Azi, duminica 13 iunie 2010, o zi incinsa in Bucuresti, nu pot sa nu imi aduc aminte, culmea mai tarziu in acesta zi, de aceste date imposibile si negre ale istorie noastre: 13-15 iunie 1990.
Evident nu le vom putea uita. Au fost zile ale salbaticiei. Ale momentelor de genul 'romani contra romani'. Ale barbariei fara limite care te socheaza si impietreste. Memoriei nostre ii este interzisa uitarea.
Va trebui sa le privim si in timp, inapoi, analitic, reflexiv, meditativ si sa incercam a le explica oricat de greu ne va fi posibil.
Eu eram atunci prin Bihor la Izbuc, chiar pe 13 iunie, unde am aflat stirile pe la 18.00. Staretul un om de mare cupridenere duvovniceasca incerca sa ni le explice. Preietenul, amicul care ma insotea era de parte guvernantilor, eu stupefiat, incapabil sa gasesc vreo logica sau explicatie normala....
Acum imi dau seama peste ani, caci chiar daca in niste momente parca am trecut mai usor peste aceste aduceri aminte, nu va fi niciodata bine sa le ignoram si sa nu le privim macar cu pocainta si sa incercam sa ne gasim echilibrul in fata istoriei nemiloase, indiferent din ce zona a societatii venim....Asfel nu vom evita ca in viitor abjectia, impostura, agresiunea sa reapara imprevizbil in viata noastra....
Filmul 'Piata Universitatii', realizat de trioul: Stere Gulea, Vivi Dragan-Vasile si Sorin Iliesiu, a oferit un moment rar de demnitate unie natiuni obisunite sa fie umila. I-a oferit vigoare si forta.
E intradevar un film de neuitat, cum de neuitat vor fi acele zile.
Cine uita piere!
duminică, 13 iunie 2010
mitologia suferintei....
Romanii au in chip nefericit o predispozitei a suferintei. Am tot vrut sa scriu despre asta, am amanat, dar pana la urma am zis ca e pacat sa nu consemnez.
Cei care spun, ca cei care ne conduc, nu cunosc psihologia poporului roman se insela. Cei care ne conduc, acum si de multi ani, nu in mod intamplator au ajuns la putere. Ei cunosc cateva din datele standard ale natiunii romane. Inclinarea spre suferinta, indurare, rabdare, aplecarea spre suportatea la maximum a diferitelor vicisitudini. Asa e natiunea romana. Rabda. Duce. Iar cei care ne conduc acu, ca si altii din trecut cunosc acesta predispozitie si nu ezita a o folosi. Nu intamplator de saptamani popporului roman i se pregateste doctoria imposibila. Cele doua reduceri 25% si 15%, din salarii si pensii, tratamentul imposibil-unic-si din pacate nonfabulatoriu.
De fapt daca imi aduc bine aminte din scoala primara, am aflat de la orele de istorie despre capacitatea de a rabda-indura-suferi a poporului roman confruntat in istorie cu huni, turci, rusi, nemti, etc. In fata tuturor cataclismelor, romanii au rezistat printr-o capacitate stupefianta, inspaimantatore de a indura. De a rabda si duce cate si mai cate.
Natural, ca in fata istorie, observand cate natiuni au disparut, armenii, kurzii, nu poti sa nu remarci ca intr-un fel sau altul am fost norocosi. Am rezistat. Poate asa ne-a fost dat. Sa observam cum limbajul a nascut sintagme specificice....
In perioada comunista am trecut prin vicistudini incredibile, greu de imaginat si inteles. Au fost ani cand asa cum se spunea: 'romanii au fost sub ocupatie romaneasca'. Cuvinte ca si coada, frigul, avortul, cartela, jurnalul, securitatea, repartitia, santierul devenisera obligatorii.
Acum suntem in zodia lui 25 si 15. Prima reteta de primavara-vara livrabila obligatoriu. Ce sa mai vorbim ca o natiune se desparte in doua tabere antagoniste, privati-bugetari, vantori-vanati?
Cu cateva luni in urma, fiind in taxi, navigam in trafic printr-un Bucuresti aglomerat de ora 18. Un taximetrist se arat revoltat de a anumita tentativa a opoziteide impune un anumit premier. adica cum sa accepte presedintele ce cineva? Cum sa i se impuna. Reguli, reguli, parlamentare, dar el nu are voie sa numeasca pe cien considera nimerit? Nu aveam chef de disuctii, polemici, etc....Obosit de zi si trafic ii atrag atentia ca vin vremuri grele, ca le scade tariful, da la 1, 69 la 1, 39 pe km?!?....Nu-i nimic, imi raspunde omul de la volan. Rabdam. Am eu 15 milioane., nevasta-mea care e manichiurista asisderi, avem o fata de saptespeani, asa ca, rabdam, stangem curea, doar sunt ai nostri....
Asta e. Poporul roman stie sa rabde. Are o strategie si mentalitate a indurarii. De aici s-a nascut o mitologie a suferintei. In acesta prinvinta putem sa dam lectii multora. Experinta ne confirma. Pana cand mamaliga nu va exploda din nou. Recent, printre primele rezultate de la Cupa del Mundo, cateva sondaje, parca ne pun ganduri....
Cei care spun, ca cei care ne conduc, nu cunosc psihologia poporului roman se insela. Cei care ne conduc, acum si de multi ani, nu in mod intamplator au ajuns la putere. Ei cunosc cateva din datele standard ale natiunii romane. Inclinarea spre suferinta, indurare, rabdare, aplecarea spre suportatea la maximum a diferitelor vicisitudini. Asa e natiunea romana. Rabda. Duce. Iar cei care ne conduc acu, ca si altii din trecut cunosc acesta predispozitie si nu ezita a o folosi. Nu intamplator de saptamani popporului roman i se pregateste doctoria imposibila. Cele doua reduceri 25% si 15%, din salarii si pensii, tratamentul imposibil-unic-si din pacate nonfabulatoriu.
De fapt daca imi aduc bine aminte din scoala primara, am aflat de la orele de istorie despre capacitatea de a rabda-indura-suferi a poporului roman confruntat in istorie cu huni, turci, rusi, nemti, etc. In fata tuturor cataclismelor, romanii au rezistat printr-o capacitate stupefianta, inspaimantatore de a indura. De a rabda si duce cate si mai cate.
Natural, ca in fata istorie, observand cate natiuni au disparut, armenii, kurzii, nu poti sa nu remarci ca intr-un fel sau altul am fost norocosi. Am rezistat. Poate asa ne-a fost dat. Sa observam cum limbajul a nascut sintagme specificice....
In perioada comunista am trecut prin vicistudini incredibile, greu de imaginat si inteles. Au fost ani cand asa cum se spunea: 'romanii au fost sub ocupatie romaneasca'. Cuvinte ca si coada, frigul, avortul, cartela, jurnalul, securitatea, repartitia, santierul devenisera obligatorii.
Acum suntem in zodia lui 25 si 15. Prima reteta de primavara-vara livrabila obligatoriu. Ce sa mai vorbim ca o natiune se desparte in doua tabere antagoniste, privati-bugetari, vantori-vanati?
Cu cateva luni in urma, fiind in taxi, navigam in trafic printr-un Bucuresti aglomerat de ora 18. Un taximetrist se arat revoltat de a anumita tentativa a opoziteide impune un anumit premier. adica cum sa accepte presedintele ce cineva? Cum sa i se impuna. Reguli, reguli, parlamentare, dar el nu are voie sa numeasca pe cien considera nimerit? Nu aveam chef de disuctii, polemici, etc....Obosit de zi si trafic ii atrag atentia ca vin vremuri grele, ca le scade tariful, da la 1, 69 la 1, 39 pe km?!?....Nu-i nimic, imi raspunde omul de la volan. Rabdam. Am eu 15 milioane., nevasta-mea care e manichiurista asisderi, avem o fata de saptespeani, asa ca, rabdam, stangem curea, doar sunt ai nostri....
Asta e. Poporul roman stie sa rabde. Are o strategie si mentalitate a indurarii. De aici s-a nascut o mitologie a suferintei. In acesta prinvinta putem sa dam lectii multora. Experinta ne confirma. Pana cand mamaliga nu va exploda din nou. Recent, printre primele rezultate de la Cupa del Mundo, cateva sondaje, parca ne pun ganduri....
duminică, 4 aprilie 2010
HRISTOS A INVIAT!
In aceste frumoase clipe ale primaverii, fie ca azi, maine si restul zilelor, credinta, intelepcinea si iubirea sa ne fie aproape si gand cald calauzitor in pasii vietii. Sa nu uitam jertfa suprema, gandul implinirii si mantuirii sa ne fie far si sa ne dea inspiratie si energie faptelele noastre....
Asez mai jos cateva randuri care pot fi revelatoare azi si maine....
PSALM
de Tudor Arghezi
Cand m-ai facut, mi-ai spus: de-acum, traieste
Si am trait, ása se povesteste
Trairea mea se cheama viata, si omora
Dar tu mi-ai spus odinioara
Ca ne ucide moarte, nu viata si iubirea:
Atat a invatat de la tine omenirea.
Nu mi-ai vorbit de lacrimi niciodata,
Dar lacrima-i in mine adunata.
M-ai indemnat sa joc, sa cant,
Si nu mi-ai pomenit si de mormant.
Tu n-ai facut pamantul din mila si iubire
Iti trebuia loc slobod, intins, de cimintire.
(Ianuarie-1967, Noaptea)
...si alte randuri din virtual culese sa le fie multora desfatare....
Asez mai jos cateva randuri care pot fi revelatoare azi si maine....
PSALM
de Tudor Arghezi
Cand m-ai facut, mi-ai spus: de-acum, traieste
Si am trait, ása se povesteste
Trairea mea se cheama viata, si omora
Dar tu mi-ai spus odinioara
Ca ne ucide moarte, nu viata si iubirea:
Atat a invatat de la tine omenirea.
Nu mi-ai vorbit de lacrimi niciodata,
Dar lacrima-i in mine adunata.
M-ai indemnat sa joc, sa cant,
Si nu mi-ai pomenit si de mormant.
Tu n-ai facut pamantul din mila si iubire
Iti trebuia loc slobod, intins, de cimintire.
(Ianuarie-1967, Noaptea)
...si alte randuri din virtual culese sa le fie multora desfatare....
Un trist poem căprui Beat n-am fost de două luni şi-un an, |
www.oglindanet.ro Revistă de informaţie şi analiză cultural-religioasă coordonată de Cristian Bădiliţă |
vineri, 26 martie 2010
CARABAT....aurul inteligentei...
La editia din acest an a Premiilor Gopo, scenaristului, profesorului, prozatorului Dumitru Carabat ii va fi acordat PREMIUL PENTRU INTREAGA CARIERA! Un premiu foarte meritat.Născut pe 24 noiembrie 1932, Dumitru Carabăţ a debutat în filmul de lung metraj la 27 de ani, semnând scenariul filmului Secretul cifrului (r. Lucian Bratu, 1959). De-a lungul carierei de scenarist a fost răsplătit cu Premiul pentru Cel mai bun Scenariu la Festivalul de la Cannes în 1963 pentru scenariul filmului Codin (r. Henri Colpi, Franţa-România); Marele Premiu la Festivalul de Film de la Bruxelles, ediţia 1976, pentru Zidul (r. Constantin Vaeni), şi două premii ale Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN), pentru Vulcanul Stins (r. Mircea George Cornea, 1987) şi Cântec în zori (r. Dinu Tănase, 1988).
L-am cunoscut pe domnul Carabat, avand sansa de a-i fi student, in perioada 90-95. Unul din putinii profesori adevarati. Avea metoda, sistem, isi concepuse un curs extrem de logic si riguros. Ceva mai rar prin ATF unde disciplinele erau predate mai impresionsist, doar era facultate de arte. "Cara" avea stil, logica, o capacitate adevarata de cuprindere a unei materii extrem de dificile. O foarte buna cunoastere a naturii umane, intelpciune, corectitudine, generozitate, dar si un anumit umor propriu. Multe generatii i-au fost studenti si au avut avut sansa de a primi multe date despre o 'anumita stiinta a scrierii sau, mai ales, analizei unui scenariu. Poate viata a fost zgarcita cu el pentru ca nu i-a oferit sansa mai multor scenarii realizate.
Din lucrarea cu care Dumitru Carabat in 1984, a devenit doctor in teoria si istoria filmului , a rezultat cartea "De la cuvant la imagie- propunere pentru o teorie a ecranizarii literaturii' aparuta la Editura Meridiane in 1987 si premiata in acelasi an de Asociatia Cineastilor, iar in 1990 de Academia Romana. Teoria sa a avut ca punct de plecare 'Morfologia basmului' de Propp.
Este cel ce m-a determinat sa imi iau de urgenta o masina de scris pentru a putea dansul sa ma lectureze. Am avut sansa sa ii fiu in preajma adeseori, remarcandu-i metoda, rigoarea, intelepciunea. Ii placea Tarantino, Ciulei, Kurosava etc.
Intr-o lume a gratuitului face o figura unica cu modestia caracteristica.
O personalitate apropiata si similara in dimensiune, stil, profunzime si poate destin a fost George Littera, figura, de asemenea, emblematica a ATF-ului.
E greu sa iti gasesti cuvinte potrivite cand vorbesti despre domnul Dumitru Carabat.
vineri, 19 martie 2010
SCURTE, DAR BUNE!
FABRICA DE SCURT METRAJE 03
2010-03-16
În încercarea de a promova filmul de scurt metraj la nivel naţional, SPUNE PE SCURT a ales ca din luna martie să organizeze FABRICA DE SCURT METRAJE în parteneriat cu librăriile Cărtureşti. Astfel, Sâmbătă 20 Martie, Fabrica de Scurt Metraje 03 se va ţine în Mansarda Cărtureşti Verona de la orele 20:00. Din luna aprilie, evenimentul se va desfăşura în 7 oraşe simultan, în locaţiile Cărtureşti: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Iaşi, Cluj, Suceava şi Timişoara.
Revenind la evenimentul din acest weekend, SPUNE PE SCURT a pregătit o premieră: pentru prima dată în România, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti pune la dispoziţia publicului filme de referinţă semnate de: Dan Piţa, Nae Caranfil, Mircea Veroiu, Mircea Danieliuc, Dinu Tănase, Călin Ghibu, Radu Gabrea, Nicolae Mărgineanu, Laurenţiu Damian şi alţii. Cinematografia modernă română îşi va dezvălui în sfârşit începuturile. Un invitat din cadrul UNATC va răspunde întrebărilor voastre într-o conferinţă ce va preceda proiecţiile de film. Evenimentul va fi transmis live pe internet la adresa www.streamon.ro. Filmele vor putea fi vizionate insă doar în Mansarda Cărtureşti Verona, de aceea, având în vedere spaţiul limitat de care dispunem, sunteţi rugaţi să vă rezervaţi un loc la numărul de telefon 0729.742.975.
Vă aşteptăm Sâmbătă 20 Martie de la orele 20:00 să gustăm împreună dichisul filmelor de debut ale celor mai mari cineaşti români.
vineri, 19 februarie 2010
INJURATURA LA ROMANI!
Injuratura la romani este o caracteristica, din pacate, nationala. Omniprezenta, atat in realitatea cotidiana, cat si in inconstientul colectiv.
Un eveniment editorial care se anunta in luna martie, aparitia jurnalului lui Adrian Marino, a fost remarcat si promovat datorita "aciditatii" unor afirmatii.
Am incercat si eu pe propria piele, aceasta situatie de a fi injurat-blamat-calomniat! Asfel incat pot sa concluzionez cateva "date" ale injuraturii autohtone.
Inventiva, energica in raul ce il provoaca, maladiva frizand patologia, stupefianta
in afirmatii.
Indeobste cand se refera la cineva, se detaseaza prin omisiunea de informatii esentiale care ar schimba datele problemei. Conexiunile inventate sunt intotdeauna "malefice", sunt dezvaluite legaturi "cabalistice", scenaristica postrevolutionara opereaza efervescent.
Am fost injurat cumplit, tratat ca si un imbecil; daca am legaturi cu anumite persoane mai mult sau mai mult publice, "certificate artistic" e pentru ca i-am "rechizitionat si manipulat". Realizarile mele anterioare sunt adeseori ignorate, iar cei care ma injura nu au scris ceva mai mult de trei pagini. Nu mai conteaza ca "Mail Life" e inca modern, desi a fost filmat in 1995 si a fost la Clermond Ferrand, ca am scris teatru sau proza, ca "FATA IN FATA"a rulat fain si la Cottbus si la Los Angeles, ca am abordat in 'Razboi in bucatarie' o teme extrem de dificila, pe muchie de cutit, nu mai conteaza ca am realizat vizual lucruri responsabile sau creative, documentare dificile sau filme artistice, etc. Am devenit un imbecil bun pentru exercitiile lexicale ale unora care asfel nu se pot produce. Dezolant!
Dintre ei exceleaza A.G., pentru care ar trebui probabil sa ma las de meserie, sa nu mai comunic cu alti artisti, sa ma fac probabil agent imobiliar si daca am vreo idee sau proiect, sa le dau la "mica publicitate" sau sa le ofer unora din multi alti autori in pana de idee sau care traverseaza vreo criza de inspiratie.
Noroc ca uneori mi-am vazut filmele in sali de spectacole, simtimd o anumita emotie pe care o transmit, fie ca eram in Bucuresti, Montreal, Viena sau Cairo.
Un eveniment editorial care se anunta in luna martie, aparitia jurnalului lui Adrian Marino, a fost remarcat si promovat datorita "aciditatii" unor afirmatii.
Am incercat si eu pe propria piele, aceasta situatie de a fi injurat-blamat-calomniat! Asfel incat pot sa concluzionez cateva "date" ale injuraturii autohtone.
Inventiva, energica in raul ce il provoaca, maladiva frizand patologia, stupefianta
in afirmatii.
Indeobste cand se refera la cineva, se detaseaza prin omisiunea de informatii esentiale care ar schimba datele problemei. Conexiunile inventate sunt intotdeauna "malefice", sunt dezvaluite legaturi "cabalistice", scenaristica postrevolutionara opereaza efervescent.
Am fost injurat cumplit, tratat ca si un imbecil; daca am legaturi cu anumite persoane mai mult sau mai mult publice, "certificate artistic" e pentru ca i-am "rechizitionat si manipulat". Realizarile mele anterioare sunt adeseori ignorate, iar cei care ma injura nu au scris ceva mai mult de trei pagini. Nu mai conteaza ca "Mail Life" e inca modern, desi a fost filmat in 1995 si a fost la Clermond Ferrand, ca am scris teatru sau proza, ca "FATA IN FATA"a rulat fain si la Cottbus si la Los Angeles, ca am abordat in 'Razboi in bucatarie' o teme extrem de dificila, pe muchie de cutit, nu mai conteaza ca am realizat vizual lucruri responsabile sau creative, documentare dificile sau filme artistice, etc. Am devenit un imbecil bun pentru exercitiile lexicale ale unora care asfel nu se pot produce. Dezolant!
Dintre ei exceleaza A.G., pentru care ar trebui probabil sa ma las de meserie, sa nu mai comunic cu alti artisti, sa ma fac probabil agent imobiliar si daca am vreo idee sau proiect, sa le dau la "mica publicitate" sau sa le ofer unora din multi alti autori in pana de idee sau care traverseaza vreo criza de inspiratie.
Noroc ca uneori mi-am vazut filmele in sali de spectacole, simtimd o anumita emotie pe care o transmit, fie ca eram in Bucuresti, Montreal, Viena sau Cairo.
vineri, 5 februarie 2010
luni, 1 februarie 2010
la MUZEUL TARANULUI ROMAN!.....
Imi face o deosebita placere sa dau de stire si altora!
Conferintele de la Sosea
Colectii si patrimoniu local
Muzeul Taranului Roman – cunoscut pe vremuri si ca Muzeul de la Sosea, va continua si in cursul anului 2010 ciclul sau de conferinte vizand dezbaterea publica a problematicii vaste a traditiilor in cultura romana actuala. Conferintele se adreseaza publicului larg, in mod special tinerilor specialisti din domeniile umaniste, si se organizeaza, in fiecare luna, la Clubul Taranului.
Miercuri, 3 februarie, de la ora 18:30, la Clubul Taranului, etnologii Carmen Mihalache si Maria Mateoniu ne vor vorbi despre Colectii si patrimoniu local.
Moderatorul conferintei va fi Vintila Mihailescu, antropolog, director al Muzeului Taranului Roman
In perceptia comuna, patrimoniul este aproape prin definitie „national” – sau, eventual, mondial. Este vorba, adica, de valori reprezentative pentru natiune – sau pentru omenire. Ce inseamna atunci „patrimoniu local”, ce reprezinta bunurile colectionate de catre asa-numitele „muzee locale”? Sau este vorba, de fapt, tot despre aceeasi referinta nationala, dar la o scala mai modesta, dupa posibilitatile locului?
Dupa un secol si jumatate de constructie nationala, colectiile locale care infloresc in ultima vreme in Romania mult dincolo de spatiul celor cateva muzee satesti mai mult sau mai putin spontane din timpul comunismului, pun prin chiar existenta lor o problema deloc triviala: ce inseamna „localul”, in general, si cum poate fi definit un „patrimoniu” la acest nivel?
Despre celelalte editii ale Conferintelor de la Sosea puteti gasi texte, fotografii, inregistrari audio si loc de comentat, pe blog la :
http://www.muzeultaranuluiroman.ro/conferinte/
Parteneri: Clubul Taranului
Parteneri media: 24-Fun, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, www.121.ro, Port.ro, Hot News, webpr.ro, www.calendarevenimete.ro, LiterNet, Observator cultural
Conferintele de la Sosea
Colectii si patrimoniu local
Muzeul Taranului Roman – cunoscut pe vremuri si ca Muzeul de la Sosea, va continua si in cursul anului 2010 ciclul sau de conferinte vizand dezbaterea publica a problematicii vaste a traditiilor in cultura romana actuala. Conferintele se adreseaza publicului larg, in mod special tinerilor specialisti din domeniile umaniste, si se organizeaza, in fiecare luna, la Clubul Taranului.
Miercuri, 3 februarie, de la ora 18:30, la Clubul Taranului, etnologii Carmen Mihalache si Maria Mateoniu ne vor vorbi despre Colectii si patrimoniu local.
Moderatorul conferintei va fi Vintila Mihailescu, antropolog, director al Muzeului Taranului Roman
In perceptia comuna, patrimoniul este aproape prin definitie „national” – sau, eventual, mondial. Este vorba, adica, de valori reprezentative pentru natiune – sau pentru omenire. Ce inseamna atunci „patrimoniu local”, ce reprezinta bunurile colectionate de catre asa-numitele „muzee locale”? Sau este vorba, de fapt, tot despre aceeasi referinta nationala, dar la o scala mai modesta, dupa posibilitatile locului?
Dupa un secol si jumatate de constructie nationala, colectiile locale care infloresc in ultima vreme in Romania mult dincolo de spatiul celor cateva muzee satesti mai mult sau mai putin spontane din timpul comunismului, pun prin chiar existenta lor o problema deloc triviala: ce inseamna „localul”, in general, si cum poate fi definit un „patrimoniu” la acest nivel?
Despre celelalte editii ale Conferintelor de la Sosea puteti gasi texte, fotografii, inregistrari audio si loc de comentat, pe blog la :
http://www.muzeultaranuluiroman.ro/conferinte/
Parteneri: Clubul Taranului
Parteneri media: 24-Fun, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, www.121.ro, Port.ro, Hot News, webpr.ro, www.calendarevenimete.ro, LiterNet, Observator cultural
PRIMA OARA! la editura ART!
O mica-mare-inspirata idee-colectie-gand ne ofera editura Art, publicand grupate diferite texte extrem de vii si incitante care reflecta adolescenta sau poate perioade mai sensibile ale existentei umane.
A nu se pierde!
Despre "LOVE" vorbesc: Marius Chivu, Silviu Dancu, Şerban Foarţă, Bogdan Ghiu, Adela Greceanu, Mugur Grosu, Augustin Ioan, Luminiţa Marcu, Mitoş Micleuşanu, Ada Milea, Matei Pleşu, Antoaneta Ralian, Johnny Răducanu, Cecilia Ştefănescu, Iulian Tănase, Stelian Ţurlea, Constantin Vică. Sunt si delicati si surprinzatori, dar indubitabili umani!
Primii blugi, obiect sacru-fetis-decisiv pentri o evolutie normala in comunism ne sunt relatati de :Cătălin Avramescu, Corina Bernic, Mircea Cărtărescu, Marius Chivu, Alexandru Dabija, Silviu Dancu, Şerban Foarţă, Augustin Ioan, Cristi Luca, Cosmin Manolache, Virgil Mihaiu, Ioana Nicolaie, Costi Rogozanu, Alex. Leo Şerban, Mihaela Timuş, Călin Torsan, Alexandru Vakulovski, Constantin Vică.
La 'betie' semneaza' :Constantin Acosmei, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Şerban Foarţă, Bogdan Ghiu, Mugur Grosu, Florin Iaru, Augustin Ioan, V. Leac, Mitoş Micleuşanu, Matei Pleşu, Johnny Răducanu, Robert Şerban, Iulian Tănase, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Constantin Vică şi Daniel Vighi.
Cateva titluri care lecturate, te ating atat la inima cat si suflet.
Nu le pierdeti! Merita! Pe bune!
PRIN PERDEA de Aurora Liiceanu
Cartea dnei Aurora Liiceanu, pe care am citit-o cu relativa intarziere fata de momentul aparitiei, ma indeamna sa scriu. Un destin feminin dezvaluit cu sensibilitate, har si discretie, dar si profunzime.
Prin titlu, dar si captivantul stil, mi-a amintit de un titlu care il pastrez la suflet. "Traversarea cortinei", de I.D Sarbu, un jurnal de corespondenta al acestuia cu Ion Negoitescu si Matei Calinescu. O citisem in urma cu multi ani si 'avusesem sansa' sa il adaptez la Radio cu Victor Rebengiuc, Dan Condurache si Ion Caramitru.
O carte de asemenea captivanta!
Fara excese, dar dezvaluind si facand reflexie, ne sunt prezentate aspecte din perioada nasterii copilului sau, in care nu poti sa nu spui unde e destinul si unde e hazardul?!
Traseul evolutiei ei personale, urmare episodului cu 'Miscarea Trascedentala' este asisderi atat dramatic, cat si captivant si stupefiant. Fara sa vrei, nu poti sa nu remarci capacitatea autoarei de a 'traversa' epoca si vicisitudinile ei.
Cartea este mai mult decat o reusita, daca este un regret, acela e ca autoarea, probabil severa si retinuta cu ea insasi, nu ne-a mai oferit alte titluri. Vibratia, profunzimea si meticulozitatea observatiei, epica substantiala, ne dezvaluie un spirit al carui lucrari ne vor bucura intodeauna.
Sa speram ca vom mai putea lectura pagini ale autoarei!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)