La Sinaia, intre 1 Mai si
Paste, daca ajungi, poti 'petrece' blajin cateva zile frumoase si
linistite.
Statiunea, orasul e aproape
gol, turistii intarzie sa vina. Pana si taximetrele dorm. E fain, e
cald, placut, ploua putin, noroc cu cateva autocare cu rusi si
ucrainieni care anima targul. Statiunea e aproape neschimbata de
atatia ani, cu exceptia catorva hoteluri, pensiuni care au strabatut
criza mult mai inspirat decat vecini. Sunt inca multe locuri, case,
vile neamenajate, semn ca programele de credit, de sustinere ale UE
sunt inca ceva sf, nu pt toti, doar pentru cei alesi. Asa e la
romani....
1 Mai e o poveste cu mici,
bere, defilari, etern uitata, actulamente nu mai umple nici o terasa.
Pentru nepoti le putem spune ca marea victorie a comunismului
izbavitor in fata lui ISUS e doar o amintire de un teatru tv.
Uneori cand intri intr-o librarie si descoperi, relaxat si natural,
zeci de carti, pe care comunstii gloriosi le-au interzis, e greu sa-i regreti pe cei plecati din Istorie.
Sinaia are peisaj, natura,
palatul regal non-stop vizitat si o manastire unde mai si cugeti sau
te reculegi.
Venit din acel Bucale-plin
de claxoane-disperati, nu pot sa nu zic ce fain e sa simti cum trec in
gol clipele, sa vezi crestele muntilor, verdele padurilor, cerul, uf
cate banalitati...si pur si simplu vorba lui Arghezi, sa stai sa
cugeti. Viata e simpla, banala, dar si agitata pana la refuz.
Uneori e bine sa te gandesti
ca e bine si sa dai, ca gandul celui de aproape e la fel de important ca si al tau, ca nu esti intr-o competietie de care/pe care, ca
intodeauna dupa ploaie vine soare, viata pur si simplu merge inainte,
cu nepoti si iubiri, cu reusite si disperari, cu ambitii si
increderea in ceva ce e mai presus de noi.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu