora 21:30 (proiectie in aer liber)
JOI, 5 august, ora 19:30
KAPITALISM - RETETA NOASTRA SECRETA
Regia Alexandru Solomon
Romania, Belgia, Franta, 2010, 80 min. Documentar. Subtitrare in limba engleza.
MIERCURI, 4 august, ora 21:30 (proiectie in aer liber)
Pentru cei mici :
ARTHUR SI RAZBUNAREA LUI MALTAZARD
Regia Luc Besson,
Franta, 2009, 93 min. Animatie.
DUMINICA, 1 august, ora 14:30
vineri, 30 iulie 2010
ULTIMA CARTE........
Cu multi ani in urma, imediat dupa ‚90, intr-un documentar de mare calitate, realizat de Gabriel Liiceanu si Sorin Iliesiu, despre Cioran si Tutea, era analizata ideea, ‚ultimei carti’ care ii apartine individului a o juca si trai. Se referea la actul sinuciderii, iar ideei lui Cioran se argumenta, ca atunci cand totul tie este potrivinic iti mai ramane acesta optiune, tragica, dureroasa, nefericita, dar care e la dispozitia ta. Decizia iti apartine....
Sincer, nu impartaseam nici atunci, nici acum ideea. Mai ales cand nu esti singur sau ai un ‚har’. De judecat in afara instantele o face o singura persoana. Cineva acolo sus....
Dar viata e adeseori nemiloasa. Madalina Manole a fost evident o fiinta depresiva care s-a confrunta cu multe din obstacolele, dificultatile, situatiile existentei unui artist in Romania, tara de multe ori nimanui. Trebuie sa fii tare, mai ales cand esti ignorat, blamat sau daca te-ai ridicat observi cum apare o mana imaginara care te scufunda. Din pacate nu avut putere sa depaseasca cotidinele si uzualele situatii ale existentei unui artist, care a si cunsocut glorie, in Romania. Era o voce, un artist, o personaliate care trebuia sa suporte sa fie ignorata, marginalizata, neintelesa, fie de marele public, fie de apropiati. Acesta incercare a fost prea dificila pentru ea.
Nu i-a ramas, ca fiinta mai firava, dacat sansa ‚ultimei carti!
A devenit o stire! Filmul mortii ei un subiect de media extrem de power. Cum putea sa piarda media autohtona acesta sansa de rating. Ce conteaza ca profitam de apropiati, prieteni, impostori. Rating-ul sa creasca. Ultima ironie a viatii vietii ei este acesta tipic autohtona exploatare mediatica a gestului ei. In media decenta nu se conjuga cu ratingul.
Daca nu ai nervi de otel, stomac de cangur, pielea gros tabacita, in contemporanietatea autohtona nu iti ramane decat sansa, la propiu sau figurat, a ,ultimei carti’!
Sincer, nu impartaseam nici atunci, nici acum ideea. Mai ales cand nu esti singur sau ai un ‚har’. De judecat in afara instantele o face o singura persoana. Cineva acolo sus....
Dar viata e adeseori nemiloasa. Madalina Manole a fost evident o fiinta depresiva care s-a confrunta cu multe din obstacolele, dificultatile, situatiile existentei unui artist in Romania, tara de multe ori nimanui. Trebuie sa fii tare, mai ales cand esti ignorat, blamat sau daca te-ai ridicat observi cum apare o mana imaginara care te scufunda. Din pacate nu avut putere sa depaseasca cotidinele si uzualele situatii ale existentei unui artist, care a si cunsocut glorie, in Romania. Era o voce, un artist, o personaliate care trebuia sa suporte sa fie ignorata, marginalizata, neintelesa, fie de marele public, fie de apropiati. Acesta incercare a fost prea dificila pentru ea.
Nu i-a ramas, ca fiinta mai firava, dacat sansa ‚ultimei carti!
A devenit o stire! Filmul mortii ei un subiect de media extrem de power. Cum putea sa piarda media autohtona acesta sansa de rating. Ce conteaza ca profitam de apropiati, prieteni, impostori. Rating-ul sa creasca. Ultima ironie a viatii vietii ei este acesta tipic autohtona exploatare mediatica a gestului ei. In media decenta nu se conjuga cu ratingul.
Daca nu ai nervi de otel, stomac de cangur, pielea gros tabacita, in contemporanietatea autohtona nu iti ramane decat sansa, la propiu sau figurat, a ,ultimei carti’!
luni, 26 iulie 2010
BLOCAJE !
ORDA centreaza! ORDA marcheaza!
Problema drepturilor de autor a avut un traseul deloc facil in Romania. Abia dupa emiterea legii dreptului de autor 8/98, au inceput distribuitorii, sa remita, cat de cat mai regulat, pentru diferite categorii: muzicieni, actori, regizori, scenaristi procentele reglementate conform normelor europene.
Adeseori au existat intarzieri, iar in mass-media reactii ‚eronate’ ale diferitelor televiziuni sau firme de cablu. Acestea sub pretextul ‚liberului acces al spectatorului la programe’, solicitau reducerea sau eliminarea diferitelor tarife care erau reglementate oficial pentru autori sau intepreti. De parca obliga cineva un difuzor sa ofere un anumit program sau sa ignore cantitatea si calitatea autoriala pe care intr-o anumita masura orice program audiovizual o are la orice difuzare.
ORDA, Oficiul roman de drepturi de autor, este organsimul care ar trebuii sa urmareasca buna functionare a legii, sa constate ca diferite organisme de colectarea isi incaseaza drepturile de la difuzori.
Din pacate o recenta reglementare oficiala: OUG 43/2010, imputerniceste Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor sa administreze sistemul informatic naţional privind evidenta şi simplificarea plăţii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe de către utilizatori şi a repartiţiei remuneraţiilor colectate de organismele de gestiune colectiva in cadrul proiectului e-guvernare.
Costurile de realizare a acestei evidente naţionale sunt suportate de organismele de gestiune colectiva beneficiare ale remuneraţiilor datorate de utilizatori.
Normele nu au fost inca redactate. ca la multe alte legi, se fac legile si nu vin normel de aplicare.
Cum la aceasta decizie un organism DACIN SARA, care colecteza, conform unor intelegeri contractuale clare si legale, pentru regizori si scenaristi, s-a opus, deocamdata, incasarea drepturilor de autor pentru respectivele categorii de meserii artistice este blocata.
In fapt orice autor, poate sa aiba intelegere cu cine doreste, sa ii urmareasca si incaseze drepturile, iar ORDA, doar trebuie sa vegheze, urmareasca, protejeze acesta incasare de la distribuitorii de programe care contin lucrarile autorului. In nici un caz sa emita ordine care sa blocheze procesul de colectarea naturala a drepturilor de propietate intelectuala sau sa se substituie incasatorului.
Dar acest ordin legislativ limiteaza drepturile de asosciere, propietate intelectuala si cel de libertate economica...
Dar la noi ca la nimenea! Am putea spune: ce si-o fi zis ORDA? Ia sa incasez si distribui, eu ca si organism al statului niste sume, drepturi, pe care le taxez incasand niste bani, pentru ca global se aduna niste sume. Trimit pe Dacin la plimbare sau o lasa fara obiectul activitati, deci ma substitui organimului cu care autorul are contract, nu conteaza ca nu am nici o intelegere cu vreun autor,decid eu ca ii colectez drepturile, mult mai bine, fara sa fi probat nimic, si asta e, si natural ca imi retin un banut?!?
Faina treaba. Autentic romanesca. Deocamdata pe zona film, tv, video, incasarea de catre autori a drepturilor de propietate intelectula e blocata.
ORDA e bine merci in vacanta...Voi reveni!
Problema drepturilor de autor a avut un traseul deloc facil in Romania. Abia dupa emiterea legii dreptului de autor 8/98, au inceput distribuitorii, sa remita, cat de cat mai regulat, pentru diferite categorii: muzicieni, actori, regizori, scenaristi procentele reglementate conform normelor europene.
Adeseori au existat intarzieri, iar in mass-media reactii ‚eronate’ ale diferitelor televiziuni sau firme de cablu. Acestea sub pretextul ‚liberului acces al spectatorului la programe’, solicitau reducerea sau eliminarea diferitelor tarife care erau reglementate oficial pentru autori sau intepreti. De parca obliga cineva un difuzor sa ofere un anumit program sau sa ignore cantitatea si calitatea autoriala pe care intr-o anumita masura orice program audiovizual o are la orice difuzare.
ORDA, Oficiul roman de drepturi de autor, este organsimul care ar trebuii sa urmareasca buna functionare a legii, sa constate ca diferite organisme de colectarea isi incaseaza drepturile de la difuzori.
Din pacate o recenta reglementare oficiala: OUG 43/2010, imputerniceste Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor sa administreze sistemul informatic naţional privind evidenta şi simplificarea plăţii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe de către utilizatori şi a repartiţiei remuneraţiilor colectate de organismele de gestiune colectiva in cadrul proiectului e-guvernare.
Costurile de realizare a acestei evidente naţionale sunt suportate de organismele de gestiune colectiva beneficiare ale remuneraţiilor datorate de utilizatori.
Normele nu au fost inca redactate. ca la multe alte legi, se fac legile si nu vin normel de aplicare.
Cum la aceasta decizie un organism DACIN SARA, care colecteza, conform unor intelegeri contractuale clare si legale, pentru regizori si scenaristi, s-a opus, deocamdata, incasarea drepturilor de autor pentru respectivele categorii de meserii artistice este blocata.
In fapt orice autor, poate sa aiba intelegere cu cine doreste, sa ii urmareasca si incaseze drepturile, iar ORDA, doar trebuie sa vegheze, urmareasca, protejeze acesta incasare de la distribuitorii de programe care contin lucrarile autorului. In nici un caz sa emita ordine care sa blocheze procesul de colectarea naturala a drepturilor de propietate intelectuala sau sa se substituie incasatorului.
Dar acest ordin legislativ limiteaza drepturile de asosciere, propietate intelectuala si cel de libertate economica...
Dar la noi ca la nimenea! Am putea spune: ce si-o fi zis ORDA? Ia sa incasez si distribui, eu ca si organism al statului niste sume, drepturi, pe care le taxez incasand niste bani, pentru ca global se aduna niste sume. Trimit pe Dacin la plimbare sau o lasa fara obiectul activitati, deci ma substitui organimului cu care autorul are contract, nu conteaza ca nu am nici o intelegere cu vreun autor,decid eu ca ii colectez drepturile, mult mai bine, fara sa fi probat nimic, si asta e, si natural ca imi retin un banut?!?
Faina treaba. Autentic romanesca. Deocamdata pe zona film, tv, video, incasarea de catre autori a drepturilor de propietate intelectula e blocata.
ORDA e bine merci in vacanta...Voi reveni!
vineri, 23 iulie 2010
CEAUSESCU, BREAKING NEWS!
Din nou cuplul fostilor dictatori Ceausescu e in topul stirilor.
Operatiunea de deshumare, solicitata legitim de cativa din membrii familiei, a oferit din nou un subiect de maxim impact pentru mass media. Stiri, talk-show-uri, alte discutii alambicate-imbarligate-aparent sofisticate despre cei doi, a caror prezenta dureroasa in istoria Romaniei e greu de negat.
Din nou pe post ‚tribunul’ Vadin tuand si fulgerand! Membrii ai familiei sau apropiati apar minute in sir pe le ‚tembeliziuni’. Sunt stupeifiat ca nu le e asa ‚gramatical’, ca un degetar, o mica jena. Generelui lor, sotul Zoe, se pare o femeie vadit inteligenta apare pe post, melodramtizand, auto-victizandu-se cu nerusinare, cica stateau ‚dificil’ in actualul sediu Uniter. Dincolo de faptul ca procesul celor doi a fost o mascarada, ca evolutia ulterioara in justitie a apropiatiilor a fost penibila, sa apari in presa, in media ca sa iti ceri ‚averea’ inapoi (!?!) e absolut hilar....Ce averea, cum a fost dobandita, etc? La ,tembelizor’ aflam cum suferea printisorul Nicusor si manca covrigi. Stam la tv sa plangem cuplu satanic ca fost ingropat necrestineste!?! Cuplul care a ‚ras’ biserici, care l-a hulit pe Dumnezeu, care a fost satanic in istoria Romanie si care prin sistemul pe cu care au operat au atentat in cel mai inalt grad la libertatea individuala. Totul era controlat in comunism! Mai ales in perioada Ceausescu!
Ma intreb sincer daca nu meritau sa fie ingropati intr-o gropa cu var asemeni conducatorilor nazisti condamnati in procesul de la Nurberg....Pare cumplit, dar la cat rau au facut multor romani, faptul ca au avut si au o cruce, e o dovada de toleranta pe care atat ei, cat si regimul cu care s-au contopit, nu au facut dovada niciodata. Pe buna dreptate la Realitatea, Emil Hurezeanu se intreba unde sunt mormintele lui Maniu sau a multor morti la Sighet.
Nu vom putea uita sau ignora raul, iar lectia secolului XX este ca memoria nu poate fi anulata. Ceasca si Elena, satanice personaje din istoria Romaniei, au fost doi dictatori diabolic de impliniti! Ar trebui sa fim intodeauna lucizi, precisii si clari in, atat judecata, cat si evaluarea lor!
Circumstante, ingaduinta, mila, intelegere, etc sunt multe sentimente complet straine de ei. Nu au facut o viata, decat, sa isi cultive blestemul multor generatii!
Operatiunea de deshumare, solicitata legitim de cativa din membrii familiei, a oferit din nou un subiect de maxim impact pentru mass media. Stiri, talk-show-uri, alte discutii alambicate-imbarligate-aparent sofisticate despre cei doi, a caror prezenta dureroasa in istoria Romaniei e greu de negat.
Din nou pe post ‚tribunul’ Vadin tuand si fulgerand! Membrii ai familiei sau apropiati apar minute in sir pe le ‚tembeliziuni’. Sunt stupeifiat ca nu le e asa ‚gramatical’, ca un degetar, o mica jena. Generelui lor, sotul Zoe, se pare o femeie vadit inteligenta apare pe post, melodramtizand, auto-victizandu-se cu nerusinare, cica stateau ‚dificil’ in actualul sediu Uniter. Dincolo de faptul ca procesul celor doi a fost o mascarada, ca evolutia ulterioara in justitie a apropiatiilor a fost penibila, sa apari in presa, in media ca sa iti ceri ‚averea’ inapoi (!?!) e absolut hilar....Ce averea, cum a fost dobandita, etc? La ,tembelizor’ aflam cum suferea printisorul Nicusor si manca covrigi. Stam la tv sa plangem cuplu satanic ca fost ingropat necrestineste!?! Cuplul care a ‚ras’ biserici, care l-a hulit pe Dumnezeu, care a fost satanic in istoria Romanie si care prin sistemul pe cu care au operat au atentat in cel mai inalt grad la libertatea individuala. Totul era controlat in comunism! Mai ales in perioada Ceausescu!
Ma intreb sincer daca nu meritau sa fie ingropati intr-o gropa cu var asemeni conducatorilor nazisti condamnati in procesul de la Nurberg....Pare cumplit, dar la cat rau au facut multor romani, faptul ca au avut si au o cruce, e o dovada de toleranta pe care atat ei, cat si regimul cu care s-au contopit, nu au facut dovada niciodata. Pe buna dreptate la Realitatea, Emil Hurezeanu se intreba unde sunt mormintele lui Maniu sau a multor morti la Sighet.
Nu vom putea uita sau ignora raul, iar lectia secolului XX este ca memoria nu poate fi anulata. Ceasca si Elena, satanice personaje din istoria Romaniei, au fost doi dictatori diabolic de impliniti! Ar trebui sa fim intodeauna lucizi, precisii si clari in, atat judecata, cat si evaluarea lor!
Circumstante, ingaduinta, mila, intelegere, etc sunt multe sentimente complet straine de ei. Nu au facut o viata, decat, sa isi cultive blestemul multor generatii!
RESURECTIA SOCIALULUI....
Imediat dupa evenimentele din decembrie 89, aveam impresia ca vom mai uita de social. Regimul comunist uzitase excesiv, dar fals, acesta notiune. Se parea ca societatea contemporana va pleca pe un drum mult mai liber, cultivand in chip fericit competitia, ambitia, progresul, buna-starea, etc.
Ce s-a intamplat e ultrabinecunoscut. Am trecut, ca si societate, prin diferite si dificile convulsii. Mineriade, inflatie, isterii nationale, cate si mai cate. Perioadele fericite si prospere care se anuntau cu cativa ani in urma par o amintire.
Acum e criza, inundatii, se anunta inflatie, cresteri de preturi, somaj. Statul pare depasit de a face oferte cetatenilor.
Si totusi in aceste momente cred ca nu putem uita sau abandona socialul. Arareori s-a simtit mai mult nevoia de programe si strategii care sa sustina individul , piata municii, societatea.
Solutiile trebuie sa aiba o componeta sociala. Nu mai putem merge doar pe: 'care pe care’ sau ‚castiga cel mai bun’. Programele, de termen scurt sau lung, trebuie sa contina si elemete de rezolvare a unora din multele probleme pe aeasta tema. Pentru ca in fond societatea e formata din indivizi, din oameni, care au dreptul la o sansa, la o solutie, nu la raspunsuri care ii tot si iarasi amana sau le cere alte sacrificii.
Cu mai mult timp in urma am observat, ca va trebuii sa ne cultivam notiuni abandonate, ca si solidaritate, generozitate, toleranta, gandire sociala. Actualitatea acestora este maxima in acesta perioada.
Ce s-a intamplat e ultrabinecunoscut. Am trecut, ca si societate, prin diferite si dificile convulsii. Mineriade, inflatie, isterii nationale, cate si mai cate. Perioadele fericite si prospere care se anuntau cu cativa ani in urma par o amintire.
Acum e criza, inundatii, se anunta inflatie, cresteri de preturi, somaj. Statul pare depasit de a face oferte cetatenilor.
Si totusi in aceste momente cred ca nu putem uita sau abandona socialul. Arareori s-a simtit mai mult nevoia de programe si strategii care sa sustina individul , piata municii, societatea.
Solutiile trebuie sa aiba o componeta sociala. Nu mai putem merge doar pe: 'care pe care’ sau ‚castiga cel mai bun’. Programele, de termen scurt sau lung, trebuie sa contina si elemete de rezolvare a unora din multele probleme pe aeasta tema. Pentru ca in fond societatea e formata din indivizi, din oameni, care au dreptul la o sansa, la o solutie, nu la raspunsuri care ii tot si iarasi amana sau le cere alte sacrificii.
Cu mai mult timp in urma am observat, ca va trebuii sa ne cultivam notiuni abandonate, ca si solidaritate, generozitate, toleranta, gandire sociala. Actualitatea acestora este maxima in acesta perioada.
joi, 8 iulie 2010
PATIMILE LA ROMANI....
Nimic din ceea ce e imposibil de acceptat nu pare a fi strain romanilor.
Cu ani in urma, cand auzeam indignarilor unora, legate de o anumita franchete sau un fel mai nemilos de a te raporta la spiritul autohton, imi venea sa zambesc. Nu intelegeam iritarea unora legat de Cioran, Ionesco, Patapievici, Boia. Felul lor mai acid, critic, sever de a vorbi despre noi, irita. Intr-adevar avem multe belele, dar ducem si multa suferinta. Unii da, altii ba.
Dupa criza, colapsul financiar, acum au venit ploile, inundatiile si jale mare si tristete, mai ales, in Moldova. Daca nu sunt anual, vin la doi ani. Tocmai din Moldova de unde vine geniul la romani, cica, si cred ca e ceva adevar in aceasta teorie. Asa e viata si al ei hazard. Pentru unii muma, pentru altii ciuma. Unii stiu sa rabde si sa indure. Cum reusesc? Mi-e greu sa intelg, dar sunt departe orice ironie.
Altii stiu sa faca talk-show-uri, alegeri, sosele invizibile, sali de sport, parcari, sa se doctorizeze si europenizeze. Altii stiu sa indure. Pentru unii e posibila orice suferinta, pentru altii, viata e boierie. Cat pot duce unii nu e mirare, acolo e secretul existentei noastre in timp, a faptului ca nu ne-am pierdut ca si altii, desi suntem fragili si firavi.
Cu ani in urma citeam in Mircea Vulcanesc urmatoarele: "painea ta e o problema materiala, painea aproapelui e o problema spirituala". Intr-adevar, painea altora nu e batjocura nimanui. Cine nu intelege asta, va plati scump.
Cu ani in urma, cand auzeam indignarilor unora, legate de o anumita franchete sau un fel mai nemilos de a te raporta la spiritul autohton, imi venea sa zambesc. Nu intelegeam iritarea unora legat de Cioran, Ionesco, Patapievici, Boia. Felul lor mai acid, critic, sever de a vorbi despre noi, irita. Intr-adevar avem multe belele, dar ducem si multa suferinta. Unii da, altii ba.
Dupa criza, colapsul financiar, acum au venit ploile, inundatiile si jale mare si tristete, mai ales, in Moldova. Daca nu sunt anual, vin la doi ani. Tocmai din Moldova de unde vine geniul la romani, cica, si cred ca e ceva adevar in aceasta teorie. Asa e viata si al ei hazard. Pentru unii muma, pentru altii ciuma. Unii stiu sa rabde si sa indure. Cum reusesc? Mi-e greu sa intelg, dar sunt departe orice ironie.
Altii stiu sa faca talk-show-uri, alegeri, sosele invizibile, sali de sport, parcari, sa se doctorizeze si europenizeze. Altii stiu sa indure. Pentru unii e posibila orice suferinta, pentru altii, viata e boierie. Cat pot duce unii nu e mirare, acolo e secretul existentei noastre in timp, a faptului ca nu ne-am pierdut ca si altii, desi suntem fragili si firavi.
Cu ani in urma citeam in Mircea Vulcanesc urmatoarele: "painea ta e o problema materiala, painea aproapelui e o problema spirituala". Intr-adevar, painea altora nu e batjocura nimanui. Cine nu intelege asta, va plati scump.
UN ROMAN BETON
Recentul roman ‘Provizorat” al Gabrielei Adamesteanu se citeste dintr-o rasuflare. Autoarea isi reconfirma statutul viguros de romanciera printr-o reusita deosebit de complexa. O iubire interzisa, un adulter, incearca sa ofere unui cuplu sansa depasirii terorismului ideologic dintr-un regim totalitar, cel romanesc anterior ’89.
Excelent scris si construit, personaje, atmosfera, stil, autoarea reuseste sa ne ofere din intimitatea unei relatii, unor personalitati umane complexe pe care le descoperim cu naturalete. Descoperim o epoca care avea alte limbaje, in speta cel principal ideologic, si adjunctantele reflexive. Descoperim un regim. Descoperim in chip inedit o institutie: Casa Scanteii, un castel kafkian neprezentat anterior atat de pregnant si minutios.
Spre deosebire de multi autori care fac o risipa lexicala, indiferent carei generatii apartin, Gabriela Adamesteanu scrie cu eficacitate maxima. In permanenta comunica, exprima, e in roman. Un stil precis si sigur, caractersitic marilor autori, iar daca ai vrea sa o referentiezi, nu poti sa nu pomenesti in chip favorabil stilul precis anglo-saxon sau minutia cu care ne cucerise proza scurta germana la inceputul secolului precedent.
Gabriela Adamesteanu are capacitatea extrem de rara de a scrie si vorbi din intimitatea caracterelor pe care ni le prezinta. Ea reuseste sa ne dovedeasca ca impotriva perceptiei commune, cum ca limba romana nu se preteaza la a descrie intimitatea, daca ai inzestrare, ceea ce doar anumiti autori de niveluri superioare reusesc, poti parcurge si dezvalui franc cele mai intime si delicate zone ale fiintei umane.
Cartea este mai mult decat o reusita. Ea certifica o autorare si indubitabil un personaj, Gabriela Adamesteanu. Peste ani, ea iese invingatoare din confrunatarea cu un castel kafkian romanesc: Casa Presei! Printr-un roman solid! ‘Provizorat’. E pacat sa il ratati…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)