Eram
kinder în Oradea
înainte
de anii 70
iar
ai mei locuiau pe calea 1 Mai
vis
a vis de marele hotel Dacia.
Ore
în şir ne uitam de pe trotuar
la
şirul de maşini ceheşti şi poloneze şi nemenţeşti
ce
într-una goneau spre mare
mare,
mare, mare, marea albastră
marele
litoral românesc
unde
ajungeam şi noi la tabăra Năvodari
de
jucam periniţa şi arinjimjim-aramjamjam
de
diminineaţa până seara, de ne pupam într-una.
Era
fain dacă la tabăra internaţională
plină
de nemţi-cehi-polonezi
cu
care schimbam gume, insigne, cravate aiurea
de
îi păcăleam ziceam nonstop
şi
13 zile stăteam şi reveneam acasă pe calea 1 mai
cu
reviste nemţeşti şi tricouri ceheşti
mă
dădeam mare că jucam foţi în poartă
şi
vorbeam franceza cu ăia care tot plecau spre mare
seara
ne aşezam pe banca în pauza la ascunsa pierde turma
mai
steam de vorbă şi îi bârfeam pe ăia de la etajul unu
din
blocul vecin, fain şi maro
toţi
fuseseră şefi mari la Secu
şi
daţi degrabă afară, dar încă cu mari relaţii
de
erau nişte domni adevaraţi.
Erau
domni unul şi unul
fie
încă unul profesor fie altul şmecher mare vindea aspargus la
italieni
Noi
eram doar kinderi
care
ne umpleam orele cu foţi şi visuri de amor
şi
poveştile pe şoptite
cu
ştirile de la şanţ
pe
care, de la cinci, le ascultau zilnic babacii !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu