Imediat dupa evenimentele din decembrie 89, aveam impresia ca vom mai uita de social. Regimul comunist uzitase excesiv, dar fals, acesta notiune. Se parea ca societatea contemporana va pleca pe un drum mult mai liber, cultivand in chip fericit competitia, ambitia, progresul, buna-starea, etc.
Ce s-a intamplat e ultrabinecunoscut. Am trecut, ca si societate, prin diferite si dificile convulsii. Mineriade, inflatie, isterii nationale, cate si mai cate. Perioadele fericite si prospere care se anuntau cu cativa ani in urma par o amintire.
Acum e criza, inundatii, se anunta inflatie, cresteri de preturi, somaj. Statul pare depasit de a face oferte cetatenilor.
Si totusi in aceste momente cred ca nu putem uita sau abandona socialul. Arareori s-a simtit mai mult nevoia de programe si strategii care sa sustina individul , piata municii, societatea.
Solutiile trebuie sa aiba o componeta sociala. Nu mai putem merge doar pe: 'care pe care’ sau ‚castiga cel mai bun’. Programele, de termen scurt sau lung, trebuie sa contina si elemete de rezolvare a unora din multele probleme pe aeasta tema. Pentru ca in fond societatea e formata din indivizi, din oameni, care au dreptul la o sansa, la o solutie, nu la raspunsuri care ii tot si iarasi amana sau le cere alte sacrificii.
Cu mai mult timp in urma am observat, ca va trebuii sa ne cultivam notiuni abandonate, ca si solidaritate, generozitate, toleranta, gandire sociala. Actualitatea acestora este maxima in acesta perioada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu