O FEMEIE SINGURA (III)

Adina e din nou cu dosarele proiectului Cimpoesu. Lectura dosare. Fisari in laptop. Intra val vartej Roxana. E nervoasa. Gata sa explodeze.

-Buna, Adina! Ce faci? Ne bagi la jug pe toti?

ADINA

Poftim?

ROXANA:

Number One a zis sa preiau

eu si Mihaela tot programul de

intalniri si rapoarte extra proiectul

Cimpoesu pana termini tu raportul

mult visat. Le am si eu pe ale mele,

dar sa imi pird timpul,ca sa iti fac

jobul tau, ca tu te daí mai speciala,

ei, asta ma enervea la maximum...

ADINA:

Habar n-am de ce vorbesti!

ROXANA:

Da, sigur! Vrei sa te cred?!

Trimite-mi lista de meeting-uri pe

email cu dosarele de intalnire!

Asta e! Asa se remarca unii!

Ca tot tu esti cica vedeta!

Adina e masca. Dar Roxana nu o lasa sa raspunde si iese. En fin, Asta e. Revine la job. Dosare. Laptop. Fise. Isi aduce aminte de ceva.

Formeaza un numar pe mobil. Detaliu telefon. Numarul dnei Rodica. Isi cauta cuvintele.

ADINA:

Dna Rodica? Scuzati!

Sunt Adina..da,da... fiica dnei Demian.

Ati fost ieri la ea am inteles?

Da,da,ma scuzati...

am inteles ca ati fost ieri pe la

ea..si cu cererea aceeea...da...

inteleg...nu,nu am nimic impotriva...

dar, mama e mai in varsta...

cum vi s-a parut...

dar..daca mai reveniti si vedeti

ca e mai asa nedumerita...

sunati-ma va rog..asa, merci...

retineti, un telefon prealabil mie

inainte de a o vizita.

Convorbirea parca a stors-o. Revine la dosare. Laptop. Dosare. Se enerveaza arunca cu unul. Buf!

Telefonul ii suna. E Paul. Nu prea ii convine, dar raspunde. Asta e.

ADINA:

Da, Paul, da,fara noutati.

Aceiasi. Tu? Ok? Ma bucur...

Da, stiu, sunt unele garzi groznice..

...da, sunt tot singura...dar asta e...

nu, nu,nu pot,mai, Paul...

dar tu stii ca eu sunt sau am pretentia,

cel putin, o femeie rationala...stiue mai

rigida...dae viata e frumoasa...

never sau never....me too...

ramanen prieteni...sigurrrrr

ahe,scuze,nu stii un neurolog...

poate imi recomanzi.nu pentru mine

mama... e mai in varsta...

Se aranjeaza intr-o oglinjoara. Inspira aer. Aparatul o urmeaza. Strabate culoare. Colegi care o saluta mai rece. Unii neschimbati. Intra in biroul lui Number One.

ADINA:

Ziua? Se poate? Deranjez?

PETRESCU:

Nu, deloc?..Spune,ia loc

ADINA:

Boss...e varza...

PETRESCU:

Hm,unde?...Cinpoesu?

ADINA:

Toate achzitiile de terenuri sunt in

proportie de 50% discutabile...

PETRESCU:

M-as mira...se mai intampla erori...dar

ADINA:

Doar pachetul intial e ok.Beton!

In rest, procese, contracte nefinalizate..

PETRESCU:

Hm!stai linistita, rezolva el…

Toata lumea vrea demararea proiectului...

ADINA:

E ok....dar il semnez si certific eu!

De ce sa mananc rahat?

Au vorbit fata in fata. De o parte si alta a mesei. El se ridica. Se invarte prin camera. E la ferestra. De sus, orasul e plin si linistit. O alta lume. Asta e. Bussines is bussines.

PETRESCU:

Hai, ca exagerezi si ma enervezi..

E un job! Nu risti nimic.E doleanta

firmei. Daca nu ar fi asa si daca ai fi facut

un raport beton, era taiat din start…

De cat timp lucram noi impreuna?

ADINA:

..hm!aproape zece ani...

PETRESCU:

Pai, vezi si ma aiuresti cu prostii

De astea..ca eu ti-l aprob..cum poate

....azi....maine...poimaine

o deplasare la Geneva...apoi la Praga..

crezi ca nu stiu ca daca ai intrat in centrala

si esti bine....nu te mai intorci?

ADINA;

Mihai! Dvoastra Number One de ce nu v-ati

deplasat..m-am tot mirat ca nu v-ati

miscat extern defel?

PETRESCU

Asa a fost filmul...daca ai fost la

utc..pcr..mai stai pe acasa..si apoi

alergi si te afirmi..oricum nu fost rau

Aici....e ok...ce sa risc, sa ma

rejecteze unii?!Tipo! In trei zile

am nevoie de raport!

Te frigi cu cine vrei, dar imi trebuie

evaluare finala!

ADINA:
Sefu’! Eu ma 'frig' din dragoste!

Nu terapeutic! De aia sunt ‘seule”

PETRESCU:

E ok! Te si simpatizez!

Fii mai relaxata! Mai destinsa!

In maxim 2 ani esti la Praga!

Apoi Bruxelles. Nu mai vii.

ADINA:

Sefu’!

Ma pacaliti!

PETRESCU:

Never! La treaba!

Raportulllllllll! Ai inteles?!

Ea o da din colt in colt. Nu s-a blocat. Dar asta e. Se retrage. E parca inca bine. Nu mai zice nimic. Doar schiteaza un salut. Se retrage.

Adina intra in biroul ei propriu. Ia un raft de dosare si da cu el de podea. A ramas singura in camera. Fuck. Ce viata. Bipeaza telefonul:

ADINA:

Dl Lucian! Va strezez. As bea

un cognac! Te invit? Plictisesc!

O ora free?!? Nu te curtez, domnule!

Cum e pacat?! Hm, am retinut....

Secv 33. Ext Oras. Seara PUB.

Seara. Lume multa. Sunt intr-un PUB. La o masa. Se conveseaza. Adina e vadit agitata. El mai calm si mai relaxat. Se distreaza putin de agitatia ei.

ADINA:

Lucian! Nu ma intrerupe. Am pofta

sa vorbesc. Ma simt rau de tot.

Nu sunt eu carcotasa. Imi place jobul meu.

Il fac responsabil. Imi repunga sa dau rasol, dar

cand vad ca unii vor sa scoata castanele

din foc cu mainile mele, stii, iau foc!

LUCIAN:

Da, se simte pe tine, dar ce sa

ii faci...asta e jobul...uneori

poate iti faci prea multe probleme

ADINA:

Nu vreau sa fiu luata de fraiera..

Intelegi?..pur si simplu...

Plus ca imi vine sa vars...

Noi, banca, care pe unii asa mai mici...

ii purecam de indoim si cu astia mari

Nimic..plecaciuni...luati,nene!

LUCIAN:

Da..asta e, sunt interese...si eu cand le

propun un server...analize de eficienta a

achizitiei...cate si mai cate...

Sunt foarte prinsi. In local e multa lume. Agitatie. Ea e cu carafa de citronada, multa lamaie, iar uneori isi mai pune si miere. El se joca cu un cognac. Ea doar gusta putin de la el.

ADINA:

Ma ingrijoreaza mama..si mi-e ca

trebuie sa fug..ca ma suna

LUCIAN:

Hm!eu o sa las masina la sediu.

ADINA:

Stii ceva, esti asa foarte friendly.

Sa nu crezi ca sar pe tine.

Doar ne conversam amical...

LUCIAN:

Esti totala...cred ca pui barbatii

la zid...

ADINA:

Pai, da...si de aia sunt singura...

Apropo, tu de ce esti singur?

Cat ai?

LUCIAN:

...38...te surprind?

Ce iti venii?!

ADINA:

Scuze,daca iti vine imi zici...

daca nu, nu! Oricum sunt mormant.

Ai mai fost casatorit?

LUCIAN:

Nu. Niciodata...

ADINA:
Ai, asa, o chestie?...o rezerva?

Sau nu intra in planurile tale?

Nu te divulg la fete...

LUCIAN:

Hm, sunt mai complicate lucrurile...

El, intr-adevar, e surprins de ea. Dar ea e cu privirea directa, vesela, fara nimic suspicios. Pare ca il simpatizeaza si uite, parca si lui ii vine sa se dezvaluie pentru ca ea, Adina, intr-adevar, are ceva tonic.

ADINA:
Curaj, desfa-le!

Doar daca sunt congelate si nu se

mai poate, desi,cum era piesa aia?

Criogenia salveaza Romania?!

LUCIAN:

Nu sunt genul sa ma implic

asa pentru ceva definitiv...stii, am oroare

de institutia asta, cica a mariajului..

ADINA:

Da, nici eu nu sunt prea incantata..

Pe masuri ce acumlezi experienta, vezi ca viata

nu e asa de roz...ci poate o suma de compromisuri

LUCIAN:

Da,si eu pe la 9 ani am constatat ca ai

mei nu mai aveau nimic in comun,ci doar asa

un soi de datorie, pe vremea lui Ceasca

sa ma creasca...si am zis ca

in nici un caz nu o sa repet eroarea..

I s-au cam inecat gandurile. O tristete navalnica a dat peste el. Amintirile astea, oricat de telenovestic ar suna, sunt chiar aiurea. Viata uneori foarte rea. Dar Adina are ceva sincer si foarte uman. Il priveste in ochi. Si asa pur si simplu il mangaie pe mana. Incet si finut, iar el ii raspunde la gestul ei simplu. Pentru o clipa se privesc in ochi. Foarte sincer. Nu e nimic erotic. Doar ceva foarte uman, al unor oameni care isi simt fragilitatea, pur si simplu.

ADINA:

Hm,doar atat...?

LUCIAN:

..uneori trecutul e foarte greu de

digerat..aproape imposibil...desi

il ducem toti in viata...orice crezi

nu poti scapa de el...

ADINA:

Aparent..

LUCIAN:

Da,sunt lucruri despre care e foarte

greu sa vorbesti..le tii in tine...

oricat te macina...

ADINA:

Uneori e mai bine sa te eliberezi...

LUCIAN:

Stii, ai mei s-au luat din dragoste.

Prin ’70, prin Alba, tata era mecanic auto,

iar mama coafeza, apoi cand aveam vreo doi

ania tata a fost plecat in armata,

un an si sase luni, iar la intoarcere

a descoperit c a avem o surioara de trei

luni care nu semana cu el, deloc, si dupa

cateva zile de certuri si scandal, mi-a spus

mama peste ani...s-a lamaurit si a

obligat-o sa o lase la orfelinat

ADINA:

Imposibil...

LUCIAN:

Ba da...nici nu stii

de ce sunt in stare oamenii...

a fost adoptata, ca unii mai vroiau copii.

Iar peste trei ani.... la inundatiile

din ’74 s-a pierdut arhiva

si peste ani multi, mama nu a

mai putut da de ea,mi-a spus

abia la cateva luni de la moartea tatalui..

ADINA:

Cum a murit?

LUCIAN:

Accident de masima. Si pe la 17 ani cand am

aflat, ca el, taica-meu, vroia sa ma pastreze pe

mine...ca la un baiat nu renunti...

am ramas cu un complex asa de culpabilitate

ADINA:

Gresesti...cu ce erai tu de vina...

LUCIAN:

Daca nu eram eu...mama

pastra fetita..dar asa...ce sa mi zic..

ADINA:

Inteleg...

LUCIAN

Da. Deseori mi-am zis ca niciodata

nu stii unde te duce viata..hm...

nimic nu e mai cumplit

decat sa faci pe cineva apropiat

sau de care esti intr-un fel legat...

sa faca rau....

ADINA:

Aha!da!

LUCIAN:

Intelegi...sa faca ceva

rau...cu sau fara buna stiinta...

Au ramas amandoi pe ganduri. Ea inca stupefiata de confesiunea lui. El obosit si ispasit ca la iesirea din inchisoare. Cu maxilare stranse, el nu mai poate spune nimic. Ea, insasi e intepenita de tacere. Chiar regreta ca s-a pus sa il scobeasca.

Tacerea e lunga. Amandoi au obosit. Zilele grele care au trecut isi spun cuvantul. Totusi se privesc cu o mare intelegere. Cu o dorinta de gasi fiecare pentru celalalt intelegere.

ADINA:

Hm!De cate ori mi-a spus mama

ca sunt imposibila! Fac eu pe

victima sau eroul, dar pana nu ii pun

eu pe unii in situatii imposibile

nu ma las.

LUCIAN:

Nu. Stai linistita. Ma mai descarc

si eu inter-adevar. Oricum ramane

intre noi. Nu am mai spus multora.

Din banca esti singura, ghinion???

Mergem? Te conduc?

ADINA:

Da! Te las undeva?

LUCIAN:

Da! Sigur. Unde iti e mai convenabil.

La un metrou.

Se ridica si parasesc localul. S-a lasat noaptea. Merg printre masinile din parcare. Urca. Ies din Piata Amzei. O ia spre Drumul Taberei. Adina sofeaza incet, precis, atent. El priveste undeva in fata. Strazile sunt mai goale. Mai aerisite si se circula mai usor. E doar tacerea intre ei. Tacerea si noaptea.

Adina strabate in noapte Bucurestiului. Nu isi spun nimic.

E noapte. Doi oameni singuri intr-o masina care trece pe strazi.

Ea opreste pe cheiul Dambovitei, la o intersectie. Se mai privesc odata. Isi zambesc. In semn de multumire, inante de cobori, el ii ia mana si i-o saruta, asa, putin copilareste.

Cand ii intalneste ochii, el ii descopera pe ai ei calzi, plini de o bucurie si fericire ireala. Ea se apleaca si il saruta cald si cu pofta. Clipe lungi. Un sarut lung in nopate in masina.

ADINA:

Nu ma lasa singura

in noaptea asta!

LUCIAN:

Ma tulburi.

ADINA:
Ai sa zici ca sunt usuratica...

sau obsedata...

LUCIAN:
Esti foarte FEMEIE.

Conduci???

Ea declanseaza motorul. Masina o ia din loc. Trece un pod. Iara nu isi mai spun nimic. Tac. Dar parca linistea e mai calda.

Masina strabate strazile cartierului.

Adina parcheaza in fata blocului ei. Cei doi coboara. Intra in bloc.

34. Apartament Adina Int.

Cei doi au intrat in apartament. Ea il conduce in sufragerie.

Se descalta. Il invite sa se faca comod. Ii scoate dintr-un bufet o sticla de jumatate plina cu vin si un pachet de fursecuri. Apoi ea dispare la baie. El isi toarna vin. Ii toarna si ei in paharul ei. Culege cateva fursecuri. Gusta putin vinul, dar nu fara a ciocni, ‘in lipsa’, cu al ei.

Ea revine de la baie. E intr-un halat galben pufos. Ciocnesc putin vin. Inca a mai ramas o anumita tacere si sfiala intre ei.

ADINA:

Am jurat ca niciodata nu ma

incurc cu cineva de la job!

LUCIAN:

Maine demisionez.

Ea zambeste. El ii raspunde si apoi o saruta lung, iar ea ramane lipita de el, de sarutul lui, de aceea fata a lui si incet il ajuta sa se dezbrace. El nu are nevoie decat de un impuls. Se dezbraca el, continuind sa o sarute intruna pe ea.

Ea il trage langa ea. Halatul cade pe podea. Se iubesc pe patul din sufragerie. Acolo raman apoi in tacere. El se apleaca apoi, ii ridica halatul si o acopera pe Adina. Pe masa telefonul ei, pus pe silent emite flash-uri luminoase.

Flash negru In/Out

Dimineata. Sunt in bacataria ei. Isi beau cafeaua.Sunt imbracati. Sunt relaxati. Ea fumeaza o tigara. El o priveste.

ADINA:

Diseara o duc pe mama la

un control. Ma ingrijoreaza.

LUCIAN:

Vrei sa vin cu tine?

ADINA:

Nu stiu...Nu te stie...

De la o vreme, e foarte suspicioasa...

LUCIAN:
ok.

Ea il mangaie pe obraz. El isi bea cafeaua.

Secventa 35. Orax Ext/INT zi.

Adina, alaturi de Roxana, Mihaela, Ioana si Number One, urca in fuga treptele de la BNR. E dimineata, cam 9.00.

Cimpoesu este cu doi ingineri si verifica lucrarile de pe o strada in reparatii. Trece o tanara atragatoare. Cimpoesu o urmareste zambind cu privirea.

Ileana Dragomirescu isi asteapta lucratoarele la munca. O masina de cusut nu functioneaza. Un mecanic incearca fara succes sa o repare.

Lucian e in visare in biroul sau de lucru. Cu picioarele raschirate admira cutia unui pachet gol de tigari pe care a ramas amprenta data de rujul unor buze. 100% ale Adinei. Ia telefonul. De pe ecran apare ultimul mesaj. Seminar! Plictiseala! Imi lipsesti!....

Dna Demian deschide frigiderul si isi scoate un ou. Vrea sa il puna in ibricul cu apa, dar ceva o retine. Redeschide frigiderul si descopera in congelator calcatorul pe care il ia si-l lasa pe mozaicul din bucatarie. Pune oul la fiert.

Seminar pentru diferite echipe de experti, printre care si cea a lui Number One. Fetele sunt cam plictisite. Petrescu asisderi. Adina scrie mesaje la mobil.

Oras. Intersectie. Carambol. Blocaj. Doi soferi au coborat si sunt in prag sa se ia la bataie.

Adina intra in Banca impreuna cu colegele. Se despart. Ea intra in biroul ei. Bipeaza un numar. Apare Lucian. Acesta ii lasa o ciocolata pe masa. Pe amabalajul acesteia e un post it pe care e scris printr-o schita de labirint urmatoarele: ‘netul ti-e pus sub urmarire!!!!’ Se privesc fata in fata, fara a spune nimic. Ea da din umeri. Parasesc biroul.

Cimpoesu e intr-o pauza a vietii lui cotidiene. Intins pe jos, cu un mic prosop in jurul braului, intr-un salon de masaj tailandez. O maseuza, blonda, doar in bikini, ii maseaza talpile picioarelor.

Adina urca scarile impreuna cu dna Demian intr-o clinica privata. In spate le urmeaza Lucian. Coboara cateva asistente si pacienti. Au ajuns la usa unui cabinet. Ea isi verifica ceasul. Asteapta. Ea si el se privesc in ochi. Mama, dna Demian e apatica.

Secv 36 Cabinet doctor int Zi

Adina intra in cabinet impreuna cu mama ei. O prezinta doctorului. Acesta o invita pe mama sa ia loc. Adina se retrage. Revine pe coridor alaturi de Lucian.

MEDIC:

E un simplu examen de neurologie..la o anumita varsta

sunt naturale.

Dna DEMIAN:

Fica mea a insistat.

MEDIC:

Ce varsta aveti?

Dna DEMIAN:

68.

MEDIC:
Ceva probleme?

Dan Demian:

Putin tensiunea marita...2 tablete pe zi...un diabet mai lent

care il tratez de cativa ani cu un regim alimentar naturist..

MEDIC:

Cafea consumati? Fumati?

Dan Demian:

O cafea mare dimineata si una pe la cinci...nu fumez...

MEDIC:

Cum dormiti? Insomnii...

Dna DEMIAN:

Sunt tevile de calorifere care tot emit niste sunete, plus ca dau unii muzica de te tot scot afara din casa...

MEDIC:De cat timp sunteti singura?

Dan Demian:De sase ani...a facut sotul un infarct..nu credeam ca are ceva cu inima...s-a enervat in Obor cu unii la o discutie...

MEDIC:Poate un consult si la psihatru nu ar fi evitat pana facem si niste teste...

Dan DEMIAN:
Nu stiu ce vrea si fica mea asta...Ma suna la telefon sa ma verifice daca am luat masa...vine pe nepusa masa..

nu ma lasa sa ies din casa..ca cumpara ea tot...tot timpul sa ma urmareasca.L-a pus si pe administrator.

Cum ies din bloc dau de el..

MEDIC: O fi grijuluie, e normal sa va fie apropiata...

Dna DEMIAN:Tot verifica. Frigiderul, cat consum, ce mananc, eu ii spun sa aiba grija de ea, dar ea nu ma asculta...inteleg sa fii incapatanat....dar mai analizezi...dar ea nu asculta...si spondiloza

MEDIC:

Dureri? Indispozitii? Nevralgii?

Dna Demian:

Uneori am dureri la cap...mai beau un lichior...unul , doua pahare mici seara.

MEDIC:

O sa va prescriu un sedativ usor.Peste vreo luna ar trebuiisa incercam o internare usoara de trei-patru zile pentru un control amanuntit...

Dan DEMIAN:

Nu stiu. Sa vedem dnul doctor.

Ca eu sa ma internez sanatoasa

si sa ma imbolnavesc acolo..

MEDIC:

Ei trebuie sa fiti mai

increzatoare.

Consultatia prima s-a terminat. Medicul o conduce la usa. O retine pentru cateva momente pe Adina.Dan Demian ramane afara pe coridor cu Lucian.

MEDIC:

Da. V-a trebui sa faceti si un

consult, chiar si singular la un

psihatru. Din pacate, nu e doar varsta,

ci , nu stim, vom vedea, fie o depresie

maniaco-suferind, fie posibila un inceput

de alzheimer, ambele situatii cu evolutie

neprogramabila si de nevitat in timp...

ADINA:

Sunteti sigur?...ingrozitor...

i-ati prescris un tratament?

MEDIC:

Deocamdata ceva usor, dar v-a trebui

facut un screning complet de analize.

O internare de acteva zile, o tomografie

Trebuie si dumneavaostra si

pe ea sa o pregatiti, intelegeti?...

ADINA:

Da. Multumesc de consult.

Meci.

Va fac o programare in trei saptamani.

Rog confirmare.

Ea ii multumeste, dand mecanic din cap. Nu e prea incantatta de vesti. Astea ii mai lipseau. Ce ti-e si cu viata asta. Paraseste cabinetul.

Pe coridor o descopera pe un scaun pe mama ei. Deloc bine dispusa. O ajuta sa se ridice si iau in fata spre lift. Lucian le urmeaza din spate.

Secv 37 Masina Int Seara

Adina sofeaza. E seara, alaturi de ea, e Lucian. In spate e mama ei. dna Demian. Acesta priveste putin apatica si enervata afara. Da sa ploaua.

Dna Demian:

Daca ma internezi la nebuni

o sa fii blestemata toata viata.

ADINA:

Ce aiureli vorbesti mama...

Dna Demian:

Vorbesc, ca am auzit multe...

ADINA:
Mergem acasa...

Dan Demian:

Mergem, mergem...

Adina conduce cu atentie. Orasul e plin. Traficul ingreunat. Schimba o privire cu Lucian. Acesta o priveste cu intelegere.

Ea ii multumeste din privire.

Masina intra in parcarea blocului in care sta dna Demian. Adina o conduce pe mama ei. Intra cu ea in bloc. Lucian asteapta in masina.

Secv 39 Apartament Adina Int Noapte.

Un pahar cu whisky este umplut. Lucian aseaza doua cuburi de gheata. Adina e in fata lui facand ture prin camera. E inca in hainele de peste zi. El e s-a asezat pe o sofa din sufragerie.

ADINA:

Stau de cateva saptamnai cu inima

cat un purice, am tot observat diferite

tulburari de memorie, ma gandeam ca s-a

mai sclerozat, dar alzheimer..doamne

am tot auzit...de boala asta..si pe ea

care era de stanca...beton...am ciit pe ent...e

o evolutie lenta si implacabila....

ajungi in cativa ani....o leguma...

trebuie sa ii iau ingrijitor...

supraveghere permanenta...si

uneori se chiar recomanda internarea

LUCIAN:

Asta e viata. Ce iti spuneam?

Cum iti e scris...

ADINA:

Ma lasi? Eu nu sunt asa...

Poate era mai bine sa te las sa pleci..

sa nu retin...

LUCIAN:

Fii seriaosa..nu e nici o oboseala..

Ma chiar bucur daca te pot ajuta putin

ADINA:

Da! Sigur. Azi nu facem nimic.

Sunt de lemn..esti prea rational...

LUCIAN:

Asa sun eu. Nici o problema.

Incerca sa te obiectivezi.

Bine ca poti sa o ajuti pe mama...

Tu esti un om puternic...

ADINA:

Da, sigur... si ce folos...

LUCIAN
Fii atenta ce faci cu banca,

ca astia te-au pus sub supraveghere!

ADINA:

Tu cu cine tii?

LUCIAN
Ei si tu....cine ti-a dat de stire?

ADINA:

Da stiu. E raportul Cimpoesu!

Ti-am mai zis. Sunt banii foarte

multi si astia ma preseaza excesiv.

Intelg ca vor sa ii dea banii, dar

eu sa nu imi fac job-ul?

Iar la o adica sa o iau in freza?

LUCIAN:

Esti sigura pe tine? Nu cumva o iei

prea personal?

ADINA:

Deloc! Iar azi de la prelucrarea

de la BNR, cred ca mi-a picat fisa

de ce sunt asa fracturate propietatile

din zona. Desi ar fi fost prima miscare

pentru Cimpoesu sa se asigure ca totul e ok.

LUCIAN:

Care e spilul?

ADINA:

UTILIZARI MULTIPLE!

LUCIAN:

Ce e asta?

ADINA:

Un sindrom de incalcare a legalitatii.

Utilizarea aceleasi zone de teren pentru

obtinerea de subventii independente europene

din diferite state.

LUCIAN:

Cum asa?

ADINA:

Simplu. Un teren de Romania e inclus

intr-un proiect de aici, dar si colectare

de subventii agricole din Italia

sau programe de mediu finantate de Suedia.

Multiple utilizari!

O sa ii bag in verificari!

In timpul acestei discutii, Adina nu si a putut stapanii starea de agitatie, facand ture prin toata camera, oprindu-se din cand in cand in fata ferestrei, pentru a privi undeva in nopate sau privindu-l pe el direct si franc!

LUCIAN
Eu zic sa fii atenta.....

ADINA:

Da sunt atenta.

Ar fi minunat daca Doamne, Doamne

m-ar ajuat cu mamicuta mea scumpa.

Sa-i tine mintea treaza cat mai mult

timp. Cate zile are. Ca asfel e rau de tot...

S-a ghemuit in bratele lui. Obosita si sfarsita. Dintr-o data

a devenit mica si firava. Cand e vorba de mama ei e asfel. A ramas si el pe ganduri.

Secv 39 Banca Int Zi

Adina intra in banca. E cu cateva minute in intarziere. Roxana se converseaza intr-un colt cu Ileana Dragomirescu. Se saluta zambind. Un zambet mai stereotip. Adina nu prea are chef de nimic.

E pe culoar. In mare agitatie. Intra in biroul ei. Surpriza.

E Gina care isi bea un ceai.Gina sta lejer pe scaun, in fata micul birou al Adinei.

ADINA:

‘Neata!

Asa devreme? Fara telefon?

GINA:

Eram in trecere. M-a introdus si

servit cu ceai Number One.

ADINA:

Zi! Te ascult...

GINA:

Draga? Cum merge redactarea?

Mai ai nevoie de ceva?

Nu m-ai mai sunat...

ADINA:

Sunt probleme cu achizitiile de terenuri.

Cred ca le stii...

GINA:

Terenurile sunt terenuri. Proiectul e

altceva. Demararea va aduce fonduri

suplimentare. Stii bine...

ADINA:

Da,dar creste coeficientul de risc...

Veti avea nevoie de niste garantii

suplimentare

GINA:

Hm!ma, dar ce te-ai mai schimbat, tu!

Il stii pe Sefu?!

Mi-a zis ca daca se blocheaza ceva

sau treneaza, asa, ca la romani,

schimba banca,fii atenta!

Mutam CONTUL in alta parte!

Intelegi draguta?

ADINA:

Ma ameninti?

GINA:

Nu, tu! Te informez.

ADINA:

Ok. Merci. Am treaba.

GINA:

Pupici! Termina redactarea

si vb...

Gina e invatata cu tensiunea. Nu e o problema sa impunga si sa zambesca. Adina e gata sa riste. Gina se ridica si isi ia la revedere fara a-si arata starea. Adina ramane pe ganduri.

Se reapuca de lucru. Din nou cu laptopul. Dosare verificate.

Documente fisate. Lucreaza in draci. Nici nu simte cum trece lucru. Lucian trec poe coridor cu hard in mana si ii face cu ochiul Ea ii zambeste finut. Alte tabeluri, xl-uri, job-ului ei constant. Isi noteaza cateva cifre pe o table de pe perete. Hm parca a descoperit ceva. Face o pausa. Bea un ceai. Asta e.

Se ridica. Trage aer in piept. Iese din birou.

Strabate culoare. Aceleasi zambete mai circumspecte. Dar le ignora fara probleme. Intra in biroul lui Number One. Acesta o priveste mai rece. Adina ii intinde un tabel printat cu niste cifre si indici. Insotit de niste dosare subtiri, dar pretioase.

ADINA:

Am gasit rezolvarea!

PETRESCU:

Ce sunt astea?

ADINA:

Cinci portiuni de teren la o prima

verificare care apar in mai multe

deduceri de subventii anuale europene.

PETRESCU:

SI?

Care e problema?

ADINA:
Utilizari multiple!

Petrescu face tabelul ghemoptoc si da cu el de ferestre. Arunca si dosarele, unde s-o nimeri! S-a enervat de tot. Face cativa apsi prin birou. O prievste cu ura. Ura si dispret.

Ca pe o insecta!

PETRESCU:

Ma! Tu faci politie la mine in

departament pe banii bancii?

Vrei sa faci pe Ioana d’Arc! Cacat!

Eu iti cer un raport de vreo saptamna

si tu imi vii cu fite de astea cu ce face

Dl Cimpoesu cu terenurile sale!

Sa ii fac eu lui morala sa ii zic

Ca ii spionez afacerile si daca

chair nu ii convine sa isi ia

dracului contul din banca si sa si-l

mute urgent prin Cipru sau dracu stie

pe unde se mai poate!

ADINA:
Mihai, dar e obligatie profesionala!

PETRESCU:

Imi dai tu lectii!

Raportul asta am nevoie de la tine!

ADINA:

Le includ in analza de riscuri?

PETRESCU:

Ma! Daca vrei sa mergi la DNA, FINANTE

cereti transferul nu imi incurca mie

proiectele in lucru! Un proiect!

Atata iti cer si ne certam zilnic!

ADINA:

Mihai!

PETRESCU:

Da! Mai o simpla evaluare pe

care o certific eu cu manata mea!

ADINA:

Pai si ce mai e nevoie de mine?

PETRESCU:

Intradevar. O sa mai vedem ce nevoie

mai e de tine! Ca daca nu pescuia

Cimpoesu ideea asta la Bruxelles,

iar noi ce nu facem pentru clientul

nostru, te sburam de mult!

ADINA:

Bine ca mi-o zici!

PETRESCU:
Sa vezi daca o si fac!

Fara ironii!

Cine te-a adus in firma?

Ea a tot incercat sa pareze. Acum parca a ajuns la limita. Petrescu e un tip cu forta. Inteligent. O personalitate. Profil de sef. Adina il si simpatizeaza si respecta. Dar fata in fat ea insasi se mira cum rezista.

ADINA:

Mihai! Pe bune ca mie frica!

PETRESCU:
Nu ai de ce!

Raportul. Eventual ii faci un aditional

intern cu probleme si solutii. Dar termenii

analiza apartin grilei de start.

Astea, ce ai descoperit, tu pelaca in

evaluare interna. Ai inteles?

ADINA:

Hm. Sa vad. O sa incerc!

Oricum propun solicitarea

de garantii guvernamentale.

PETRESCU:

Da, e o idee!

Raportul! Cand imi dai o schita?

Hm...

Ah. Da. El da senzatia ca si-a amintit de ceva. Se ridica face cativa pasi. Se uite pe niste ciorne. O priveste printrele gele stranse. Da. Da. Si-a amintit. Parca nu ar vrea sa ii spuna, dar parca e mai bine.

PETRESCU:
Asculta. Stii ceva?

De cand livram noi clienti alora?

ADINA:

Poftim? Nu am inteles?

PETRESCU:

Cum nu ai inteles?

Nu i-ai dat tu dnei Ileana Dragomirescu

o lista de contacte cu unii? Ai acordul

lor? Nu cred. Si e impotriva principiilor

companiei din mai multe puncte de vedere.

Nu te mira. Altul in locul meu te zbura

ADINA:
Ce ticaloasa e Roxana!

PETRESCU:

Roxana e profesionista! Iar eu mizez in

continure pe tine! Raportul. Nu depasi

termenul limita!

Ea e stoarsa. Nu mai stie ce sa zica. Da din umeri. Confruntarea cu Mihai e foarte dificila. Se ridica si se retrage. El ii arunca tabelul facut ghemotoc. A pastrat dasarele. Ea nu spune nimc. Asta e. O sa vada cum o scoate la capat.

Iese din birou. Din nou pe culoare. Trece prin fata biroului Roxanei. Revine. Intra. Doar ii, asa putin-bine suparata, semnul obrazului, dar Roxana e numai scuze din priviri. Adina pleaca mai departe.

Secv 40 Oras Zi

Adina iese din cladirea bancii. E cu telefonul, cheile de la masina. Intra in parcare. Se urca in masina ei. Ramane singura pe ganduri. Buf! Plansul o navaleste.

Dan Demian paraste blocul de locuinte cu o sacosa in mana. Trece pe langa administrator. Acesta o saluta. Ea il ignora.

Petrescu ia masa cu Gina intr-un restaurant. Aceasta suna pe mobil pe cineva. Ii raspunde Cimpoesu care iese dintr-o cladire UE.

Lucian verifica serverul principal. E sunat la telefon. Un mesaj. Nu spune nimic. Iese din birou. Urca in lift. Un etaj superior. La capatul unui culoar, un balcon unde e amenajat un mic fumoar. Isi aprinde o tigara. Apare, dupa cateva minute, Adina. Isi aprinde si ea o tigara. Pachetul e lasat pe marginea balustradei balconului. Cei doi fumeaza fara a-si spune ceva. Ea pleaca. El mai ramane. Lucian ridica pachetul si-l pune in geaca. Paraseste fumoarul. Lift care coboara. Desface pachetul de tigari. Inauntru e impachetat minutios tabelul facut anterior ghemotoc de Adina. Il desface. Niste semne de intrebare facute cu o carioca. Conecteaza laptopul la server.

Ruleaza un program in care introduce datele de pe tabelul Adinei.

Dna Demian intra intr-un magazin de mancare pentru animale. Cumpara mancare pentru pisici. Iese. Dar parca nu mai stie

In ce directie sa o apuce. O ia intr-o directie contrara celei in care a venit. Merge singura pe strazi. Acum e pe alee

intr-un parc. Doi tineri pe un scuter trec, iar unul ii fura poseta. I-a ramas sacosa cu conservele pentru pisici. Se odihneste amarata pe o banca in parc.

Secv 41 Masina Adina / Oras/ BLOC Int Seara.

Adina sofeaza obosita. E traficul plin. Suna telefonul. E Lucian.

ADINA:

Da, Lucian. Sunt in trafic nebunie

standard... Ai reusit ceva? Ok.

Numai sa nu te incurc...intelegi?

Ca eu cred ca o sa o rezolv cu Number

One! Si nu vreau sa iti fac complicatii

tie...Fug pana la mama, ca era suparata

aseara si azi nu mi-a raspuns la

telefon. Te sun si vedem cum ne

interesctam. Ok Bye te pup!

S-a mai bine dispus. Nu e in starea din ultimle zile. Conduce fredonad. Strazile Bucurestiului asta drag. Oameni, masini, plin , o luminina de seara placuta.

Intra in parcarea blocului. Parcheaza in acealsi loc de la inceputul filmului. Complet indiferenta la o posibila noua cearta. Intra in bloc.

Secv 42 Apartament Dna Demian Int Seara.

Iata-o intrand in apartamentul. O saluta pe mama. Dar nu ii rapsunde nimeni. A intepenit. Paseste incet prin casa. Ii teama de o descoperire fatala. Nu e nimeni. O pisica ii trece pe la picioare.

Nimeni. Isi striga mama, dar nu ii raspunde nimeni. Se lasa pe fotoliu. Ingrozita. Alba la fata.E desperata. Brusc ca si cum un gand ii vine se ridica. Iese din apartament.Incuie in fuga.

Coboara in fuga cateva etaje. Suna la un apartament. Apare in usa administratorul speriat de starea ei.

ADMINISTRATOR:

Da, da, doamna, linistiti-va.

Am vazut-o pe mama dvoastra

pe la pranz. A trecut pe langa mine,

nu mi-a raspuns la salut...

trebuie sa revina e seara...

Adina e alba ca varul. Nu stie ce sa spuna . Se retrage Revine in apartament. Cu agenda de langa telefonul fix suna cateva prietene de ale mamei sale verificand daca nu e cunva intr-o vizita. Nimeni nu stie nimic. E paralizata. Isi toarna un pahar cu apa. Se agita prin casa. Incerca sa gaseasca vreau semn ceva. Nu gaseste nimic. Paraseste in graba apartamnetul.

Secv 43. Oras Ext/ Int Masina noapte

Urca in masina. Ii tremura mainile. Incerca sa il sune pe Lucian. Reuseste dupa trei incercari.

ADINA:

Lucian! Dragule! Te nenorocesc

cu disperarile mele. A disparut.

Acum am coborat. Nu e in apartament.

Administratorul a vazut-o pe la

Doua, dupa pranz. A iesit si uite

nu s-a intors. Nu stiu unde sa fug.

Spital, politie, pe aici in

jurul blocului. Imi tremura mainile

pe volan. Da , da..ar fi nemaipomenit

dac poti sa fii cu mine...poate

conduci tu?..zi-mi de unde sa te iau.

Adina o ia din loc. Demareaza in troma. Bolborosind ceva la volan. Incercand sa se linistesca. Da o tura prin jurul blocurilor, Uitandu-se intr-o parte si alta. E noapte. Unele

siluete nu se disting.

Strabate strazile. In noapte. Drumurile s-au mai golit.E si pe trotuar, afara si la masinile din fata, atenta. O claxoneaza cineva din spate. Sa treaca. Era sa intre apoi intr-o masina din fata. Un alt claxon o insoteste violent.

Circula pe strazi. De la intersectie il culege pe Lucian. Fac schimb. Trece el la volan.

LUCIAN

Da, da...incerca sa te linistesti.

Ne invartim pe strazi?

Pe aici prin cartier. Si tu suna,

pe la urgente.....spitale...sunt

si ei..oameni..usor....conduc eu...

ADINA:

Sunt disperata...daca i s-a intamplat

ceva...zi...e maica-mea..nu ai cum

sa intelegi...mi-e teama...nu iesea

decat maxim pana la chioscul din fata.

Doamne, eu sunt de vina...s-o fi speriat

cu consultatia de ieri...trebuia sa o

pregatesc, sa aduc medicul acasa...

o fi crezut ca o internez...doamne

era ultimul lucru care l-as fi facut...

Lucian sofeaza ingandurat. Incerca sa o linisteasca. Isi cauta cu greu cuvintele. Ce viata.

LUCIAN:

Incerca sa te linistesti...usor

E bine sa fii rationala. In viata

se intampla atatea. Nu pune raul

in fata niciodata...fii calma...

inca nu s-a imtamplat nimic rau...

ADINA:
Sunt terminata...eu sunt de vina...

Asta e...

LUCIAN:

Fii calma...solutii!.. sa fim cat

mai operativi...ia telfonul...suna

la informatii..afla telefoanele...

si suna la urgente..poate aflam ceva...

pe bune si daca vedem o sectie de politie

coboram...avea mama niste locuri favorite?.

El conduce atent la drum. La cei care sunt pe strazi. La trecatori care sunt pe trotuare in noapte. Adina e stoarsa. Incepe sa caute o agenda. Sa ceara informatii pe mobil. Incurca lucrurile. Degetele ii tremura. Adina e in pragul unui dezastru.

ADINA:

Buna seara. Universitar? Urgente?

Doamna, ma iertati?..ma interesez

de o posibila pacienta...mama mea

e disparuta de la pranz de acasa?

Puteti verifica?..va rog..va implor...

Iata-i intrand intr-o sectie de politie. Gesticuleaza vorbind cu sectoristul. Lucian o insoteste. Ea isi scoate o poza din poseta. Politistul de garda ii da o hartie. Ea scrie o cerere.

Politistul face o copie dupa poza. Ea ii vorbeste agitata politistului. Politistul mai are si alti reclamanti. Unii s-au batut si sunt plini de sange, altii au facut ceva si sunt obligati sa scrie o cerere, e un infern in circa de politie.

Politistul ii conduce afara.

POLITIST:

Sunt dese cazuri de batrani care pleaca.

Nu e cazul la dumneavostra. Unii ca ii

bat copii sau ii lasa sa moara de foame..

Incet ii culegem de starzi...mor boschetarii

dar pe altii..ii gasim prin gari,

parcuri...metrouri...trebui sa aveti incredere..

si rabdare...ca si noi ne facem datoria..

nu mai e cum scriu ziarele...

Adina ar vrea sa ii dea o carte de vizita, dar el prefera sa isi noteze telfonul intr-un carnetel ferfenit. Adina si Lucain se retrag multumind. Se urca din nou. In masina.

Iata din nou cu masina pe strazi. Ea formeaza pe telefon diferite numere de la sectoerele de urgenta a spitalelor. El nu sii poate ascunde o privire ingrijorata. Starzi. Strazi. Un alt spital.

Iata-i intrand la urgenta. Pacienti, lume multa informatii. Doctori acre trec de colo colo. Brancadieri. Asistente care imping pe carucior un blonav. Multa lume nenorocita. Adina se opreste la informatii.

ADINA:

Dna Carmen Demian...68 de ani.

ASISTENTA:

Verific..nu am retinut numele..

Nimic. Imi pare rau.

LUCIAN:

Multumim...

Cei doi se retrag. Din nou in masina. Strazi. Noaptea s-a lasat pe oras. Un lat spital in care ea intra alergand. El dupa ea. Alte intrebari. Alte raspunsuri negative. Din nou pe strazi.

Se opresc la statie de metrou. Coboara pe scarile rulante. Verifica diferitele treceri. Sattia e cam goala. Putini pasageri. Vorbesc la informatii. Acolo unde vand biletele, cere ea sa anunte ceva prin statie.

ADINA:

Da...va rog..doamna....poate vorbiti

cu colegii dumneavoastra si verifica daca

nu e prin alte statii..o femeie la 1,65

imbracata decent...presupun in gri...par

carunt....fata ovala...e singura...

Femeie de la ghiseu confirma trista. Da din cap. Vorbeste pe un telefon cu colegii din alte statii. Ii cere putin rabdare Adinei. Adina se tine de Lucian. Nimic din pacate. Se retrag in graba, cautand alte locuri. Din nou in masina.

Masina trece incet pe strazi. Adina incerca sa gaseasca o solutie ceva. A trecut de miezul noptii.

ADINA:

Doamne, parca sunt blestmemata.

Mama, ce om puternic...nici nu iti

imaginezi...stii ceva, nu o vad prin

Parcuri...s-o fi ratacit?..hai si la gara

Ce e viata asta, sa te apuce desperarea

Cand crezi ca le stapanesti pe toate

Buf, vine ceva si da cu tine de pamant

Uite civilizatie si nu poti gasi pe cineva

pe strada, ratacit, semafoare, camere

de filmat si nimic..nu gasesti...

LUCIAN:

Da, ziceam ca oi fi eu ciufut, dar

uite ce se poate intampla...aculta?

ADINA
Da...

LUCIAN:

Dca vrei ma duc eu la morga...

Sa fii sigura...sa elimini orice

Posibilitate...

ADINA:

Nu, nu, NU! Simt ca traieste.

Dar trebuie sa o gasesc..uneori

esti prea neamt...rational...ne trebuie

energie...hai la gara!

Mamica mea, cu te-am suparat?

Masina trece in noapte pe strazile goale. Nimeni; cate un echipaj de politie. Se opresc odata pentru a o da si aici disparuta, a astepta o verificare prin statie, dar deocamdata nimic. O ia din nou pe strazi. Se apropie de gara. Coboara cei doi.Uite-i intrand in gara. Mai opresc un politist. Trec prin salile de asteptare. Multe lume necajita si obosita.

Trece pe un peron. Vorbesc cu un paznic. O ia pe un alt peron. Din nou in sala de asteptare. Un Mac Donald cu terasa unde cativa stau la o tigara. Intra inauntru. Singura la o masa Adina o descopera pe dna Demian. Nu ii vine sa creada. O fericire imposibil de descris ii umple fata Adinei. Se aseaza pe un

scaun langa ea. O imbratiseaza, dar o respinge agasata.

ADINA:

Mama, mama ce faci aici?

M-ai disperat..te caut de ore in

sir...m-ai disperat! Doamne, bine

ca esti bine…ce cauti in gara?

Dna DEMIAN:

Pai vreau sa merg la Dej, la vara

mea, ca tot ma suna. Si tu maine

poimanine ma internezi...

ADINA:

Mama, nu mai vorbi asa...iti iau

un insotitor. Sa nu ti se intample

ceva, doar de asta.

Dna DEMIAN:

Sa nu mi se intample? Administartorul

mi-a furat poseta. Asta mi s-a intamplat.

Ca tu prea ii acorzi incredere...

ADINA:

Mama, nu mai fi suspicioasa. Nimeni nu iti

vrea raul, intelegi. Ti-o fi furat-o cineva

in gara.

Dna Demian:

Mai bine ia-mi un bilet pana la Dej.

ADINA:

Mama, te duc eu in weekend. Hai acasa

ca suntem obosite fleasca amandoi. Intelegi?

Lucian le-a servit cu ceai cald pe fiecare. Adina s-a mai linistit. Beau ceaiul in liniste. Tacere. Mama ei nu spun nimic. Apoi se ridica si o ai din loc. Adina si Lucian o conduc

spre iesire.

Urca toti trei in masina. Trece pe starzi masina. Stau toti in tacere. Nu spun nimic.

Dna DEMIAN:

Sa stii Adina, ca daca ma internezi,

ma arunc de la etaj.

ADINA:

Mama, linisteste. Nu mai repeta

asa aiurea, ca ma epuizezi.

Lucian sofeaza. Masina intra in parcare. Adina urca in bloc cu mama ei. Lucian ramane sa o astepte in parcarea din fata blocului.

ADINA:

Lucian, esti un dragut. Nici nu stiu

cum sa iti multumesc. Dar, uite

raman peste noapte cu ea. A fost o zi

groznica. E mai bine asa. Ia tu masina

si mi-o lasi maine dimineata langa banca.

LUCIAN
OK. Stai linista. Iau un taxi.

ADINA:

Nu, nu, ia masina ca nu imi iert.

LUCIAN:

Bine. Merci. Vorbim maine.

Bine ca s-a rezolvat.

Sa mai zici ca Dumnezeu nu vede...

Isi iau la revedere. Adina intra in bloc cu mama ei. Lucian pleca cu masina ei.

Secv 44 Int Banca Zi Birou Adina.

A doua zi, Adina lucreaza din nou la proiectul ei. E in vrie. Si-a lipit pe usa un semn cu busy! Nu raspunde la telefoane.

intra Lucian. Ii lasa un stick. Ii face cu ochiul. Iese. Diferite alte documente sunt vizualizate de Adina pe laptop. Adina scrie in continuare.

ADINA:

Mama, esti bine. Nu ai racit ieri?

Hm bine, vb si peste doua ore. Manaca ceva,

sa nu mai stai nemancata. Promiti? Scriu

in draci... te pup...

Printeaza. Un dosar este semnat de ea. Un altul mai mic este atasat. Fiecare pagina a dosarelor este semnata. Stampile aplicate.

Final de zi. Isi consulta ceasul. Se aranjeaza intr-o mica oglinjoara. Iese. Trece pe coridoare. Intra la Petrescu.

Ii aseaza doua dosare pe birou. Petrescu zambeste multumit.

PETRESCU:

Doua?!?

ADINA:

E si aditionalul pentru firma,

dar mentionat in dosarul de baza!

Corectii maine dupa lectura.

PETRESCU:

O sa le citesc. Vorbim maine

la prima ora. Te-ai cam ambalat.

Ce bine informata esti. Ai mentionat

sursele?

ADINA:

Toate datele sunt oficiale.

PETRESCU:

Ai propus ca se impun garantii?

ADINA:

Absolut!...

PETRESCU:

Hm si....utilizarile repetate?

ADINA:

Sunt confirmate pe surse!

De maine demisonez! Suta la suta!

PETRESCU:

Eu zic sa te mai gandesti.

ADINA:

Asa e filmul!

Maine ultima conversatie!

PETRESCU:

Cum crezi! Pe maine.

ADINA:

Cert!

Adina iese in forta. A fost o discutie mai taioasa. Asta e, dar se simte linistita. Epuizata, dar linistita.

Merge calm pe culoar. Isi ia poseta din birou. Inchide fisetele. Pleaca. Iese din banca fara a saluta pe cineva.

Secv 45 Int Dna Demian seara

Dna Demian e in fotoliu din sufragerie. Adina si-a facut un ceai de fructe. Ii tine de urat.Mama face diferite notaii pe diverse etichete.

Dna DEMIAN:

...uneori vad limpede...sunt bolnava...

Stiu de Rodica asta...da i-a ajutat pe unii

care pierdeau casa..sa ia macar la bloc

in zona cu copii...uneori nu mai retin nimic...

poate platesc....tatal tau a fost fain, avea

o feblete..sa cante prin coruri..avea voce..

ar fi calatorit...eram gelaosa..stresata...

de ciist..de rapoarte...l-am torturat eu pe el

...imi dau seama acum, dar doar uneori...ma duc

o sa fiu de paltelelina..toate sa platesc..

toate sa fii atenta...sa fii foarte atenta

ADINA:

Mama, trebuie sa te calmezi.

Dan Demian:

Toaat vaiat am fost o femeie destepta.

Maine o sa fiu o pacoste..si pentru tine...

si pentru oricine...mie teama...mai bine

mor...

ADINA:

Mama, oprestete!

Dan Demian:

Cand o sa merg la taica-tu o sa ma

linistesc. Sa ai grija de tine. Esti

puternica..dar uneori prea tare si nu te

indoi..nu e bine..pentru ca o adica te rupii..

ADINA:

Ei si tu...

Dna DEMIAN:

Da,da..asculta ca stiu ce spun...

O sa platesc si eu...toti platim

odata si odata, sa-i dai ciornele

la Rodica, asistenta mea, aia cu Canada...

ADINA:
O sun maine.

Dna DEMIAN:

Sun-o....poate te vezi tu cu ea...

ADINA:

Pai si eu ce sa ii zic...

Dan DEMIAN:

Nimic...dar eu de ce sa mai vad

daca nu pot face nimic pentru ea.

ADINA:
Mama, fii mai relaxata...pe bune...

Dna DEMIAN:

Incerc, dar mi-e foarte greu...

Adina e si ea foarte storsa. Isi strange lucrurile. Se imbraca. Isi ia la revedere. Iese. Mama a rams singura in scaunul din sufragerie. Pe ganduri, atipeste. Afara e noapte.

SECV 46 Int Seara Apartament ADINA

Dormitor. Adina si Lucian se iubesc cu pasiune. Se rostogolesc. Ea e de multe ori si gingasa si aprinsa. Sunt unul in bratele celuilalt. Aruna unul in bratele celuilalt toata energia pierduta a ultimelor zile. Toata disperarea din ultimele zile.

Sunt si pasionali si fragili, paote au o foame unul dupa celalt, dar totul vine din interior. Doua corpuri lipite care pulseaza unul in cautarea celuilalt.

S-au oprit.Afara ploua. Ea se ridica si deschide fereastra.

Revine langa el care e imobil. Intins pe pat.

S-a intins langa el. El tace. Cu ochii inchisi.Isi aprind fiecare cate o tigara.

ADINA:

Daca imi un faci un bebeu

nu ti-l imput...

LUCIAN:

Esti figura...nu ti-am zis ca bat covaorele,

dar nu stii cand o iau razna.

ADINA:

Ai fsot fainut in zilele astea cu mine.

LUCIAN:

Pai ziceam sa imi dai o nota buna

la purtare. Sunt si eu stors. Sory.

Nu stiu daca poti conta, for ever pe mine.

ADINA:

Stai linistit. Nu te cer de barbat.

LUCIAN:

Da. Rezerva standard de singuartate e

Tonica. Imi prieste. Dar m-ai fermecat.

ADINA:

Hm...nu te asaltez...dar oricand

poti veni la cina aici.

LUCIAN:

Merci..si cum tu gatesti la chinezsc

e super. Ai grija de mama...

ADINA:

Da. Astazi a fost bine. Dar poate

claca oricand.

LUCIAN:

Asta e viata.

ADINA:

Ah. Fii atent! De maine demisonez!

Asa ca nu mai suntem colegi, te eliberez

de un stres nemeritat.

LUCIAN:

Cum te-ai decis?

ADINA:

Azi dimineata. Pai de ce sa o iau barba

Oricand. O viata are omul. M-au

scarbit in ultimele zile, asa ca azi

l-am anuntat pe Number One.

LUCIAN:

Ce-a zis?

ADINA:

Nimic. Pai daca nu ezecuti

fara comentarii, mai bine pleci!

LUCIAN:

Am inteles.

ADINA:
Asa ca maine am ultimul rendez-vous

cu dl Petrescu.Asta e! Asa incepe

viata, cu un mare picior in dos!

LUCIAN:

Iti tin pumnii.

ADINA:

Nici o problema. Sunt mai barbat decat

oricand. Sarbatorim maine seara. En fin.

O viata avem.Nu crezi?

El o ia in brate si o saruta pe frunte. Ea se cuibareste in el.

Pentru prima oara dupa multe zile se simte linistita. El ii confera siguranta, iar in aceste momente cand s-a decis sa schimbe haturile, prezenta lui e mai mult decat reconfortanta.

Un simplu gest, marunt, al ei de ai strange mama care ii mangaie umarul spune multe.

SECV 47 Birou Number One INt/ ext. Zi

Mihai Petrescu, seful Adinei, se ridica zambind cand Adina intra. Ea e vivace, cu o liniste interioara puternica.El o invita sa se aseze.

PETRESCU:

E ok, referatul!

ADINA:

Merci!

PETRESCU:

Cata zbatere si nervi si

energie risipita aiurea!

ADINA:

Poftim?

Sunt de o parte a mesei. Amabili, taiosi, pregatiti sa demareze

conversatia care va deveni polemica.

PETRESCU:
E buna recomandarea cu

garantiile! Nici o problema!

Ii convine si lui Cimpoesu.

ADINA:

Serios. Pe bune?

PETRESCU:

Pai da. ca e o recomandare care va pleca

si se va intoarce politic, pe filiera

europeana,asa ca il va ajuta in

reajustarea bugetara! Beton!

ADINA:

Nu am gandeam, sincer. Super! Si

UITILIZARILE MULTIPLE?!?

PETRESCU:

Esti un copil!

Te umple rasul! Nu e in grila in

care se trimte raportul. Poti sa

o scrii de 100 de ori ca nu

contabilizeaza.

ADINA:

Serios?

PETRESCU:
Iti garantez. L-am si trimis la

Bruxelles. Scoringul e maxim.

Intreb-o pe Gina. Iti confirma.

ADINA:
Adica sunt o tampita!

PETRESCU:

Ai luat-o prea personal.

Tu esti ofiter de credit!

Bancher! Nu comisar sau inspector!

Daca vrei la DNA. Fa DNA.

Da esti tare aici! Dar nu mai fa

pe Robin Hood ca nu tine in

bussinesul nostru! Pe bune.

Esti unul din cei mai buni

oameni ai mei.

S-a si ridicat vorbind. Ar fi imposibil sa nu il creada dupa cat de credibil gesticuleaza. A redevenit NUMBER ONE! A ramas fara replica. Doar pentru o secunda. Isi revine.

ADINA:

Am fost! Plec!

Nu ti-am zis ieri?

Demisonez!

PETRESCU:

Adina, nu te repezi!

ADINA:
Pe bune!

PETRESCU:

Renunta!

ADINA:

Niciodata! M-ati scarbit de tot!

Vreau sa o iau de la capat!

PETRESCU:
Ai inebunit!

ADINA:

Poate! Dar e pe cont propiu!

Clar! S-a terminat!

L-a blocat. A ramas intepenit. Ea s-a ridicat in picioare. Ii intinde mana, ii zambeste si la revedere. Lui nu ii vine sa creada. A ramas masca. Dar ea nu mai renunta. Si zambind se retrage. La revedere.

In birou o asteapta doua cutii cu dosare pe care le ia in brate, Cu ele trece pe coridoare. Unii o saluta zambind, altii se fac ca nu o vad. Asta e. Zambetul ei foarte increzator.
Paraseste banca. Singura si cu tonus de invingator.

Asa iese din banca. Se simte foarte puternica. Trece starda cu zambetul pe buze. E minunat sa o iei de capat!

Bucuresti, 11.05.2010.