Adina
e din nou cu dosarele proiectului Cimpoesu. Lectura dosare. Fisari in
laptop. Intra val vartej Roxana. E nervoasa. Gata sa explodeze.
-Buna,
Adina! Ce faci? Ne
bagi la jug pe toti?
ADINA
Poftim?
ROXANA:
Number
One a zis sa preiau
eu
si Mihaela tot programul de
intalniri
si rapoarte extra proiectul
Cimpoesu
pana termini tu raportul
mult
visat. Le am si eu pe ale mele,
dar
sa imi pird timpul,ca sa iti fac
jobul
tau, ca tu te daí mai speciala,
ei,
asta ma enervea la maximum...
ADINA:
Habar
n-am de ce vorbesti!
ROXANA:
Da,
sigur! Vrei sa te cred?!
Trimite-mi
lista de meeting-uri pe
email
cu dosarele de intalnire!
Asta
e! Asa se remarca unii!
Ca
tot tu esti cica vedeta!
Adina
e masca. Dar Roxana nu o lasa sa raspunde si iese. En
fin, Asta e. Revine la job. Dosare.
Laptop. Fise. Isi aduce aminte de ceva.
Formeaza
un numar pe mobil. Detaliu telefon. Numarul dnei Rodica. Isi cauta
cuvintele.
ADINA:
Dna
Rodica? Scuzati!
Sunt
Adina..da,da... fiica dnei Demian.
Ati
fost ieri la ea am inteles?
Da,da,ma
scuzati...
am
inteles ca ati fost ieri pe la
ea..si
cu cererea aceeea...da...
inteleg...nu,nu
am nimic impotriva...
dar,
mama e mai in varsta...
cum
vi s-a parut...
dar..daca
mai reveniti si vedeti
ca
e mai asa nedumerita...
sunati-ma
va rog..asa, merci...
retineti,
un telefon prealabil mie
inainte
de a o vizita.
Convorbirea
parca a stors-o. Revine la dosare. Laptop. Dosare. Se enerveaza
arunca cu unul. Buf!
Telefonul
ii suna. E Paul. Nu prea ii convine, dar raspunde. Asta e.
ADINA:
Da,
Paul, da,fara noutati.
Aceiasi.
Tu? Ok? Ma bucur...
Da,
stiu, sunt unele garzi groznice..
...da,
sunt tot singura...dar asta e...
nu,
nu,nu pot,mai, Paul...
dar
tu stii ca eu sunt sau am pretentia,
cel
putin, o femeie rationala...stiue mai
rigida...dae
viata e frumoasa...
never
sau never....me too...
ramanen
prieteni...sigurrrrr
ahe,scuze,nu
stii un neurolog...
poate
imi recomanzi.nu pentru mine
mama...
e mai in varsta...
Se
aranjeaza intr-o oglinjoara. Inspira aer. Aparatul o urmeaza.
Strabate culoare. Colegi care o saluta mai rece. Unii neschimbati.
Intra in biroul lui Number One.
ADINA:
Ziua?
Se poate? Deranjez?
PETRESCU:
Nu,
deloc?..Spune,ia loc
ADINA:
Boss...e
varza...
PETRESCU:
Hm,unde?...Cinpoesu?
ADINA:
Toate
achzitiile de terenuri sunt in
proportie
de 50% discutabile...
PETRESCU:
M-as
mira...se mai intampla erori...dar
ADINA:
Doar
pachetul intial e ok.Beton!
In
rest, procese, contracte nefinalizate..
PETRESCU:
Hm!stai
linistita, rezolva el…
Toata
lumea vrea demararea proiectului...
ADINA:
E
ok....dar il semnez si certific eu!
De
ce sa mananc rahat?
Au
vorbit fata in fata. De
o parte si alta a mesei. El se ridica. Se invarte prin camera. E la
ferestra. De sus, orasul e plin si linistit. O alta lume. Asta e.
Bussines is bussines.
PETRESCU:
Hai,
ca exagerezi si ma enervezi..
E
un job! Nu risti nimic.E doleanta
firmei.
Daca nu ar fi asa si daca ai fi facut
un
raport beton, era taiat din start…
De
cat timp lucram noi impreuna?
ADINA:
..hm!aproape
zece ani...
PETRESCU:
Pai,
vezi si ma aiuresti cu prostii
De
astea..ca eu ti-l aprob..cum poate
....azi....maine...poimaine
o
deplasare la Geneva...apoi la Praga..
crezi
ca nu stiu ca daca ai intrat in centrala
si
esti bine....nu te mai intorci?
ADINA;
Mihai!
Dvoastra Number One de ce nu v-ati
deplasat..m-am
tot mirat ca nu v-ati
miscat
extern defel?
PETRESCU
Asa
a fost filmul...daca ai fost la
utc..pcr..mai
stai pe acasa..si apoi
alergi
si te afirmi..oricum nu fost rau
Aici....e
ok...ce sa risc, sa ma
rejecteze
unii?!Tipo! In trei zile
am
nevoie de raport!
Te
frigi cu cine vrei, dar imi trebuie
evaluare
finala!
ADINA:
Sefu’!
Eu ma 'frig' din dragoste!
Nu
terapeutic! De aia sunt ‘seule”
PETRESCU:
E
ok! Te si simpatizez!
Fii
mai relaxata! Mai destinsa!
In
maxim 2 ani esti la Praga!
Apoi
Bruxelles. Nu mai vii.
ADINA:
Sefu’!
Ma
pacaliti!
PETRESCU:
Never!
La treaba!
Raportulllllllll!
Ai inteles?!
Ea
o da din colt in colt. Nu s-a blocat. Dar
asta e. Se retrage. E parca inca bine. Nu mai zice nimic. Doar
schiteaza un salut. Se retrage.
Adina
intra in biroul ei propriu. Ia un raft de dosare si da cu el de
podea. A ramas singura in camera. Fuck. Ce viata. Bipeaza telefonul:
ADINA:
Dl
Lucian! Va strezez. As
bea
un
cognac! Te invit? Plictisesc!
O
ora free?!? Nu te curtez, domnule!
Cum
e pacat?! Hm, am retinut....
Secv
33. Ext Oras. Seara PUB.
Seara.
Lume multa. Sunt intr-un PUB. La o masa. Se conveseaza. Adina e vadit
agitata. El mai calm si mai relaxat. Se distreaza putin de agitatia
ei.
ADINA:
Lucian!
Nu ma intrerupe. Am pofta
sa
vorbesc. Ma simt rau de tot.
Nu
sunt eu carcotasa. Imi place jobul meu.
Il
fac responsabil. Imi repunga sa dau rasol, dar
cand
vad ca unii vor sa scoata castanele
din
foc cu mainile mele, stii, iau foc!
LUCIAN:
Da,
se simte pe tine, dar ce sa
ii
faci...asta e jobul...uneori
poate
iti faci prea multe probleme
ADINA:
Nu
vreau sa fiu luata de fraiera..
Intelegi?..pur
si simplu...
Plus
ca imi vine sa vars...
Noi,
banca, care pe unii asa mai mici...
ii
purecam de indoim si cu astia mari
Nimic..plecaciuni...luati,nene!
LUCIAN:
Da..asta
e, sunt interese...si eu cand le
propun
un server...analize de eficienta a
achizitiei...cate
si mai cate...
Sunt
foarte prinsi. In local e multa lume. Agitatie. Ea e cu carafa de
citronada, multa lamaie, iar uneori isi mai pune si miere. El se joca
cu un cognac. Ea doar gusta putin de la el.
ADINA:
Ma
ingrijoreaza mama..si mi-e ca
trebuie
sa fug..ca ma suna
LUCIAN:
Hm!eu
o sa las masina la sediu.
ADINA:
Stii
ceva, esti asa foarte friendly.
Sa
nu crezi ca sar pe tine.
Doar
ne conversam amical...
LUCIAN:
Esti
totala...cred ca pui barbatii
la
zid...
ADINA:
Pai,
da...si de aia sunt singura...
Apropo,
tu de ce esti singur?
Cat
ai?
LUCIAN:
...38...te
surprind?
Ce
iti venii?!
ADINA:
Scuze,daca
iti vine imi zici...
daca
nu, nu! Oricum sunt mormant.
Ai
mai fost casatorit?
LUCIAN:
Nu.
Niciodata...
ADINA:
Ai,
asa, o chestie?...o rezerva?
Sau
nu intra in planurile tale?
Nu
te divulg la fete...
LUCIAN:
Hm,
sunt mai complicate lucrurile...
El,
intr-adevar, e surprins de ea. Dar ea e cu privirea directa, vesela,
fara nimic suspicios. Pare ca il simpatizeaza si uite, parca si lui
ii vine sa se dezvaluie pentru ca ea, Adina, intr-adevar, are ceva
tonic.
ADINA:
Curaj, desfa-le!
Doar
daca sunt congelate si nu se
mai
poate, desi,cum era piesa aia?
Criogenia
salveaza Romania?!
LUCIAN:
Nu
sunt genul sa ma implic
asa
pentru ceva definitiv...stii, am oroare
de
institutia asta, cica a mariajului..
ADINA:
Da,
nici eu nu sunt prea incantata..
Pe
masuri ce acumlezi experienta, vezi ca viata
nu
e asa de roz...ci poate o suma de compromisuri
LUCIAN:
Da,si
eu pe la 9 ani am constatat ca ai
mei
nu mai aveau nimic in comun,ci doar asa
un
soi de datorie, pe vremea lui Ceasca
sa
ma creasca...si am zis ca
in
nici un caz nu o sa repet eroarea..
I
s-au cam inecat gandurile. O tristete navalnica a dat peste el.
Amintirile astea, oricat de telenovestic ar suna, sunt chiar aiurea.
Viata uneori foarte rea. Dar Adina are ceva sincer si foarte uman. Il
priveste in ochi. Si asa pur si simplu il mangaie pe mana. Incet si
finut, iar el ii raspunde la gestul ei simplu. Pentru o clipa se
privesc in ochi. Foarte sincer. Nu e nimic erotic. Doar ceva foarte
uman, al unor oameni care isi simt fragilitatea, pur si simplu.
ADINA:
Hm,doar
atat...?
LUCIAN:
..uneori
trecutul e foarte greu de
digerat..aproape
imposibil...desi
il
ducem toti in viata...orice crezi
nu
poti scapa de el...
ADINA:
Aparent..
LUCIAN:
Da,sunt
lucruri despre care e foarte
greu
sa vorbesti..le tii in tine...
oricat
te macina...
ADINA:
Uneori
e mai bine sa te eliberezi...
LUCIAN:
Stii,
ai mei s-au luat din dragoste.
Prin
’70, prin Alba, tata era mecanic auto,
iar
mama coafeza, apoi cand aveam vreo doi
ania
tata a fost plecat in armata,
un
an si sase luni, iar la intoarcere
a
descoperit c a avem o surioara de trei
luni
care nu semana cu el, deloc, si dupa
cateva
zile de certuri si scandal, mi-a spus
mama
peste ani...s-a lamaurit si a
obligat-o
sa o lase la orfelinat
ADINA:
Imposibil...
LUCIAN:
Ba
da...nici nu stii
de
ce sunt in stare oamenii...
a
fost adoptata, ca
unii mai vroiau copii.
Iar
peste trei ani....
la inundatiile
din
’74 s-a pierdut arhiva
si
peste ani multi, mama nu a
mai
putut da de ea,mi-a spus
abia
la cateva luni de la moartea tatalui..
ADINA:
Cum
a murit?
LUCIAN:
Accident
de masima. Si pe la 17 ani cand am
aflat,
ca el, taica-meu, vroia sa ma pastreze pe
mine...ca
la un baiat nu renunti...
am
ramas cu un complex asa de culpabilitate
ADINA:
Gresesti...cu
ce erai tu de vina...
LUCIAN:
Daca
nu eram eu...mama
pastra
fetita..dar asa...ce sa mi zic..
ADINA:
Inteleg...
LUCIAN
Da.
Deseori mi-am zis ca niciodata
nu
stii unde te duce viata..hm...
nimic
nu e mai cumplit
decat
sa faci pe cineva apropiat
sau
de care esti intr-un fel legat...
sa
faca rau....
ADINA:
Aha!da!
LUCIAN:
Intelegi...sa
faca ceva
rau...cu
sau fara buna stiinta...
Au
ramas amandoi pe ganduri. Ea inca stupefiata de confesiunea lui. El
obosit si ispasit ca la iesirea din inchisoare. Cu maxilare stranse,
el nu mai poate spune nimic. Ea, insasi e intepenita de tacere. Chiar
regreta ca s-a pus sa il scobeasca.
Tacerea
e lunga. Amandoi au obosit. Zilele grele care au trecut isi spun
cuvantul. Totusi se privesc cu o mare intelegere. Cu o dorinta de
gasi fiecare pentru celalalt intelegere.
ADINA:
Hm!De
cate ori mi-a spus mama
ca
sunt imposibila! Fac eu pe
victima
sau eroul, dar pana nu ii pun
eu
pe unii in situatii imposibile
nu
ma las.
LUCIAN:
Nu.
Stai linistita. Ma mai descarc
si
eu inter-adevar. Oricum ramane
intre
noi. Nu am mai spus multora.
Din
banca esti singura, ghinion???
Mergem?
Te conduc?
ADINA:
Da!
Te las undeva?
LUCIAN:
Da!
Sigur. Unde iti e mai convenabil.
La
un metrou.
Se
ridica si parasesc localul. S-a lasat noaptea. Merg printre masinile
din parcare. Urca. Ies din Piata Amzei. O ia spre Drumul Taberei.
Adina
sofeaza incet, precis, atent. El priveste undeva in fata. Strazile
sunt mai goale. Mai aerisite si se circula mai usor. E doar tacerea
intre ei. Tacerea si noaptea.
Adina
strabate in noapte Bucurestiului. Nu isi spun nimic.
E
noapte. Doi oameni singuri intr-o masina care trece pe strazi.
Ea
opreste pe cheiul Dambovitei, la o intersectie. Se mai privesc odata.
Isi zambesc. In semn de multumire, inante de cobori, el ii ia mana si
i-o saruta, asa, putin copilareste.
Cand
ii intalneste ochii, el ii descopera pe ai ei calzi, plini de o
bucurie si fericire ireala. Ea se apleaca si il saruta cald si cu
pofta. Clipe
lungi. Un sarut lung in nopate in masina.
ADINA:
Nu
ma lasa singura
in
noaptea asta!
LUCIAN:
Ma
tulburi.
ADINA:
Ai
sa zici ca sunt usuratica...
sau
obsedata...
LUCIAN:
Esti
foarte FEMEIE.
Conduci???
Ea
declanseaza motorul. Masina o ia din loc. Trece un pod. Iara nu isi
mai spun nimic. Tac. Dar parca linistea e mai calda.
Masina
strabate strazile cartierului.
Adina
parcheaza in fata blocului ei. Cei doi coboara. Intra
in bloc.
34.
Apartament Adina Int.
Cei
doi au intrat in apartament. Ea il conduce in sufragerie.
Se
descalta. Il invite sa se faca comod. Ii scoate dintr-un bufet o
sticla de jumatate plina cu vin si un pachet de fursecuri. Apoi ea
dispare la baie. El isi toarna vin. Ii toarna si ei in paharul ei.
Culege cateva fursecuri. Gusta putin vinul, dar nu fara a ciocni, ‘in
lipsa’, cu al ei.
Ea
revine de la baie. E
intr-un halat galben pufos. Ciocnesc
putin vin. Inca a mai ramas o anumita tacere si sfiala intre ei.
ADINA:
Am
jurat ca niciodata nu ma
incurc
cu cineva de la job!
LUCIAN:
Maine
demisionez.
Ea
zambeste. El ii raspunde si apoi o saruta lung, iar ea ramane lipita
de el, de sarutul lui, de aceea fata a lui si incet il ajuta sa se
dezbrace. El nu are nevoie decat de un impuls. Se dezbraca el,
continuind sa o sarute intruna pe ea.
Ea
il trage langa ea. Halatul cade pe podea. Se iubesc pe patul din
sufragerie. Acolo raman apoi in tacere. El se apleaca apoi, ii ridica
halatul si o acopera pe Adina. Pe masa telefonul ei, pus pe silent
emite flash-uri luminoase.
Flash
negru In/Out
Dimineata.
Sunt in bacataria ei. Isi beau cafeaua.Sunt imbracati. Sunt
relaxati. Ea fumeaza o tigara. El o priveste.
ADINA:
Diseara
o duc pe mama la
un
control. Ma ingrijoreaza.
LUCIAN:
Vrei
sa vin cu tine?
ADINA:
Nu
stiu...Nu te stie...
De
la o vreme, e foarte suspicioasa...
LUCIAN:
ok.
Ea
il mangaie pe obraz. El isi bea cafeaua.
Secventa
35. Orax Ext/INT zi.
Adina,
alaturi de Roxana, Mihaela, Ioana si Number One, urca in fuga
treptele de la BNR. E dimineata, cam 9.00.
Cimpoesu
este cu doi ingineri si verifica lucrarile de pe o strada in
reparatii. Trece o tanara atragatoare. Cimpoesu o urmareste zambind
cu privirea.
Ileana
Dragomirescu isi asteapta lucratoarele la munca. O masina de cusut nu
functioneaza. Un mecanic incearca fara succes sa o repare.
Lucian
e in visare in biroul sau de lucru. Cu picioarele raschirate admira
cutia unui pachet gol de tigari pe care a ramas amprenta data de
rujul unor buze. 100% ale Adinei. Ia telefonul. De pe ecran apare
ultimul mesaj. Seminar! Plictiseala! Imi lipsesti!....
Dna
Demian deschide frigiderul si isi scoate un ou. Vrea sa il puna in
ibricul cu apa, dar ceva o retine. Redeschide frigiderul si descopera
in congelator calcatorul pe care il ia si-l lasa pe mozaicul din
bucatarie. Pune oul la fiert.
Seminar
pentru diferite echipe de experti, printre care si cea a lui Number
One. Fetele sunt cam plictisite. Petrescu asisderi. Adina scrie
mesaje la mobil.
Oras.
Intersectie. Carambol. Blocaj. Doi soferi au coborat si sunt in prag
sa se ia la bataie.
Adina
intra in Banca impreuna cu colegele. Se despart. Ea intra in biroul
ei. Bipeaza un numar. Apare Lucian. Acesta ii lasa o ciocolata pe
masa. Pe amabalajul acesteia e un post it pe care e scris printr-o
schita de labirint urmatoarele: ‘netul ti-e pus sub urmarire!!!!’
Se privesc fata in fata, fara a spune nimic. Ea da din umeri.
Parasesc biroul.
Cimpoesu
e intr-o pauza a vietii lui cotidiene. Intins
pe jos, cu un mic prosop in jurul braului, intr-un salon de masaj
tailandez. O
maseuza, blonda, doar in bikini, ii maseaza talpile picioarelor.
Adina
urca scarile impreuna cu dna Demian intr-o clinica privata. In spate
le urmeaza Lucian. Coboara cateva asistente si pacienti. Au ajuns la
usa unui cabinet. Ea isi verifica ceasul. Asteapta. Ea si el se
privesc in ochi. Mama, dna Demian e apatica.
Secv
36 Cabinet doctor int Zi
Adina
intra in cabinet impreuna cu mama ei. O prezinta doctorului. Acesta
o invita pe mama sa ia loc. Adina se retrage. Revine pe coridor
alaturi de Lucian.
MEDIC:
E
un simplu examen de neurologie..la o anumita varsta
sunt
naturale.
Dna
DEMIAN:
Fica
mea a insistat.
MEDIC:
Ce
varsta aveti?
Dna
DEMIAN:
68.
MEDIC:
Ceva
probleme?
Dan
Demian:
Putin
tensiunea marita...2 tablete pe zi...un diabet mai lent
care
il tratez de cativa ani cu un regim alimentar naturist..
MEDIC:
Cafea
consumati? Fumati?
Dan
Demian:
O
cafea mare dimineata si una pe la cinci...nu fumez...
MEDIC:
Cum
dormiti? Insomnii...
Dna
DEMIAN:
Sunt
tevile de calorifere care tot emit niste sunete, plus ca dau unii
muzica de te tot scot afara din casa...
MEDIC:De
cat timp sunteti singura?
Dan
Demian:De sase ani...a facut sotul un infarct..nu credeam ca are ceva
cu inima...s-a enervat in Obor cu unii la o discutie...
MEDIC:Poate
un consult si la psihatru nu ar fi evitat pana facem si niste
teste...
Dan
DEMIAN:
Nu stiu ce vrea si fica mea asta...Ma suna la telefon sa
ma verifice daca am luat masa...vine pe nepusa masa..
nu
ma lasa sa ies din casa..ca cumpara ea tot...tot timpul sa ma
urmareasca.L-a pus si pe administrator.
Cum
ies din bloc dau de el..
MEDIC:
O fi grijuluie, e normal sa va fie apropiata...
Dna
DEMIAN:Tot verifica. Frigiderul, cat consum, ce mananc, eu ii spun sa
aiba grija de ea, dar ea nu ma asculta...inteleg sa fii
incapatanat....dar mai analizezi...dar ea nu asculta...si spondiloza
MEDIC:
Dureri?
Indispozitii? Nevralgii?
Dna
Demian:
Uneori
am dureri la cap...mai
beau un lichior...unul , doua pahare mici seara.
MEDIC:
O
sa va prescriu un sedativ usor.Peste vreo luna ar trebuiisa incercam
o internare usoara de trei-patru zile pentru
un control amanuntit...
Dan
DEMIAN:
Nu
stiu. Sa vedem dnul doctor.
Ca
eu sa ma internez sanatoasa
si
sa ma imbolnavesc acolo..
MEDIC:
Ei
trebuie sa fiti mai
increzatoare.
Consultatia
prima s-a terminat. Medicul o conduce la usa. O retine pentru cateva
momente pe Adina.Dan Demian ramane afara pe coridor cu Lucian.
MEDIC:
Da.
V-a trebui sa faceti si un
consult,
chiar si singular la un
psihatru.
Din pacate, nu e doar varsta,
ci
, nu stim, vom vedea, fie o depresie
maniaco-suferind,
fie posibila un inceput
de
alzheimer, ambele situatii cu evolutie
neprogramabila
si de nevitat in timp...
ADINA:
Sunteti
sigur?...ingrozitor...
i-ati
prescris un tratament?
MEDIC:
Deocamdata
ceva usor, dar v-a trebui
facut
un screning complet de analize.
O
internare de acteva zile, o tomografie
Trebuie
si dumneavaostra si
pe
ea sa o pregatiti, intelegeti?...
ADINA:
Da.
Multumesc de consult.
Meci.
Va
fac o programare in trei saptamani.
Rog
confirmare.
Ea
ii multumeste, dand mecanic din cap. Nu e prea incantatta de vesti.
Astea ii mai lipseau. Ce ti-e si cu viata asta. Paraseste cabinetul.
Pe
coridor o descopera pe un scaun pe mama ei. Deloc bine dispusa. O
ajuta sa se ridice si iau in fata spre lift. Lucian le urmeaza din
spate.
Secv
37 Masina Int Seara
Adina
sofeaza. E seara, alaturi de ea, e Lucian. In spate e mama ei. dna
Demian. Acesta priveste putin apatica si enervata afara. Da sa
ploaua.
Dna
Demian:
Daca
ma internezi la nebuni
o
sa fii blestemata toata viata.
ADINA:
Ce
aiureli vorbesti mama...
Dna
Demian:
Vorbesc,
ca am auzit multe...
ADINA:
Mergem
acasa...
Dan
Demian:
Mergem,
mergem...
Adina
conduce cu atentie. Orasul e plin. Traficul ingreunat. Schimba o
privire cu Lucian. Acesta o priveste cu intelegere.
Ea
ii multumeste din privire.
Masina
intra in parcarea blocului in care sta dna Demian. Adina
o conduce pe mama ei. Intra cu ea in bloc. Lucian asteapta in masina.
Secv
39 Apartament Adina Int Noapte.
Un
pahar cu whisky este umplut. Lucian aseaza doua cuburi de gheata.
Adina e in fata lui facand ture prin camera. E inca in hainele de
peste zi. El e s-a asezat pe o sofa din sufragerie.
ADINA:
Stau
de cateva saptamnai cu inima
cat
un purice, am tot observat diferite
tulburari
de memorie, ma gandeam ca s-a
mai
sclerozat, dar alzheimer..doamne
am
tot auzit...de boala asta..si pe ea
care
era de stanca...beton...am ciit pe ent...e
o
evolutie lenta si implacabila....
ajungi
in cativa ani....o leguma...
trebuie
sa ii iau ingrijitor...
supraveghere
permanenta...si
uneori
se chiar recomanda internarea
LUCIAN:
Asta
e viata. Ce iti spuneam?
Cum
iti e scris...
ADINA:
Ma
lasi? Eu nu sunt asa...
Poate
era mai bine sa te las sa pleci..
sa
nu retin...
LUCIAN:
Fii
seriaosa..nu e nici o oboseala..
Ma
chiar bucur daca te pot ajuta putin
ADINA:
Da!
Sigur. Azi nu facem nimic.
Sunt
de lemn..esti prea rational...
LUCIAN:
Asa
sun eu. Nici o problema.
Incerca
sa te obiectivezi.
Bine
ca poti sa o ajuti pe mama...
Tu
esti un om puternic...
ADINA:
Da,
sigur... si ce folos...
LUCIAN
Fii
atenta ce faci cu banca,
ca
astia te-au pus sub supraveghere!
ADINA:
Tu
cu cine tii?
LUCIAN
Ei
si tu....cine ti-a dat de stire?
ADINA:
Da
stiu. E raportul Cimpoesu!
Ti-am
mai zis. Sunt banii foarte
multi
si astia ma preseaza excesiv.
Intelg
ca vor sa ii dea banii, dar
eu
sa nu imi fac job-ul?
Iar
la o adica sa o iau in freza?
LUCIAN:
Esti
sigura pe tine? Nu cumva o iei
prea
personal?
ADINA:
Deloc!
Iar azi de la prelucrarea
de
la BNR, cred ca mi-a picat fisa
de
ce sunt asa fracturate propietatile
din
zona. Desi ar fi fost prima miscare
pentru
Cimpoesu sa se asigure ca totul e ok.
LUCIAN:
Care
e spilul?
ADINA:
UTILIZARI
MULTIPLE!
LUCIAN:
Ce
e asta?
ADINA:
Un
sindrom de incalcare a legalitatii.
Utilizarea
aceleasi zone de teren pentru
obtinerea
de subventii independente europene
din
diferite state.
LUCIAN:
Cum
asa?
ADINA:
Simplu.
Un teren de Romania e inclus
intr-un
proiect de aici, dar si colectare
de
subventii agricole din Italia
sau
programe de mediu finantate de Suedia.
Multiple
utilizari!
O
sa ii bag in verificari!
In
timpul acestei discutii, Adina nu si a putut stapanii starea de
agitatie, facand ture prin toata camera, oprindu-se din cand in cand
in fata ferestrei, pentru a privi undeva in nopate sau privindu-l pe
el direct si franc!
LUCIAN
Eu
zic sa fii atenta.....
ADINA:
Da
sunt atenta.
Ar
fi minunat daca Doamne, Doamne
m-ar
ajuat cu mamicuta mea scumpa.
Sa-i
tine mintea treaza cat mai mult
timp.
Cate zile are. Ca
asfel e rau de tot...
S-a
ghemuit in bratele lui. Obosita
si sfarsita. Dintr-o data
a
devenit mica si firava. Cand e vorba de mama ei e asfel. A ramas si
el pe ganduri.
Secv
39 Banca Int Zi
Adina
intra in banca. E cu cateva minute in intarziere. Roxana se
converseaza intr-un colt cu Ileana Dragomirescu. Se saluta zambind.
Un zambet mai stereotip. Adina nu prea are chef de nimic.
E
pe culoar. In mare agitatie. Intra in biroul ei. Surpriza.
E
Gina care isi bea un ceai.Gina sta
lejer pe scaun, in fata micul birou al Adinei.
ADINA:
‘Neata!
Asa
devreme? Fara telefon?
GINA:
Eram
in trecere. M-a introdus si
servit
cu ceai Number One.
ADINA:
Zi!
Te ascult...
GINA:
Draga?
Cum merge redactarea?
Mai
ai nevoie de ceva?
Nu
m-ai mai sunat...
ADINA:
Sunt
probleme cu achizitiile de terenuri.
Cred
ca le stii...
GINA:
Terenurile
sunt terenuri. Proiectul e
altceva.
Demararea va aduce fonduri
suplimentare.
Stii bine...
ADINA:
Da,dar
creste coeficientul de risc...
Veti
avea nevoie de niste garantii
suplimentare
GINA:
Hm!ma,
dar ce te-ai mai schimbat, tu!
Il
stii pe Sefu?!
Mi-a
zis ca daca se blocheaza ceva
sau
treneaza, asa, ca la romani,
schimba
banca,fii atenta!
Mutam
CONTUL in alta parte!
Intelegi
draguta?
ADINA:
Ma
ameninti?
GINA:
Nu,
tu! Te informez.
ADINA:
Ok.
Merci. Am treaba.
GINA:
Pupici!
Termina redactarea
si
vb...
Gina
e invatata cu tensiunea. Nu e o problema sa impunga si sa zambesca.
Adina e gata sa riste. Gina se ridica si isi ia la revedere fara a-si
arata starea. Adina ramane pe ganduri.
Se
reapuca de lucru. Din nou cu laptopul. Dosare verificate.
Documente
fisate. Lucreaza in draci. Nici nu simte cum trece lucru. Lucian trec
poe coridor cu hard in mana si ii face cu ochiul Ea ii zambeste
finut. Alte tabeluri, xl-uri, job-ului ei constant. Isi noteaza
cateva cifre pe o table de pe perete. Hm parca a descoperit ceva.
Face o pausa. Bea un ceai. Asta e.
Se
ridica. Trage aer in piept. Iese din birou.
Strabate
culoare. Aceleasi zambete mai circumspecte. Dar le ignora fara
probleme. Intra in biroul lui Number One. Acesta o priveste mai rece.
Adina ii intinde un tabel printat cu niste cifre si indici. Insotit
de niste dosare subtiri, dar pretioase.
ADINA:
Am
gasit rezolvarea!
PETRESCU:
Ce
sunt astea?
ADINA:
Cinci
portiuni de teren la o prima
verificare
care apar in mai multe
deduceri
de subventii anuale europene.
PETRESCU:
SI?
Care
e problema?
ADINA:
Utilizari
multiple!
Petrescu
face tabelul ghemoptoc si da cu el de ferestre. Arunca si dosarele,
unde s-o nimeri! S-a enervat de tot. Face cativa apsi prin birou. O
prievste cu ura. Ura si dispret.
Ca
pe o insecta!
PETRESCU:
Ma!
Tu faci politie la mine in
departament
pe banii bancii?
Vrei
sa faci pe Ioana d’Arc! Cacat!
Eu
iti cer un raport de vreo saptamna
si
tu imi vii cu fite de astea cu ce face
Dl
Cimpoesu cu terenurile sale!
Sa
ii fac eu lui morala sa ii zic
Ca
ii spionez afacerile si daca
chair
nu ii convine sa isi ia
dracului
contul din banca si sa si-l
mute
urgent prin Cipru sau dracu stie
pe
unde se mai poate!
ADINA:
Mihai,
dar e obligatie profesionala!
PETRESCU:
Imi
dai tu lectii!
Raportul
asta am nevoie de la tine!
ADINA:
Le
includ in analza de riscuri?
PETRESCU:
Ma!
Daca vrei sa mergi la DNA, FINANTE
cereti
transferul nu imi incurca mie
proiectele
in lucru! Un proiect!
Atata
iti cer si ne certam zilnic!
ADINA:
Mihai!
PETRESCU:
Da!
Mai o simpla evaluare pe
care
o certific eu cu manata mea!
ADINA:
Pai
si ce mai e nevoie de mine?
PETRESCU:
Intradevar.
O sa mai vedem ce nevoie
mai
e de tine! Ca daca nu pescuia
Cimpoesu
ideea asta la Bruxelles,
iar
noi ce nu facem pentru clientul
nostru,
te sburam de mult!
ADINA:
Bine
ca mi-o zici!
PETRESCU:
Sa
vezi daca o si fac!
Fara
ironii!
Cine
te-a adus in firma?
Ea
a tot incercat sa pareze. Acum parca a ajuns la limita. Petrescu e un
tip cu forta. Inteligent. O personalitate. Profil de sef. Adina il si
simpatizeaza si respecta. Dar fata in fat ea insasi se mira cum
rezista.
ADINA:
Mihai!
Pe bune ca mie frica!
PETRESCU:
Nu
ai de ce!
Raportul.
Eventual ii faci un aditional
intern
cu probleme si solutii. Dar termenii
analiza
apartin grilei de start.
Astea,
ce ai descoperit, tu pelaca in
evaluare
interna. Ai inteles?
ADINA:
Hm.
Sa vad. O sa incerc!
Oricum
propun solicitarea
de
garantii guvernamentale.
PETRESCU:
Da,
e o idee!
Raportul!
Cand imi dai o schita?
Hm...
Ah.
Da. El da senzatia ca si-a amintit de ceva. Se ridica face cativa
pasi. Se uite pe niste ciorne. O priveste printrele gele stranse. Da.
Da. Si-a amintit. Parca nu ar vrea sa ii spuna, dar parca e mai bine.
PETRESCU:
Asculta.
Stii ceva?
De
cand livram noi clienti alora?
ADINA:
Poftim?
Nu am inteles?
PETRESCU:
Cum
nu ai inteles?
Nu
i-ai dat tu dnei Ileana Dragomirescu
o
lista de contacte cu unii? Ai acordul
lor?
Nu cred. Si e impotriva principiilor
companiei
din mai multe puncte de vedere.
Nu
te mira. Altul in locul meu te zbura
ADINA:
Ce
ticaloasa e Roxana!
PETRESCU:
Roxana
e profesionista! Iar eu mizez in
continure
pe tine! Raportul. Nu depasi
termenul
limita!
Ea
e stoarsa. Nu mai stie ce sa zica. Da din umeri. Confruntarea cu
Mihai e foarte dificila. Se ridica si se retrage. El ii arunca
tabelul facut ghemotoc. A pastrat dasarele. Ea nu spune nimc. Asta e.
O sa vada cum o scoate la capat.
Iese
din birou. Din nou pe culoare. Trece prin fata biroului Roxanei.
Revine. Intra. Doar ii, asa putin-bine suparata, semnul obrazului,
dar Roxana e numai scuze din priviri. Adina pleaca mai departe.
Secv
40 Oras Zi
Adina
iese din cladirea bancii. E cu telefonul, cheile de la masina. Intra
in parcare. Se urca in masina ei. Ramane singura pe ganduri. Buf!
Plansul o navaleste.
Dan
Demian paraste blocul de locuinte cu o sacosa in mana. Trece pe langa
administrator. Acesta o saluta. Ea il ignora.
Petrescu
ia masa cu Gina intr-un restaurant. Aceasta suna pe mobil pe cineva.
Ii raspunde Cimpoesu care iese dintr-o cladire UE.
Lucian
verifica serverul principal. E sunat la telefon. Un mesaj. Nu
spune nimic. Iese din birou. Urca in lift. Un etaj superior. La
capatul unui culoar, un balcon unde e amenajat un mic fumoar. Isi
aprinde o tigara. Apare, dupa cateva minute, Adina. Isi aprinde si ea
o tigara. Pachetul e lasat pe marginea balustradei balconului. Cei
doi fumeaza fara a-si spune ceva. Ea pleaca. El mai ramane. Lucian
ridica pachetul si-l pune in geaca. Paraseste fumoarul. Lift care
coboara. Desface pachetul de tigari. Inauntru e impachetat minutios
tabelul facut anterior ghemotoc de Adina. Il desface. Niste semne de
intrebare facute cu o carioca. Conecteaza laptopul la server.
Ruleaza
un program in care introduce datele de pe tabelul Adinei.
Dna
Demian intra intr-un magazin de mancare pentru animale. Cumpara
mancare pentru pisici. Iese. Dar parca nu mai stie
In
ce directie sa o apuce. O ia intr-o directie contrara celei in care a
venit. Merge singura pe strazi. Acum e pe alee
intr-un
parc. Doi tineri pe un scuter trec, iar unul ii fura poseta. I-a
ramas sacosa cu conservele pentru pisici. Se odihneste amarata pe o
banca in parc.
Secv
41 Masina Adina / Oras/ BLOC Int Seara.
Adina
sofeaza obosita. E traficul plin. Suna telefonul. E Lucian.
ADINA:
Da,
Lucian. Sunt in trafic nebunie
standard...
Ai
reusit ceva? Ok.
Numai
sa nu te incurc...intelegi?
Ca
eu cred ca o sa o rezolv cu Number
One!
Si nu vreau sa iti fac complicatii
tie...Fug
pana la mama, ca era suparata
aseara
si azi nu mi-a raspuns la
telefon.
Te sun si vedem cum ne
interesctam.
Ok Bye te pup!
S-a
mai bine dispus. Nu e in starea din ultimle zile. Conduce fredonad.
Strazile Bucurestiului asta drag. Oameni, masini, plin , o luminina
de seara placuta.
Intra
in parcarea blocului. Parcheaza in acealsi loc de la inceputul
filmului. Complet indiferenta la o posibila noua cearta. Intra in
bloc.
Secv
42 Apartament Dna Demian Int Seara.
Iata-o
intrand in apartamentul. O saluta pe mama. Dar nu ii rapsunde nimeni.
A intepenit. Paseste incet prin casa. Ii teama de o descoperire
fatala. Nu e nimeni. O pisica ii trece pe la picioare.
Nimeni.
Isi striga mama, dar nu ii raspunde nimeni. Se lasa pe fotoliu.
Ingrozita. Alba la fata.E desperata. Brusc ca si cum un gand ii vine
se ridica. Iese din apartament.Incuie in fuga.
Coboara
in fuga cateva etaje. Suna la un apartament. Apare in usa
administratorul speriat de starea ei.
ADMINISTRATOR:
Da,
da, doamna, linistiti-va.
Am
vazut-o pe mama dvoastra
pe
la pranz. A trecut pe langa mine,
nu
mi-a raspuns la salut...
trebuie
sa revina e seara...
Adina
e alba ca varul. Nu stie ce sa spuna . Se retrage Revine in
apartament. Cu agenda de langa telefonul fix suna cateva prietene de
ale mamei sale verificand daca nu e cunva intr-o vizita. Nimeni nu
stie nimic. E paralizata. Isi toarna un pahar cu apa. Se agita prin
casa. Incerca sa gaseasca vreau semn ceva. Nu gaseste nimic.
Paraseste in graba apartamnetul.
Secv
43. Oras Ext/ Int Masina noapte
Urca
in masina. Ii tremura mainile. Incerca sa il sune pe Lucian. Reuseste
dupa trei incercari.
ADINA:
Lucian!
Dragule! Te nenorocesc
cu
disperarile mele. A disparut.
Acum
am coborat. Nu e in apartament.
Administratorul
a vazut-o pe la
Doua,
dupa pranz. A iesit si uite
nu
s-a intors. Nu stiu unde sa fug.
Spital,
politie, pe aici in
jurul
blocului. Imi
tremura mainile
pe
volan. Da , da..ar fi nemaipomenit
dac
poti sa fii cu mine...poate
conduci
tu?..zi-mi de unde sa te iau.
Adina
o ia din loc. Demareaza in troma. Bolborosind ceva la volan.
Incercand sa se linistesca. Da o tura prin jurul blocurilor,
Uitandu-se intr-o parte si alta. E noapte. Unele
siluete
nu se disting.
Strabate
strazile. In noapte. Drumurile s-au mai golit.E si pe trotuar, afara
si la masinile din fata, atenta. O claxoneaza cineva din spate. Sa
treaca. Era sa intre apoi intr-o masina din fata. Un alt claxon o
insoteste violent.
Circula
pe strazi. De la intersectie il culege pe Lucian. Fac
schimb. Trece el la volan.
LUCIAN
Da,
da...incerca sa te linistesti.
Ne
invartim pe strazi?
Pe
aici prin cartier. Si tu suna,
pe
la urgente.....spitale...sunt
si
ei..oameni..usor....conduc eu...
ADINA:
Sunt
disperata...daca i s-a intamplat
ceva...zi...e
maica-mea..nu ai cum
sa
intelegi...mi-e teama...nu iesea
decat
maxim pana la chioscul din fata.
Doamne,
eu sunt de vina...s-o fi speriat
cu
consultatia de ieri...trebuia sa o
pregatesc,
sa aduc medicul acasa...
o
fi crezut ca o internez...doamne
era
ultimul lucru care l-as fi facut...
Lucian
sofeaza ingandurat. Incerca sa o linisteasca. Isi cauta cu greu
cuvintele. Ce viata.
LUCIAN:
Incerca
sa te linistesti...usor
E
bine sa fii rationala. In viata
se
intampla atatea. Nu pune raul
in
fata niciodata...fii calma...
inca
nu s-a imtamplat nimic rau...
ADINA:
Sunt
terminata...eu sunt de vina...
Asta
e...
LUCIAN:
Fii
calma...solutii!.. sa fim cat
mai
operativi...ia telfonul...suna
la
informatii..afla telefoanele...
si
suna la urgente..poate aflam ceva...
pe
bune si daca vedem o sectie de politie
coboram...avea
mama niste locuri favorite?.
El
conduce atent la drum. La cei care sunt pe strazi. La trecatori care
sunt pe trotuare in noapte. Adina
e stoarsa. Incepe sa caute o agenda. Sa ceara informatii pe mobil.
Incurca lucrurile. Degetele ii tremura. Adina e in pragul unui
dezastru.
ADINA:
Buna
seara. Universitar? Urgente?
Doamna,
ma iertati?..ma interesez
de
o posibila pacienta...mama mea
e
disparuta de la pranz de acasa?
Puteti
verifica?..va rog..va implor...
Iata-i
intrand intr-o sectie de politie. Gesticuleaza vorbind cu
sectoristul. Lucian o insoteste. Ea isi scoate o poza din poseta.
Politistul de garda ii da o hartie. Ea scrie o cerere.
Politistul
face o copie dupa poza. Ea ii vorbeste agitata politistului.
Politistul mai are si alti reclamanti. Unii s-au batut si sunt plini
de sange, altii au facut ceva si sunt obligati sa scrie o cerere, e
un infern in circa de politie.
Politistul
ii conduce afara.
POLITIST:
Sunt
dese cazuri de batrani care pleaca.
Nu
e cazul la dumneavostra. Unii ca ii
bat
copii sau ii lasa sa moara de foame..
Incet
ii culegem de starzi...mor boschetarii
dar
pe altii..ii gasim prin gari,
parcuri...metrouri...trebui
sa aveti incredere..
si
rabdare...ca si noi ne facem datoria..
nu
mai e cum scriu ziarele...
Adina
ar vrea sa ii dea o carte de vizita, dar el prefera sa isi noteze
telfonul intr-un carnetel ferfenit. Adina si Lucain se retrag
multumind. Se urca din nou. In masina.
Iata
din nou cu masina pe strazi. Ea formeaza pe telefon diferite numere
de la sectoerele de urgenta a spitalelor. El nu sii poate ascunde o
privire ingrijorata. Starzi. Strazi. Un alt spital.
Iata-i
intrand la urgenta. Pacienti, lume multa informatii. Doctori acre
trec de colo colo. Brancadieri. Asistente care imping pe carucior un
blonav. Multa lume nenorocita. Adina se opreste la informatii.
ADINA:
Dna
Carmen Demian...68 de ani.
ASISTENTA:
Verific..nu
am retinut numele..
Nimic.
Imi pare rau.
LUCIAN:
Multumim...
Cei
doi se retrag. Din
nou in masina. Strazi. Noaptea s-a lasat pe oras. Un lat spital in
care ea intra alergand. El
dupa ea. Alte intrebari. Alte raspunsuri negative. Din nou pe strazi.
Se
opresc la statie de metrou. Coboara pe scarile rulante. Verifica
diferitele treceri. Sattia e cam goala. Putini pasageri. Vorbesc la
informatii. Acolo unde vand biletele, cere ea sa anunte ceva prin
statie.
ADINA:
Da...va
rog..doamna....poate vorbiti
cu
colegii dumneavoastra si verifica daca
nu
e prin alte statii..o femeie la 1,65
imbracata
decent...presupun in gri...par
carunt....fata
ovala...e singura...
Femeie
de la ghiseu confirma trista. Da din cap. Vorbeste pe un telefon cu
colegii din alte statii. Ii cere putin rabdare Adinei. Adina se tine
de Lucian. Nimic din pacate. Se retrag in graba, cautand alte locuri.
Din nou in masina.
Masina
trece incet pe strazi. Adina incerca sa gaseasca o solutie ceva. A
trecut de miezul noptii.
ADINA:
Doamne,
parca sunt blestmemata.
Mama,
ce om puternic...nici nu iti
imaginezi...stii
ceva, nu o vad prin
Parcuri...s-o
fi ratacit?..hai si la gara
Ce
e viata asta, sa te apuce desperarea
Cand
crezi ca le stapanesti pe toate
Buf,
vine ceva si da cu tine de pamant
Uite
civilizatie si nu poti gasi pe cineva
pe
strada, ratacit, semafoare, camere
de
filmat si nimic..nu gasesti...
LUCIAN:
Da,
ziceam ca oi fi eu ciufut, dar
uite
ce se poate intampla...aculta?
ADINA
Da...
LUCIAN:
Dca
vrei ma duc eu la morga...
Sa
fii sigura...sa elimini orice
Posibilitate...
ADINA:
Nu,
nu, NU! Simt ca traieste.
Dar
trebuie sa o gasesc..uneori
esti
prea neamt...rational...ne trebuie
energie...hai
la gara!
Mamica
mea, cu te-am suparat?
Masina
trece in noapte pe strazile goale. Nimeni;
cate un echipaj de politie. Se opresc odata pentru a o da si aici
disparuta, a astepta o verificare prin statie, dar deocamdata nimic.
O ia din nou pe strazi. Se apropie de gara. Coboara cei doi.Uite-i
intrand in gara. Mai opresc un politist. Trec prin salile de
asteptare. Multe lume necajita si obosita.
Trece
pe un peron. Vorbesc cu un paznic. O
ia pe un alt peron. Din nou in sala de asteptare. Un Mac Donald cu
terasa unde cativa stau la o tigara. Intra inauntru. Singura la o
masa Adina o descopera pe dna Demian. Nu ii vine sa creada. O
fericire imposibil de descris ii umple fata Adinei. Se aseaza pe un
scaun
langa ea. O imbratiseaza, dar o respinge agasata.
ADINA:
Mama,
mama ce faci aici?
M-ai
disperat..te caut de ore in
sir...m-ai
disperat! Doamne, bine
ca
esti bine…ce cauti in gara?
Dna
DEMIAN:
Pai
vreau sa merg la Dej, la vara
mea,
ca tot ma suna. Si tu maine
poimanine
ma internezi...
ADINA:
Mama,
nu mai vorbi asa...iti iau
un
insotitor. Sa nu ti se intample
ceva,
doar de asta.
Dna
DEMIAN:
Sa
nu mi se intample? Administartorul
mi-a
furat poseta. Asta mi s-a intamplat.
Ca
tu prea ii acorzi incredere...
ADINA:
Mama,
nu mai fi suspicioasa. Nimeni nu iti
vrea
raul, intelegi. Ti-o fi furat-o cineva
in
gara.
Dna
Demian:
Mai
bine ia-mi un bilet pana la Dej.
ADINA:
Mama,
te duc eu in weekend. Hai acasa
ca
suntem obosite fleasca amandoi. Intelegi?
Lucian
le-a servit cu ceai cald pe fiecare. Adina
s-a mai linistit. Beau ceaiul in liniste. Tacere. Mama ei nu spun
nimic. Apoi se ridica si o ai din loc. Adina si Lucian o conduc
spre
iesire.
Urca
toti trei in masina. Trece pe starzi masina. Stau toti in tacere. Nu
spun nimic.
Dna
DEMIAN:
Sa
stii Adina, ca daca ma internezi,
ma
arunc de la etaj.
ADINA:
Mama,
linisteste. Nu mai repeta
asa
aiurea, ca ma epuizezi.
Lucian
sofeaza. Masina intra in parcare. Adina urca in bloc cu mama ei.
Lucian ramane sa o astepte in parcarea din fata blocului.
ADINA:
Lucian,
esti un dragut. Nici nu stiu
cum
sa iti multumesc. Dar, uite
raman
peste noapte cu ea. A fost o zi
groznica.
E mai bine asa. Ia tu masina
si
mi-o lasi maine dimineata langa banca.
LUCIAN
OK.
Stai linista. Iau un taxi.
ADINA:
Nu,
nu, ia masina ca nu imi iert.
LUCIAN:
Bine.
Merci. Vorbim maine.
Bine
ca s-a rezolvat.
Sa
mai zici ca Dumnezeu nu vede...
Isi
iau la revedere. Adina intra in bloc cu mama ei. Lucian pleca cu
masina ei.
Secv
44 Int Banca Zi Birou Adina.
A
doua zi, Adina lucreaza din nou la proiectul ei. E in vrie. Si-a
lipit pe usa un semn cu busy! Nu raspunde la telefoane.
intra
Lucian. Ii lasa un stick. Ii face cu ochiul. Iese. Diferite alte
documente sunt vizualizate de Adina pe laptop. Adina scrie in
continuare.
ADINA:
Mama,
esti bine. Nu ai racit ieri?
Hm
bine, vb si peste doua ore. Manaca ceva,
sa
nu mai stai nemancata. Promiti? Scriu
in
draci... te pup...
Printeaza.
Un dosar este semnat de ea. Un altul mai mic este atasat. Fiecare
pagina a dosarelor este semnata. Stampile aplicate.
Final
de zi. Isi consulta ceasul. Se aranjeaza intr-o mica oglinjoara.
Iese. Trece pe coridoare. Intra la Petrescu.
Ii
aseaza doua dosare pe birou. Petrescu zambeste multumit.
PETRESCU:
Doua?!?
ADINA:
E
si aditionalul pentru firma,
dar
mentionat in dosarul de baza!
Corectii
maine dupa lectura.
PETRESCU:
O
sa le citesc. Vorbim maine
la
prima ora. Te-ai cam ambalat.
Ce
bine informata esti. Ai mentionat
sursele?
ADINA:
Toate
datele sunt oficiale.
PETRESCU:
Ai
propus ca se impun garantii?
ADINA:
Absolut!...
PETRESCU:
Hm
si....utilizarile repetate?
ADINA:
Sunt
confirmate pe surse!
De
maine demisonez! Suta la suta!
PETRESCU:
Eu
zic sa te mai gandesti.
ADINA:
Asa
e filmul!
Maine
ultima conversatie!
PETRESCU:
Cum
crezi! Pe maine.
ADINA:
Cert!
Adina
iese in forta. A
fost o discutie mai taioasa. Asta e, dar se simte linistita.
Epuizata, dar linistita.
Merge
calm pe culoar. Isi ia poseta din birou. Inchide fisetele. Pleaca.
Iese din banca fara a saluta pe cineva.
Secv
45 Int Dna Demian seara
Dna
Demian e in fotoliu din sufragerie. Adina si-a facut un ceai de
fructe. Ii tine de urat.Mama face diferite notaii pe diverse
etichete.
Dna
DEMIAN:
...uneori
vad limpede...sunt bolnava...
Stiu
de Rodica asta...da i-a ajutat pe unii
care
pierdeau casa..sa ia macar la bloc
in
zona cu copii...uneori nu mai retin nimic...
poate
platesc....tatal tau a fost fain, avea
o
feblete..sa cante prin coruri..avea voce..
ar
fi calatorit...eram gelaosa..stresata...
de
ciist..de rapoarte...l-am torturat eu pe el
...imi
dau seama acum, dar doar uneori...ma duc
o
sa fiu de paltelelina..toate sa platesc..
toate
sa fii atenta...sa fii foarte atenta
ADINA:
Mama,
trebuie sa te calmezi.
Dan
Demian:
Toaat
vaiat am fost o femeie destepta.
Maine
o sa fiu o pacoste..si pentru tine...
si
pentru oricine...mie teama...mai bine
mor...
ADINA:
Mama,
oprestete!
Dan
Demian:
Cand
o sa merg la taica-tu o sa ma
linistesc.
Sa ai grija de tine. Esti
puternica..dar
uneori prea tare si nu te
indoi..nu
e bine..pentru ca o adica te rupii..
ADINA:
Ei
si tu...
Dna
DEMIAN:
Da,da..asculta
ca stiu ce spun...
O
sa platesc si eu...toti platim
odata
si odata, sa-i dai ciornele
la
Rodica, asistenta mea, aia cu Canada...
ADINA:
O
sun maine.
Dna
DEMIAN:
Sun-o....poate
te vezi tu cu ea...
ADINA:
Pai
si eu ce sa ii zic...
Dan
DEMIAN:
Nimic...dar
eu de ce sa mai vad
daca
nu pot face nimic pentru ea.
ADINA:
Mama,
fii mai relaxata...pe bune...
Dna
DEMIAN:
Incerc,
dar mi-e foarte greu...
Adina
e si ea foarte storsa. Isi strange lucrurile. Se imbraca. Isi ia la
revedere. Iese. Mama a rams singura in scaunul din sufragerie. Pe
ganduri, atipeste. Afara e noapte.
SECV
46 Int Seara Apartament ADINA
Dormitor.
Adina si Lucian se iubesc cu pasiune. Se rostogolesc. Ea e de multe
ori si gingasa si aprinsa. Sunt
unul in bratele celuilalt. Aruna unul in bratele celuilalt toata
energia pierduta a ultimelor zile. Toata
disperarea din ultimele zile.
Sunt
si pasionali si fragili, paote au o foame unul dupa celalt, dar
totul vine din interior. Doua corpuri lipite care pulseaza unul in
cautarea celuilalt.
S-au
oprit.Afara ploua. Ea se ridica si deschide fereastra.
Revine
langa el care e imobil. Intins pe pat.
S-a
intins langa el. El tace. Cu ochii inchisi.Isi aprind fiecare cate o
tigara.
ADINA:
Daca
imi un faci un bebeu
nu
ti-l imput...
LUCIAN:
Esti
figura...nu ti-am zis ca bat covaorele,
dar
nu stii cand o iau razna.
ADINA:
Ai
fsot fainut in zilele astea cu mine.
LUCIAN:
Pai
ziceam sa imi dai o nota buna
la
purtare. Sunt si eu stors. Sory.
Nu
stiu daca poti conta, for ever pe mine.
ADINA:
Stai
linistit. Nu te cer de barbat.
LUCIAN:
Da.
Rezerva standard de singuartate e
Tonica.
Imi prieste. Dar m-ai fermecat.
ADINA:
Hm...nu
te asaltez...dar oricand
poti
veni la cina aici.
LUCIAN:
Merci..si
cum tu gatesti la chinezsc
e
super. Ai grija de mama...
ADINA:
Da.
Astazi a fost bine. Dar poate
claca
oricand.
LUCIAN:
Asta
e viata.
ADINA:
Ah.
Fii atent! De maine demisonez!
Asa
ca nu mai suntem colegi, te eliberez
de
un stres nemeritat.
LUCIAN:
Cum
te-ai decis?
ADINA:
Azi
dimineata. Pai de ce sa o iau barba
Oricand.
O viata are omul. M-au
scarbit
in ultimele zile, asa ca azi
l-am
anuntat pe Number One.
LUCIAN:
Ce-a
zis?
ADINA:
Nimic.
Pai daca nu ezecuti
fara
comentarii, mai bine pleci!
LUCIAN:
Am
inteles.
ADINA:
Asa
ca maine am ultimul rendez-vous
cu
dl Petrescu.Asta e! Asa incepe
viata,
cu un mare picior in dos!
LUCIAN:
Iti
tin pumnii.
ADINA:
Nici
o problema. Sunt mai barbat decat
oricand.
Sarbatorim maine seara. En fin.
O
viata avem.Nu crezi?
El
o ia in brate si o saruta pe frunte. Ea se cuibareste in el.
Pentru
prima oara dupa multe zile se simte linistita. El ii confera
siguranta, iar in aceste momente cand s-a decis sa schimbe haturile,
prezenta lui e mai mult decat reconfortanta.
Un
simplu gest, marunt, al ei de ai strange mama care ii mangaie umarul
spune multe.
SECV
47 Birou Number One INt/ ext. Zi
Mihai
Petrescu, seful Adinei, se ridica zambind cand Adina intra. Ea e
vivace, cu o liniste interioara puternica.El o invita sa se aseze.
PETRESCU:
E
ok, referatul!
ADINA:
Merci!
PETRESCU:
Cata
zbatere si nervi si
energie
risipita aiurea!
ADINA:
Poftim?
Sunt
de o parte a mesei. Amabili, taiosi, pregatiti sa demareze
conversatia
care va deveni polemica.
PETRESCU:
E
buna recomandarea cu
garantiile!
Nici o problema!
Ii
convine si lui Cimpoesu.
ADINA:
Serios.
Pe bune?
PETRESCU:
Pai
da. ca e o recomandare care va pleca
si
se va intoarce politic, pe filiera
europeana,asa
ca il va ajuta in
reajustarea
bugetara! Beton!
ADINA:
Nu
am gandeam, sincer. Super! Si
UITILIZARILE
MULTIPLE?!?
PETRESCU:
Esti
un copil!
Te
umple rasul! Nu e in grila in
care
se trimte raportul. Poti sa
o
scrii de 100 de ori ca nu
contabilizeaza.
ADINA:
Serios?
PETRESCU:
Iti
garantez. L-am si trimis la
Bruxelles.
Scoringul e maxim.
Intreb-o
pe Gina. Iti confirma.
ADINA:
Adica
sunt o tampita!
PETRESCU:
Ai
luat-o prea personal.
Tu
esti ofiter de credit!
Bancher!
Nu comisar sau inspector!
Daca
vrei la DNA. Fa DNA.
Da
esti tare aici! Dar nu mai fa
pe
Robin Hood ca nu tine in
bussinesul
nostru! Pe bune.
Esti
unul din cei mai buni
oameni
ai mei.
S-a
si ridicat vorbind. Ar fi imposibil sa nu il creada dupa cat de
credibil gesticuleaza. A redevenit NUMBER ONE! A ramas fara replica.
Doar pentru o secunda. Isi revine.
ADINA:
Am
fost! Plec!
Nu
ti-am zis ieri?
Demisonez!
PETRESCU:
Adina,
nu te repezi!
ADINA:
Pe
bune!
PETRESCU:
Renunta!
ADINA:
Niciodata!
M-ati scarbit de tot!
Vreau
sa o iau de la capat!
PETRESCU:
Ai
inebunit!
ADINA:
Poate!
Dar e pe cont propiu!
Clar!
S-a terminat!
L-a
blocat. A ramas intepenit. Ea s-a ridicat in picioare. Ii
intinde mana, ii zambeste si la revedere. Lui nu ii vine sa creada. A
ramas masca. Dar ea nu mai renunta. Si zambind se retrage. La
revedere.
In
birou o asteapta doua cutii cu dosare pe care le ia in brate, Cu ele
trece pe coridoare. Unii o saluta zambind, altii se fac ca nu o vad.
Asta e. Zambetul ei foarte increzator.
Paraseste banca. Singura si
cu tonus de invingator.
Asa
iese din banca. Se simte foarte puternica. Trece starda cu zambetul
pe buze. E minunat sa o iei de capat!
Bucuresti,
11.05.2010.
