Targul de Sfantul Nicolae
3, 4 si 5 decembrie
Muzeul Taranului Roman
De vineri, 3 decembrie, pana duminica, 5 decembrie, de la 10 dimineata la 6 seara, va asteptam la marele Targ de Sfantul Nicolae, de la Muzeul Taranului Roman.
Peste 150 de mesteri olari, fierari, cioplitori, lingurari, cojocari, cofetari, pielari, rudari, iconari... din toata tara, vin cu impletituri din panuse, masti, jucarii, sorcove, fluiere, ocarine, cavale, clopotei si zurgalai; cu marame, ii, catrinte, camasi, fote, podoabe, opinci, cergi, stergare si scoarte; cu strachini, blide, cauce si oale de sarmale; cu cosuri de nuiele; cu pristolnice si icoane; cu mobilier pictat, laicere si lazi de zestre; cu chimire si genti; cu alambicuri, blidare, lingurare, sararite si pipernite...
De-ale gurii vor aduce: turta dulce, cozonaci, miere, placinte, cofeturi fel de fel, suc de mere, kürtős kalács, tuica si vin.
De prin targ
Demonstratie de olarit cu Olimpia Dimitriu;
3 decembrie, ora 12.00, la Atelierul de creativitate
Muzeul Taranului Roman si Fundatia Chance for Life organizeaza cu voluntarii romani si olandezi un workshop de pictura pe faianta pentru publicul targului;
5 decembrie, ora 11.00, la Clubul Taranului
Teatru de umbre, adaptare dupa basmul Printesa cu multi papuci, realizat de trupa de copii Tropaiele a Atelierului de creativitate al MTR, coordonata de Beatrice Iordan.
Pret bilet: 4 lei, 2 lei (elevi, studenti, pensionari)
Parteneri: Lider Print, Cocor Media Channel
Parteneri media: 24-Fun, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, RFI, Port.ro, metropotam.ro, Liternet, HotNews, webpr.ro, www.calendarevenimete.ro, Observator cultural, Cultura, ArtClue, Igloo, Arhitectura, www.121,ro, modernism.ro, www.onlinegallery.Ro, LumeBuna, LacasuriOrtodoxe.ro, Traieste Romaneste, Daciccool, SensoTV
luni, 29 noiembrie 2010
FATA IN FATA....LA IASI......29.11.2010
Luni 29 noiembrie – Seara Marius Th. Barna
Faţă în faţă, 1998, durata 90 min., produs de Fundaţia Artis, Ro Film, ficţiune, lung metraj de debut, cu Maia Morgenstern, Şerban Ionescu, Mircea Diaconu, Horaţiu Mălăiele. Prezentat la Montreal, Los Angeles, Stockholm, Alexandria, Cottbus.
O scriitoare protestatară, glorie a disidenţei, află că soţul ei a fost timp de 20 de ani informator al Securităţii. Presa şi Televiziunea fac din poveste capul de afiş al zilei. În 24 de ore infernale, soţii îşi reevaluează viaţa pentru a decide cum şi dacă mai pot continua.
Regizor, scenarist, producător. S-a născut la Oradea în 1960, a absolvit UNATC în 1995.
Filmografie selectivă:
1995 - Mail Life, scurt-metraj de ficţiune, selectat la Clermond-Ferfand, Londra, Rio de Janiero, Kiev, premii la Edinghburg, Montreal, Sankt Petersburgh.
2001 - Război în bucătărie, lung metraj de ficţiune, după un scenariu de Răzvan Popescu. Cu: Imola Kezdi, Ovidiu Niculescu, Gheorghe Dinică.
2004 - Sindromul Timişoara, lung metraj de ficţiune, cu Ioana Macarie şi Christine Boison. La peste 9 ani de la sângeroasele evenimente de la Timişoara din decembrie '89, Christine Saubert (Christine Boison), directoarea agenţiei pariziene de presă GIP, primeşte o vizită surprinzătoare, care o va reîntoarce într-un coşmar pe care îl credea uitat...
2004-2007 - serial documentar: Istoria petrolului din România (11 episoade a 24 min).
2008 – Dincolo de America - lung metraj de ficţiune, cu Daniela Nane. O scriitoare anticomunistă, care lucrează ca profesoară în România anilor ’50, este prinsă într-un joc dublu, extrem de periculos. Pe de o parte, o dragoste fictivă care o protejează de Securitate, pe de altă parte o dragoste adevărată descoperită poate unde se aştepta mai puţin. O poveste care ne spune că preţul plătit pentru dragoste şi libertate poate fi câteodată foarte mare, chiar cât viaţa însăşi…
2009 – Casanova, identitate feminină – lung metraj de ficţiune, cu Maria Dinulescu, Mimi Branescu. O tânără, Ioana, apare într-un spot publicitar pentru adolescenţi şi îşi scandalizează familia datorită conţinutului erotic al spotului. Ea pleacă de acasă şi încearcă să ia viaţa pe cont propiu. Ioana realizează că a devenit o mică vedetă, statut care îi aduce şi avantaje, dar o pune şi în situaţii neconvenabile; traversează diferite medii, îşi schimbă prietenii. Ea încercă să îşi găsească propria identitate într-o societate contemporană extrem de agitată.
2009 – Utopia impusă - un documentar video despre comunism, 90 de minute. Un glosar video al perioadei comuniste: carnetul de partid, cravata de pioner, ideologia, frica de securitate, sexul şi anticoncepţionalele, coada şi omul nou. 7 termeni definitorii despre perioada comunistă. După un scenariu de Lucian Dan Teodorovici, cu Mircea Diaconu, el însuşi într-o ipostaza inedită de prezentator şi comentator, cu diferiţi intervievaţi: Stejărel Olaru, Marius Oprea, Mihaela Miroiu, Doina Jela, Ion Bogdan Lefter, Cristian Pârvulescu, Răsvan Popescu, Dan Bittman, Ioan Ghury Pascu, Pavel Susara, Vlad Ciobanu şi alţii care au străbătut epoca. Multe imagini de arhivă, diferite reconstituiri. Fotografii de epocă de Florin Andreescu. 90 de minute de film documentar curat. “Un documentar pe care l-am realizat pe parcursul mai multor ani. Îndrăznesc să cred că va rămâne şi va merita a fi văzut mulţi ani.” (Marius Th. Barna)
Ana şi Mojo vă urează vizionare plăcută!
marți, 23 noiembrie 2010
from: www.EXPIFF.ro
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FILM EXPERIMENTAL 24 - 28 Noiembrie 2010
Comunicat de presă - 22 Noiembrie 2010
Profesionisti de Marca ai Industriei Cinematografice Internationale - Invitati Speciali ai EXPIFF 2010 ( Juriu/ Masterclass-uri/ Seminarii/ Programe Paralele)
“CINEMA-UL A MURIT, TRAIASCA CINEMA-UL”. Aceasta este tema pe care PETER GREENAWAY o va dezbate in MASTERCLASS-UL pe care-l va sustine la Cinema Scala miercuri 24 Noiembrie 2010, orele 14.00. Regizorul va explora profundul impact pe care noile tehnologii digitale il au asupra limbajului cinematografic si artelor vizuale. MASTERCLASS-UL se va adresa atat studenţilor de la universitatile de film si arte vizuale, cat si publicului larg.
INTRAREA este LIBERA, atat la MASTERCLASS, cat si la toate manifestarile/ proiectiile EXPIFF, in limita locurilor disponibile.
*
PROFESIONISTI DE MARCA AI INDUSTRIEI CINEMATOGRAFICE INTERNATIONALE la EXPIFF 2010
EXPIFF este onorat de prezenta in Juriul Competitiei a unor profesionisti de talie internationala:
Gaelle Vidalie - membru al Comitetului de Selectie al sectiunii Quinzaine des Realizateurs a prestigiosului Festival de Film de la Cannes
Tiziana Finzi - Director Artistic delegat, Director de Program şi membru în comitetul de selecţie al Festivalului de Film de la Locarno şi director şi curator al “Play Forward” (secţiunea arte vizuale a aceluiasi Locarno) pana in 2008, Director al Festivalului International de Film de la Miami, din 2008 pana in 2010
Pavel Jech - Decan al Scolii Nationale de Film şi Televiziune din Praga, celebra FAMU
Melissa de Raaf - curator independent pentru programe de film experimental şi expoziţii organizate în Olanda, Germania şi Rusia, scenarist şi regizor; (co-scenarist şi co-regizor, alaturi de Răzvan Rădulescu, al lungmetrajului “Felicia înainte de toate”.
Radu Igaszag - artist vizual, regizor, realizator de filme de animatie, fotograf; unul dintre autorii cheie ai generatiei optzeciste, opera sa reflecta 20 de ani de experimente inovatoare - atat la nivel de concept/continut cat si de tehnica - in zona animatiei si a filmului experimental. Castigator al 11 premii UCIN si a numeroase premii internationale.
Atat membrii Juriului, cat si curatorii CARTE BLANCHE , care vor fi la Bucuresti pe perioada festivalului - Peter van Hoof (Festivalului International de Film de la Rotterdam), Miguel Valverde (Indielisboa), Dieter Wieczorek (Signes de Nuit Paris) - vor participa la Seminarul FILMUL EXPERIMENTAL ÎN INDUSTRIA CINEMATOGRAFICĂ CONTEMPORANĂ. Seminarul se adreseaza cu precadere studentilor la universitati de film si arte vizuale si isi propune sa ofere un spatiu informal in care sa se puna bazele unui contact pe termen lung intre tinerele talente din Romania si reprezentantii acestor festivalurile prestigioase. Seminarul va avea loc la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, vineri, 26 Noiembrie ora 11.00.
*
PROGRAME PARALELE - INVITATI SPECIALI
Misiunea educationala a EXPIFF va fi aprofundata prin cateva Programe Paralele:
1. VIZIUNI EXPERIMENTALE IN CINEMA-UL EUROPEAN - sectiune dedicata unor cineaşti europeni recunoscuţi pentru viziunea personală şi inovatoare asupra realităţii contemporane şi pentru explorarea fără compromisuri a limitelor limbajului cinematografic.
Invitatia la dialog intre cinefili si profesionisti continua vineri seara prin prezenta controversatului regizor maghiar GYORGY PALFY. Acesta va discuta cu publicul romana dupa proiectia filmului sau TAXIDERMIA, film ce s-a bucurat de un impresionant succes in urma cu cativa ani, dupa premiera sa internationala la Festival de Film de la Cannes, sectiunea Un Certain Regard, fiind selectat si premiat in prestigioase festivaluri de film din intreaga lume, printre care Festivalul de Film Transilvania unde a obtinut Premiul pentru Cea Mai Buna Regie.
EXPIFF ofera de asemenea publicului cinefil ultimul lungmetraj al celebrului regizor suedez ROY ANDERSON, unicul si fascinantul YOU THE LIVING. Dupa premiera in Festivalul de Film de la Cannes 2007, YOU THE LIVING a facut deliciul audientelor din intreaga lume obtinand premii la prestigioase festivaluri internationale de film printre care Silver Hugo Award la Chicago 2007 si Premiul pentru Cel Mai Bun Film Strain oferit de Asociatia Criticilor de Film din San Francisco 2008.
Nu in ultimul rand, EXPIFF prezinta film extrem de special, un experiment indraznet la granita dintre cinema si arte vizuale - debutul in lung metraj al tanarului artist vizual ucrainean IHOR PODOLCHANK, LAS MENINAS (proiectat in intreaga lume la festivaluri importante precum Karlovy Vary, Rotterdam, Moscova, Trieste, Sao Paolo, Goteborg etc)
2. FOCUS: EXPERIMENT IN CINEMA-UL SUD AMERICAN - sectiune care reflecta tendintele inovatoare din cinematograful sud-american - cateva titluri:
Curajosul ARCTIC, regizat de argentinianul SANTIAGO LOZA, care aminteste in mod surprinzator de estetica “Noului Val Romanesc”. Loza creeaza o acuta senzatie de izolare si disperare prin urmarirea permanenta a protagonistului din spate si de foarte aproape; impiedicat sa identifice contextul, mentinut in schimb intr-o intimitate fortata cu eroul, spectatorul resimte visceral profunda anxietate a personajului principal. ARCTIC va fi proiectat in prezenta regizorului SANTIAGO LOZA duminica 28 Noiembrie, orele 16.00, la Cinema Scala.
Complementar acestei optiuni puriste, dezbarate de orice artificii, EXPIFF prezinta fascinantul LA ANTENA, al regizorului argentinian Esteban Sapir. Un festin vizual întunecat, caricatural, un omagiu în notă suprarealistă adus filmului mut si o critică necruţătoare la adresa societăţii de consum şi televiziunii ca instrument de spălare a creierelor. LA ANTENA este un film de mare actualitate, nu doar ca tematică – monopolism, consumerism, obtuzitate intelectuală – ci şi din punct de veder al formei, fiind extrem de inovator în scenografie, montaj şi tehnicile utilizate.
Seria premierelor in Romania continua cu emotionantul si inovatorul I TRAVEL BECAUSE I HAVE TO, I COME BACK BECAUSE I LOVE YOU, al regizorilor brazilieni Marcelo Gomez si Karim Ainouz, film care a avut premiera in 2009 la Festivalul de Film de la Venezia si a obtinut premii prestigioase precum Premiul pentru cea mai buna regie si Premiul pentru cea mai buna imagine la Rio de Janeiro 2009 si Premiul Fipresci si Premiul pentru cel mai bun sunet la Havana 2010. Un road movie existenţial construit ca un colaj experimental, îndrăzneţ filmat din unghiul subiectiv al personajului principal care rămâne nevăzut pentru spectator. “Magistral structurat şi esenţialmente transcendent, un jurnal emoţionant despre confruntarea cu o pierdere şi depăşirea momentului. Absolut lipsit de emfază şi profund emoţionant”. ( Variety, Jay Weissberg)
3. PANORAMA: SCURTMETRAJ EXPERIMENTAL ROMANESC - EXPIFF acorda un spatiu special tinerilor creatori romani de film experimental si arta vizuala, cu scopul de a incuraja si promova noile talente si vocile inovatoare din Romania care au curajul de a explora si contesta creativ limitele limbajului cinematografic.
Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti este organizat de Fundatia Culturala Art-Promo si susţinut de UNATC, UNArte, York University, Institutul Cultural Roman, British Council, Ambasada Regatului Tarilor de Jos, Institutul Cervantes, Institutul Italian de Cultura, Centrul Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Forumul Austriac, Ambasada Suediei, Persona-brands for culture, DesignForge
Sponsori: JTI, TNT, EVEREST Tipografie, Dacia, Kodak CineLabs Romania, Hotel Moxa, Novotel, Cafeneua Lente, La Mama, Crama Rotenberg, Shift, Club Control, Kulturhaus
Parteneri Media: Adevarul, Adevarul literar, Dilema veche, Academia Catavencu, TVR2, 24FUN, Radio Guerrilla, port.ro, anzisoft, OOPS Media, Cinemarx, Modernism.ro, Cinemagia, Zoom, Filmreporter, Metropotam, Cinefan, Hbo, Feeder, Videofil, Apropo.ro
______________________________________________________
Mai multe detalii despre EXPIFF, urmând link-ul: http://www.expiff.ro/
Să fie cu BAFTĂ!
Echipa FSAI pentru RO TEATRU NET
http://roteatru.socialgo.com
Comunicat de presă - 22 Noiembrie 2010
Profesionisti de Marca ai Industriei Cinematografice Internationale - Invitati Speciali ai EXPIFF 2010 ( Juriu/ Masterclass-uri/ Seminarii/ Programe Paralele)
“CINEMA-UL A MURIT, TRAIASCA CINEMA-UL”. Aceasta este tema pe care PETER GREENAWAY o va dezbate in MASTERCLASS-UL pe care-l va sustine la Cinema Scala miercuri 24 Noiembrie 2010, orele 14.00. Regizorul va explora profundul impact pe care noile tehnologii digitale il au asupra limbajului cinematografic si artelor vizuale. MASTERCLASS-UL se va adresa atat studenţilor de la universitatile de film si arte vizuale, cat si publicului larg.
INTRAREA este LIBERA, atat la MASTERCLASS, cat si la toate manifestarile/ proiectiile EXPIFF, in limita locurilor disponibile.
*
PROFESIONISTI DE MARCA AI INDUSTRIEI CINEMATOGRAFICE INTERNATIONALE la EXPIFF 2010
EXPIFF este onorat de prezenta in Juriul Competitiei a unor profesionisti de talie internationala:
Gaelle Vidalie - membru al Comitetului de Selectie al sectiunii Quinzaine des Realizateurs a prestigiosului Festival de Film de la Cannes
Tiziana Finzi - Director Artistic delegat, Director de Program şi membru în comitetul de selecţie al Festivalului de Film de la Locarno şi director şi curator al “Play Forward” (secţiunea arte vizuale a aceluiasi Locarno) pana in 2008, Director al Festivalului International de Film de la Miami, din 2008 pana in 2010
Pavel Jech - Decan al Scolii Nationale de Film şi Televiziune din Praga, celebra FAMU
Melissa de Raaf - curator independent pentru programe de film experimental şi expoziţii organizate în Olanda, Germania şi Rusia, scenarist şi regizor; (co-scenarist şi co-regizor, alaturi de Răzvan Rădulescu, al lungmetrajului “Felicia înainte de toate”.
Radu Igaszag - artist vizual, regizor, realizator de filme de animatie, fotograf; unul dintre autorii cheie ai generatiei optzeciste, opera sa reflecta 20 de ani de experimente inovatoare - atat la nivel de concept/continut cat si de tehnica - in zona animatiei si a filmului experimental. Castigator al 11 premii UCIN si a numeroase premii internationale.
Atat membrii Juriului, cat si curatorii CARTE BLANCHE , care vor fi la Bucuresti pe perioada festivalului - Peter van Hoof (Festivalului International de Film de la Rotterdam), Miguel Valverde (Indielisboa), Dieter Wieczorek (Signes de Nuit Paris) - vor participa la Seminarul FILMUL EXPERIMENTAL ÎN INDUSTRIA CINEMATOGRAFICĂ CONTEMPORANĂ. Seminarul se adreseaza cu precadere studentilor la universitati de film si arte vizuale si isi propune sa ofere un spatiu informal in care sa se puna bazele unui contact pe termen lung intre tinerele talente din Romania si reprezentantii acestor festivalurile prestigioase. Seminarul va avea loc la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, vineri, 26 Noiembrie ora 11.00.
*
PROGRAME PARALELE - INVITATI SPECIALI
Misiunea educationala a EXPIFF va fi aprofundata prin cateva Programe Paralele:
1. VIZIUNI EXPERIMENTALE IN CINEMA-UL EUROPEAN - sectiune dedicata unor cineaşti europeni recunoscuţi pentru viziunea personală şi inovatoare asupra realităţii contemporane şi pentru explorarea fără compromisuri a limitelor limbajului cinematografic.
Invitatia la dialog intre cinefili si profesionisti continua vineri seara prin prezenta controversatului regizor maghiar GYORGY PALFY. Acesta va discuta cu publicul romana dupa proiectia filmului sau TAXIDERMIA, film ce s-a bucurat de un impresionant succes in urma cu cativa ani, dupa premiera sa internationala la Festival de Film de la Cannes, sectiunea Un Certain Regard, fiind selectat si premiat in prestigioase festivaluri de film din intreaga lume, printre care Festivalul de Film Transilvania unde a obtinut Premiul pentru Cea Mai Buna Regie.
EXPIFF ofera de asemenea publicului cinefil ultimul lungmetraj al celebrului regizor suedez ROY ANDERSON, unicul si fascinantul YOU THE LIVING. Dupa premiera in Festivalul de Film de la Cannes 2007, YOU THE LIVING a facut deliciul audientelor din intreaga lume obtinand premii la prestigioase festivaluri internationale de film printre care Silver Hugo Award la Chicago 2007 si Premiul pentru Cel Mai Bun Film Strain oferit de Asociatia Criticilor de Film din San Francisco 2008.
Nu in ultimul rand, EXPIFF prezinta film extrem de special, un experiment indraznet la granita dintre cinema si arte vizuale - debutul in lung metraj al tanarului artist vizual ucrainean IHOR PODOLCHANK, LAS MENINAS (proiectat in intreaga lume la festivaluri importante precum Karlovy Vary, Rotterdam, Moscova, Trieste, Sao Paolo, Goteborg etc)
2. FOCUS: EXPERIMENT IN CINEMA-UL SUD AMERICAN - sectiune care reflecta tendintele inovatoare din cinematograful sud-american - cateva titluri:
Curajosul ARCTIC, regizat de argentinianul SANTIAGO LOZA, care aminteste in mod surprinzator de estetica “Noului Val Romanesc”. Loza creeaza o acuta senzatie de izolare si disperare prin urmarirea permanenta a protagonistului din spate si de foarte aproape; impiedicat sa identifice contextul, mentinut in schimb intr-o intimitate fortata cu eroul, spectatorul resimte visceral profunda anxietate a personajului principal. ARCTIC va fi proiectat in prezenta regizorului SANTIAGO LOZA duminica 28 Noiembrie, orele 16.00, la Cinema Scala.
Complementar acestei optiuni puriste, dezbarate de orice artificii, EXPIFF prezinta fascinantul LA ANTENA, al regizorului argentinian Esteban Sapir. Un festin vizual întunecat, caricatural, un omagiu în notă suprarealistă adus filmului mut si o critică necruţătoare la adresa societăţii de consum şi televiziunii ca instrument de spălare a creierelor. LA ANTENA este un film de mare actualitate, nu doar ca tematică – monopolism, consumerism, obtuzitate intelectuală – ci şi din punct de veder al formei, fiind extrem de inovator în scenografie, montaj şi tehnicile utilizate.
Seria premierelor in Romania continua cu emotionantul si inovatorul I TRAVEL BECAUSE I HAVE TO, I COME BACK BECAUSE I LOVE YOU, al regizorilor brazilieni Marcelo Gomez si Karim Ainouz, film care a avut premiera in 2009 la Festivalul de Film de la Venezia si a obtinut premii prestigioase precum Premiul pentru cea mai buna regie si Premiul pentru cea mai buna imagine la Rio de Janeiro 2009 si Premiul Fipresci si Premiul pentru cel mai bun sunet la Havana 2010. Un road movie existenţial construit ca un colaj experimental, îndrăzneţ filmat din unghiul subiectiv al personajului principal care rămâne nevăzut pentru spectator. “Magistral structurat şi esenţialmente transcendent, un jurnal emoţionant despre confruntarea cu o pierdere şi depăşirea momentului. Absolut lipsit de emfază şi profund emoţionant”. ( Variety, Jay Weissberg)
3. PANORAMA: SCURTMETRAJ EXPERIMENTAL ROMANESC - EXPIFF acorda un spatiu special tinerilor creatori romani de film experimental si arta vizuala, cu scopul de a incuraja si promova noile talente si vocile inovatoare din Romania care au curajul de a explora si contesta creativ limitele limbajului cinematografic.
Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti este organizat de Fundatia Culturala Art-Promo si susţinut de UNATC, UNArte, York University, Institutul Cultural Roman, British Council, Ambasada Regatului Tarilor de Jos, Institutul Cervantes, Institutul Italian de Cultura, Centrul Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Forumul Austriac, Ambasada Suediei, Persona-brands for culture, DesignForge
Sponsori: JTI, TNT, EVEREST Tipografie, Dacia, Kodak CineLabs Romania, Hotel Moxa, Novotel, Cafeneua Lente, La Mama, Crama Rotenberg, Shift, Club Control, Kulturhaus
Parteneri Media: Adevarul, Adevarul literar, Dilema veche, Academia Catavencu, TVR2, 24FUN, Radio Guerrilla, port.ro, anzisoft, OOPS Media, Cinemarx, Modernism.ro, Cinemagia, Zoom, Filmreporter, Metropotam, Cinefan, Hbo, Feeder, Videofil, Apropo.ro
______________________________________________________
Mai multe detalii despre EXPIFF, urmând link-ul: http://www.expiff.ro/
Să fie cu BAFTĂ!
Echipa FSAI pentru RO TEATRU NET
http://roteatru.socialgo.com
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
sosele, taxe, tembeliziuni!.........
SOSELE, TAXE, TEMBELIZIUNI
In revenire, citand din versurile Adei Milea, pentru ca le-am verificat in mentalul colectiv, adesori si chair recent, pot spune-recita-enunta:
'Ceata, peste campuri cu verdeata
Vaca paste si nu stie ce paste,
Vaca naste si nu stie ce naste,
Ceata, peste campuri cu verdeata'
Dificila perioada pentru Romania. Asta e Romania contemporana! O tara unde criza ‚exulta’! Unde e lege: ‚nu se poate’. Unde nimic nu merge sau functioneaza prost!!!
Ultra-marea-relansare, cica economica se anute pe la media-tv-video prin plecari prin ‚strainatate’ ale cat mai multor persoane, posibil si studenti etc....Cum poate ii da in bilet o consiliera dlui prim ministru la Radio Romania, intr-un interviu filmat.
Ultra-marea-relansare economica poate insemana si se anunta absolut necesara: prin sosele care deocamdata nu exista, sunt virtuale, etc, bune de platit taxe, de la Oltenita la Botosani, pentru ceva pe care nu numai ca nu rulezi, dar apoi poate le vezi la tv...........
Ultra-mare-relasare economica sunt closetele din parcurile, ce mai apar dupa 15 ani de democratie, in care se mai face ceva pentru cetateni. Adica daca iti duci copilul exita un anumit grad de civilizatie..Iar acolo acolo mai sunt cateva closete cu un regim cat de cat standard functional...Primaria sa traiasca....
Ultra-meritorie relasare a iubitei Romaniei ar putea fi 'tembelizunile': ZEUS TV anuntata de LAZARUS si altele care mia vin!
Tara crapa, guvernul taie, inventeaza taxe de genul circulatia pe autostrazilor care exita virtual, iar acum s-a haotarat sa mai taie ajutoarele de la mame intre 1-2 ani, te duci la sjuba, e treaba ta daca te-ai decis si ai facut un 'bebeu'....De la 1 la 2 ani iti iei bona-pe banutii tai sau duci copilul la cresele care nu exita.
Astea sunt solutiile de mareeeeeeeareleasanreeeeeeeeeeeele economica: sosele virtuale, taxele, tembelizunile......si dar mai ales taxele-multiubiteletaxee-nenica!!!!!!!!!
Nu conteaza ca altii din Europa fac agricultura ecologica, ca India s-a relasat prin IT, si orice firma de IT poate fi ultra-profitabila, de stai siderat de ce nu dezvolta guvernul mult mai mult acest domeniu care se bazeaza pe reserse naturale masurate in IQ. Suntem departe in dezvoltarea si incurajarea IT, turismului, diferitelor sectoare europene. Suntem cei mai inventivi la TAXE!
Viata merge inante.....Cum? Om vedea. Pacat ca deocamdata avem inspiratie pentru taxe si polemici.
In revenire, citand din versurile Adei Milea, pentru ca le-am verificat in mentalul colectiv, adesori si chair recent, pot spune-recita-enunta:
'Ceata, peste campuri cu verdeata
Vaca paste si nu stie ce paste,
Vaca naste si nu stie ce naste,
Ceata, peste campuri cu verdeata'
Dificila perioada pentru Romania. Asta e Romania contemporana! O tara unde criza ‚exulta’! Unde e lege: ‚nu se poate’. Unde nimic nu merge sau functioneaza prost!!!
Ultra-marea-relansare, cica economica se anute pe la media-tv-video prin plecari prin ‚strainatate’ ale cat mai multor persoane, posibil si studenti etc....Cum poate ii da in bilet o consiliera dlui prim ministru la Radio Romania, intr-un interviu filmat.
Ultra-marea-relansare economica poate insemana si se anunta absolut necesara: prin sosele care deocamdata nu exista, sunt virtuale, etc, bune de platit taxe, de la Oltenita la Botosani, pentru ceva pe care nu numai ca nu rulezi, dar apoi poate le vezi la tv...........
Ultra-mare-relasare economica sunt closetele din parcurile, ce mai apar dupa 15 ani de democratie, in care se mai face ceva pentru cetateni. Adica daca iti duci copilul exita un anumit grad de civilizatie..Iar acolo acolo mai sunt cateva closete cu un regim cat de cat standard functional...Primaria sa traiasca....
Ultra-meritorie relasare a iubitei Romaniei ar putea fi 'tembelizunile': ZEUS TV anuntata de LAZARUS si altele care mia vin!
Tara crapa, guvernul taie, inventeaza taxe de genul circulatia pe autostrazilor care exita virtual, iar acum s-a haotarat sa mai taie ajutoarele de la mame intre 1-2 ani, te duci la sjuba, e treaba ta daca te-ai decis si ai facut un 'bebeu'....De la 1 la 2 ani iti iei bona-pe banutii tai sau duci copilul la cresele care nu exita.
Astea sunt solutiile de mareeeeeeeareleasanreeeeeeeeeeeele economica: sosele virtuale, taxele, tembelizunile......si dar mai ales taxele-multiubiteletaxee-nenica!!!!!!!!!
Nu conteaza ca altii din Europa fac agricultura ecologica, ca India s-a relasat prin IT, si orice firma de IT poate fi ultra-profitabila, de stai siderat de ce nu dezvolta guvernul mult mai mult acest domeniu care se bazeaza pe reserse naturale masurate in IQ. Suntem departe in dezvoltarea si incurajarea IT, turismului, diferitelor sectoare europene. Suntem cei mai inventivi la TAXE!
Viata merge inante.....Cum? Om vedea. Pacat ca deocamdata avem inspiratie pentru taxe si polemici.
PORTERTUL LUPTATORULUI IN TINERETE
Un film necesar, o intrepindere dificila, nu ratati.
Filmul rezistenţei anticomuniste, în cinematografe
"Portretul luptătorului la tinereţe", lungmetrajul de debut al lui
Constantin Popescu despre partizanii din gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu,
rulează de vineri, 19 noiembrie, în cinematografele din România.
Filmul se lansează simultan în Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Bacău, urmând a fi
proiectat ulterior la Constanţa, Craiova, Timişoara, Arad, Oradea şi alte
oraşe.
. În Bucureşti, rulează la Cinema Studio, Hollywood Multiplex, Cinema
City, AFI Palace Cotroceni
. Cluj: Cinema Victoria şi Cinema City, apoi la Cinema Arta, din 26
noiembrie
. Iaşi - Cinema Victoria,
. Bacău - Cinema City
. Timişoara - Cinema Timiş, din 10 decembrie
Filmul a angrenat o distribuţie spectaculoasă: peste 130 de actori şi 400 de
figuranţi au filmat în condiţii uneori dificile, în zona Făgăraşului, în
apropierea sau exact în locurile în care s-au petrecut întâmplările reale.
Bazat pe memoriile lui Ion Gavrilă Ogoranu, pe documente istorice şi pe
arhivele Securităţii - care a dedicat mişcării tomuri întregi - filmul
încearcă să redea cu fidelitate episoadele de luptă ale tinerilor care au
urcat cu armele în munţi, în numele unei idei, în anii 50. Câteva dintre
hainele purtate de actori au aparţinut unor partizani ucişi de Securitate,
iar recuzita (arme, rucsacuri, bocanci, lanterne, cuţite, binocluri,
topoare, bidoane, aparate de radio, costume militare etc.) a fost, în
proporţie de 95%, originală.
Ion Gavrilă Ogoranu, singurul din grup care nu a fost prins până în 1976,
lucru unic în istoria grupărilor de partizani de oriunde, a încetat din
viaţă în 2006, la trei săptămâni după ce a aflat că va fi subiectul unui
film.
"Portretul luptătorului la tinereţe" este primul episod dintr-o trilogie
care se numeşte "Aproape linişte" şi care va continua cu povestea Elisabetei
Rizea şi cu cea a fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu.
Distribuţia reuneşte actori precum Constantin Diţă (în rolul lui Ion Gavrilă
Ogoranu), Ionuţ Caras, Bogdan Dumitrache, Cătălin Babliuc, Ion Bechet,
Vasile Calofir, Constantin Lupescu, Dan Bordeianu, Bogdan Dumitrescu,
Alexandru Potocean ("The Way Back"), Alin Mihalache, Radu Iacoban, Serban
Gomoi, Paul Ipate ("Hârtia va fi albastră"), Dorian Boguţă ("Francesca"),
Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu, Teodor Corban, Mimi Brănescu, Nicodim
Ungureanu.
Cu acest film, prezentat în premieră mondială la ediţia de anul acesta a
Festivalului de la Berlin, Constantin Popescu a obţinut premiul pentru regie
la Festivalul Internaţional de Film de la Bratislava. "Portretul
luptătorului la tinereţe" a obţinut Premiul Publicului şi Premiul pentru
imagine (acordat operatorului Liviu Marghidan) la Festivalul B-EST. Filmul
îşi va continua traseul festivalier, urmând a fi proiectat la sfârşitul
lunii noiembrie în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Torino
(26 noiembrie - 4 decembrie).
"Portretul luptătorului la tinereţe" este produs de Filmex Film România, cu
sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al HBO România.
Pelicula este distribuită în România de Voodoo Films.
Pe site-ul www.portretulluptatorului.ro sunt afişate oraşele în care va rula
pelicula, sălile şi orarul proiecţiilor. Filmul are şi propria pagină de
Facebook: www.facebook.com/Portretul-luptatorului-la-tinerete.
Sursa: voodoo films
Trailerul oficial poate fi vizionat şi descărcat la acest link:
http://www.youtube.com/watch?v=XxF8mwjJVec
[InternetShortcut]
URL=http://www.youtube.com/watch?v=ynbZIb76efI&feature=related
Filmul rezistenţei anticomuniste, în cinematografe
"Portretul luptătorului la tinereţe", lungmetrajul de debut al lui
Constantin Popescu despre partizanii din gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu,
rulează de vineri, 19 noiembrie, în cinematografele din România.
Filmul se lansează simultan în Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Bacău, urmând a fi
proiectat ulterior la Constanţa, Craiova, Timişoara, Arad, Oradea şi alte
oraşe.
. În Bucureşti, rulează la Cinema Studio, Hollywood Multiplex, Cinema
City, AFI Palace Cotroceni
. Cluj: Cinema Victoria şi Cinema City, apoi la Cinema Arta, din 26
noiembrie
. Iaşi - Cinema Victoria,
. Bacău - Cinema City
. Timişoara - Cinema Timiş, din 10 decembrie
Filmul a angrenat o distribuţie spectaculoasă: peste 130 de actori şi 400 de
figuranţi au filmat în condiţii uneori dificile, în zona Făgăraşului, în
apropierea sau exact în locurile în care s-au petrecut întâmplările reale.
Bazat pe memoriile lui Ion Gavrilă Ogoranu, pe documente istorice şi pe
arhivele Securităţii - care a dedicat mişcării tomuri întregi - filmul
încearcă să redea cu fidelitate episoadele de luptă ale tinerilor care au
urcat cu armele în munţi, în numele unei idei, în anii 50. Câteva dintre
hainele purtate de actori au aparţinut unor partizani ucişi de Securitate,
iar recuzita (arme, rucsacuri, bocanci, lanterne, cuţite, binocluri,
topoare, bidoane, aparate de radio, costume militare etc.) a fost, în
proporţie de 95%, originală.
Ion Gavrilă Ogoranu, singurul din grup care nu a fost prins până în 1976,
lucru unic în istoria grupărilor de partizani de oriunde, a încetat din
viaţă în 2006, la trei săptămâni după ce a aflat că va fi subiectul unui
film.
"Portretul luptătorului la tinereţe" este primul episod dintr-o trilogie
care se numeşte "Aproape linişte" şi care va continua cu povestea Elisabetei
Rizea şi cu cea a fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu.
Distribuţia reuneşte actori precum Constantin Diţă (în rolul lui Ion Gavrilă
Ogoranu), Ionuţ Caras, Bogdan Dumitrache, Cătălin Babliuc, Ion Bechet,
Vasile Calofir, Constantin Lupescu, Dan Bordeianu, Bogdan Dumitrescu,
Alexandru Potocean ("The Way Back"), Alin Mihalache, Radu Iacoban, Serban
Gomoi, Paul Ipate ("Hârtia va fi albastră"), Dorian Boguţă ("Francesca"),
Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu, Teodor Corban, Mimi Brănescu, Nicodim
Ungureanu.
Cu acest film, prezentat în premieră mondială la ediţia de anul acesta a
Festivalului de la Berlin, Constantin Popescu a obţinut premiul pentru regie
la Festivalul Internaţional de Film de la Bratislava. "Portretul
luptătorului la tinereţe" a obţinut Premiul Publicului şi Premiul pentru
imagine (acordat operatorului Liviu Marghidan) la Festivalul B-EST. Filmul
îşi va continua traseul festivalier, urmând a fi proiectat la sfârşitul
lunii noiembrie în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Torino
(26 noiembrie - 4 decembrie).
"Portretul luptătorului la tinereţe" este produs de Filmex Film România, cu
sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al HBO România.
Pelicula este distribuită în România de Voodoo Films.
Pe site-ul www.portretulluptatorului.ro sunt afişate oraşele în care va rula
pelicula, sălile şi orarul proiecţiilor. Filmul are şi propria pagină de
Facebook: www.facebook.com/Portretul-luptatorului-la-tinerete.
Sursa: voodoo films
Trailerul oficial poate fi vizionat şi descărcat la acest link:
http://www.youtube.com/watch?v=XxF8mwjJVec
[InternetShortcut]
URL=http://www.youtube.com/watch?v=ynbZIb76efI&feature=related
joi, 18 noiembrie 2010
UTOPIA IMPUSA
2009 – Utopia impusa - un documentar video despre comunism, 90 de minute. Un glosar video al perioadei comuniste: carnetul de partid, cravata de pioner, ideologia, frica de securitate, sexul si anticonceptionalele, coada si omul nou. 7 termeni definitorii despre perioada comunista. Dupa un scenariu de Lucian Dan Teodorovici, cu Mircea Diaconu, el insusi intr-o ipostaza inedita de prezentator si comentator, cu diferiti intervievati: Stejarel Olaru, Marius Oprea, Mihaela Miroiu, Doina Jela, Ion Bogdan Lefter, Cristian Parvulescu, Rasvan Popescu, Dan Bitman, Ioan Ghury Pascu, Pavel Susara, Vlad Ciobanu si alti care au strabatut epoca. Multe imagini de arhiva, diferite reconstituiri. Fotografii de epoca de Florin Andreescu. 90 de minute de film documentar curat. “Un documentar pe care l-am realizat pe parcursul mai multor ani. Indraznesc sa cred ca va ramane si va merita a fi vazut multi ani.”
marți, 16 noiembrie 2010
....de prin sertar.......
TRANSCENDENTA INDIVIDUALULUI: STANLEY KUBRICK
Ne propunem să decriptam posibilul mecanism care concură in filmele lui Stanley Kubrick la o realizarea artistică notabilă a unei categorii, cu implicaţii major filozofice, cea a individualului. Demersul nostru ne dorim a avea multiple valenţe. In primul rănd unul filozofic: a descoperi o transfigurare artistică notabilă a existenţei umane, într-o manieră contemporană, universală şi complexă. Vom incerca să schiţăm cel puţin o dimensiune poetică a caracterelor.Ne propunem să dezvăluim într-o maniera francă şi concretă capacitatea şi, de ce nu, modalitatea limbajului cinematografic, subjugat instanţei auctoriale, de a îşi împlini complexitatea exprimării artistice asupra dimesiunii umane a existentei. Vom încerca, a descoperi în travaliul nostru teoretic, noţiuni, mijloace, procedee, idei, viziuni artistice pe care o formă artistică implinită, limbajul cinematografic, le impune.
OBSESII ALE MENTALULUI COLECTIV IN CREATIA LUI STANLEY KUBRICK
Demersul teoretic al acestui studiu isi propune sa reflecte, in paginile urmatoare,
obsesii ale mentalului colectic in creatia lui Stanley Kubrick.
Studiul nostru isi propune sa prezinte o evolutie contemporana notabila a conceptului de individualism. In societea contemporana, dar si in lucrarile teoretice sau artistice, notiune de individual a fost deseori depreciata, mai ales in comparatie cu cea de colectivitate. Motivata sau nu, explicata mai mult sau mai putin argumentat, indubitabil este ceva ce tine de o evolutie a societatii umane.
Daca in societate, in real, individualul a fost supus unei presiuni de diferite forme, evolutia structurilor dramatice, fie ca sunt din teatru, fie din film, au dezvoltat si au probat imposibilitatea existentei acestor forme fara precizarea naturii intrinseci a individualului, pentru formele artistice sus mentionate, prin intermediul personajului.
Opera lui Stanley Kubrick, are in primul rand cateva caracteristici. Reflexivitatea, spiritul inovator, caracteristica filmica intr-o viziune auctoriala, dimensiunea vizionara, stilistica propie, bogatia imagistica, etc.
Un concept contemporan notabil a oricarei creatii artitistice, reflexivitatea permite prezentare unei lumi, a unui univers. Opera artitistica, prin natura ei intima dezvaluie substanta umana. Stanley Kubrick, un autor complex si decizional, personalitate extrema, cu optiuni iconoclaste fate de structurile instituonalizate nu putea sa isi frustreze lucrarile de posibilitatea de a prezenta si ilustra mentalul colectiv.Exista teme, directii, incarcaturi energetice si emotionale cu care mentalul colectiv se incarca si isi creeaza printr-un efect matriceal propia dimensiune contemporana.
Descoperim asfel prin intermediul filmelor sale o lume, decriptam un mental colectiv complex si provocator spre analiza lucida, dar si de ce nu, spre atitudini critice si dinamice. Societatea contemporana filmelor lui Stanley Kubrick este uneori stupefianta in evolutia fiintei umane, privita chiar cu sarcasm, nu intodeauna nemeritat, iar autorul nu pregeta sa ne dezvaluie evolutii complexe in care termenii de progres, libertatea, stat au dimensiuni surprinzatoare. Autorul surprinde fiinta umana in situatii critice standardizate de secolul xx: ca si conflictele armate, revine pentru a urmari traseele erotice in situatii delicate fie pentru individ, fie in raport cu morala traditionala, iar in genere Stanley Kubrick urmareste zonele tenebroase ale fiintei umane.
Path of glory ( 1958), Dr Strangelove (1963), Full Metal Jaket (1987), prezinta cu luciditatea paranoia cu care se conjuga absurd fiinta umana in epoca contemporana
in care conflictele armate si distrugerea devin un scop in sine. A doua, din productiile citate reia in centrul subiectului una din problemele capitale ale secolului XX: razboiul nuclear. Stanley Kubrick, prezinta cu sarcasm stupizenia, paranoia, obsesile de care structurile militare si politice, pe masura nivelului ierarhic dau dovada. Complexul dusmanul strategitic, obsesia apocaliptica, eterna tema a purificarii fiintei umane sunt prezentate cu sarcasm, umor, verva, nerv.
In ‘Full Metal Jaket’ toata instructia si educatia de lupta ascund hilare trasaturi ale fiintei umane si care ampreteaza mentalul colectiv. Violenta, tema eternului mascul dominant, lipsa sentimentelor, anularea ratiunii, demonicul care insoteste traseele existentei fiintei umane, viziunea apocaliptica devin tare ale societati moderne care departe de a le elimina dovedeste o energie maxima in maniera in care le cultiva. Varietatea caracterelor, tratate cu o precizie chirurgicala, dezvaluind fracturi psihologice, de la nivel de individ pana la cel de colectivitate, dezvaluie gratuitatea si dezastruoasa traiectorie a unor demersuri a structurilor instutionalizate. Surprinzator, dar aceste obsesii ale mentalului colectiv, departe de a fi decriptate si eliminate de societatea moderna, ele par a fi cultivate. O societate care opereaza cu elemente atat primare cat si hilare, lipsita aparent de elemente de protectie, dar extrem de dotata tehnologic.
Stanley Kubrick nu este un autor comod, departe de sine intentia de aborda teme facile si de a nu surpinde. Eroticul una din temele fundamentale ale fiintei umane este aborda in situatii din cele mai delicate. Ecranizarea romanului lui Nabukov, dezvaluie zonele sensibile si fragile ale mentalului colectiv. Impotriva educatiei sau necenzurat de morala tarditioanala, ceea ce este propiu fiintei umane, intratat incat evident devine o componenta a mentalului colectiv, este modalitatea in care atractia si raporturile dintre estetic si moral se pozitioneaza. Mentalul colectiv
intr-o analiza matriciala cultiva traditional o morala frustranata pentru fiinta umana, intoleranta este propie societatii, iar elementele conservatoare sunt surprinzator adeseori cultivate. Mentalul colectiv nu dispune de solutii, surprinzator, dar evident exista teme si situatii pentru care fiinta umana sau societatea nu poate oferi raspunsuri clare si ferme. Ultimul film realizat: EyesWide Shut, este simptomatic pentru obsesia autorului pentru situatii imposibile.
Reflectarea societatii New-York-eze, dintr-un dintre cele mai inalte nivele, se produce cu o franchete si naturalete nu lipsita de accente critice. Zonele tenebroase in care navigheaza cu obstinatie cuplul modern, incapabil sa-si gasesca linistea sau implinirea sunt surprinse intersectand atat tresee individuale, cat si evadari de grup. Obsesia pacatului primordial, obstinatia placerii, cultivarea ierarhiilor si procedeelor care tin de mitologic sau sacru in societatea moderna pana la deprecierea totala au devenit cotidiene in societatea contemporana. Regurile ce guverneaza societatea sunt departe de a fi cele instutionalizate, ele sunt cele de protectie pentru leederi, in care normele morale sunt de prisos. Firescul crimei, energia elementelor ce compun in sarabanda orgia, lipsa scrupulelor, esecul cuplului, fragilitatea psihicului uman sunt ipostaze ale societatii, in care in contemporanietatea, fiinta umana exista cotidian. Paradoxal, dar mentalul colectiv devine desosebit de malefic, ipocrizia o stare de fapt, demonicul guverneaza atat diurnul cat si nocturnul, viata devine o scena cu elemente de recuzita traditionale.
Traseul personajului interpretat de Tom Cruise, este sinuos, ilustrand obsesia fiintei umane spre necunoscut, surprinzator, printre putini eroi ai autorului cu o anumita volitivitate justitiara, dar natural complet inadecvata in societate. Filmul, o drama rotunda, in cerc, ne lasa, atat pe spectatori, lectori, cat si pe persoanje, intr-o situatie aparent confuza. Asemanator vietii care nu are raspunsuri, nu vom stii nici noi, cum nici persoanjul interpretat de Nicolde Kidaman ceea ce este imaginar sau real, ce este fapt sau imaginatie, de unde vin monstri ce ne populeaza cu sarg psihicul, ce insemana aventura, unde se sfarseste esteticul si incepe decadenta, incapacitatea de implinire a cuplui in zoan conjugala, fragilitatea destinului, abandonul moral, cruzimea ierarhiei sociale. Pornit intr-o proza de Arthur Snizter, ultimul film al lui Kubrick reprezinta o repunere in pagina a pshanalizei freudiste intr-o perioada cand acesta isi pierduse mult din cota stiintifica pe care o avusese in perioada interbelica.
Stanley Kubrick nu este un autor comod, evident cultiva o viziune autoriala critica asupra societatii, dar mai ales fiintei umane. Stilist desavarsit, poate cu o anumita
zgarcenia autoriala de a lasa persoanjele sa-si depaseasca limitele propii conditii umane, evident neconvenabil atat in travaliul artistic cat si in opera, isi are in creatia sa varfuri, dar si evident abordari schematice sau cliseisme. Spartacus, dincolo de abordarea unui subiect apartinand antichitatii romane, este mai putin reusit in planul inaovatiilor artistice filmice. Astazi pare, evident, depasit, lipsit de vizunea asupra lumii pe care alte filme cu subiecte extrase din istorie ne-au oferit-o. Lui Kubrick I-a lipsit exercitiul scrisului, dincolo de meticulozitatea pregatiri unui film, a obsesii perfectiunii pentru toot ceea ce tine de capitolele imagine sau sunet, exista o incapacitate dramaturgica care in cele din urma iti ofera viziune, reflecta lumea sau are o privire interioara mai profunda asupra fiintei umane. Reusitele sale notabile au avut ca punct de pornire opera literara notabila sau au fost precedate de colaborari de anvergura cu scenaristi. Stanley Kubrick facea parte din aceea categorie a autorilor care sunt cei severi judecatori ai propiei opere, cei mai nemilosi critici. Un gen de autor sever cu propia opera, implicit numar productiilor devine mai redus, pregatirea unui film devine laborioasa, autorul evitand situatiile lacunare. Kubrick era evident constient de forta cinematografului de a prezenta societatea, natura umana, implicit mentalul colectiv, in modalitati inedite, in viziuni incomode si decritatoare. Un autor pentru care evident placerea filmarii se observa intodeauna, care nu pregeta sa faca inovatii tehnice pentru a exprima vizual teme, idei, drame. Un stapan al tuturor compartimentelor, un desfasurator de forte pe platou, iar rezultatele ofere o dimensiune asupra societatii si fiintei umane dintre cele mai in consistente.
Stanley Kubrick apartine in mod vadit familei de cineasti britanici si americani: Cassevetes, Scorsese, Wells, Spielberg, Tarantino, cu a caror opere, filmele sale intra fie in consonanta, fie in dialog. Regasim in forta lucrarilor sale buna traditie dramaturgica a filierei literare anglo-saxone. Una din operele sale cele mai implinite, socante, iconoclaste este ‘Portocala mecanica’, film emblematic nu numai pentru cineast, ci si pentru o generatie sau mai mult o dimensiune a contemporanietatii.
‘Portocala Mecanica’, reprezinat o chintesa a reprezentarii artistice, vis-à-vis de decandenta societatii moderne. Un destin de personaj, Alex, un tanar furios ce imbraca haina postmodernitati ajunge firesc intr-un conflict cu o societate care isi cultiva arta, spatiul, mediul, educatia cu inconstienta, cruzimea, iporcrizia unei masinarii de monstri. Filmul are o structura dramatica circulara. Mentalul colectiv pe care-l dezvaluie este socant in asociatii: arta si violenta, agresiune generatiilor, educatie si recluziune, ipocrizia politicului, natura launtrica a raului, energetica distrugerii, incapacitatea sentimentelor, spalarea creierelor. Iata directiei in care societatea isi cultiva traseele. Arareori, o pelicula a zugravit cu atata forta si precizie chirurgicala, poate tipic britanica dimensiunea interioara a unei culturi sau societati. Pornit de la o lucrare literara de suces, filmul o mare izbanda estetica reprezinta abandonul fiintei umane in contemporanietate. O contemporanietate mult mai perversa decat soceiatatea de consum, o contemporanietate cu virtutii si pretentii estetice, fara sanse pentru orice evadare din haosul si demonicul existentei cotidiene. Este filmul traseului uman in conditiile abandonului oricarei morale, este o lume a ideologiei raului, in care valorile sunt complet demonizate. O lume a uniformelor. O lume a filozofiei punk. O privire sarcastic auctoriala asupra viitorilui fiintei umane, prin teme esentiale: scopul artei, educatia, destinul uman. Implinirea stilistica in decandenta umana. Film emblematic pentru un mental colectiv completamente dezumanizat. Poate exista indubitabil un anume schematism, in filmul lui Stanley Kubrick, poate perfectiunea construtiei dramatice devine intr-o oarecare masura mecanica, pentru ca eroul departe de a-si asuma sau incerca depasirea unor limite sau de iesi din mecanica raului pe care societatea a brevetat-o. Forta filmului vine atat din perfectiune a demonstratiei despre destinul implacabil a raului, cat si din, perfidar absolut necesar, implinire a esteticului.
Daca am vrea sa fim critici cu autorul, ar trebui sa remarcam lipsa sperantei la orice nivel, fie uman, estetic, social, si chiar in final al schematismului demostratiei, verva epica ne mai oferind solutii dramaturgice notabile pentru o sumbrul punct de vedere auctorial. Un film al unei societati evoluate, a unei lumi postmoderne, care clieseizeaza cu perversitate atat arta, cat si cotidianul. Mentalul colectiv din ‘Portocala mecanica’ este evident ‘malade’, alterat, lui ii va veni peste ani un raspuns similar, dar poate mai viu si surprinzator uman, cel putin in solutii, din aceiasi cultura, respectiv: ‘Transporting’. Sarpele tinut in sertar ca si animal de casa, demonizarea muzicii lui Beethoven, sexualiatea ultracultivata in reprezentarile artistice, ipocrizia ca si coordonata intrinseca a comunicari familiale-sociale-politice, perfectiunea si energetica raului iata cateva coordonate a unui mental colectiv dignosticat precis si fara menajamente de Kubrick. Poate filmul cultiva uneori un exces stilistic, ar fi putut fi mai concentrat, atractia spre actului filmarii propiu-zise, uneori pare sa-I joace feste autorului. Sunt scevente, putin ami lungi, clare in enunt, dar motivate doar prin ferocitatea violentei, poate a efectului identitati timpului cinematografic cu cel real care creaza impact maxim adeseori.
In consonanta, cu perfectiunea stilistica din ‘Portocala mecanica’ vine o alta pelicula din cariera lui Stanley Kubrick, o ecranizare de succes, reflexie a unei lumi mult mai tenebraose si ascunse: Shining. Aceiasi perfectiune stilistica, dar mult mai elaborata in miscari de aparat. Un film care dezvaluie pierderea cunostintei de sine. Un mental colectiv purtator al pacatelor ancestrale, stapanit de demonic, care ia in stapanirea fiinta umana. Claustarea ca un pariu pierdut din start. Abjectia imaginarului, si ca in alte productii ale sarcasticului autor, presupune o totala absenata, similar ‘Portocalei, a divinitatii. O umanitate bolnava privita distant si cu minutie. Exista iarasi in film lungimi, parcurgerea spatiilor, eternele coridoare, timpul real care este parca preferat celui cinematografic, spectaorul este purtat in tenebroasa lume a hotelului in care alaturi de fantome exista o banala familie asupra careia halucianantul isi pune stapanire. In situatii conflictuale, sot si sotie, argumentele oferite, la ceea ce se face apel, sunt cliseele reusitei sociale tipicei societatii americane de consum din perioada postbelica. O privire sarcastica a autorului, asupra unei dimensiuni umane extrem de fragila, chair si atunci cand personajul este interpretat de Jack Nicholson. Filmului lui Kubrick, este procesul maladivitati prin demonizare, prin statutul de caz, singulariatea capata caracter de reprezentare, devenind simptomatica pentru o lume purtataore de tenebre si abandonata raului. Un univers in care copilariei ii revin privirea lucida si eroica, ceea ce motiveaza la desperare viata in conditiile abandonului complet a divinitatii.
Daca in alte pelicule mentalul colectiv era decriptat urmare unei reflexivitati a societatii, a unor structuri instutionalizate, a evolutiei unor fenomene sau teme fundamentale, ca de exemplu: arta sau educatia, eroticul sau agresiunea armata, aici in ‘Shining’ asistam la o dezvaluire a unui imaginar colectiv extrem de tenebros, insinuant, care pune stapanire pe individ.
Mentalul colectiv nu este doar unul cu conotatii sociale, civice, analizat la randui critic, ci capata in filmele lui Kubrick si conoatii pshicice. Sunt zone mult mai dificile supuse introspectie, in care fiintei umane ii scapa controlul atat propia persoana, cat si natura problematicii. Prin ‘Shining’, Kubrick se va invecina cu Linch din ‘Catifeau Albastra’ sau Hitchook din ‘Psiho’.
Stanley Kubrick este unul din autorii celebri prin non-repetivitatea de care a dat dovada. In discursul sau filmic exista diferite lucrari care sau impus vizonar in genul sau stilistica in care au fost abordate. Una din productiile sale care
se detaseaza este ‘2001 – Odiseea spatiala’. Opera emblematica, din genul dificil, al science-fiction, care dezvaluie teme majore ale mentalului colectiv. Umanitaea in fata unor demersuri notabile, parcurgerea spatiului, obsesia descoperii necunoscutului, aventura cosmica, tema mitologica majora in orice cultura, dar in coordonate ale fiintei umane in viitor: conflictul cu masina-computerul.
Opera simfonica, cu situatii limita, cu inovatii tehnice, dar altele regasite in planul scenografic, cu secvente cinematografice memorabile in planul cunoasterii si evolutiei insasi a speciei umane, ca trasnformarea in spatiul a osului-arma in naveta cosmica, cu momente care ilustreza obsesia launtrica spre sacrul din splendida intalnire a maimutelor cu monolitul plonjat pe planeta. Filmul dialogheaza in interogatii de prim nivel filozofic: Diviniatea, capaciatea explorarii, notiunile de spatiu-timp cu conotatii, atat pur fizice, cat si filozofice sunt abordate vizual din traiectul navetei cosmice. Kubrick va deveni un autor din care se vor inspira ulterior cinesti ca: Spielberg, Lucas, etc. Remarcabil sunt de acesta data schimbate insasi notiunile de spatiu-timp cinematografic. Monolitul care circula ca si obiect-simbol, expresia demersul ancestral uman spre piatra filozofala, devine expresia vizuala a reflexiei unor teme prime ale mentalului colectiv.
Bogatia vizuala a acestui film, similara, dar la alte niveluri de expresie plastica si simbolistica, celei din ‘Shining’, sau din ‘Portocala Mecanica’, devine o demonstratie fortei artei cinematogarfice, dezvaluite indubitabil de Kubrick, de posibilitatile de reflecta teme majore ale mentalui colectiv, de a aborda teem care aparent tine doar de filozofie sau tehnologie. Exista in ‘Odiseea Spatiala’, fenomene, specifice existentei cosmice, pe masura ce se instaureaza conflictul fiinta umana-computer, el desfasoara asemanator celui din zona evolutiie fiinta umana-maimuta, pe masura derularii, un partener il distruge pe celalalt, un transfer spiritual se produce treptat.
Filmele lui Kubrick, in buna traditie a filonului artistic anglo-saxonau un anumit specific al reprezentarii si dezvaluirii fiintei uamne. O privire intodeauna analitica, critica, meticuloasa, reflexiva. Descoperind fiinta umana, procesul viizonarii sau lecturarii cu trasaturi care compun mentalul colectiv in viziunea artistului. O suma de indicii, date, trasaturi pe care indeobste le regasim individual, dintr-o data multiplicate definesc in modul cel mai firesc, propiu si launtric, fiinta umana.
De la concepte majore redescoperite din nefericire cu tristete de fiinta umana in contemporanieta: paranoia politicului, disolutia solutiilor armate, incapacitatea
conjugarilor eroticului cu moralul, fragilitatea atat a fintei umane, fie in singular, fie in cuplu. Se remarca in productiile lui Kubrick absenta divinitatii, existenta individului este abandonata solutiile i se cer individului persoanl, dar din pacate, in chip launtric fiintei umane ii este extrem de propiu violenta, agresiunea, cultivare limbajelor cliseizate, spiritul gregar.
Viziunea lui Kubrick, atat in film, cat si in conceptie se remarca prin complexitate. Fie in dimensiunea filozofica, cum este ceea din ‘Odiseea Spatiala’, extrem de complexa, care dialogheaza cu notiuni fundamentale ca spatiu-timp, cunoastere, arborele vietii, piatra filozofala, fie in dimensiunea structurata a contemporanietatii cu care dialogheaza filmele sale. Regasim o societate in modernitate si implicit un mental colectiv, complex, plin de traume, care opereaza cu elemente sofisticate, care cultiva obsesional violenta. Mentalul colectiv opereaza intr-un univers, cu precadere tehnologic. O lume in care se va instaura conflictul individ-computer, o societate care isi cultiva educational sau cu ferocitate violenta. In fapt, violenta, fie ca este intru-un mediu foarte propiu, cel armat (Full Metal Jaket), fie intr-o societate dezvoltata cum este cea post-moderna (Portocala Mecanica), fie vine din elementele launtrice ale fiintei umane (Shining). Paradoxal, dar aceasta lume este deosebit de inzestrata intelectual, material, tehnologic. Dispune de un sistem legislativ (Dr Strangelove) deosebit de dotat si aplicat, dar evident, spre zadarnice, destinat in perfectiune distrugerii.
Viziunea autoriala alui Kubrick, nu este prea optimista, meditativa, , dar si uneori sumbra. Energetica mentalului colectiv, nu este prea fericita sau disponibila in solutii. Cultivarea demonicului, viziunile apocaliptice, totalitarismul ideologic,
evadarea in erotic sunt stadii cu care mentalul colectiv se conjuga.
Indubitabil fara o multiplicare planurilor reprezentarii ar fi fost imposibil sa descoperim un mental colectiv. Cinematograful traditional hollywoodian, a cultivat stereotipia, Kubrick, se pozitioneaza si temporal si artistic aparte, personalitate marcanta nu isi gaseste locul nici alaturi de tineri furiosi englezi cu care se intersecteaza si fata de care pozitia iclonoclasta il apropie.
Viziunea sa asupra mentalului colectiv este complet incomoda. Sarcastica, critica, lipsita de solutii, viziunea cineastului este complet lipsita de rezolvari sau iesiri. Indubitabil este si un schematism dramatic, poate perosnajele filmelor lui Kubrick ar fi de dorit sa dovedeasca tenative de a-si depasi limitele. Kubrick este extrem de lucid. Momentele sale de forta sunt exploatare unor situatii le maximun. Exista si o satuare a unor momente cinematografice. Cultivarea violentei pana la exasperare, dilatarea timpului, vezi ‘Odiseea Spatiala….’, mecanicismul si meticulozitatea dezvaluita de mecanimele paranoiei actiunii militatre si politice ofera enuntului artistic o credibilitate maxima.
Pentru mentalul colectiv, a-l regasi in creatia filmica, presupune un demers special si constient al constructiei artistice interioare a productie cinematografice. Asfel opera cinematografica se alatura celor cu capacitate refleziva notabila asupra fiintei umane. Ceea ce ar necesita pagini intregi de explicatii intr-o opera literara sau filozofica, este surprins intr-o exprimare vizuala, care in formele ei cele mai performente, asemeni muzicii, se conjuga cu inefabilul. Cum am putea aprecia reflexele aventurii cunosterii pe care ni le ofera universul vizual al ‘Odiseii Spatiale…’. Motivatia dramaturgica reala este indubitabila, existenta unui mental colectiv ancestral, predispus spre explorarile cosmice, spre cunoastere, spre aventura cosmica chiar cu riscuri majore pentru fiinta umana. Odiseea Spatiala…ofera limbajului cinematografic posibilitati multiple de a-si motiva dicursul. Teme majore si fundamentale fiintei umane, care tin de relatia naturala intrinseca a mentalului colectiv cu sacrul-cognitivul-cosmosul se subjuga unui demers vizual complex. Odiseea reia in epica si demers obsesiile evolutiile civilizatiei umane din timpurile primordiale. Mentalul colectiv, reia obsesional temele primordiale.
Evident constructia vizuala a operei cinematografice capata accente speciale in situatii propii.
‘Portocala mecanica’ situata intr-un univers postmodern, reflecta un mental colectiv tipic pentru
un univers ultarmanipulant pentru individ. O societate a creierelor spalate, instaurarii violentei ca
valoare majora. O lume a decadentei ilustrata implicit printr-o abundenta vizuala, printr-o
saturatie a procedeelor, paradoxal, dar individului nu ii sunt oferite solutiile propii. O lume
sofisticata, alterata profund, reflecta un mental colectiv implacabil, cu o evolutie distructiva
pentru fiinta umana.
Demersul artistic al lui Kubrick, reflecta indubitabil contemporanietatea care ia intersectat existenta. O lume a secolului XX care a cultivat totalitarismul ideologic, care si-a confirmat posibilitatea confructarii cu masina-computer, care exista intr-un univers abandonat parca de divinitate. Mentalul-colectiv ne va oferi continuu surprize pare sa spuna filmele lui Kubrick. Dar nu intodeauna comode.
ELEMENTE SPECIFICE ALE LIMBAJULUI CINEMATOGRAFIC DEZVOLTATE DE
STANLEY KUBRICK
Stanley Kubrick a fost un autor de cinema notabil, complex, a carui filme au transmis o viziune autoriala plina de forta si substanta. Educatia tipic anglo-saxona, spiritul sau vizionar, specificul unor proiecte au condus in cele din urma la cateva reusite care au amprenat istoria celei de a saptea arta.
Stanley Kubrick apartine familiei anglo-saxone casre reusneste cineasti de marca: Ford, Cassavettes, Coppola, Scorsese, Stone, Spielberg. Altii, contemporani noua Lynch, Tarantino, Lyne il recunosc forta si specificul. Teme comune abordate cum sunt cele ale violentei, forta eroticului, ipocrizia conventiilor sociale, privirea franca si directa, bogatia imagistica sunt comune.
Una din primele trasaturi ale limbajului cinematografic oferite de filmele lui Kubrick ar fi complexitatea cadrului cinematografic. Daca in primele filme realizate cand forma vizuala bazata pe o missanscena traditional spiritului Hollywoodian, avea dincolo de performante si vadit accente academice, dar care constituiau valori, apoi de la ‘Dr Strangelove…’ incolo ne aflam in fata unor reusite in care complexiatea realizarii cadrului cinematografic ofera filmului valente multiple: reflexivitatea, bogatia vizuala, elemnte informatioanle conexe, etc. ‘Odiseea spatiala 2001’, ‘Portocala Mecanica’, ‘Shining’, ‘Full Metal Jacket’ sunt filme in care camera uzual are miscari complexe, asistam la variati ale planurilor, sconografia este aproape excesiva, iar cadrul este subjugat limbajului auctorial pana la a schimba dimensiunile unor notiuni fundamentale de spatiu-timp.
Este o caracteristica plastica notabila a filmelor lui Kubrick, care poarta o amprenta a ‘indesirii’ cadrului, concept reflectat ulterior in civilizatia audio-vizuala in cele mai recente si de impact tipuri de la cel al video-clip-ului la cel al stirilor. Cadrul cinematografic la Kubrick ‘dospeste’ de elemente plastice-vizuale-semantice.
Kubrick nu este un autor care sa aiba probleme cu interpretarea, directia sa scenica este precisa. Daca in primele productii, influente ale unei maniere traditionale se resimte, apoi elementele interpretative sunt net decantate, jocul evident mai complex subordonat directii dramaturgice si cu o amprenta filmica notabila. Expresia la Kubrick este directa. Enuntul artistic,indiferent de complexitatea sau substanta sa are o caracteristica a directivitatii. Complexitaea survine din ineditul si vizonarismul auctorial, din un anume simfonism al imaginii pe care ni-l ofera vezi Odiseea sau Protocal Mecanica. Dar in genere filemle sale nu treneaza, nu se rispipesc in repetari inutile, dezvolta o cursivitate fluida a discursului cinematografic.
Productiile lui Kubrick se caracterizeaza printr-o bogatie imagistica. Arareori am putea spune ca descoperim un cadru cinematografic mai arid. Cand se intampla. Ne aflam in fata unei compozitii mai speciale, in care desenul interior al cadrului are evidente valente plastice. Autor iconoclast, dificil pentru producatori, extrem de autoritar pe platou Kubrick si-a elaborat cu multa grija cadrul si continutul acestuia. Nu putem sa nu citam scenografia speciala, inca vie si deloc perimata din ‘Odisea Spatiala 2001’, compozitia pe mai multe axe, ignorarea gravitatiei fenomen specific cosmosului si care implicit ofera o alta dimensiune scenografica. Kubrick, in acest caz, reconstituie pe platou cosmosului, o plastica speciala, lungimi ale cadrului diferite, o simfonie imagistica, o imagine in consonanta cu fiinta umana, de la fenomene de solitudine, la cele ale cunoasterii, la transcedenta fiintei umane asupra spatiului. In ‘Portocala Mecanica’ asistam la o bogatie imagistica existenta in planul scenografic al unei societatii postmoderne. Reflexe ale elementelor simbolistice intrate in istoria artei sau filozofiei. In ‘Eyes Wide Shut’ descoperim societatea new-yorkeze in comtemporanietate. O minutie a cadrului, un discurs incarcat asisderi vizaul de o multitudine a planurilor, fie ca filmeaza in intarioare diferite ca medii sociale, fie in exterioare, din natura sau citadin. Lumea tenebraosa din Shining nu ar fi putut fi descoperita fara o bogatie vizuala a decorului, a universului pe care-l ascunde un motel cu o poveste speciala. Plastica excesiva, miscari complexe de camera pe steady-cam care descopera din unghiul subiectiv al caracterelor interioare care isi schimba relatia cu cei implicati in drama. In ‘Full Metal Jacket’ exista o decantare ‘aproape cazona a cadrului’, dar care evolueaza apocaliptic in perioada a doua a filmului, cand descoperim un univers uman in conflictualitate evoluan sfidator la adresa civilizatiei umane.
In ‘Dr Strangelowe’ asistam la reflexivitate multipla cu valente critice si chiar sarcastice la adresa civilizatiei umane si castei militare, centrandu-se subiectul pe obsesile fataliste ale structurilor contemporane. Sala de sedinte in care se decide sau rezolva o situatie globale este oraganizata pe o structura circulara in fata unui imens ecran unde informatia militara se amesteca cu cea meteorologica, cu raporturi politice globlale sau comunicate politice hilare. Aproape nu exista film in care inventia epica sau scenagrafica sa nu fie prezenta, devenind un alt element-ampremta ce poate fi notabil analizat.
La Stanley Kubrick ne aflam in fata unui fenomen specific cinematografului contemporan, cel al hibridizarii genurilor. Nu exista genuri pure. Filmele sale, chiar si atunci cand apartin precis unui domeniu stilistic: horoor, science-fiction drama, comedie; autorul in peliculele sale nu ezita sa importe stiluri, genuri, modalitati din alte campuri stilisitce. Exista o directie stilistica principala excelent controlata, dar si amprente si dezvoltari vizaul-audio din zone conexe. Amestecul de umor negru cu drama , de tensiune a actiuni cu cel de persuasiune a caracterelor, de cele ale dramei cu infiltrari din comedie sunt fenomene specifice cinematografului lui Kubrick. Elementele comice si sarcastice din ‘Full Metal Jacket’ sunt atent filtrate de elemente dramatice tratate auster si nu lipsit de intelegere fata de substanta umana. In Portocala Mecanica sunt citate o avanlasa de stiluri pe care un subiect si un discurs postmodern este normal se relationeze.
Kubrick, dincolo de o complexitate notabila a compozitiei cultiva o directivitate discursului cinematografic. Valente plastice si compozitionale ale cadrului ar sugera un discurs sofisticat si complicat. Departe de autor asa ceva. Buna traditie a dramei, fie din proza, fie din film sau teatru, anglo-saxone isi spune cuvantul. Discursul auctorial sau curgerea operei, a naratiunii sunt clare, precise, directe. Nu exista dualitati decat in planul reprentarii, naratiunea are caracteristici matematice, ecranul cinematografic pare a fi o tabla de sah. Elementele canonice sunt perfect articulata si stapanite. Poate exista uneori o primejdie a manierismului, a elementelor academice instutionalizate sa sufoce sau asalteze discursul cinematografic.
Un fenomen interesant, consecinta a bogatiei imagistice este cel de saturare a cadrului. Cadrul cinematografic poseda o bogatie informationala si semantica specifica, propie marilor autori stapani pe un discurs arborescent. Un fenomen al evolutiie elementelor vizual-auditive contemporane, care reflecta capacitatile de expresie a limbajului filmic.
Am mai amintit anterior de o caracteristica simfonica discursului filmic la Kubrick. Odiseea Spatial 2001, Portocola mecanica, Shining sunt pelicule in care elementele vizuale ale cadrului evolueaza dupa o compozitie muzicala. Inceputul filmului in Shining, tenebrele culoarelor motelului, avalansa violentei din ‘Portocala Mecanica’, reflecatarea procesului pseudo-educational-in fapt spalare a creierelor, traseul navetei spatiale, descoperirea cosmosului, transcendenta spatiului toate aceste momente sunt posibile datorita unui limbaj vizual plastic extrem de arborescent in compozitie si orchestrat parca simfonic.
Anumite rezolvari din filmele sale: cum ar fi traiectul osul-arma care se dezvolta in naveta spatiala, din inceputul Odiseea Spatiala, traseul monolitului si aparitiile sale inedite din acelasi film, evolutia elementului muzical din Portocala Mecanica, a amintirii din Eyes Wide Shut, toate acestea ne ofera sau impun, ca si cheie autoriala o prezenta a metaforei incluse dramei. Fara a fi exterioara sau independa, ea este asumata, devenind parte componemta a limbajului audiovizual. Lumea vizuala a filmelor lui Kubrick, absoarbe procedeul si-l topeste in textura imaginii.
Notabil, ca acesta se produce in conditiile unui specific filmic cultivat si nu a unei teatralitati posibile.
Limbajul cinematogrfaic cultivat de Stanley Kubrick nu este un simplu decupaj al unei actiuni epice precise. Ceea ce este notabil, ca apar dezvoltarii stilistice si bogatia imagistica nu este gratuita, iar fenomenul de saturare a cadrului, ofera posibilitati de reflexivitate si referentiabiliatte in spatiul culturii notabile.
Cinema lui Kubrick este prin excelenta referential si reflexiv. Fie ca se refera la momente din istoria culturii sau fiintei umane, fie ca se refera la sistemene globale ale politicului sau comunicari, la temele educatioanle ale cilivilizatiei umane, la istoria prin felul ei propiu. Ideologia ultracultivata absurd de civilizatia umana este in permanta privita sarcastic. Elementul compozitional al cadrului cinematografic, datorita unui viziuni care se aplica de la interpret, pana la rezolvarii scenografice sau cele ce vin zona costumului sunt reflexive prin excelenta. Limbajul cinematografic nu este o simpla inregistarea mecanica, natural spectaculoasa a universului subietului.
Ceea ce este notabil si tine de caracteristicile moderne si contemporane ale limbajului vizual este o pozitionare difuza a autorului. Implinirea epica, valentele perfect echilibrate ale discursului simfonic au facut ca prezenta sa nu fie concurenta dramei sau operei, ci asemeni unui dirijor care din umbra care isi dirijeaza orchestra toate elementel pe care le impune-inoveaza-aduce dramei apartin congruent acesteia. Periaodele mari de travaliu sunt perfect motivate.
Perioade lungi si dificile de productie isi gasesc rezolvari fericite.
Perfectiunea stilului ar fi una din caracteristicile academice ale cinematografului lui Kubrick,. Rezolvari de filmare, inovatii scenografice, minutiozitatea editarii, acuratetea folosirii sunetului sunt prin excelenta cateva date ale unui perfectionsim in care nimic nu scapa controlului autorial.
Persiuasiunea caracterelor, iata o caracteristica notabila a limbajului cinematografic cultivat de Kubrick. O caracteristica izvorata din felul in care sunt conduse interpretarile, din ceea ce poarta ele ampreatand cadrul cinematografic.
A analiza un limbaj cinematografic notabil implinit stilistic inseamna de a descoperi date stilistice, inedite si motivate. Ceea este notabil la Kubrick asemeni autorilor majori, este pivirea spre fiinta umana. O privire lipsita de maniheism, de a prezenta in alb si negru, ci tocmai de a reflecta natura umana asisderi prin valorile cucerite , dar mai ales prin tarele, maladivul, raul care amprentat-o. Impotriva unor obsinuinte ne-am astepta la un fenomen de respingere a caracterelor atat de dificil si ciudat definite. Performante actoricesti, in care indubitabil meritul conducerii scenice nu-I poate fi refuzat lui Kubrick ne ofera ne ofera in conditiile meandranitatiii limbajului cinematografic interpretari notabile, care cu persuasiune ne cuceresc. Este o privire lipsita de schematism asupra fiinteii umane, o privire lucida, inteleapta, profunda, lipsita de echivoc, dar fair-play chiar si atunic cand limitele critice sunt depasite permanent.
Complexitatea editarii, a montajului este o alta caracteristica pe care limbajul cinematografic al lui Kubrick pare sa o dezvaluie. Datorita mis-en-scenei complexe, a miscarilor de aparat in permannta dublu-motivat, a scenografiei complex reflexive se produce un fenomen de sofisticare a editari, in care racordurile opereaza complex, in care se fac treceri ultraspectaculaose de elemente, vezi osul-arma transformat in naveta spatial, montajul pe muzica din Portocala Mecanica, functia detaliului din Full Metal Jacket sau se obtin fluidizari al imaginii filmice ca in Eyes Wide Shut. Elementele editarii sont aparent sofisticate, ele apartin natural dramei, apar in diferite decupaje si se subjuga limbajului filmic.
Decriptand si supanadu-l unui proces analitic, limbajul cinematografic al lui Kubrick prin modernitatea, vigoare si implinirea discursului se supune unui proces deosebit de reflexiv, dezvaluind fatete, teme, modalitati de abordare inedite. Asfel putem concluziona ca ne aflam in fata unui limbaj cinematografic sofisticat prin excelenta, un limbaj cinematografic amprentat si care dezvolta o coordonata tehnologica. Remarcam manevrabilitatea simbolistica, congruenta acestuia cu forul interior fiintei umane, valori plastice in permanenta cultivate, mis-en-scena complexa, background exausiv si nu in ultimul rnad acuratea reusitelor sonore.
Stilul filmic a lui Kubrick este prin excelenta sofisticat. Deloc simplist, cultivand valori si tehnici contemporane dintre cele mai recente, autorul obtine acest efect consecinta unor date propii, datorita unor combinatii de decupaj si mis-en-scena, performantelor reflexive notabile, complexitatii miscarilor de aparat, dimensiunii filozofice a discursului cinematografic, abundentei imagistice se produce o amprenta sofisticat a cadrului, indubital constient cultivata de autor.
Limbajul cinematografic prin teme si procedee capata o tenta sofisticata, speciifca lumi postmodene in care existam.
Lumea filmelor lui Stanley Kubrick are indubitabil si o amprenta tehnologica.
Atat prin stil, cat si prin mijloace, dar prin teme si subiecte abordate, prin universul auctorial, ne aflam in fata unui limbaj cinematografic caruia daca incercam sa-I descifram o specificitate, aceasta devine si una tehnologica. Daca cinema-ul ofera tribut tehnologiei de care este dificil a se disulutiona, Kubrick opereaza constient cu elementul tehnologic, neferindu-se de el, neevitand sa-l cultive pentru a creste performantele vizuale, imagistica inedita, iesita din cotidian, fara neaparat valente pur realiste. Nu putem desparti de tehnologie, verva stilistica a lui Kubrick, maniera in care isi orchestreaza vizual cadrul cinematografic.
Exista la Kubrick o manevrabilitate a simbolisticii. Portocala mecanica, cultiva fie ca citat, fie ce element in sine notiunea de simbol. De la sarpele ascuns in sertar, de la multiplele reprezenatri erotice, de la costumatia cu vadit influente teatralo-bulevardiere, elementele simbolistice sunt circulate in interiorul dramei. Ele poseda o manevrabilitate notabila si implicit remarcabila. In Odiseea spatiala, notiunea de arma evolueaza strabatand civilizatie, circuland de la lumea obiectuala la ceea
existentiala chiar daca la finele acestui drum se personifica in adversar, intrupat de elementul tehnologic computer. In Eyes Wide Shut, se produce o circulatie si transfer al notiunilor si elemnetelor pshice de amintire, venind dintr-o zona psihanalitica. Flash-back-ul dialogheza cu prezentul si este inclus in procesul dramei. Fiinta uman isi descopera fragilitati impresioanante.
Filmele lui Kubrick nu sunt, cum am mentionat nu sunt simple insiruiri epici. Dincolo de viziunea autoriala incomoda, de sofisticatul stil sau amprenta tehnologica, de reflexivitatea cultivata in permanenta, ne regasim in fata unui limbaj cinematografci care cultiva prin excelenta planurile reprezentarii printr-un efect de multiplicare pe masura ce elementel semantice opereaza din zona narativa spre cea viziunii autoriale. De la simple naratiuni se ajunge a se dialoga cu mentalul colectiv, a descoperii problematicii contemporane majore in criza, cum sunt educatia sau eroticul, a reflecta asupra singularitatii ca un dat in sine al fiintei umane ca in Eyes Wide Shut, dar si asupra omniprezentei raului fie ca vine dintr-o zona de tenebre asemani Shining, fie ca survine structura nativa a societati ultraperfectioante, de genul Full Metal Jacket. Planurile epici simple se amesteca cu cel ale reprenzentarilor major filozofice, fapt permis datorita tocmai unui limbaj orchestrat simfonic, in care observam o manevrabiliatea a simbolurilor o libera circulatie a temelor, dar si un background prin excelenta exausiv.
Filmele lui Kubrick cultiva prin excelenta valori plastice vadite. O simpla trecere in revista ne permite sa facem rapid cateva apreicieri. De la primele productii in alb-negru cu o compozitie perfect eleborata, un ecleraj impecabil, traiectul sau artistic intra apoi in universul culorii unde desfasurarile sunt mult mai prezente. Shining opereaza cu un univers plastic ce tine atat de nocturn, cat si de diurn, atat de o zona a reprezentarii sociale-conventioanle, cat si de una a tenbrelor fiintei umane, in care elemntul circulatoriu survine din o zona cu puternic accente in fiinta umana, conflictul dintre bine si rau. In Odiseea… valorile plastice, apartin si survin inovator spatiului cosmic. In Portocala Mecanica, discursul plastic are in mod vadit accente plastice postmoderne, o imagenerie vizuala este in permenta reflexionata, de la interiorul unui bar, pana la interioarele indivizilor, fie ca vin din straturile cele mai uzuale , pana la cele ale persoanleor cel mai vizionare.
Spatiul lui Full Metal Jaket, fie ca este cel al instructiei, fie cel al conflictualitatii, respecta evident niste reguli ale jocului pentru o lume obiectuala unde fiinta umana devine un simplu element de puzzle.
Mis-en-scena utilizata de maestru este evident una complexa. Miscari de aparat, traiectorii inedite, compozitional notabil, aparatul se afla intre interpret si actiune, este continut in cadru, un decupaj in permanenta motivat, bacgkground dens si bogat reflexiv sunt cate date care isi pun amprenta asupra stilului maestrului. Uneori Kubrick foloseste obiective speciale, ecleraje vadit aplicate si singulare,
In filmarile speciale din Odiseea, reuseste miraculos sa redeea extrem de credibil zona cosmosului de la cea a nesfarsitelor spatii derulate in unitati temporale care scapa controlului, pana la cele apartinand zonelor ce tin de teoria relativitatii, starbatute cu viteze comparabile cu cea lumii. Se produc transferuri ale fiintei umane in timp si spatiu, contacte intre civilizatii la nival de semn, viziune, univers.
Exista o caracteristcia din aceea zona contemporana a valorilor descoperite in filmele lui Kubrick. Congruenta limbajului cinematografic, cu cea a interpretilor, a fiintei umane urmarite de aparatul de filmat. De la specificul tenebros pe care-l poarta Shining, la sarcasmul si ironia din Starngelove, de la suprapunerea plastica a spatiului cosmic cu solititudinea fiintei umane, de la verva si vivavcitatea plastica similara energiei interpretului in Portocala Mecanica, de la rafinamentul mis-en-scene la delicatele si fragilele demersuri ale interpretilor in Eyes Wide Shut nu este decat un pas si nu putem sa nu remarcam o stilistica cinematografica care se conjuga extrem de atent, cu ceea ce personajele poarta. Elementele delimbaj cinematogarfic pur: decupajul, eclerajul, mis-en-scena, se compun pentru a se subjuga dramei.
Kubrick a fost un cunoscut perfectionist. A fost unul din acei autori care nu pregeta cu nimic pentru a-si desavarsi performantele artistice ale filmelor sale. Asfel unele domenii poarta amprenta virtuozitatii sale. Unul din acestea este si cel al sunetului, asupra caruia maestru a insisitat in mod notabil. Percutia elementelor sonore, mefizica urmarita in ‘Odiseea spatial’, citatul reflexiv din ‘Portocala Mecanica’, unde devine subiect al dramei, forta sonora din ‘Full Metal Jacket’,
conjugarea cu o stilistica simfonica a imaginii, dar care face apel la zonele cele mai obscurse ca in Eyes Wide Shut. Elemnetele sonore se conjuga cu celel ale editari dezvaluind statura excesiv preocupata spre perfectiune a autorului.
Lumea in care traim se oragnizeaza, ca si spatiul scenografic, pe directii multiple.
Adancimea cadrului ne ofera asemeni, spatiului real, spre analiza un element deloc de neglijat background-ul. Cu o tenta de reflexivitate, acesta este indeoste amprentat, generand ceea ce am denumit anterior: saturarea cadrului. La Kubrick asistam la background exausiv. Referile pot incepe cu ‘Dr Strangelove…’ unde mediul cazon sau de comanda este ultraironizat. In Portocola Mecanica, descoperim un spatiu excesiv erotizat, subjugat violentei aflata in consonanta cu evolutia ultratehnologica a societatii. Elementele supuse reflexiei sunt multiple: de la felul cum ne raportam, la valori ultarconsacrate, la abundenta excesiva a eroticului in cotidian sau a cliseismul structurilor politice pana la metodele educationale sau omniprezenta maladiva a raului. In Eyes Wide Shut descoperim o zona de la cele mai inalte niveluri ale societatii new-york-eze. Rafinament si persuasiune, dar si degradare morala alaturi de organizari oculte. In Full Metal Jacket, descoperim in abundenta cadrului, apocalipsa unei societati in care crima si elementul de executie este absolut necesar si adevenit instutionalizat.
Putem concluziona ca la o prima analiza a limbajului filmic, descoperim in filmele lui Stanley Kubrick cateva date care la o rapida inventariere sunt urmatoarele: bogatia imagistica, hibridizarea genurilor, directivitatea enuntului si complexitatea compozitiei, saturarea cadrului, metafora inclusa, reflexivitate/referentivitate, abundenta informatiei, perisasiunea caracterelor, complexitatea cadrului, limbaj sofisticat, amprenta tehnologica, manevrabilitatea simbolistica, multitudinea planurilor, congruenta limbajului filmic cu cea a fiintei umane, valori plastice, mis-en-scena complexa, performantele sonorului, dar background exausiv.
SPRE O POETICA A INDIVIDUALULUI
Stanley Kubrick a existat ca si artist, cu o predispozitie inanscuta spre perfectiune. Evident, filmul, limbajul audio-vizual il incanta, implinea, desavarsea. A fost un artist care evident si-a propus sa innoiasca, depaseasca limbajul propiu muncii sale.
Uneori observam in filmele sale, paradoxal, daca ne permitem, limite, fie datorita unui cliseism, fie datorita, parca incapacitatii limbajului de a se subjuga mintii.
Ne vom intreba de ce oare?….Oar e i-a lipsit vana scenaristului, oare mintea sa vizonar-sarcastica-intuitiv nu isi gaseasa implinire in limbajul audio-vizual pe care cu obstinatie nu a pregetat a-l perfectioana. Oare o anumita dimensiune vizionaristic creatoare a fost incatusata de limitele exprimari tehnice pe care nu a evitat a le inova?…Oare, dincolo de limite, nu putem sa nu remarcam evident o personalitate a reusitei. O amprenta propie a artistului?..Indubitabil ca da, Stanley Kubrik a fost mai mult decat un autor al unor filme, el a fost un creator inversunat al unei dimensiuni umane.
Putem oare vorbi in final legat de creatia sa de o anumita poetica. Credem ca da. Exista o anumita relatie intre cantitatea de dimensiune ideatica pe care o contine opera sa in straturile superioare si modalitatiele de expresie filmica, in felul in care se dezvolta si exista independent limbajul audio-vizual, asfel incat decriptam o notabila poetica. Opera sa, implinita in film, asezata pe baze dramaturgice, contine, un netagaduit simt artistic in dezvaluirea fiintei umane in starturile cele mai profunde.
Spre deosebire de alte forme de expresie artistica, filmul care,a semeni teatrului are o notabila componenta dramaturgica se bazeaza si operea in marea majoritate cazurilor pe personaje. Nu opereaza cu colectivitati. Indiviulitatile, actanti sunt cei care sunt motorul dramei. Elementel viziunii actoriale se modeleaza si supun atentiei prin felul in care se cosntituie in caractere. Viziunea sa, a lui Kubrick, vadit iconoclasta-intuitiv-vizionara isi gaseste expresi si implinirea cea mai deplina.
Kubrick a fost atent la coordonatele mentalului colectiv, la zonele cele mai tenebraose, la conxiunile cu patologiculul, la o surprindere vadit motivata a fiintei umane. A reuist sa ne prezinte fiinta umana in cele mai frustante si critice momente, in cele mai dificile si diabolice trasee, cu aspiratile cele mai socante, dar si patrunzatoare, de la launtrica necesitate spre descoaprirea unor lumi, discursul filozofic, de la tentativele malefice sau maladive, pana la cele mai energetice momente sau situatiile, asisideri mai conflicutuale.
Limbajul audio-vizual, fie in mis-en scena, vadit si perpetuu elaborata, fie in tehnici sau intr-un stil simfonic se conjuga cu acesta dimensiune actoriala a autorului care isi propune sa reflecte, prezinte, surpinde finta umana in situale cele mai imposibile, difiicile si chiar cutremuroatare.
Exista un proces de constructie artistica pe care si etapizat il putem decripta si prezenta. Iata primul traseul care se dezvaluie: viziunea asupra destinului si evolutii caracterelor, reflectarea complexa a acestora in limbajul audio-vizual, evolutia limbajului congruent cu ceea a caracterelor, fenomenul de hranire reciproc-energetic-artistica a planurilor, capacitatea de comunicare a limbajului cinematografic a dezideratelor caracterelor si in final expresia vizionara a limbajului cinematografic.
Sa incercam sa parcurgem in scurte descrieri, indraznim sa credem interesante, fiecare etapa. Vom descoperi un anumit stil, o poetica de a de a se exprima a limbajului cinematografic la Stanley Kubrick. Saturatia in exprimare, congruenta stilurilor, dimensiunea filozofico asupra lumii si fiintei umane, background-ul multiplu, permanenta reflexivitate fac din etapele de mai sus trasee artistice
notabile si pertinente.
Evolutia cararcterelor este vadit la Kubrick supusa viziunii sale actoriale. Tot ceea ce este sarcastic, iconoclast, ironic, surprinzator, inedit, cu o vadita predispozitie spre esentializare il regasim in constructia caracterelor. Personajele poseda o forta, o energetica a actiunii, o capacitate de a se plia pe bogatia epica sau traseeului actorial oferit. Ele sunt implinite, poarta ‘voit’ sau inconstient un destin care dialogheaza cu tragicul, care urmeaza un traseu potrivit unei viziuni cu conotatii profund filozofice a autorului. Kubrick.isi dimensioneaza caracterele potrivit dimensiuni si viziuni sale asupra lumii. Privirea sa vadit iconoclasta asupra lumi se ampreteanza si asupra personajelor iar aproi intr-un proces legtim si natural asupra limbajului si operei. Ceea ce este interesant forma nemaniheica de constructie a caracterelor
…..................................................
evolutia obiectului in cadru, de la statul de simbol sau pana la un simplu obiect de recuzita, fie ca este osul-arma care se transforma in naveta spatiala, fie obiectul care strabate timpul cu profunde implicatii filozofice-alchimisite-mesianice, toate aceste sunt raportate la un fel de a paivi lume al cinematografului profund spectaculos si inedit. Limbajul cinematografic opereaza cu date mult mai complexe, nu este un simplu inregistator de epica si naratiune. Este a doua etapa in
in formarea unei poetici audio-vizuale, acesta pliere a limbajului pe demersul actorial. Kubrick isi modeleaza sintaxa si morfologia cinematografica pentru a prezenat pe ecran demersuri asemeni celor din ‘Odiseea…’, ‘Portocala mecanica’
sau Eyes Wide Shut si ‘Shining’ Decupajul, mis-en-scena . eclerajul, lungimea si profunzimea cadrului au in prin-plan demersuri artistice mult mai dificile si complexe.
Apare la Kubrick un fenomen interesant: evolutia limbajului pe parcursul operei cinematografice potrivit demersului dramei. Traseul formal devine congruent evolutiei caracterelor si operei cinematografice. Nu ne aflam cu pretentiile nostre vizuale la o simpla ilustrare a unei epici banale sau naratiuni bulevardiere ci la o prezentare a fiintei umane in dimensiunea ei raportata la lume si viata consubstantala unei demers pur si filozofic. De la simpla editare la lungimea cadrului, sau complexiatea compozitiei, la saturatia cadrului, la felul simfonic al limbajului cinematografic se produce un fenomen de evolutie cinematografica notabil.
Constam asfel capacitatea limbajului cinematografic de a evolua pe dimensiuni inedite si speciale, pe trasee si obiective din cele mai complexe in raport cu fiinta umana, cu modul de prezenta lumea si viata. Insasi demersul auctorial are o comburstie filozofica notabila, o incarcatura contemporana si futurista, o privire asupra lumii si fiintei umane in straturile cele mai profunde sau obscure.
Anumite constante sau date ale limbajului cinematografic se schimba. Notiunile de spatiu-timp evolueaza pe coordonate propii operei cinematografice, decupajul, plastica cadrului, etc se modeleaza evolutiei si demersului filmic, iar punctul de plecare a fost personajul-caracterul in evolutia sa mai diifcila sau complexa. Observam cum dintr-un demers specific si propiu de constructie a caracterelor, a evoluat un sir intreg de constante ale limbajului cinematografic. Individualul capata propia sa exprimare artistica, modeleaza si impune limbajului artistic diferite coordonate si forme.
De fap, la Kubrick, potrivit unui demers auctorial propiu si complex asupra fiintei artistice in opera cinematografica, se produce o focalizare asupra individaulului notabila cu consecinta in imediata modelare si recreere a limbajului cinematografic. Individualul la Kubric si construieste propiul limbaj cinematografic, propia dimensiune artitistica a existentei sau privirii asupra lumii si vietii. Se produce un fenomen deosebit de complex, in care fiinta umana se produce in individual, este in conflic cu notiuni sau forme de genul: masa, colectiv, societate, percepte, etc.
Se produce la Kubrick, in plan conceptual si filozofic o recuperare a notiunii de individual, o repunere in alte grile si dimensiuni, acordarea unei dimensiuni artistice notabile potrivit fiintei umane aflate in raporturile cele mai complexe cu lumea si viata. Individual are o capacitate exponentiala de exprimare, un statut decisiv, fie in drama, fie in pozitionarea demersului auctorial. Notiunea de individual este si subiectul unui demers artistic notabil, dar si motorul unui limbaj cinematografic specific artistic. Notiunea de individual estet recuperata de Kubrick si repusa in centrul demersului artisitc, fie ca o privire asupra lumii, fie ca o instanta de actiune si judecata. Kubrick opereaza si se raporteaza la individual, iar contructia operei filmice face posibil si ii ofera de acestuia demersul maxim in proiectia individualui ca o matrice asupra lumii si vietii. Individualul nu mai este subjugat unui concept filozofic, unei judecati sau unei actiuni gregare sau unei multimi fie ca acesta se numeste societate, individualul potrivit fiintei umane este purtatorul propiilor mijloace si actiuni.
Individualul devine, la Stanley Kubrick, purtatorul si focalizatorul unei vizuni asupra lumii si vietii. Individualul modeleaza si provoaca evolutia limbajelui artisitc, in cazul de fata cel cinematografic. Se produce chiar un fenomen interesant de ‘hranire’-transfer energetic-operarare intre stattul si dimensiunea energetica a personajelor, a caracterelor, a focalizarii pe individual, un trasfer reciproc catre planurile limbajului cinematografic, dar si spre cele ale viziunii auctoriele a lumii si vietii.
Individualul focalizeaza opera. Individualul opereaza potrivit vointei launtrice a fiintei umane. Evolutia individualui in interiorul operei artistice determina schimbari ale limbajului artistic in manierele din cele mai complexe: de la inovarea de procedee sau tehnici, la aparitia si evolutia unei tehnologiei propii, la schimbarea de sintaxa sau morfologie a dramei sau limbajului filmic prin excelenta. Este un fenomen deosebit de complex, gestionat minutios de Kubrick.
Nu trebuie sa fim surprinsi de obstinatia sa pentru perfectiune. Erodarile aveau un impact in constructia dramei, in complexitatea si substantialitatea personajelor, puteau stopa evolutia limbajului artistic.
Putem concluziona si o vom face inventarind toate consecintele sau efectele, ca in opera lui Stanley Kubrick, indiviualul exista si determina o poetica. O poetica in care este focalizat. O poetica care limbajul artistic evolueza pe alte cordonat: plastice, dar si filozofice, in care valorile sunt asfel enuntate si decantate, in care lumea este privita asfel, necrutator subjugata privirii auctoriale, cea a lui Stanley Kubrick.
Vom descoperi asfel in randurile urmatoare felul in care s-a schimbat viziune asupra lumii, propia dezvoltare a limbajului cinematografic, din acesta focalizare si atentie asupra individualui, din acesta punere in centrul lumii a interiorului fintei umane in vizunile cele mai incomode si dificile, doar aparent inexprimabile. Limbajul artistic nu are limite. El se conjuga atat cu vizune auctoriala, cat si cu cea
a continutului. Forma este consubstantiala demersului continutului. Poetica individualului este o demostratie notabila a evolutiei valorilor din planurile filzofice sau conceptuale, in cele ideatice sau de limbaj. Evolutia limbajului pe coordonatele impuse de poetica consfinteste individual ca si un concept decisiv al fiintei umane si motiveaza demersul auctorial.
Filmografie:
Fear and desire – 1953
1. Killer’s Kiss - 1955
2. Paths of glory - 1958
3. Lolita - 1962
4. Dr. Strangelove - 1963
5. Odisea spaţială 2001 – 1968
6. Portocala mecanică – 1971
7. Bary Lindom –1975
8. Shining – 1980
9. Full Metal Jacket – 1987
10. Eyes Wide Shut - 1999
Ne propunem să decriptam posibilul mecanism care concură in filmele lui Stanley Kubrick la o realizarea artistică notabilă a unei categorii, cu implicaţii major filozofice, cea a individualului. Demersul nostru ne dorim a avea multiple valenţe. In primul rănd unul filozofic: a descoperi o transfigurare artistică notabilă a existenţei umane, într-o manieră contemporană, universală şi complexă. Vom incerca să schiţăm cel puţin o dimensiune poetică a caracterelor.Ne propunem să dezvăluim într-o maniera francă şi concretă capacitatea şi, de ce nu, modalitatea limbajului cinematografic, subjugat instanţei auctoriale, de a îşi împlini complexitatea exprimării artistice asupra dimesiunii umane a existentei. Vom încerca, a descoperi în travaliul nostru teoretic, noţiuni, mijloace, procedee, idei, viziuni artistice pe care o formă artistică implinită, limbajul cinematografic, le impune.
OBSESII ALE MENTALULUI COLECTIV IN CREATIA LUI STANLEY KUBRICK
Demersul teoretic al acestui studiu isi propune sa reflecte, in paginile urmatoare,
obsesii ale mentalului colectic in creatia lui Stanley Kubrick.
Studiul nostru isi propune sa prezinte o evolutie contemporana notabila a conceptului de individualism. In societea contemporana, dar si in lucrarile teoretice sau artistice, notiune de individual a fost deseori depreciata, mai ales in comparatie cu cea de colectivitate. Motivata sau nu, explicata mai mult sau mai putin argumentat, indubitabil este ceva ce tine de o evolutie a societatii umane.
Daca in societate, in real, individualul a fost supus unei presiuni de diferite forme, evolutia structurilor dramatice, fie ca sunt din teatru, fie din film, au dezvoltat si au probat imposibilitatea existentei acestor forme fara precizarea naturii intrinseci a individualului, pentru formele artistice sus mentionate, prin intermediul personajului.
Opera lui Stanley Kubrick, are in primul rand cateva caracteristici. Reflexivitatea, spiritul inovator, caracteristica filmica intr-o viziune auctoriala, dimensiunea vizionara, stilistica propie, bogatia imagistica, etc.
Un concept contemporan notabil a oricarei creatii artitistice, reflexivitatea permite prezentare unei lumi, a unui univers. Opera artitistica, prin natura ei intima dezvaluie substanta umana. Stanley Kubrick, un autor complex si decizional, personalitate extrema, cu optiuni iconoclaste fate de structurile instituonalizate nu putea sa isi frustreze lucrarile de posibilitatea de a prezenta si ilustra mentalul colectiv.Exista teme, directii, incarcaturi energetice si emotionale cu care mentalul colectiv se incarca si isi creeaza printr-un efect matriceal propia dimensiune contemporana.
Descoperim asfel prin intermediul filmelor sale o lume, decriptam un mental colectiv complex si provocator spre analiza lucida, dar si de ce nu, spre atitudini critice si dinamice. Societatea contemporana filmelor lui Stanley Kubrick este uneori stupefianta in evolutia fiintei umane, privita chiar cu sarcasm, nu intodeauna nemeritat, iar autorul nu pregeta sa ne dezvaluie evolutii complexe in care termenii de progres, libertatea, stat au dimensiuni surprinzatoare. Autorul surprinde fiinta umana in situatii critice standardizate de secolul xx: ca si conflictele armate, revine pentru a urmari traseele erotice in situatii delicate fie pentru individ, fie in raport cu morala traditionala, iar in genere Stanley Kubrick urmareste zonele tenebroase ale fiintei umane.
Path of glory ( 1958), Dr Strangelove (1963), Full Metal Jaket (1987), prezinta cu luciditatea paranoia cu care se conjuga absurd fiinta umana in epoca contemporana
in care conflictele armate si distrugerea devin un scop in sine. A doua, din productiile citate reia in centrul subiectului una din problemele capitale ale secolului XX: razboiul nuclear. Stanley Kubrick, prezinta cu sarcasm stupizenia, paranoia, obsesile de care structurile militare si politice, pe masura nivelului ierarhic dau dovada. Complexul dusmanul strategitic, obsesia apocaliptica, eterna tema a purificarii fiintei umane sunt prezentate cu sarcasm, umor, verva, nerv.
In ‘Full Metal Jaket’ toata instructia si educatia de lupta ascund hilare trasaturi ale fiintei umane si care ampreteaza mentalul colectiv. Violenta, tema eternului mascul dominant, lipsa sentimentelor, anularea ratiunii, demonicul care insoteste traseele existentei fiintei umane, viziunea apocaliptica devin tare ale societati moderne care departe de a le elimina dovedeste o energie maxima in maniera in care le cultiva. Varietatea caracterelor, tratate cu o precizie chirurgicala, dezvaluind fracturi psihologice, de la nivel de individ pana la cel de colectivitate, dezvaluie gratuitatea si dezastruoasa traiectorie a unor demersuri a structurilor instutionalizate. Surprinzator, dar aceste obsesii ale mentalului colectiv, departe de a fi decriptate si eliminate de societatea moderna, ele par a fi cultivate. O societate care opereaza cu elemente atat primare cat si hilare, lipsita aparent de elemente de protectie, dar extrem de dotata tehnologic.
Stanley Kubrick nu este un autor comod, departe de sine intentia de aborda teme facile si de a nu surpinde. Eroticul una din temele fundamentale ale fiintei umane este aborda in situatii din cele mai delicate. Ecranizarea romanului lui Nabukov, dezvaluie zonele sensibile si fragile ale mentalului colectiv. Impotriva educatiei sau necenzurat de morala tarditioanala, ceea ce este propiu fiintei umane, intratat incat evident devine o componenta a mentalului colectiv, este modalitatea in care atractia si raporturile dintre estetic si moral se pozitioneaza. Mentalul colectiv
intr-o analiza matriciala cultiva traditional o morala frustranata pentru fiinta umana, intoleranta este propie societatii, iar elementele conservatoare sunt surprinzator adeseori cultivate. Mentalul colectiv nu dispune de solutii, surprinzator, dar evident exista teme si situatii pentru care fiinta umana sau societatea nu poate oferi raspunsuri clare si ferme. Ultimul film realizat: EyesWide Shut, este simptomatic pentru obsesia autorului pentru situatii imposibile.
Reflectarea societatii New-York-eze, dintr-un dintre cele mai inalte nivele, se produce cu o franchete si naturalete nu lipsita de accente critice. Zonele tenebroase in care navigheaza cu obstinatie cuplul modern, incapabil sa-si gasesca linistea sau implinirea sunt surprinse intersectand atat tresee individuale, cat si evadari de grup. Obsesia pacatului primordial, obstinatia placerii, cultivarea ierarhiilor si procedeelor care tin de mitologic sau sacru in societatea moderna pana la deprecierea totala au devenit cotidiene in societatea contemporana. Regurile ce guverneaza societatea sunt departe de a fi cele instutionalizate, ele sunt cele de protectie pentru leederi, in care normele morale sunt de prisos. Firescul crimei, energia elementelor ce compun in sarabanda orgia, lipsa scrupulelor, esecul cuplului, fragilitatea psihicului uman sunt ipostaze ale societatii, in care in contemporanietatea, fiinta umana exista cotidian. Paradoxal, dar mentalul colectiv devine desosebit de malefic, ipocrizia o stare de fapt, demonicul guverneaza atat diurnul cat si nocturnul, viata devine o scena cu elemente de recuzita traditionale.
Traseul personajului interpretat de Tom Cruise, este sinuos, ilustrand obsesia fiintei umane spre necunoscut, surprinzator, printre putini eroi ai autorului cu o anumita volitivitate justitiara, dar natural complet inadecvata in societate. Filmul, o drama rotunda, in cerc, ne lasa, atat pe spectatori, lectori, cat si pe persoanje, intr-o situatie aparent confuza. Asemanator vietii care nu are raspunsuri, nu vom stii nici noi, cum nici persoanjul interpretat de Nicolde Kidaman ceea ce este imaginar sau real, ce este fapt sau imaginatie, de unde vin monstri ce ne populeaza cu sarg psihicul, ce insemana aventura, unde se sfarseste esteticul si incepe decadenta, incapacitatea de implinire a cuplui in zoan conjugala, fragilitatea destinului, abandonul moral, cruzimea ierarhiei sociale. Pornit intr-o proza de Arthur Snizter, ultimul film al lui Kubrick reprezinta o repunere in pagina a pshanalizei freudiste intr-o perioada cand acesta isi pierduse mult din cota stiintifica pe care o avusese in perioada interbelica.
Stanley Kubrick nu este un autor comod, evident cultiva o viziune autoriala critica asupra societatii, dar mai ales fiintei umane. Stilist desavarsit, poate cu o anumita
zgarcenia autoriala de a lasa persoanjele sa-si depaseasca limitele propii conditii umane, evident neconvenabil atat in travaliul artistic cat si in opera, isi are in creatia sa varfuri, dar si evident abordari schematice sau cliseisme. Spartacus, dincolo de abordarea unui subiect apartinand antichitatii romane, este mai putin reusit in planul inaovatiilor artistice filmice. Astazi pare, evident, depasit, lipsit de vizunea asupra lumii pe care alte filme cu subiecte extrase din istorie ne-au oferit-o. Lui Kubrick I-a lipsit exercitiul scrisului, dincolo de meticulozitatea pregatiri unui film, a obsesii perfectiunii pentru toot ceea ce tine de capitolele imagine sau sunet, exista o incapacitate dramaturgica care in cele din urma iti ofera viziune, reflecta lumea sau are o privire interioara mai profunda asupra fiintei umane. Reusitele sale notabile au avut ca punct de pornire opera literara notabila sau au fost precedate de colaborari de anvergura cu scenaristi. Stanley Kubrick facea parte din aceea categorie a autorilor care sunt cei severi judecatori ai propiei opere, cei mai nemilosi critici. Un gen de autor sever cu propia opera, implicit numar productiilor devine mai redus, pregatirea unui film devine laborioasa, autorul evitand situatiile lacunare. Kubrick era evident constient de forta cinematografului de a prezenta societatea, natura umana, implicit mentalul colectiv, in modalitati inedite, in viziuni incomode si decritatoare. Un autor pentru care evident placerea filmarii se observa intodeauna, care nu pregeta sa faca inovatii tehnice pentru a exprima vizual teme, idei, drame. Un stapan al tuturor compartimentelor, un desfasurator de forte pe platou, iar rezultatele ofere o dimensiune asupra societatii si fiintei umane dintre cele mai in consistente.
Stanley Kubrick apartine in mod vadit familei de cineasti britanici si americani: Cassevetes, Scorsese, Wells, Spielberg, Tarantino, cu a caror opere, filmele sale intra fie in consonanta, fie in dialog. Regasim in forta lucrarilor sale buna traditie dramaturgica a filierei literare anglo-saxone. Una din operele sale cele mai implinite, socante, iconoclaste este ‘Portocala mecanica’, film emblematic nu numai pentru cineast, ci si pentru o generatie sau mai mult o dimensiune a contemporanietatii.
‘Portocala Mecanica’, reprezinat o chintesa a reprezentarii artistice, vis-à-vis de decandenta societatii moderne. Un destin de personaj, Alex, un tanar furios ce imbraca haina postmodernitati ajunge firesc intr-un conflict cu o societate care isi cultiva arta, spatiul, mediul, educatia cu inconstienta, cruzimea, iporcrizia unei masinarii de monstri. Filmul are o structura dramatica circulara. Mentalul colectiv pe care-l dezvaluie este socant in asociatii: arta si violenta, agresiune generatiilor, educatie si recluziune, ipocrizia politicului, natura launtrica a raului, energetica distrugerii, incapacitatea sentimentelor, spalarea creierelor. Iata directiei in care societatea isi cultiva traseele. Arareori, o pelicula a zugravit cu atata forta si precizie chirurgicala, poate tipic britanica dimensiunea interioara a unei culturi sau societati. Pornit de la o lucrare literara de suces, filmul o mare izbanda estetica reprezinta abandonul fiintei umane in contemporanietate. O contemporanietate mult mai perversa decat soceiatatea de consum, o contemporanietate cu virtutii si pretentii estetice, fara sanse pentru orice evadare din haosul si demonicul existentei cotidiene. Este filmul traseului uman in conditiile abandonului oricarei morale, este o lume a ideologiei raului, in care valorile sunt complet demonizate. O lume a uniformelor. O lume a filozofiei punk. O privire sarcastic auctoriala asupra viitorilui fiintei umane, prin teme esentiale: scopul artei, educatia, destinul uman. Implinirea stilistica in decandenta umana. Film emblematic pentru un mental colectiv completamente dezumanizat. Poate exista indubitabil un anume schematism, in filmul lui Stanley Kubrick, poate perfectiunea construtiei dramatice devine intr-o oarecare masura mecanica, pentru ca eroul departe de a-si asuma sau incerca depasirea unor limite sau de iesi din mecanica raului pe care societatea a brevetat-o. Forta filmului vine atat din perfectiune a demonstratiei despre destinul implacabil a raului, cat si din, perfidar absolut necesar, implinire a esteticului.
Daca am vrea sa fim critici cu autorul, ar trebui sa remarcam lipsa sperantei la orice nivel, fie uman, estetic, social, si chiar in final al schematismului demostratiei, verva epica ne mai oferind solutii dramaturgice notabile pentru o sumbrul punct de vedere auctorial. Un film al unei societati evoluate, a unei lumi postmoderne, care clieseizeaza cu perversitate atat arta, cat si cotidianul. Mentalul colectiv din ‘Portocala mecanica’ este evident ‘malade’, alterat, lui ii va veni peste ani un raspuns similar, dar poate mai viu si surprinzator uman, cel putin in solutii, din aceiasi cultura, respectiv: ‘Transporting’. Sarpele tinut in sertar ca si animal de casa, demonizarea muzicii lui Beethoven, sexualiatea ultracultivata in reprezentarile artistice, ipocrizia ca si coordonata intrinseca a comunicari familiale-sociale-politice, perfectiunea si energetica raului iata cateva coordonate a unui mental colectiv dignosticat precis si fara menajamente de Kubrick. Poate filmul cultiva uneori un exces stilistic, ar fi putut fi mai concentrat, atractia spre actului filmarii propiu-zise, uneori pare sa-I joace feste autorului. Sunt scevente, putin ami lungi, clare in enunt, dar motivate doar prin ferocitatea violentei, poate a efectului identitati timpului cinematografic cu cel real care creaza impact maxim adeseori.
In consonanta, cu perfectiunea stilistica din ‘Portocala mecanica’ vine o alta pelicula din cariera lui Stanley Kubrick, o ecranizare de succes, reflexie a unei lumi mult mai tenebraose si ascunse: Shining. Aceiasi perfectiune stilistica, dar mult mai elaborata in miscari de aparat. Un film care dezvaluie pierderea cunostintei de sine. Un mental colectiv purtator al pacatelor ancestrale, stapanit de demonic, care ia in stapanirea fiinta umana. Claustarea ca un pariu pierdut din start. Abjectia imaginarului, si ca in alte productii ale sarcasticului autor, presupune o totala absenata, similar ‘Portocalei, a divinitatii. O umanitate bolnava privita distant si cu minutie. Exista iarasi in film lungimi, parcurgerea spatiilor, eternele coridoare, timpul real care este parca preferat celui cinematografic, spectaorul este purtat in tenebroasa lume a hotelului in care alaturi de fantome exista o banala familie asupra careia halucianantul isi pune stapanire. In situatii conflictuale, sot si sotie, argumentele oferite, la ceea ce se face apel, sunt cliseele reusitei sociale tipicei societatii americane de consum din perioada postbelica. O privire sarcastica a autorului, asupra unei dimensiuni umane extrem de fragila, chair si atunci cand personajul este interpretat de Jack Nicholson. Filmului lui Kubrick, este procesul maladivitati prin demonizare, prin statutul de caz, singulariatea capata caracter de reprezentare, devenind simptomatica pentru o lume purtataore de tenebre si abandonata raului. Un univers in care copilariei ii revin privirea lucida si eroica, ceea ce motiveaza la desperare viata in conditiile abandonului complet a divinitatii.
Daca in alte pelicule mentalul colectiv era decriptat urmare unei reflexivitati a societatii, a unor structuri instutionalizate, a evolutiei unor fenomene sau teme fundamentale, ca de exemplu: arta sau educatia, eroticul sau agresiunea armata, aici in ‘Shining’ asistam la o dezvaluire a unui imaginar colectiv extrem de tenebros, insinuant, care pune stapanire pe individ.
Mentalul colectiv nu este doar unul cu conotatii sociale, civice, analizat la randui critic, ci capata in filmele lui Kubrick si conoatii pshicice. Sunt zone mult mai dificile supuse introspectie, in care fiintei umane ii scapa controlul atat propia persoana, cat si natura problematicii. Prin ‘Shining’, Kubrick se va invecina cu Linch din ‘Catifeau Albastra’ sau Hitchook din ‘Psiho’.
Stanley Kubrick este unul din autorii celebri prin non-repetivitatea de care a dat dovada. In discursul sau filmic exista diferite lucrari care sau impus vizonar in genul sau stilistica in care au fost abordate. Una din productiile sale care
se detaseaza este ‘2001 – Odiseea spatiala’. Opera emblematica, din genul dificil, al science-fiction, care dezvaluie teme majore ale mentalului colectiv. Umanitaea in fata unor demersuri notabile, parcurgerea spatiului, obsesia descoperii necunoscutului, aventura cosmica, tema mitologica majora in orice cultura, dar in coordonate ale fiintei umane in viitor: conflictul cu masina-computerul.
Opera simfonica, cu situatii limita, cu inovatii tehnice, dar altele regasite in planul scenografic, cu secvente cinematografice memorabile in planul cunoasterii si evolutiei insasi a speciei umane, ca trasnformarea in spatiul a osului-arma in naveta cosmica, cu momente care ilustreza obsesia launtrica spre sacrul din splendida intalnire a maimutelor cu monolitul plonjat pe planeta. Filmul dialogheaza in interogatii de prim nivel filozofic: Diviniatea, capaciatea explorarii, notiunile de spatiu-timp cu conotatii, atat pur fizice, cat si filozofice sunt abordate vizual din traiectul navetei cosmice. Kubrick va deveni un autor din care se vor inspira ulterior cinesti ca: Spielberg, Lucas, etc. Remarcabil sunt de acesta data schimbate insasi notiunile de spatiu-timp cinematografic. Monolitul care circula ca si obiect-simbol, expresia demersul ancestral uman spre piatra filozofala, devine expresia vizuala a reflexiei unor teme prime ale mentalului colectiv.
Bogatia vizuala a acestui film, similara, dar la alte niveluri de expresie plastica si simbolistica, celei din ‘Shining’, sau din ‘Portocala Mecanica’, devine o demonstratie fortei artei cinematogarfice, dezvaluite indubitabil de Kubrick, de posibilitatile de reflecta teme majore ale mentalui colectiv, de a aborda teem care aparent tine doar de filozofie sau tehnologie. Exista in ‘Odiseea Spatiala’, fenomene, specifice existentei cosmice, pe masura ce se instaureaza conflictul fiinta umana-computer, el desfasoara asemanator celui din zona evolutiie fiinta umana-maimuta, pe masura derularii, un partener il distruge pe celalalt, un transfer spiritual se produce treptat.
Filmele lui Kubrick, in buna traditie a filonului artistic anglo-saxonau un anumit specific al reprezentarii si dezvaluirii fiintei uamne. O privire intodeauna analitica, critica, meticuloasa, reflexiva. Descoperind fiinta umana, procesul viizonarii sau lecturarii cu trasaturi care compun mentalul colectiv in viziunea artistului. O suma de indicii, date, trasaturi pe care indeobste le regasim individual, dintr-o data multiplicate definesc in modul cel mai firesc, propiu si launtric, fiinta umana.
De la concepte majore redescoperite din nefericire cu tristete de fiinta umana in contemporanieta: paranoia politicului, disolutia solutiilor armate, incapacitatea
conjugarilor eroticului cu moralul, fragilitatea atat a fintei umane, fie in singular, fie in cuplu. Se remarca in productiile lui Kubrick absenta divinitatii, existenta individului este abandonata solutiile i se cer individului persoanl, dar din pacate, in chip launtric fiintei umane ii este extrem de propiu violenta, agresiunea, cultivare limbajelor cliseizate, spiritul gregar.
Viziunea lui Kubrick, atat in film, cat si in conceptie se remarca prin complexitate. Fie in dimensiunea filozofica, cum este ceea din ‘Odiseea Spatiala’, extrem de complexa, care dialogheaza cu notiuni fundamentale ca spatiu-timp, cunoastere, arborele vietii, piatra filozofala, fie in dimensiunea structurata a contemporanietatii cu care dialogheaza filmele sale. Regasim o societate in modernitate si implicit un mental colectiv, complex, plin de traume, care opereaza cu elemente sofisticate, care cultiva obsesional violenta. Mentalul colectiv opereaza intr-un univers, cu precadere tehnologic. O lume in care se va instaura conflictul individ-computer, o societate care isi cultiva educational sau cu ferocitate violenta. In fapt, violenta, fie ca este intru-un mediu foarte propiu, cel armat (Full Metal Jaket), fie intr-o societate dezvoltata cum este cea post-moderna (Portocala Mecanica), fie vine din elementele launtrice ale fiintei umane (Shining). Paradoxal, dar aceasta lume este deosebit de inzestrata intelectual, material, tehnologic. Dispune de un sistem legislativ (Dr Strangelove) deosebit de dotat si aplicat, dar evident, spre zadarnice, destinat in perfectiune distrugerii.
Viziunea autoriala alui Kubrick, nu este prea optimista, meditativa, , dar si uneori sumbra. Energetica mentalului colectiv, nu este prea fericita sau disponibila in solutii. Cultivarea demonicului, viziunile apocaliptice, totalitarismul ideologic,
evadarea in erotic sunt stadii cu care mentalul colectiv se conjuga.
Indubitabil fara o multiplicare planurilor reprezentarii ar fi fost imposibil sa descoperim un mental colectiv. Cinematograful traditional hollywoodian, a cultivat stereotipia, Kubrick, se pozitioneaza si temporal si artistic aparte, personalitate marcanta nu isi gaseste locul nici alaturi de tineri furiosi englezi cu care se intersecteaza si fata de care pozitia iclonoclasta il apropie.
Viziunea sa asupra mentalului colectiv este complet incomoda. Sarcastica, critica, lipsita de solutii, viziunea cineastului este complet lipsita de rezolvari sau iesiri. Indubitabil este si un schematism dramatic, poate perosnajele filmelor lui Kubrick ar fi de dorit sa dovedeasca tenative de a-si depasi limitele. Kubrick este extrem de lucid. Momentele sale de forta sunt exploatare unor situatii le maximun. Exista si o satuare a unor momente cinematografice. Cultivarea violentei pana la exasperare, dilatarea timpului, vezi ‘Odiseea Spatiala….’, mecanicismul si meticulozitatea dezvaluita de mecanimele paranoiei actiunii militatre si politice ofera enuntului artistic o credibilitate maxima.
Pentru mentalul colectiv, a-l regasi in creatia filmica, presupune un demers special si constient al constructiei artistice interioare a productie cinematografice. Asfel opera cinematografica se alatura celor cu capacitate refleziva notabila asupra fiintei umane. Ceea ce ar necesita pagini intregi de explicatii intr-o opera literara sau filozofica, este surprins intr-o exprimare vizuala, care in formele ei cele mai performente, asemeni muzicii, se conjuga cu inefabilul. Cum am putea aprecia reflexele aventurii cunosterii pe care ni le ofera universul vizual al ‘Odiseii Spatiale…’. Motivatia dramaturgica reala este indubitabila, existenta unui mental colectiv ancestral, predispus spre explorarile cosmice, spre cunoastere, spre aventura cosmica chiar cu riscuri majore pentru fiinta umana. Odiseea Spatiala…ofera limbajului cinematografic posibilitati multiple de a-si motiva dicursul. Teme majore si fundamentale fiintei umane, care tin de relatia naturala intrinseca a mentalului colectiv cu sacrul-cognitivul-cosmosul se subjuga unui demers vizual complex. Odiseea reia in epica si demers obsesiile evolutiile civilizatiei umane din timpurile primordiale. Mentalul colectiv, reia obsesional temele primordiale.
Evident constructia vizuala a operei cinematografice capata accente speciale in situatii propii.
‘Portocala mecanica’ situata intr-un univers postmodern, reflecta un mental colectiv tipic pentru
un univers ultarmanipulant pentru individ. O societate a creierelor spalate, instaurarii violentei ca
valoare majora. O lume a decadentei ilustrata implicit printr-o abundenta vizuala, printr-o
saturatie a procedeelor, paradoxal, dar individului nu ii sunt oferite solutiile propii. O lume
sofisticata, alterata profund, reflecta un mental colectiv implacabil, cu o evolutie distructiva
pentru fiinta umana.
Demersul artistic al lui Kubrick, reflecta indubitabil contemporanietatea care ia intersectat existenta. O lume a secolului XX care a cultivat totalitarismul ideologic, care si-a confirmat posibilitatea confructarii cu masina-computer, care exista intr-un univers abandonat parca de divinitate. Mentalul-colectiv ne va oferi continuu surprize pare sa spuna filmele lui Kubrick. Dar nu intodeauna comode.
ELEMENTE SPECIFICE ALE LIMBAJULUI CINEMATOGRAFIC DEZVOLTATE DE
STANLEY KUBRICK
Stanley Kubrick a fost un autor de cinema notabil, complex, a carui filme au transmis o viziune autoriala plina de forta si substanta. Educatia tipic anglo-saxona, spiritul sau vizionar, specificul unor proiecte au condus in cele din urma la cateva reusite care au amprenat istoria celei de a saptea arta.
Stanley Kubrick apartine familiei anglo-saxone casre reusneste cineasti de marca: Ford, Cassavettes, Coppola, Scorsese, Stone, Spielberg. Altii, contemporani noua Lynch, Tarantino, Lyne il recunosc forta si specificul. Teme comune abordate cum sunt cele ale violentei, forta eroticului, ipocrizia conventiilor sociale, privirea franca si directa, bogatia imagistica sunt comune.
Una din primele trasaturi ale limbajului cinematografic oferite de filmele lui Kubrick ar fi complexitatea cadrului cinematografic. Daca in primele filme realizate cand forma vizuala bazata pe o missanscena traditional spiritului Hollywoodian, avea dincolo de performante si vadit accente academice, dar care constituiau valori, apoi de la ‘Dr Strangelove…’ incolo ne aflam in fata unor reusite in care complexiatea realizarii cadrului cinematografic ofera filmului valente multiple: reflexivitatea, bogatia vizuala, elemnte informatioanle conexe, etc. ‘Odiseea spatiala 2001’, ‘Portocala Mecanica’, ‘Shining’, ‘Full Metal Jacket’ sunt filme in care camera uzual are miscari complexe, asistam la variati ale planurilor, sconografia este aproape excesiva, iar cadrul este subjugat limbajului auctorial pana la a schimba dimensiunile unor notiuni fundamentale de spatiu-timp.
Este o caracteristica plastica notabila a filmelor lui Kubrick, care poarta o amprenta a ‘indesirii’ cadrului, concept reflectat ulterior in civilizatia audio-vizuala in cele mai recente si de impact tipuri de la cel al video-clip-ului la cel al stirilor. Cadrul cinematografic la Kubrick ‘dospeste’ de elemente plastice-vizuale-semantice.
Kubrick nu este un autor care sa aiba probleme cu interpretarea, directia sa scenica este precisa. Daca in primele productii, influente ale unei maniere traditionale se resimte, apoi elementele interpretative sunt net decantate, jocul evident mai complex subordonat directii dramaturgice si cu o amprenta filmica notabila. Expresia la Kubrick este directa. Enuntul artistic,indiferent de complexitatea sau substanta sa are o caracteristica a directivitatii. Complexitaea survine din ineditul si vizonarismul auctorial, din un anume simfonism al imaginii pe care ni-l ofera vezi Odiseea sau Protocal Mecanica. Dar in genere filemle sale nu treneaza, nu se rispipesc in repetari inutile, dezvolta o cursivitate fluida a discursului cinematografic.
Productiile lui Kubrick se caracterizeaza printr-o bogatie imagistica. Arareori am putea spune ca descoperim un cadru cinematografic mai arid. Cand se intampla. Ne aflam in fata unei compozitii mai speciale, in care desenul interior al cadrului are evidente valente plastice. Autor iconoclast, dificil pentru producatori, extrem de autoritar pe platou Kubrick si-a elaborat cu multa grija cadrul si continutul acestuia. Nu putem sa nu citam scenografia speciala, inca vie si deloc perimata din ‘Odisea Spatiala 2001’, compozitia pe mai multe axe, ignorarea gravitatiei fenomen specific cosmosului si care implicit ofera o alta dimensiune scenografica. Kubrick, in acest caz, reconstituie pe platou cosmosului, o plastica speciala, lungimi ale cadrului diferite, o simfonie imagistica, o imagine in consonanta cu fiinta umana, de la fenomene de solitudine, la cele ale cunoasterii, la transcedenta fiintei umane asupra spatiului. In ‘Portocala Mecanica’ asistam la o bogatie imagistica existenta in planul scenografic al unei societatii postmoderne. Reflexe ale elementelor simbolistice intrate in istoria artei sau filozofiei. In ‘Eyes Wide Shut’ descoperim societatea new-yorkeze in comtemporanietate. O minutie a cadrului, un discurs incarcat asisderi vizaul de o multitudine a planurilor, fie ca filmeaza in intarioare diferite ca medii sociale, fie in exterioare, din natura sau citadin. Lumea tenebraosa din Shining nu ar fi putut fi descoperita fara o bogatie vizuala a decorului, a universului pe care-l ascunde un motel cu o poveste speciala. Plastica excesiva, miscari complexe de camera pe steady-cam care descopera din unghiul subiectiv al caracterelor interioare care isi schimba relatia cu cei implicati in drama. In ‘Full Metal Jacket’ exista o decantare ‘aproape cazona a cadrului’, dar care evolueaza apocaliptic in perioada a doua a filmului, cand descoperim un univers uman in conflictualitate evoluan sfidator la adresa civilizatiei umane.
In ‘Dr Strangelowe’ asistam la reflexivitate multipla cu valente critice si chiar sarcastice la adresa civilizatiei umane si castei militare, centrandu-se subiectul pe obsesile fataliste ale structurilor contemporane. Sala de sedinte in care se decide sau rezolva o situatie globale este oraganizata pe o structura circulara in fata unui imens ecran unde informatia militara se amesteca cu cea meteorologica, cu raporturi politice globlale sau comunicate politice hilare. Aproape nu exista film in care inventia epica sau scenagrafica sa nu fie prezenta, devenind un alt element-ampremta ce poate fi notabil analizat.
La Stanley Kubrick ne aflam in fata unui fenomen specific cinematografului contemporan, cel al hibridizarii genurilor. Nu exista genuri pure. Filmele sale, chiar si atunci cand apartin precis unui domeniu stilistic: horoor, science-fiction drama, comedie; autorul in peliculele sale nu ezita sa importe stiluri, genuri, modalitati din alte campuri stilisitce. Exista o directie stilistica principala excelent controlata, dar si amprente si dezvoltari vizaul-audio din zone conexe. Amestecul de umor negru cu drama , de tensiune a actiuni cu cel de persuasiune a caracterelor, de cele ale dramei cu infiltrari din comedie sunt fenomene specifice cinematografului lui Kubrick. Elementele comice si sarcastice din ‘Full Metal Jacket’ sunt atent filtrate de elemente dramatice tratate auster si nu lipsit de intelegere fata de substanta umana. In Portocala Mecanica sunt citate o avanlasa de stiluri pe care un subiect si un discurs postmodern este normal se relationeze.
Kubrick, dincolo de o complexitate notabila a compozitiei cultiva o directivitate discursului cinematografic. Valente plastice si compozitionale ale cadrului ar sugera un discurs sofisticat si complicat. Departe de autor asa ceva. Buna traditie a dramei, fie din proza, fie din film sau teatru, anglo-saxone isi spune cuvantul. Discursul auctorial sau curgerea operei, a naratiunii sunt clare, precise, directe. Nu exista dualitati decat in planul reprentarii, naratiunea are caracteristici matematice, ecranul cinematografic pare a fi o tabla de sah. Elementele canonice sunt perfect articulata si stapanite. Poate exista uneori o primejdie a manierismului, a elementelor academice instutionalizate sa sufoce sau asalteze discursul cinematografic.
Un fenomen interesant, consecinta a bogatiei imagistice este cel de saturare a cadrului. Cadrul cinematografic poseda o bogatie informationala si semantica specifica, propie marilor autori stapani pe un discurs arborescent. Un fenomen al evolutiie elementelor vizual-auditive contemporane, care reflecta capacitatile de expresie a limbajului filmic.
Am mai amintit anterior de o caracteristica simfonica discursului filmic la Kubrick. Odiseea Spatial 2001, Portocola mecanica, Shining sunt pelicule in care elementele vizuale ale cadrului evolueaza dupa o compozitie muzicala. Inceputul filmului in Shining, tenebrele culoarelor motelului, avalansa violentei din ‘Portocala Mecanica’, reflecatarea procesului pseudo-educational-in fapt spalare a creierelor, traseul navetei spatiale, descoperirea cosmosului, transcendenta spatiului toate aceste momente sunt posibile datorita unui limbaj vizual plastic extrem de arborescent in compozitie si orchestrat parca simfonic.
Anumite rezolvari din filmele sale: cum ar fi traiectul osul-arma care se dezvolta in naveta spatiala, din inceputul Odiseea Spatiala, traseul monolitului si aparitiile sale inedite din acelasi film, evolutia elementului muzical din Portocala Mecanica, a amintirii din Eyes Wide Shut, toate acestea ne ofera sau impun, ca si cheie autoriala o prezenta a metaforei incluse dramei. Fara a fi exterioara sau independa, ea este asumata, devenind parte componemta a limbajului audiovizual. Lumea vizuala a filmelor lui Kubrick, absoarbe procedeul si-l topeste in textura imaginii.
Notabil, ca acesta se produce in conditiile unui specific filmic cultivat si nu a unei teatralitati posibile.
Limbajul cinematogrfaic cultivat de Stanley Kubrick nu este un simplu decupaj al unei actiuni epice precise. Ceea ce este notabil, ca apar dezvoltarii stilistice si bogatia imagistica nu este gratuita, iar fenomenul de saturare a cadrului, ofera posibilitati de reflexivitate si referentiabiliatte in spatiul culturii notabile.
Cinema lui Kubrick este prin excelenta referential si reflexiv. Fie ca se refera la momente din istoria culturii sau fiintei umane, fie ca se refera la sistemene globale ale politicului sau comunicari, la temele educatioanle ale cilivilizatiei umane, la istoria prin felul ei propiu. Ideologia ultracultivata absurd de civilizatia umana este in permanta privita sarcastic. Elementul compozitional al cadrului cinematografic, datorita unui viziuni care se aplica de la interpret, pana la rezolvarii scenografice sau cele ce vin zona costumului sunt reflexive prin excelenta. Limbajul cinematografic nu este o simpla inregistarea mecanica, natural spectaculoasa a universului subietului.
Ceea ce este notabil si tine de caracteristicile moderne si contemporane ale limbajului vizual este o pozitionare difuza a autorului. Implinirea epica, valentele perfect echilibrate ale discursului simfonic au facut ca prezenta sa nu fie concurenta dramei sau operei, ci asemeni unui dirijor care din umbra care isi dirijeaza orchestra toate elementel pe care le impune-inoveaza-aduce dramei apartin congruent acesteia. Periaodele mari de travaliu sunt perfect motivate.
Perioade lungi si dificile de productie isi gasesc rezolvari fericite.
Perfectiunea stilului ar fi una din caracteristicile academice ale cinematografului lui Kubrick,. Rezolvari de filmare, inovatii scenografice, minutiozitatea editarii, acuratetea folosirii sunetului sunt prin excelenta cateva date ale unui perfectionsim in care nimic nu scapa controlului autorial.
Persiuasiunea caracterelor, iata o caracteristica notabila a limbajului cinematografic cultivat de Kubrick. O caracteristica izvorata din felul in care sunt conduse interpretarile, din ceea ce poarta ele ampreatand cadrul cinematografic.
A analiza un limbaj cinematografic notabil implinit stilistic inseamna de a descoperi date stilistice, inedite si motivate. Ceea este notabil la Kubrick asemeni autorilor majori, este pivirea spre fiinta umana. O privire lipsita de maniheism, de a prezenta in alb si negru, ci tocmai de a reflecta natura umana asisderi prin valorile cucerite , dar mai ales prin tarele, maladivul, raul care amprentat-o. Impotriva unor obsinuinte ne-am astepta la un fenomen de respingere a caracterelor atat de dificil si ciudat definite. Performante actoricesti, in care indubitabil meritul conducerii scenice nu-I poate fi refuzat lui Kubrick ne ofera ne ofera in conditiile meandranitatiii limbajului cinematografic interpretari notabile, care cu persuasiune ne cuceresc. Este o privire lipsita de schematism asupra fiinteii umane, o privire lucida, inteleapta, profunda, lipsita de echivoc, dar fair-play chiar si atunic cand limitele critice sunt depasite permanent.
Complexitatea editarii, a montajului este o alta caracteristica pe care limbajul cinematografic al lui Kubrick pare sa o dezvaluie. Datorita mis-en-scenei complexe, a miscarilor de aparat in permannta dublu-motivat, a scenografiei complex reflexive se produce un fenomen de sofisticare a editari, in care racordurile opereaza complex, in care se fac treceri ultraspectaculaose de elemente, vezi osul-arma transformat in naveta spatial, montajul pe muzica din Portocala Mecanica, functia detaliului din Full Metal Jacket sau se obtin fluidizari al imaginii filmice ca in Eyes Wide Shut. Elementele editarii sont aparent sofisticate, ele apartin natural dramei, apar in diferite decupaje si se subjuga limbajului filmic.
Decriptand si supanadu-l unui proces analitic, limbajul cinematografic al lui Kubrick prin modernitatea, vigoare si implinirea discursului se supune unui proces deosebit de reflexiv, dezvaluind fatete, teme, modalitati de abordare inedite. Asfel putem concluziona ca ne aflam in fata unui limbaj cinematografic sofisticat prin excelenta, un limbaj cinematografic amprentat si care dezvolta o coordonata tehnologica. Remarcam manevrabilitatea simbolistica, congruenta acestuia cu forul interior fiintei umane, valori plastice in permanenta cultivate, mis-en-scena complexa, background exausiv si nu in ultimul rnad acuratea reusitelor sonore.
Stilul filmic a lui Kubrick este prin excelenta sofisticat. Deloc simplist, cultivand valori si tehnici contemporane dintre cele mai recente, autorul obtine acest efect consecinta unor date propii, datorita unor combinatii de decupaj si mis-en-scena, performantelor reflexive notabile, complexitatii miscarilor de aparat, dimensiunii filozofice a discursului cinematografic, abundentei imagistice se produce o amprenta sofisticat a cadrului, indubital constient cultivata de autor.
Limbajul cinematografic prin teme si procedee capata o tenta sofisticata, speciifca lumi postmodene in care existam.
Lumea filmelor lui Stanley Kubrick are indubitabil si o amprenta tehnologica.
Atat prin stil, cat si prin mijloace, dar prin teme si subiecte abordate, prin universul auctorial, ne aflam in fata unui limbaj cinematografic caruia daca incercam sa-I descifram o specificitate, aceasta devine si una tehnologica. Daca cinema-ul ofera tribut tehnologiei de care este dificil a se disulutiona, Kubrick opereaza constient cu elementul tehnologic, neferindu-se de el, neevitand sa-l cultive pentru a creste performantele vizuale, imagistica inedita, iesita din cotidian, fara neaparat valente pur realiste. Nu putem desparti de tehnologie, verva stilistica a lui Kubrick, maniera in care isi orchestreaza vizual cadrul cinematografic.
Exista la Kubrick o manevrabilitate a simbolisticii. Portocala mecanica, cultiva fie ca citat, fie ce element in sine notiunea de simbol. De la sarpele ascuns in sertar, de la multiplele reprezenatri erotice, de la costumatia cu vadit influente teatralo-bulevardiere, elementele simbolistice sunt circulate in interiorul dramei. Ele poseda o manevrabilitate notabila si implicit remarcabila. In Odiseea spatiala, notiunea de arma evolueaza strabatand civilizatie, circuland de la lumea obiectuala la ceea
existentiala chiar daca la finele acestui drum se personifica in adversar, intrupat de elementul tehnologic computer. In Eyes Wide Shut, se produce o circulatie si transfer al notiunilor si elemnetelor pshice de amintire, venind dintr-o zona psihanalitica. Flash-back-ul dialogheza cu prezentul si este inclus in procesul dramei. Fiinta uman isi descopera fragilitati impresioanante.
Filmele lui Kubrick nu sunt, cum am mentionat nu sunt simple insiruiri epici. Dincolo de viziunea autoriala incomoda, de sofisticatul stil sau amprenta tehnologica, de reflexivitatea cultivata in permanenta, ne regasim in fata unui limbaj cinematografci care cultiva prin excelenta planurile reprezentarii printr-un efect de multiplicare pe masura ce elementel semantice opereaza din zona narativa spre cea viziunii autoriale. De la simple naratiuni se ajunge a se dialoga cu mentalul colectiv, a descoperii problematicii contemporane majore in criza, cum sunt educatia sau eroticul, a reflecta asupra singularitatii ca un dat in sine al fiintei umane ca in Eyes Wide Shut, dar si asupra omniprezentei raului fie ca vine dintr-o zona de tenebre asemani Shining, fie ca survine structura nativa a societati ultraperfectioante, de genul Full Metal Jacket. Planurile epici simple se amesteca cu cel ale reprenzentarilor major filozofice, fapt permis datorita tocmai unui limbaj orchestrat simfonic, in care observam o manevrabiliatea a simbolurilor o libera circulatie a temelor, dar si un background prin excelenta exausiv.
Filmele lui Kubrick cultiva prin excelenta valori plastice vadite. O simpla trecere in revista ne permite sa facem rapid cateva apreicieri. De la primele productii in alb-negru cu o compozitie perfect eleborata, un ecleraj impecabil, traiectul sau artistic intra apoi in universul culorii unde desfasurarile sunt mult mai prezente. Shining opereaza cu un univers plastic ce tine atat de nocturn, cat si de diurn, atat de o zona a reprezentarii sociale-conventioanle, cat si de una a tenbrelor fiintei umane, in care elemntul circulatoriu survine din o zona cu puternic accente in fiinta umana, conflictul dintre bine si rau. In Odiseea… valorile plastice, apartin si survin inovator spatiului cosmic. In Portocala Mecanica, discursul plastic are in mod vadit accente plastice postmoderne, o imagenerie vizuala este in permenta reflexionata, de la interiorul unui bar, pana la interioarele indivizilor, fie ca vin din straturile cele mai uzuale , pana la cele ale persoanleor cel mai vizionare.
Spatiul lui Full Metal Jaket, fie ca este cel al instructiei, fie cel al conflictualitatii, respecta evident niste reguli ale jocului pentru o lume obiectuala unde fiinta umana devine un simplu element de puzzle.
Mis-en-scena utilizata de maestru este evident una complexa. Miscari de aparat, traiectorii inedite, compozitional notabil, aparatul se afla intre interpret si actiune, este continut in cadru, un decupaj in permanenta motivat, bacgkground dens si bogat reflexiv sunt cate date care isi pun amprenta asupra stilului maestrului. Uneori Kubrick foloseste obiective speciale, ecleraje vadit aplicate si singulare,
In filmarile speciale din Odiseea, reuseste miraculos sa redeea extrem de credibil zona cosmosului de la cea a nesfarsitelor spatii derulate in unitati temporale care scapa controlului, pana la cele apartinand zonelor ce tin de teoria relativitatii, starbatute cu viteze comparabile cu cea lumii. Se produc transferuri ale fiintei umane in timp si spatiu, contacte intre civilizatii la nival de semn, viziune, univers.
Exista o caracteristcia din aceea zona contemporana a valorilor descoperite in filmele lui Kubrick. Congruenta limbajului cinematografic, cu cea a interpretilor, a fiintei umane urmarite de aparatul de filmat. De la specificul tenebros pe care-l poarta Shining, la sarcasmul si ironia din Starngelove, de la suprapunerea plastica a spatiului cosmic cu solititudinea fiintei umane, de la verva si vivavcitatea plastica similara energiei interpretului in Portocala Mecanica, de la rafinamentul mis-en-scene la delicatele si fragilele demersuri ale interpretilor in Eyes Wide Shut nu este decat un pas si nu putem sa nu remarcam o stilistica cinematografica care se conjuga extrem de atent, cu ceea ce personajele poarta. Elementele delimbaj cinematogarfic pur: decupajul, eclerajul, mis-en-scena, se compun pentru a se subjuga dramei.
Kubrick a fost un cunoscut perfectionist. A fost unul din acei autori care nu pregeta cu nimic pentru a-si desavarsi performantele artistice ale filmelor sale. Asfel unele domenii poarta amprenta virtuozitatii sale. Unul din acestea este si cel al sunetului, asupra caruia maestru a insisitat in mod notabil. Percutia elementelor sonore, mefizica urmarita in ‘Odiseea spatial’, citatul reflexiv din ‘Portocala Mecanica’, unde devine subiect al dramei, forta sonora din ‘Full Metal Jacket’,
conjugarea cu o stilistica simfonica a imaginii, dar care face apel la zonele cele mai obscurse ca in Eyes Wide Shut. Elemnetele sonore se conjuga cu celel ale editari dezvaluind statura excesiv preocupata spre perfectiune a autorului.
Lumea in care traim se oragnizeaza, ca si spatiul scenografic, pe directii multiple.
Adancimea cadrului ne ofera asemeni, spatiului real, spre analiza un element deloc de neglijat background-ul. Cu o tenta de reflexivitate, acesta este indeoste amprentat, generand ceea ce am denumit anterior: saturarea cadrului. La Kubrick asistam la background exausiv. Referile pot incepe cu ‘Dr Strangelove…’ unde mediul cazon sau de comanda este ultraironizat. In Portocola Mecanica, descoperim un spatiu excesiv erotizat, subjugat violentei aflata in consonanta cu evolutia ultratehnologica a societatii. Elementele supuse reflexiei sunt multiple: de la felul cum ne raportam, la valori ultarconsacrate, la abundenta excesiva a eroticului in cotidian sau a cliseismul structurilor politice pana la metodele educationale sau omniprezenta maladiva a raului. In Eyes Wide Shut descoperim o zona de la cele mai inalte niveluri ale societatii new-york-eze. Rafinament si persuasiune, dar si degradare morala alaturi de organizari oculte. In Full Metal Jacket, descoperim in abundenta cadrului, apocalipsa unei societati in care crima si elementul de executie este absolut necesar si adevenit instutionalizat.
Putem concluziona ca la o prima analiza a limbajului filmic, descoperim in filmele lui Stanley Kubrick cateva date care la o rapida inventariere sunt urmatoarele: bogatia imagistica, hibridizarea genurilor, directivitatea enuntului si complexitatea compozitiei, saturarea cadrului, metafora inclusa, reflexivitate/referentivitate, abundenta informatiei, perisasiunea caracterelor, complexitatea cadrului, limbaj sofisticat, amprenta tehnologica, manevrabilitatea simbolistica, multitudinea planurilor, congruenta limbajului filmic cu cea a fiintei umane, valori plastice, mis-en-scena complexa, performantele sonorului, dar background exausiv.
SPRE O POETICA A INDIVIDUALULUI
Stanley Kubrick a existat ca si artist, cu o predispozitie inanscuta spre perfectiune. Evident, filmul, limbajul audio-vizual il incanta, implinea, desavarsea. A fost un artist care evident si-a propus sa innoiasca, depaseasca limbajul propiu muncii sale.
Uneori observam in filmele sale, paradoxal, daca ne permitem, limite, fie datorita unui cliseism, fie datorita, parca incapacitatii limbajului de a se subjuga mintii.
Ne vom intreba de ce oare?….Oar e i-a lipsit vana scenaristului, oare mintea sa vizonar-sarcastica-intuitiv nu isi gaseasa implinire in limbajul audio-vizual pe care cu obstinatie nu a pregetat a-l perfectioana. Oare o anumita dimensiune vizionaristic creatoare a fost incatusata de limitele exprimari tehnice pe care nu a evitat a le inova?…Oare, dincolo de limite, nu putem sa nu remarcam evident o personalitate a reusitei. O amprenta propie a artistului?..Indubitabil ca da, Stanley Kubrik a fost mai mult decat un autor al unor filme, el a fost un creator inversunat al unei dimensiuni umane.
Putem oare vorbi in final legat de creatia sa de o anumita poetica. Credem ca da. Exista o anumita relatie intre cantitatea de dimensiune ideatica pe care o contine opera sa in straturile superioare si modalitatiele de expresie filmica, in felul in care se dezvolta si exista independent limbajul audio-vizual, asfel incat decriptam o notabila poetica. Opera sa, implinita in film, asezata pe baze dramaturgice, contine, un netagaduit simt artistic in dezvaluirea fiintei umane in starturile cele mai profunde.
Spre deosebire de alte forme de expresie artistica, filmul care,a semeni teatrului are o notabila componenta dramaturgica se bazeaza si operea in marea majoritate cazurilor pe personaje. Nu opereaza cu colectivitati. Indiviulitatile, actanti sunt cei care sunt motorul dramei. Elementel viziunii actoriale se modeleaza si supun atentiei prin felul in care se cosntituie in caractere. Viziunea sa, a lui Kubrick, vadit iconoclasta-intuitiv-vizionara isi gaseste expresi si implinirea cea mai deplina.
Kubrick a fost atent la coordonatele mentalului colectiv, la zonele cele mai tenebraose, la conxiunile cu patologiculul, la o surprindere vadit motivata a fiintei umane. A reuist sa ne prezinte fiinta umana in cele mai frustante si critice momente, in cele mai dificile si diabolice trasee, cu aspiratile cele mai socante, dar si patrunzatoare, de la launtrica necesitate spre descoaprirea unor lumi, discursul filozofic, de la tentativele malefice sau maladive, pana la cele mai energetice momente sau situatiile, asisideri mai conflicutuale.
Limbajul audio-vizual, fie in mis-en scena, vadit si perpetuu elaborata, fie in tehnici sau intr-un stil simfonic se conjuga cu acesta dimensiune actoriala a autorului care isi propune sa reflecte, prezinte, surpinde finta umana in situale cele mai imposibile, difiicile si chiar cutremuroatare.
Exista un proces de constructie artistica pe care si etapizat il putem decripta si prezenta. Iata primul traseul care se dezvaluie: viziunea asupra destinului si evolutii caracterelor, reflectarea complexa a acestora in limbajul audio-vizual, evolutia limbajului congruent cu ceea a caracterelor, fenomenul de hranire reciproc-energetic-artistica a planurilor, capacitatea de comunicare a limbajului cinematografic a dezideratelor caracterelor si in final expresia vizionara a limbajului cinematografic.
Sa incercam sa parcurgem in scurte descrieri, indraznim sa credem interesante, fiecare etapa. Vom descoperi un anumit stil, o poetica de a de a se exprima a limbajului cinematografic la Stanley Kubrick. Saturatia in exprimare, congruenta stilurilor, dimensiunea filozofico asupra lumii si fiintei umane, background-ul multiplu, permanenta reflexivitate fac din etapele de mai sus trasee artistice
notabile si pertinente.
Evolutia cararcterelor este vadit la Kubrick supusa viziunii sale actoriale. Tot ceea ce este sarcastic, iconoclast, ironic, surprinzator, inedit, cu o vadita predispozitie spre esentializare il regasim in constructia caracterelor. Personajele poseda o forta, o energetica a actiunii, o capacitate de a se plia pe bogatia epica sau traseeului actorial oferit. Ele sunt implinite, poarta ‘voit’ sau inconstient un destin care dialogheaza cu tragicul, care urmeaza un traseu potrivit unei viziuni cu conotatii profund filozofice a autorului. Kubrick.isi dimensioneaza caracterele potrivit dimensiuni si viziuni sale asupra lumii. Privirea sa vadit iconoclasta asupra lumi se ampreteanza si asupra personajelor iar aproi intr-un proces legtim si natural asupra limbajului si operei. Ceea ce este interesant forma nemaniheica de constructie a caracterelor
…..................................................
evolutia obiectului in cadru, de la statul de simbol sau pana la un simplu obiect de recuzita, fie ca este osul-arma care se transforma in naveta spatiala, fie obiectul care strabate timpul cu profunde implicatii filozofice-alchimisite-mesianice, toate aceste sunt raportate la un fel de a paivi lume al cinematografului profund spectaculos si inedit. Limbajul cinematografic opereaza cu date mult mai complexe, nu este un simplu inregistator de epica si naratiune. Este a doua etapa in
in formarea unei poetici audio-vizuale, acesta pliere a limbajului pe demersul actorial. Kubrick isi modeleaza sintaxa si morfologia cinematografica pentru a prezenat pe ecran demersuri asemeni celor din ‘Odiseea…’, ‘Portocala mecanica’
sau Eyes Wide Shut si ‘Shining’ Decupajul, mis-en-scena . eclerajul, lungimea si profunzimea cadrului au in prin-plan demersuri artistice mult mai dificile si complexe.
Apare la Kubrick un fenomen interesant: evolutia limbajului pe parcursul operei cinematografice potrivit demersului dramei. Traseul formal devine congruent evolutiei caracterelor si operei cinematografice. Nu ne aflam cu pretentiile nostre vizuale la o simpla ilustrare a unei epici banale sau naratiuni bulevardiere ci la o prezentare a fiintei umane in dimensiunea ei raportata la lume si viata consubstantala unei demers pur si filozofic. De la simpla editare la lungimea cadrului, sau complexiatea compozitiei, la saturatia cadrului, la felul simfonic al limbajului cinematografic se produce un fenomen de evolutie cinematografica notabil.
Constam asfel capacitatea limbajului cinematografic de a evolua pe dimensiuni inedite si speciale, pe trasee si obiective din cele mai complexe in raport cu fiinta umana, cu modul de prezenta lumea si viata. Insasi demersul auctorial are o comburstie filozofica notabila, o incarcatura contemporana si futurista, o privire asupra lumii si fiintei umane in straturile cele mai profunde sau obscure.
Anumite constante sau date ale limbajului cinematografic se schimba. Notiunile de spatiu-timp evolueaza pe coordonate propii operei cinematografice, decupajul, plastica cadrului, etc se modeleaza evolutiei si demersului filmic, iar punctul de plecare a fost personajul-caracterul in evolutia sa mai diifcila sau complexa. Observam cum dintr-un demers specific si propiu de constructie a caracterelor, a evoluat un sir intreg de constante ale limbajului cinematografic. Individualul capata propia sa exprimare artistica, modeleaza si impune limbajului artistic diferite coordonate si forme.
De fap, la Kubrick, potrivit unui demers auctorial propiu si complex asupra fiintei artistice in opera cinematografica, se produce o focalizare asupra individaulului notabila cu consecinta in imediata modelare si recreere a limbajului cinematografic. Individualul la Kubric si construieste propiul limbaj cinematografic, propia dimensiune artitistica a existentei sau privirii asupra lumii si vietii. Se produce un fenomen deosebit de complex, in care fiinta umana se produce in individual, este in conflic cu notiuni sau forme de genul: masa, colectiv, societate, percepte, etc.
Se produce la Kubrick, in plan conceptual si filozofic o recuperare a notiunii de individual, o repunere in alte grile si dimensiuni, acordarea unei dimensiuni artistice notabile potrivit fiintei umane aflate in raporturile cele mai complexe cu lumea si viata. Individual are o capacitate exponentiala de exprimare, un statut decisiv, fie in drama, fie in pozitionarea demersului auctorial. Notiunea de individual este si subiectul unui demers artistic notabil, dar si motorul unui limbaj cinematografic specific artistic. Notiunea de individual estet recuperata de Kubrick si repusa in centrul demersului artisitc, fie ca o privire asupra lumii, fie ca o instanta de actiune si judecata. Kubrick opereaza si se raporteaza la individual, iar contructia operei filmice face posibil si ii ofera de acestuia demersul maxim in proiectia individualui ca o matrice asupra lumii si vietii. Individualul nu mai este subjugat unui concept filozofic, unei judecati sau unei actiuni gregare sau unei multimi fie ca acesta se numeste societate, individualul potrivit fiintei umane este purtatorul propiilor mijloace si actiuni.
Individualul devine, la Stanley Kubrick, purtatorul si focalizatorul unei vizuni asupra lumii si vietii. Individualul modeleaza si provoaca evolutia limbajelui artisitc, in cazul de fata cel cinematografic. Se produce chiar un fenomen interesant de ‘hranire’-transfer energetic-operarare intre stattul si dimensiunea energetica a personajelor, a caracterelor, a focalizarii pe individual, un trasfer reciproc catre planurile limbajului cinematografic, dar si spre cele ale viziunii auctoriele a lumii si vietii.
Individualul focalizeaza opera. Individualul opereaza potrivit vointei launtrice a fiintei umane. Evolutia individualui in interiorul operei artistice determina schimbari ale limbajului artistic in manierele din cele mai complexe: de la inovarea de procedee sau tehnici, la aparitia si evolutia unei tehnologiei propii, la schimbarea de sintaxa sau morfologie a dramei sau limbajului filmic prin excelenta. Este un fenomen deosebit de complex, gestionat minutios de Kubrick.
Nu trebuie sa fim surprinsi de obstinatia sa pentru perfectiune. Erodarile aveau un impact in constructia dramei, in complexitatea si substantialitatea personajelor, puteau stopa evolutia limbajului artistic.
Putem concluziona si o vom face inventarind toate consecintele sau efectele, ca in opera lui Stanley Kubrick, indiviualul exista si determina o poetica. O poetica in care este focalizat. O poetica care limbajul artistic evolueza pe alte cordonat: plastice, dar si filozofice, in care valorile sunt asfel enuntate si decantate, in care lumea este privita asfel, necrutator subjugata privirii auctoriale, cea a lui Stanley Kubrick.
Vom descoperi asfel in randurile urmatoare felul in care s-a schimbat viziune asupra lumii, propia dezvoltare a limbajului cinematografic, din acesta focalizare si atentie asupra individualui, din acesta punere in centrul lumii a interiorului fintei umane in vizunile cele mai incomode si dificile, doar aparent inexprimabile. Limbajul artistic nu are limite. El se conjuga atat cu vizune auctoriala, cat si cu cea
a continutului. Forma este consubstantiala demersului continutului. Poetica individualului este o demostratie notabila a evolutiei valorilor din planurile filzofice sau conceptuale, in cele ideatice sau de limbaj. Evolutia limbajului pe coordonatele impuse de poetica consfinteste individual ca si un concept decisiv al fiintei umane si motiveaza demersul auctorial.
Filmografie:
Fear and desire – 1953
1. Killer’s Kiss - 1955
2. Paths of glory - 1958
3. Lolita - 1962
4. Dr. Strangelove - 1963
5. Odisea spaţială 2001 – 1968
6. Portocala mecanică – 1971
7. Bary Lindom –1975
8. Shining – 1980
9. Full Metal Jacket – 1987
10. Eyes Wide Shut - 1999
luni, 15 noiembrie 2010
'Erotismul relatiei dintre politicienii romani si televiziunile de stiri' de Petre Craciun
Uneori mai citez lucruri care merita sa circule....
Erotismul relatiei dintre politicienii romani si televiziunile de stiri...de Petre Craciun
Noi, romanii, am devenit un popor televizual. Totul este gandit in functie de aparitia pe ecranele televiziunilor. Personajele vietii publice apar si dispar in functie de spatiul care le este alocat de moderatorii sau realizatorii productiilor TV.
Vedetele din showbiz sunt in stare de orice pentru a fi invitate la emisiunile de divertisment, unde sa se vorbesca despre ele, sa fie intrebate, nu conteaza ce si nu conteaza ce raspunsuri ofera. Important este sa le vedem "pe sticla", pentru ca "sticala vinde", aduce notorietate, iar acesta se transforma imediat in cash. Acesta este si motivul pentru care unele dintre vedetele inventate de tabloide si de televiziuni cheama paparazzii si reporterii TV pentru a le "surprinde" in ipostaze scandaloase, bine gandite de specialistii in marketing.
Nu numai vedetele din lumea muzicii, a modelingului sau a "celebrelor" asistente TV au devenit dependente de aparitia la televizor. Sunt personaje care provin din meserii onorabile care au facut adictie de TV. Avem politisti care traiesc pentru a aparea la televizor. Avem procurori, analisti... Personaje publice pe care le-ai omori pur si simplu daca le-ai suprima "dreptul" de a se "reporduce" in fata noastra, a celor care suntem beneficiarii acestor spectacole mediatice.
Exista, insa, o categorie care are o relatie aproape erotica cu acesta lume a televiziunii. Care dezvolta sentimente puternice de dragoste sau de ura fata de realizatorii TV, fata de patronii acestora, fata de emisiunile de dezbateri politce, fata de audienta unor astfel de productii. Intreaga clasa politica este intr-o dependenta totala fata de media, indeosebi fata de cea audiovizuala. Avem politicieni care exista numai pentru ca au fost inventati, promovati, nascuti (uneori prin cezariana) de televiziuni.
Alti politicieni sunt "executati" televizual, in masura in care, in alte vremuri, au fost cultivati cu blandete de alti realizatori sau, poate, de aceiasi. Ca politica editoriala se mai schimba, in functie de interesele mogulilor (buni sau rai)...
Politicienii stiu ca vor promova (sau nu) in cariera daca apar pe sticla, motiv pentru care sunt in stare de orice pentru a incapea in platourile de stiri si mai ales in acelea ale emisiunilor care fac rating.
Nu conteaza daca ai platforma politica, daca ai activitate parlamentara, daca ai initiative legislative sau experienta in administratie. Daca te recomada ceva pentru inaltele functii politice, in afara, desigur, de banii pe care i-ai adus in campanie si pentru care nici nu ai cerut chitanta de la trezorierul partidului... Tot ce conteaza este sa fii "acolo", sa te cheme producatorii talk-show-urilor, daca se poate in fiecare seara. Sa ti se dea un dulap pe holurile televiziunilor de stiri, unde sa iti poti lasa un prosop, un sapun si, evident, periuta de dinti, pentru a-ti arata dintii sanatosi la camerele de filmat.
Va imaginati ce s-ar intampla daca, prin absurd, s-ar inchide pentru o luna televiziunile de stiri si daca ar da faliment toate emisiunile dezbatere? Daca am avea saptamani intregi in care nu am mai vedea la TV fetele politicienilor? Pentru ei ar fi un dezastru deoarece ar trebui sa se intoarca la adevarata activitate politica, din comisii, din birourile teritoriale. La o activitate care nu aduce glorie imediata, dar care ar putea aduce plus valoare, solutii, progres.
Ii vedeti, dumeavoatra, pe politicienii nostrii in stare sa "se sacrifie" in anonimat, in beneficiul celor care i-au trimis in Parlament? Sincer sa fiu, eu nu ii vad.
Petre Craciun
www.optimalmedia.ro
Erotismul relatiei dintre politicienii romani si televiziunile de stiri...de Petre Craciun
Noi, romanii, am devenit un popor televizual. Totul este gandit in functie de aparitia pe ecranele televiziunilor. Personajele vietii publice apar si dispar in functie de spatiul care le este alocat de moderatorii sau realizatorii productiilor TV.
Vedetele din showbiz sunt in stare de orice pentru a fi invitate la emisiunile de divertisment, unde sa se vorbesca despre ele, sa fie intrebate, nu conteaza ce si nu conteaza ce raspunsuri ofera. Important este sa le vedem "pe sticla", pentru ca "sticala vinde", aduce notorietate, iar acesta se transforma imediat in cash. Acesta este si motivul pentru care unele dintre vedetele inventate de tabloide si de televiziuni cheama paparazzii si reporterii TV pentru a le "surprinde" in ipostaze scandaloase, bine gandite de specialistii in marketing.
Nu numai vedetele din lumea muzicii, a modelingului sau a "celebrelor" asistente TV au devenit dependente de aparitia la televizor. Sunt personaje care provin din meserii onorabile care au facut adictie de TV. Avem politisti care traiesc pentru a aparea la televizor. Avem procurori, analisti... Personaje publice pe care le-ai omori pur si simplu daca le-ai suprima "dreptul" de a se "reporduce" in fata noastra, a celor care suntem beneficiarii acestor spectacole mediatice.
Exista, insa, o categorie care are o relatie aproape erotica cu acesta lume a televiziunii. Care dezvolta sentimente puternice de dragoste sau de ura fata de realizatorii TV, fata de patronii acestora, fata de emisiunile de dezbateri politce, fata de audienta unor astfel de productii. Intreaga clasa politica este intr-o dependenta totala fata de media, indeosebi fata de cea audiovizuala. Avem politicieni care exista numai pentru ca au fost inventati, promovati, nascuti (uneori prin cezariana) de televiziuni.
Alti politicieni sunt "executati" televizual, in masura in care, in alte vremuri, au fost cultivati cu blandete de alti realizatori sau, poate, de aceiasi. Ca politica editoriala se mai schimba, in functie de interesele mogulilor (buni sau rai)...
Politicienii stiu ca vor promova (sau nu) in cariera daca apar pe sticla, motiv pentru care sunt in stare de orice pentru a incapea in platourile de stiri si mai ales in acelea ale emisiunilor care fac rating.
Nu conteaza daca ai platforma politica, daca ai activitate parlamentara, daca ai initiative legislative sau experienta in administratie. Daca te recomada ceva pentru inaltele functii politice, in afara, desigur, de banii pe care i-ai adus in campanie si pentru care nici nu ai cerut chitanta de la trezorierul partidului... Tot ce conteaza este sa fii "acolo", sa te cheme producatorii talk-show-urilor, daca se poate in fiecare seara. Sa ti se dea un dulap pe holurile televiziunilor de stiri, unde sa iti poti lasa un prosop, un sapun si, evident, periuta de dinti, pentru a-ti arata dintii sanatosi la camerele de filmat.
Va imaginati ce s-ar intampla daca, prin absurd, s-ar inchide pentru o luna televiziunile de stiri si daca ar da faliment toate emisiunile dezbatere? Daca am avea saptamani intregi in care nu am mai vedea la TV fetele politicienilor? Pentru ei ar fi un dezastru deoarece ar trebui sa se intoarca la adevarata activitate politica, din comisii, din birourile teritoriale. La o activitate care nu aduce glorie imediata, dar care ar putea aduce plus valoare, solutii, progres.
Ii vedeti, dumeavoatra, pe politicienii nostrii in stare sa "se sacrifie" in anonimat, in beneficiul celor care i-au trimis in Parlament? Sincer sa fiu, eu nu ii vad.
Petre Craciun
www.optimalmedia.ro
15 nov 2010........seara la IASI........
Razboi in bucatarie, de la Iasi, citire...
Cafeneaua Cinematografica a debutat luna aceasta cu Marius Th. Barna. Se pare ca productille regizorului sunt pe placul cinefililor ieseni, dovada in acest sens fiind faptul ca producatorul revine la Mojo.
Daca pe 1 noiembrie am avut posibilitatea sa urmarim un scurt metraj (Mail Life) si un documentar (Colonia Penitenciara), pe 15 noiembrie, organizatorii ne rasfata cu un lung metraj.
"Razboi in bucatarie" este o pelicula realizata in anul 2001, cu o durata de 81 de minute, la care au lucrat actori prestigiosi, printre care regretatul Gheorghe Dinica. Alaturi de una din cele mai apreciate personalitati ale industriei cinematografice romanesti, a urcat pe scena Imola Kezdi si Ovidiu Niculescu.
Regia este semnata de Marius TH Barn,a scenariu de Razvan Popescu, jurnalist si (pe alocuri) om de televiziune.
Declaratia urmatoare ii apartine lui Marius Th. Barna si reprezinta, daca vreti, o garantie valoroasa a filmului, pe care va sfatuiesc sa nu il ratati:
"O poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnica, o poveste cu personaje putine, dificil de filmat, cu o distributie decisiva pentru care am calatorit de mai multe ori pe ruta: Cluj, Oradea, Tg. Mures, astfel descoperind-o pe Imola Kezdi, o poveste care trebuia sa fie filmata vara si natural ca s-a intamplat sa fie iarna, care mi-a oferit posibilitatea de a lucra cu "marele si notabilul" Gheorghe Dinica, un film realizat in conditii pure - adevarate -tipic de fruste de Europa de Est..."
Informatiile organizatorice raman aceleasi: ora 20.00, Mojo Bar.
Vizionare placuta!
Articol scris de Oana Filip
Cafeneaua Cinematografica a debutat luna aceasta cu Marius Th. Barna. Se pare ca productille regizorului sunt pe placul cinefililor ieseni, dovada in acest sens fiind faptul ca producatorul revine la Mojo.
Daca pe 1 noiembrie am avut posibilitatea sa urmarim un scurt metraj (Mail Life) si un documentar (Colonia Penitenciara), pe 15 noiembrie, organizatorii ne rasfata cu un lung metraj.
"Razboi in bucatarie" este o pelicula realizata in anul 2001, cu o durata de 81 de minute, la care au lucrat actori prestigiosi, printre care regretatul Gheorghe Dinica. Alaturi de una din cele mai apreciate personalitati ale industriei cinematografice romanesti, a urcat pe scena Imola Kezdi si Ovidiu Niculescu.
Regia este semnata de Marius TH Barn,a scenariu de Razvan Popescu, jurnalist si (pe alocuri) om de televiziune.
Declaratia urmatoare ii apartine lui Marius Th. Barna si reprezinta, daca vreti, o garantie valoroasa a filmului, pe care va sfatuiesc sa nu il ratati:
"O poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnica, o poveste cu personaje putine, dificil de filmat, cu o distributie decisiva pentru care am calatorit de mai multe ori pe ruta: Cluj, Oradea, Tg. Mures, astfel descoperind-o pe Imola Kezdi, o poveste care trebuia sa fie filmata vara si natural ca s-a intamplat sa fie iarna, care mi-a oferit posibilitatea de a lucra cu "marele si notabilul" Gheorghe Dinica, un film realizat in conditii pure - adevarate -tipic de fruste de Europa de Est..."
Informatiile organizatorice raman aceleasi: ora 20.00, Mojo Bar.
Vizionare placuta!
Articol scris de Oana Filip
duminică, 14 noiembrie 2010
UNDEVA IN AMERICA...
Undeva in America, pe unde a evoluat si Savina Stanescu, jucandu-i-se cateva piese (Lenin's Shoe, Yokasta redux) se mai imtampla diferite alte proiecte....
A Closer Look
U.S./México Playwright Exchange
PART I: From the U.S. Translating Playwrights
(stay tuned for Part II: From the México playwrights)
Public Readings: November 20- 21 / Celebración: November 22
.
Caridad Svich on
THE TIP OF THE ICEBERG...
"It's a strange, confounding, poetic, dark, funny, erotic, absurd play about a woman possibly having a nervous breakdown as she tries to find emancipation in the wake of a troubled marriage and divorce. Also, I love plays where actors get to strut their stuff, and this play allows four actors to really go for broke within a very heightened frame of realities.
I've spent a great deal of my writing life addressing varied aspects of desire and how women struggle with societal conventions and find paths of resistance, or find paths of lost-ness within restrictions imposed upon them by society. This play feels part of a continuum. It's about bodies awakened to and by their irrational impulses, about acting out and behaving badly. "
Migdalia Cruz on ALASKA...
"I fell in love with Gibran's mysterious dialogue and his shy & delicate protagonist on a journey to extreme action. I went to Scotland once—it was cold, and gray and vibrant in its darkness. As the birthplace of golf, it was also strange to me that one little ball could cause so much excitement. There must be a secret to it. In Gibran's play, this game is first full of joy and finally full of menace. Joy, menace, oddities, violence, broken-ness...this is where Alaska takes me."
.
.
Mariana Carreño-King on THEY SAY...
"The themes of the play are as relevant as they are universal: the inherent conflict between those who have too much and those who serve them, the dissolution or evolution of traditional family structures and values, the greed and manipulation by those in power and those who want a taste of that power. The idea that none of the characters are who they say they are, that they can play, and indeed be, anybody they decide to be, and still come across as utterly human: sometimes manipulative or flawed, but always human."
Henry Guzmán on
TWO DEAD MEN AND A BANJO...
"Evocative of México’s irreverent Day of the Dead celebrations, when family and friends gather to honor and remember – with generous shots of tequila - family and friends who’ve died. However in Mariana’s comedy, two fathers return from the dead to kill, not honor, the other’s children.
And I knew immediately I wanted to translate her play.
As a writer and lawyer, I’ve championed the cause of writing and speaking in plain language against the tyranny of jargons: legalese, bureaucratese, academese, postmodernese, etc. Two Dead Men… delights in satirizing the legaldegook oratory of lawyers, apparently, a cross-cultural, multinational epidemic."
For schedule and to RSVP:
www.larktheatre.org
or 212-246-2676 x24
This program is a collaboration between the Lark and Conaculta/FONCA (México's National Fund for Culture and Arts) with support from The Mexican Cultural Institute of New York, New York City Department of Cultural Affairs, and our official hotel sponsor: Washington Jefferson Hotel.
NY1/NY1 Noticias is official media sponsor for the U.S./México Playwright Exchange Program.
A Closer Look
U.S./México Playwright Exchange
PART I: From the U.S. Translating Playwrights
(stay tuned for Part II: From the México playwrights)
Public Readings: November 20- 21 / Celebración: November 22
.
Caridad Svich on
THE TIP OF THE ICEBERG...
"It's a strange, confounding, poetic, dark, funny, erotic, absurd play about a woman possibly having a nervous breakdown as she tries to find emancipation in the wake of a troubled marriage and divorce. Also, I love plays where actors get to strut their stuff, and this play allows four actors to really go for broke within a very heightened frame of realities.
I've spent a great deal of my writing life addressing varied aspects of desire and how women struggle with societal conventions and find paths of resistance, or find paths of lost-ness within restrictions imposed upon them by society. This play feels part of a continuum. It's about bodies awakened to and by their irrational impulses, about acting out and behaving badly. "
Migdalia Cruz on ALASKA...
"I fell in love with Gibran's mysterious dialogue and his shy & delicate protagonist on a journey to extreme action. I went to Scotland once—it was cold, and gray and vibrant in its darkness. As the birthplace of golf, it was also strange to me that one little ball could cause so much excitement. There must be a secret to it. In Gibran's play, this game is first full of joy and finally full of menace. Joy, menace, oddities, violence, broken-ness...this is where Alaska takes me."
.
.
Mariana Carreño-King on THEY SAY...
"The themes of the play are as relevant as they are universal: the inherent conflict between those who have too much and those who serve them, the dissolution or evolution of traditional family structures and values, the greed and manipulation by those in power and those who want a taste of that power. The idea that none of the characters are who they say they are, that they can play, and indeed be, anybody they decide to be, and still come across as utterly human: sometimes manipulative or flawed, but always human."
Henry Guzmán on
TWO DEAD MEN AND A BANJO...
"Evocative of México’s irreverent Day of the Dead celebrations, when family and friends gather to honor and remember – with generous shots of tequila - family and friends who’ve died. However in Mariana’s comedy, two fathers return from the dead to kill, not honor, the other’s children.
And I knew immediately I wanted to translate her play.
As a writer and lawyer, I’ve championed the cause of writing and speaking in plain language against the tyranny of jargons: legalese, bureaucratese, academese, postmodernese, etc. Two Dead Men… delights in satirizing the legaldegook oratory of lawyers, apparently, a cross-cultural, multinational epidemic."
For schedule and to RSVP:
www.larktheatre.org
or 212-246-2676 x24
This program is a collaboration between the Lark and Conaculta/FONCA (México's National Fund for Culture and Arts) with support from The Mexican Cultural Institute of New York, New York City Department of Cultural Affairs, and our official hotel sponsor: Washington Jefferson Hotel.
NY1/NY1 Noticias is official media sponsor for the U.S./México Playwright Exchange Program.
la muzeul taranului roman
AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUSESCU, Andrei Ujica
Romania, 2010, 180 min. Documentar
Autobiografia lui Nicolae Ceausescu a avut premiera mondiala la Festivalul de la Cannes si s-a bucurat de cronici excelente in toate marile publicatii ale lumii. Filmul a obtinut Marele Premiu al sectiunii documentar la Festivalul International de Film de la Bergen (BIFF), una dintre cele mai importante manifestari de gen. Festivalul norvegian are in program in jur de 120 de titluri anual si se concentreaza pe autorii cu viziuni radicale si inovative in regie. In toamna aceasta, a mers si la festivalurile de film de la Toronto, San Sebastian, New York si Londra.
Conceput ca un eseu, fara voice-over sau comentarii din off, din peste 1000 de ore de imagini de la Arhiva Nationala de Filme si Televiziunea Romana, filmul vorbeste despre grandoarea si absurditatea puterii, acoperind 25 de ani din viata lui Nicolae Ceausescu, de la instalarea sa la putere, in 1965, pana la prabusirea din 1989.
Printre cele 127 de figuri care apar in film, se regasesc si Gerald Ford, Jimmy Carter, Richard Nixon, Printul Charles, liderul nord-coreean Kim Il-Sung sau Mao Zedong.
Vineri, 12 noiembrie, 19:00
Sambata, 13 noiembrie, 21:00
MORGEN, de Marian Crisan
Romania, Franta, Ungaria,100 min., 2010 Drama.
Cu: András Hatházi, Elvira Rimbu, Yilmaz Yalcin
Premii: Locarno - Leopardul de Argint si alte 3 premii importante, Reykjavik premiul „The Church of Iceland”, Festivalul de film de la Iasi - cel mai bun film romanesc.
Nelu lucreaza ca agent de paza intr-un supermarket din Salonta - un orasel de pe granita romano-ungara. Pentru Nelu zilele sunt la fel: in zori pescuieste, apoi merge la lucru, iar seara se intoarce acasa. Nelu traieste impreuna cu sotia intr-o veche ferma izolata pe un camp in afara orasului. Problema lor in aceste zile e repararea acoperisului. Intr-o zi Nelu pescuieste ceva neobisnuit: un emigrant care vrea sa treaca granita ilegal... Emigrantul ii ofera lui Nelu bani pentru a-l ajuta sa treaca granita. Fara sa inteleaga exact ce se intampla, Nelu ia banii cu care apoi va cumpara tigle noi pentru acoperis... El ii promite emigrantului ca il va ajuta sa treaca granita maine... Morgen...
Sambata, 13 noiembrie, 19:00
Duminica, 21 noiembrie, 19:00
MARTI, DUPA CRACIUN, de Radu Muntean
Romania, 2010, 99 min. Drama. Cu: Mirela Oprisor, Mimi Branescu, Maria Popistasu.
Paul Hanganu e casatorit de 10 ani cu Adriana si au impreuna o fetita de 8 ani, Mara. De jumatate de an, Paul a dezvoltat o relatie extraconjugala cu Raluca, medic stomatolog. Paul, care incearca sa-si imparta timpul ramas pana la Craciun, intre Raluca, cumparaturile pentru cadouri si serile in compania familiei, decide sa faca o ultima vizita cu Mara, la cabinetul Ralucai. O schimbare neasteptata in programul Adrianei face ca cele doua femei sa se intalneasca pentru prima data. Intalnirea il pune pe Paul in fata unei alegeri dificile.
Sambata, 13 noiembrie, 17:00
Filme din Europa de Est
LUMEA E MARE, IAR SALVAREA SE ASCUNDE DUPA COLT, de Stefan Komandarev
Bulgaria, 105 min. 2008. Drama.
Cu: Carlo Ljubek, Miki Manojlovic
Saturno IFF Alatri 2009 Best Film (Saturno d‘Oro), Best Actor (Miki Manojlovic)
International Summer Film Festival of Durres 2009, Best Director Taipei Film Festival 2009
Second Audience Choice Award Sofia IFF 2008
Audience Award and KODAK Award for Best Bulgarian Feature Film
Annual Cinema Prize Of The European Parliament 2008
Filmul, bazat pe bestseller-ul scriitoarei bulgaroaice Ilija Trojanow, spune povestea lui Alex, un tanar care, cu ajutorul carismaticului sau bunic, Bai Dan, se imbarca intr-o calatorie semi-initiatica, inarmati cu un tandem si un joc de table - joc la care bunicul lui Alex este un adevarat maestru, o calatorie de redescoperire a sinelui.
Duminica, 14 noiembrie, 15:00
CELE TREI MAIMUTE, de Nuri Bilge Ceylan
Turcia, 109 min. 2008 Drama.
Cu: Yavuz Bingol, Hatice Aslan, Rifat Sungar
Cannes Film Festival, 2008 – Cea mai buna regie
Haifa International Film Festival, 2008 - Golden Anchor Competition Award, International Eurasia Film Festival, 2008 - Siyad Award, Golden Orange Film Festival, 2008 – Cele mai bune efecte speciale
O familie este gata sa se destrame atunci cand mici esecuri duc la minciuni, totul intr-o tentativa de a lupta impotriva sortii, acoperind adevarul. Ca sa evite greutatile si responsabilitatile care, de altfel, ar fi greu de indurat, familia alege sa ignore adevarul, sa nu vorbeasca despre el, sa se faca a nu-l observa ori auzi, ca in parabola chinezeasca a celor trei maimute.
Sambata, 13 noiembrie, 15:00
CINECLUB - LUNI DE FILM
ILUSTRATE CU FLORI DE CAMP, de Andrei Blaier
Romania, 1974, 86 min. Drama
Cu: Carmen Galin, Draga Olteanu Matei, Eliza Petrachescu
Laura (Carmen Galin) vine dintr-un orasel de pe malul Dunarii pentru a scapa de o sarcina nedorita. Ea se adreseaza Irinei (Elena Albu) si mamei acesteia (Eliza Petrachescu) pentru un avort provocat in urma caruia moare. Coplesita de o vina care nu-i apartinea, Irina se sinucide.
Luni, 15 noiembrie, 21:00
O VARA DE NEUITAT, de Lucian Pintilie
Romania, 1994, 94 minute. Drama.
Cu: Olga Tudorache, Claudiu Bleont, Kristin Scott Thomas.
Nominalizare Palme d’Or la Cannes in 1994.
Pentru ca sotia capitanului Dumitriu (Claudiu Bleont) refuza avansurile generalului, sotul ei este mutat intr-o garnizoana de granita. Aici, bande de nationalisti bulgari ucid graniceri romani. Ajutorul capitanului Dumitriu aresteaza cativa tarani bulgari nevinovati. Capitanul Dumitriu primeste ordin telefonic sa ii execute. El refuza pentru ca nu primeste ordin scris de la comandament. Bulgarii sunt executati de ajutorul lui Dumitriu, iar el pentru ca refuza, este mutat in aceasta vara torida intr-o garnizoana indepartata, ca pedeapsa pentru actul sau de nesupunere.
Luni, 22 noiembrie, 21:00
ANIMATII NOI PENTRU CEI MICI
SUNT UN MIC TICALOS, de Sergio Pablos, Chris Renaud, Pierre Coffin
SUA, 2010, 95 min. Animatie. Familie Cu: Steve Carell
Sunt un mic ticalos este povestea celui mai mare super-ticalos care isi gaseste nasul cand in viata lui intra trei fetite inocente. Aceasta casa ascunde un secret teribil, nestiut si nebanuit de nimeni din vecini. Inconjurat de o armata de minioni, maleficul Gru (voce – Steve Carell) pune la cale jaful secolului, de proportii astronomice.
Gru are o placere deosebita sa comita tot felul de ticalosii. Inarmat cu un arsenal de raze care micsoreaza, ingheata si ajutat de o flota de vehicule de razboi in stare permanenta de alerta, Gru secera tot ce-i sta in drum. Asta pana in ziua in care da piept cu vointa uriasa a trei fetite orfane care se uita la el si vad ceea ce nu mai vazuse nimeni: un potential tata! Cel mai malefic raufacator din lume a dat peste cea mai mare provocare din viata lui: trei fetite pe nume Margo, Edith si Agnes.
Sambata, 13 noiembrie, 13:00
Duminica, 21 noiembrie, 13:00
PONYO, de Hayao Miyazaki
Japonia, 2008, 101min. Animatie. Fantastic
Cu: Jôji Tokoro, Yuria Nara, Hiroki Doi, Frankie Jonas
Un orasel pe malul marii. Sosuke, un baietel de cinci ani, traieste sus, pe o stanca de unde privelistea asupra marii e fabuloasa. Intr-o dimineata, Sosuke o descopera pe Ponyo, un pestisor de aur cu capul prins intr-un borcan de gem. Salvata de baiat, Ponyo devine tot mai fascinata de acesta si nu s-ar mai da dusa, dar Fujimoto, tatal ei, un vrajitor ce traieste pe fundul marii, o forteaza sa se intoarca acasa. "Vreau sa devin om", tipa Ponyo, iar furia lui Fujimoto nu mai cunoaste margini.
Duminica, 14 noiembrie, 13:00
Sambata, 20 noiembrie, 13:00
Romania, 2010, 180 min. Documentar
Autobiografia lui Nicolae Ceausescu a avut premiera mondiala la Festivalul de la Cannes si s-a bucurat de cronici excelente in toate marile publicatii ale lumii. Filmul a obtinut Marele Premiu al sectiunii documentar la Festivalul International de Film de la Bergen (BIFF), una dintre cele mai importante manifestari de gen. Festivalul norvegian are in program in jur de 120 de titluri anual si se concentreaza pe autorii cu viziuni radicale si inovative in regie. In toamna aceasta, a mers si la festivalurile de film de la Toronto, San Sebastian, New York si Londra.
Conceput ca un eseu, fara voice-over sau comentarii din off, din peste 1000 de ore de imagini de la Arhiva Nationala de Filme si Televiziunea Romana, filmul vorbeste despre grandoarea si absurditatea puterii, acoperind 25 de ani din viata lui Nicolae Ceausescu, de la instalarea sa la putere, in 1965, pana la prabusirea din 1989.
Printre cele 127 de figuri care apar in film, se regasesc si Gerald Ford, Jimmy Carter, Richard Nixon, Printul Charles, liderul nord-coreean Kim Il-Sung sau Mao Zedong.
Vineri, 12 noiembrie, 19:00
Sambata, 13 noiembrie, 21:00
MORGEN, de Marian Crisan
Romania, Franta, Ungaria,100 min., 2010 Drama.
Cu: András Hatházi, Elvira Rimbu, Yilmaz Yalcin
Premii: Locarno - Leopardul de Argint si alte 3 premii importante, Reykjavik premiul „The Church of Iceland”, Festivalul de film de la Iasi - cel mai bun film romanesc.
Nelu lucreaza ca agent de paza intr-un supermarket din Salonta - un orasel de pe granita romano-ungara. Pentru Nelu zilele sunt la fel: in zori pescuieste, apoi merge la lucru, iar seara se intoarce acasa. Nelu traieste impreuna cu sotia intr-o veche ferma izolata pe un camp in afara orasului. Problema lor in aceste zile e repararea acoperisului. Intr-o zi Nelu pescuieste ceva neobisnuit: un emigrant care vrea sa treaca granita ilegal... Emigrantul ii ofera lui Nelu bani pentru a-l ajuta sa treaca granita. Fara sa inteleaga exact ce se intampla, Nelu ia banii cu care apoi va cumpara tigle noi pentru acoperis... El ii promite emigrantului ca il va ajuta sa treaca granita maine... Morgen...
Sambata, 13 noiembrie, 19:00
Duminica, 21 noiembrie, 19:00
MARTI, DUPA CRACIUN, de Radu Muntean
Romania, 2010, 99 min. Drama. Cu: Mirela Oprisor, Mimi Branescu, Maria Popistasu.
Paul Hanganu e casatorit de 10 ani cu Adriana si au impreuna o fetita de 8 ani, Mara. De jumatate de an, Paul a dezvoltat o relatie extraconjugala cu Raluca, medic stomatolog. Paul, care incearca sa-si imparta timpul ramas pana la Craciun, intre Raluca, cumparaturile pentru cadouri si serile in compania familiei, decide sa faca o ultima vizita cu Mara, la cabinetul Ralucai. O schimbare neasteptata in programul Adrianei face ca cele doua femei sa se intalneasca pentru prima data. Intalnirea il pune pe Paul in fata unei alegeri dificile.
Sambata, 13 noiembrie, 17:00
Filme din Europa de Est
LUMEA E MARE, IAR SALVAREA SE ASCUNDE DUPA COLT, de Stefan Komandarev
Bulgaria, 105 min. 2008. Drama.
Cu: Carlo Ljubek, Miki Manojlovic
Saturno IFF Alatri 2009 Best Film (Saturno d‘Oro), Best Actor (Miki Manojlovic)
International Summer Film Festival of Durres 2009, Best Director Taipei Film Festival 2009
Second Audience Choice Award Sofia IFF 2008
Audience Award and KODAK Award for Best Bulgarian Feature Film
Annual Cinema Prize Of The European Parliament 2008
Filmul, bazat pe bestseller-ul scriitoarei bulgaroaice Ilija Trojanow, spune povestea lui Alex, un tanar care, cu ajutorul carismaticului sau bunic, Bai Dan, se imbarca intr-o calatorie semi-initiatica, inarmati cu un tandem si un joc de table - joc la care bunicul lui Alex este un adevarat maestru, o calatorie de redescoperire a sinelui.
Duminica, 14 noiembrie, 15:00
CELE TREI MAIMUTE, de Nuri Bilge Ceylan
Turcia, 109 min. 2008 Drama.
Cu: Yavuz Bingol, Hatice Aslan, Rifat Sungar
Cannes Film Festival, 2008 – Cea mai buna regie
Haifa International Film Festival, 2008 - Golden Anchor Competition Award, International Eurasia Film Festival, 2008 - Siyad Award, Golden Orange Film Festival, 2008 – Cele mai bune efecte speciale
O familie este gata sa se destrame atunci cand mici esecuri duc la minciuni, totul intr-o tentativa de a lupta impotriva sortii, acoperind adevarul. Ca sa evite greutatile si responsabilitatile care, de altfel, ar fi greu de indurat, familia alege sa ignore adevarul, sa nu vorbeasca despre el, sa se faca a nu-l observa ori auzi, ca in parabola chinezeasca a celor trei maimute.
Sambata, 13 noiembrie, 15:00
CINECLUB - LUNI DE FILM
ILUSTRATE CU FLORI DE CAMP, de Andrei Blaier
Romania, 1974, 86 min. Drama
Cu: Carmen Galin, Draga Olteanu Matei, Eliza Petrachescu
Laura (Carmen Galin) vine dintr-un orasel de pe malul Dunarii pentru a scapa de o sarcina nedorita. Ea se adreseaza Irinei (Elena Albu) si mamei acesteia (Eliza Petrachescu) pentru un avort provocat in urma caruia moare. Coplesita de o vina care nu-i apartinea, Irina se sinucide.
Luni, 15 noiembrie, 21:00
O VARA DE NEUITAT, de Lucian Pintilie
Romania, 1994, 94 minute. Drama.
Cu: Olga Tudorache, Claudiu Bleont, Kristin Scott Thomas.
Nominalizare Palme d’Or la Cannes in 1994.
Pentru ca sotia capitanului Dumitriu (Claudiu Bleont) refuza avansurile generalului, sotul ei este mutat intr-o garnizoana de granita. Aici, bande de nationalisti bulgari ucid graniceri romani. Ajutorul capitanului Dumitriu aresteaza cativa tarani bulgari nevinovati. Capitanul Dumitriu primeste ordin telefonic sa ii execute. El refuza pentru ca nu primeste ordin scris de la comandament. Bulgarii sunt executati de ajutorul lui Dumitriu, iar el pentru ca refuza, este mutat in aceasta vara torida intr-o garnizoana indepartata, ca pedeapsa pentru actul sau de nesupunere.
Luni, 22 noiembrie, 21:00
ANIMATII NOI PENTRU CEI MICI
SUNT UN MIC TICALOS, de Sergio Pablos, Chris Renaud, Pierre Coffin
SUA, 2010, 95 min. Animatie. Familie Cu: Steve Carell
Sunt un mic ticalos este povestea celui mai mare super-ticalos care isi gaseste nasul cand in viata lui intra trei fetite inocente. Aceasta casa ascunde un secret teribil, nestiut si nebanuit de nimeni din vecini. Inconjurat de o armata de minioni, maleficul Gru (voce – Steve Carell) pune la cale jaful secolului, de proportii astronomice.
Gru are o placere deosebita sa comita tot felul de ticalosii. Inarmat cu un arsenal de raze care micsoreaza, ingheata si ajutat de o flota de vehicule de razboi in stare permanenta de alerta, Gru secera tot ce-i sta in drum. Asta pana in ziua in care da piept cu vointa uriasa a trei fetite orfane care se uita la el si vad ceea ce nu mai vazuse nimeni: un potential tata! Cel mai malefic raufacator din lume a dat peste cea mai mare provocare din viata lui: trei fetite pe nume Margo, Edith si Agnes.
Sambata, 13 noiembrie, 13:00
Duminica, 21 noiembrie, 13:00
PONYO, de Hayao Miyazaki
Japonia, 2008, 101min. Animatie. Fantastic
Cu: Jôji Tokoro, Yuria Nara, Hiroki Doi, Frankie Jonas
Un orasel pe malul marii. Sosuke, un baietel de cinci ani, traieste sus, pe o stanca de unde privelistea asupra marii e fabuloasa. Intr-o dimineata, Sosuke o descopera pe Ponyo, un pestisor de aur cu capul prins intr-un borcan de gem. Salvata de baiat, Ponyo devine tot mai fascinata de acesta si nu s-ar mai da dusa, dar Fujimoto, tatal ei, un vrajitor ce traieste pe fundul marii, o forteaza sa se intoarca acasa. "Vreau sa devin om", tipa Ponyo, iar furia lui Fujimoto nu mai cunoaste margini.
Duminica, 14 noiembrie, 13:00
Sambata, 20 noiembrie, 13:00
prin cipru
Cyprus Events
* music
* dance
* theater
* cinema
* art exhibitions
* more...
o Literature
o Presentations
o Trade Shows
o Sport
o Fashion
o Charity
o Kids and Family
o Festivals
o Food and Drink
o Social
o Health and Beauty
o Outdoor Activities
o Party / Clubbing
o Women
o Opera
o Competition
o Lecture
Ελληνική
Έκδοση
Casanova, Feminine Identity
Cyprus : Casanova, Feminine Identity
The movie presents the story of a young girl who tries to find her own identity in a highly agitated present-day society.
Ioana stars in a teenage ad to the outrage of her family due to the erotic content of the ad. She leaves home and tries to handle her own destiny. She has become a young star, which brings her some advantages but also puts her in awkward situations. Her personality and her image for feminine emancipation help her be included in an electoral campaign where she presents new ideas, but although her ideas prove successful, she is torn by a sentiment of frustration that makes her return home.
Cast:
Maria Dinulescu
Mimi Brănescu
Director: Marius Th. Barna
Writer: Marius Th. Barna
Runtime: 100 min
Genre: Drama
Rating: 12
Language: Romanian
Subtitles: English
Production Year: 2009
The screening is part of the 5th Romanian Film Festival
Casanova, Feminine Identity Trailer
When
Sunday, November 21st, 2010
Time: Starts at 21:00
Where
Pantheon Art Cinema
29 Diagorou Street
Nicosia, Nicosia 1097, Cyprus
Phone: 22675787
Show venue on map
Francesca
Francesca
When: November 19th
Time: 21:00
Where: Pantheon Art Cinema, Nicosia
Category: Cinema
First of All, Felicia
First of All, Felicia
When: November 20th
Time: 21:00
Where: Pantheon Art Cinema, Nicosia
Category: Cinema
One Second of Life
One Second of Life
When: November 22nd
Time: 21:00
Where: Pantheon Art Cinema, Nicosia
Category: Cinema
Meekness
Meekness
When: November 23rd
Time: 21:00
Where: Pantheon Art Cinema, Nicosia
Category: Cinema
* music
* dance
* theater
* cinema
* art exhibitions
* more...
o Literature
o Presentations
o Trade Shows
o Sport
o Fashion
o Charity
o Kids and Family
o Festivals
o Food and Drink
o Social
o Health and Beauty
o Outdoor Activities
o Party / Clubbing
o Women
o Opera
o Competition
o Lecture
Ελληνική
Έκδοση
Casanova, Feminine Identity
Cyprus : Casanova, Feminine Identity
The movie presents the story of a young girl who tries to find her own identity in a highly agitated present-day society.
Ioana stars in a teenage ad to the outrage of her family due to the erotic content of the ad. She leaves home and tries to handle her own destiny. She has become a young star, which brings her some advantages but also puts her in awkward situations. Her personality and her image for feminine emancipation help her be included in an electoral campaign where she presents new ideas, but although her ideas prove successful, she is torn by a sentiment of frustration that makes her return home.
Cast:
Maria Dinulescu
Mimi Brănescu
Director: Marius Th. Barna
Writer: Marius Th. Barna
Runtime: 100 min
Genre: Drama
Rating: 12
Language: Romanian
Subtitles: English
Production Year: 2009
The screening is part of the 5th Romanian Film Festival
Casanova, Feminine Identity Trailer
When
Sunday, November 21st, 2010
Time: Starts at 21:00
Where
Pantheon Art Cinema
29 Diagorou Street
Nicosia, Nicosia 1097, Cyprus
Phone: 22675787
Show venue on map
Francesca
Francesca
When: November 19th
Time: 21:00
Where: Pantheon Art Cinema, Nicosia
Category: Cinema
First of All, Felicia
First of All, Felicia
When: November 20th
Time: 21:00
Where: Pantheon Art Cinema, Nicosia
Category: Cinema
One Second of Life
One Second of Life
When: November 22nd
Time: 21:00
Where: Pantheon Art Cinema, Nicosia
Category: Cinema
Meekness
Meekness
When: November 23rd
Time: 21:00
Where: Pantheon Art Cinema, Nicosia
Category: Cinema
Abonați-vă la:
Postări (Atom)