....de prin sertar.......

TRANSCENDENTA INDIVIDUALULUI: STANLEY KUBRICK



Ne propunem să decriptam posibilul mecanism care concură in filmele lui Stanley Kubrick la o realizarea artistică notabilă a unei categorii, cu implicaţii major filozofice, cea a individualului. Demersul nostru ne dorim a avea multiple valenţe. In primul rănd unul filozofic: a descoperi o transfigurare artistică notabilă a existenţei umane, într-o manieră contemporană, universală şi complexă. Vom incerca să schiţăm cel puţin o dimensiune poetică a caracterelor.Ne propunem să dezvăluim într-o maniera francă şi concretă capacitatea şi, de ce nu, modalitatea limbajului cinematografic, subjugat instanţei auctoriale, de a îşi împlini complexitatea exprimării artistice asupra dimesiunii umane a existentei. Vom încerca, a descoperi în travaliul nostru teoretic, noţiuni, mijloace, procedee, idei, viziuni artistice pe care o formă artistică implinită, limbajul cinematografic, le impune.





OBSESII ALE MENTALULUI COLECTIV IN CREATIA LUI STANLEY KUBRICK

Demersul teoretic al acestui studiu isi propune sa reflecte, in paginile urmatoare,
obsesii ale mentalului colectic in creatia lui Stanley Kubrick.

Studiul nostru isi propune sa prezinte o evolutie contemporana notabila a conceptului de individualism. In societea contemporana, dar si in lucrarile teoretice sau artistice, notiune de individual a fost deseori depreciata, mai ales in comparatie cu cea de colectivitate. Motivata sau nu, explicata mai mult sau mai putin argumentat, indubitabil este ceva ce tine de o evolutie a societatii umane.
Daca in societate, in real, individualul a fost supus unei presiuni de diferite forme, evolutia structurilor dramatice, fie ca sunt din teatru, fie din film, au dezvoltat si au probat imposibilitatea existentei acestor forme fara precizarea naturii intrinseci a individualului, pentru formele artistice sus mentionate, prin intermediul personajului.

Opera lui Stanley Kubrick, are in primul rand cateva caracteristici. Reflexivitatea, spiritul inovator, caracteristica filmica intr-o viziune auctoriala, dimensiunea vizionara, stilistica propie, bogatia imagistica, etc.

Un concept contemporan notabil a oricarei creatii artitistice, reflexivitatea permite prezentare unei lumi, a unui univers. Opera artitistica, prin natura ei intima dezvaluie substanta umana. Stanley Kubrick, un autor complex si decizional, personalitate extrema, cu optiuni iconoclaste fate de structurile instituonalizate nu putea sa isi frustreze lucrarile de posibilitatea de a prezenta si ilustra mentalul colectiv.Exista teme, directii, incarcaturi energetice si emotionale cu care mentalul colectiv se incarca si isi creeaza printr-un efect matriceal propia dimensiune contemporana.

Descoperim asfel prin intermediul filmelor sale o lume, decriptam un mental colectiv complex si provocator spre analiza lucida, dar si de ce nu, spre atitudini critice si dinamice. Societatea contemporana filmelor lui Stanley Kubrick este uneori stupefianta in evolutia fiintei umane, privita chiar cu sarcasm, nu intodeauna nemeritat, iar autorul nu pregeta sa ne dezvaluie evolutii complexe in care termenii de progres, libertatea, stat au dimensiuni surprinzatoare. Autorul surprinde fiinta umana in situatii critice standardizate de secolul xx: ca si conflictele armate, revine pentru a urmari traseele erotice in situatii delicate fie pentru individ, fie in raport cu morala traditionala, iar in genere Stanley Kubrick urmareste zonele tenebroase ale fiintei umane.

Path of glory ( 1958), Dr Strangelove (1963), Full Metal Jaket (1987), prezinta cu luciditatea paranoia cu care se conjuga absurd fiinta umana in epoca contemporana
in care conflictele armate si distrugerea devin un scop in sine. A doua, din productiile citate reia in centrul subiectului una din problemele capitale ale secolului XX: razboiul nuclear. Stanley Kubrick, prezinta cu sarcasm stupizenia, paranoia, obsesile de care structurile militare si politice, pe masura nivelului ierarhic dau dovada. Complexul dusmanul strategitic, obsesia apocaliptica, eterna tema a purificarii fiintei umane sunt prezentate cu sarcasm, umor, verva, nerv.

In ‘Full Metal Jaket’ toata instructia si educatia de lupta ascund hilare trasaturi ale fiintei umane si care ampreteaza mentalul colectiv. Violenta, tema eternului mascul dominant, lipsa sentimentelor, anularea ratiunii, demonicul care insoteste traseele existentei fiintei umane, viziunea apocaliptica devin tare ale societati moderne care departe de a le elimina dovedeste o energie maxima in maniera in care le cultiva. Varietatea caracterelor, tratate cu o precizie chirurgicala, dezvaluind fracturi psihologice, de la nivel de individ pana la cel de colectivitate, dezvaluie gratuitatea si dezastruoasa traiectorie a unor demersuri a structurilor instutionalizate. Surprinzator, dar aceste obsesii ale mentalului colectiv, departe de a fi decriptate si eliminate de societatea moderna, ele par a fi cultivate. O societate care opereaza cu elemente atat primare cat si hilare, lipsita aparent de elemente de protectie, dar extrem de dotata tehnologic.

Stanley Kubrick nu este un autor comod, departe de sine intentia de aborda teme facile si de a nu surpinde. Eroticul una din temele fundamentale ale fiintei umane este aborda in situatii din cele mai delicate. Ecranizarea romanului lui Nabukov, dezvaluie zonele sensibile si fragile ale mentalului colectiv. Impotriva educatiei sau necenzurat de morala tarditioanala, ceea ce este propiu fiintei umane, intratat incat evident devine o componenta a mentalului colectiv, este modalitatea in care atractia si raporturile dintre estetic si moral se pozitioneaza. Mentalul colectiv
intr-o analiza matriciala cultiva traditional o morala frustranata pentru fiinta umana, intoleranta este propie societatii, iar elementele conservatoare sunt surprinzator adeseori cultivate. Mentalul colectiv nu dispune de solutii, surprinzator, dar evident exista teme si situatii pentru care fiinta umana sau societatea nu poate oferi raspunsuri clare si ferme. Ultimul film realizat: EyesWide Shut, este simptomatic pentru obsesia autorului pentru situatii imposibile.

Reflectarea societatii New-York-eze, dintr-un dintre cele mai inalte nivele, se produce cu o franchete si naturalete nu lipsita de accente critice. Zonele tenebroase in care navigheaza cu obstinatie cuplul modern, incapabil sa-si gasesca linistea sau implinirea sunt surprinse intersectand atat tresee individuale, cat si evadari de grup. Obsesia pacatului primordial, obstinatia placerii, cultivarea ierarhiilor si procedeelor care tin de mitologic sau sacru in societatea moderna pana la deprecierea totala au devenit cotidiene in societatea contemporana. Regurile ce guverneaza societatea sunt departe de a fi cele instutionalizate, ele sunt cele de protectie pentru leederi, in care normele morale sunt de prisos. Firescul crimei, energia elementelor ce compun in sarabanda orgia, lipsa scrupulelor, esecul cuplului, fragilitatea psihicului uman sunt ipostaze ale societatii, in care in contemporanietatea, fiinta umana exista cotidian. Paradoxal, dar mentalul colectiv devine desosebit de malefic, ipocrizia o stare de fapt, demonicul guverneaza atat diurnul cat si nocturnul, viata devine o scena cu elemente de recuzita traditionale.

Traseul personajului interpretat de Tom Cruise, este sinuos, ilustrand obsesia fiintei umane spre necunoscut, surprinzator, printre putini eroi ai autorului cu o anumita volitivitate justitiara, dar natural complet inadecvata in societate. Filmul, o drama rotunda, in cerc, ne lasa, atat pe spectatori, lectori, cat si pe persoanje, intr-o situatie aparent confuza. Asemanator vietii care nu are raspunsuri, nu vom stii nici noi, cum nici persoanjul interpretat de Nicolde Kidaman ceea ce este imaginar sau real, ce este fapt sau imaginatie, de unde vin monstri ce ne populeaza cu sarg psihicul, ce insemana aventura, unde se sfarseste esteticul si incepe decadenta, incapacitatea de implinire a cuplui in zoan conjugala, fragilitatea destinului, abandonul moral, cruzimea ierarhiei sociale. Pornit intr-o proza de Arthur Snizter, ultimul film al lui Kubrick reprezinta o repunere in pagina a pshanalizei freudiste intr-o perioada cand acesta isi pierduse mult din cota stiintifica pe care o avusese in perioada interbelica.

Stanley Kubrick nu este un autor comod, evident cultiva o viziune autoriala critica asupra societatii, dar mai ales fiintei umane. Stilist desavarsit, poate cu o anumita
zgarcenia autoriala de a lasa persoanjele sa-si depaseasca limitele propii conditii umane, evident neconvenabil atat in travaliul artistic cat si in opera, isi are in creatia sa varfuri, dar si evident abordari schematice sau cliseisme. Spartacus, dincolo de abordarea unui subiect apartinand antichitatii romane, este mai putin reusit in planul inaovatiilor artistice filmice. Astazi pare, evident, depasit, lipsit de vizunea asupra lumii pe care alte filme cu subiecte extrase din istorie ne-au oferit-o. Lui Kubrick I-a lipsit exercitiul scrisului, dincolo de meticulozitatea pregatiri unui film, a obsesii perfectiunii pentru toot ceea ce tine de capitolele imagine sau sunet, exista o incapacitate dramaturgica care in cele din urma iti ofera viziune, reflecta lumea sau are o privire interioara mai profunda asupra fiintei umane. Reusitele sale notabile au avut ca punct de pornire opera literara notabila sau au fost precedate de colaborari de anvergura cu scenaristi. Stanley Kubrick facea parte din aceea categorie a autorilor care sunt cei severi judecatori ai propiei opere, cei mai nemilosi critici. Un gen de autor sever cu propia opera, implicit numar productiilor devine mai redus, pregatirea unui film devine laborioasa, autorul evitand situatiile lacunare. Kubrick era evident constient de forta cinematografului de a prezenta societatea, natura umana, implicit mentalul colectiv, in modalitati inedite, in viziuni incomode si decritatoare. Un autor pentru care evident placerea filmarii se observa intodeauna, care nu pregeta sa faca inovatii tehnice pentru a exprima vizual teme, idei, drame. Un stapan al tuturor compartimentelor, un desfasurator de forte pe platou, iar rezultatele ofere o dimensiune asupra societatii si fiintei umane dintre cele mai in consistente.

Stanley Kubrick apartine in mod vadit familei de cineasti britanici si americani: Cassevetes, Scorsese, Wells, Spielberg, Tarantino, cu a caror opere, filmele sale intra fie in consonanta, fie in dialog. Regasim in forta lucrarilor sale buna traditie dramaturgica a filierei literare anglo-saxone. Una din operele sale cele mai implinite, socante, iconoclaste este ‘Portocala mecanica’, film emblematic nu numai pentru cineast, ci si pentru o generatie sau mai mult o dimensiune a contemporanietatii.

‘Portocala Mecanica’, reprezinat o chintesa a reprezentarii artistice, vis-à-vis de decandenta societatii moderne. Un destin de personaj, Alex, un tanar furios ce imbraca haina postmodernitati ajunge firesc intr-un conflict cu o societate care isi cultiva arta, spatiul, mediul, educatia cu inconstienta, cruzimea, iporcrizia unei masinarii de monstri. Filmul are o structura dramatica circulara. Mentalul colectiv pe care-l dezvaluie este socant in asociatii: arta si violenta, agresiune generatiilor, educatie si recluziune, ipocrizia politicului, natura launtrica a raului, energetica distrugerii, incapacitatea sentimentelor, spalarea creierelor. Iata directiei in care societatea isi cultiva traseele. Arareori, o pelicula a zugravit cu atata forta si precizie chirurgicala, poate tipic britanica dimensiunea interioara a unei culturi sau societati. Pornit de la o lucrare literara de suces, filmul o mare izbanda estetica reprezinta abandonul fiintei umane in contemporanietate. O contemporanietate mult mai perversa decat soceiatatea de consum, o contemporanietate cu virtutii si pretentii estetice, fara sanse pentru orice evadare din haosul si demonicul existentei cotidiene. Este filmul traseului uman in conditiile abandonului oricarei morale, este o lume a ideologiei raului, in care valorile sunt complet demonizate. O lume a uniformelor. O lume a filozofiei punk. O privire sarcastic auctoriala asupra viitorilui fiintei umane, prin teme esentiale: scopul artei, educatia, destinul uman. Implinirea stilistica in decandenta umana. Film emblematic pentru un mental colectiv completamente dezumanizat. Poate exista indubitabil un anume schematism, in filmul lui Stanley Kubrick, poate perfectiunea construtiei dramatice devine intr-o oarecare masura mecanica, pentru ca eroul departe de a-si asuma sau incerca depasirea unor limite sau de iesi din mecanica raului pe care societatea a brevetat-o. Forta filmului vine atat din perfectiune a demonstratiei despre destinul implacabil a raului, cat si din, perfidar absolut necesar, implinire a esteticului.

Daca am vrea sa fim critici cu autorul, ar trebui sa remarcam lipsa sperantei la orice nivel, fie uman, estetic, social, si chiar in final al schematismului demostratiei, verva epica ne mai oferind solutii dramaturgice notabile pentru o sumbrul punct de vedere auctorial. Un film al unei societati evoluate, a unei lumi postmoderne, care clieseizeaza cu perversitate atat arta, cat si cotidianul. Mentalul colectiv din ‘Portocala mecanica’ este evident ‘malade’, alterat, lui ii va veni peste ani un raspuns similar, dar poate mai viu si surprinzator uman, cel putin in solutii, din aceiasi cultura, respectiv: ‘Transporting’. Sarpele tinut in sertar ca si animal de casa, demonizarea muzicii lui Beethoven, sexualiatea ultracultivata in reprezentarile artistice, ipocrizia ca si coordonata intrinseca a comunicari familiale-sociale-politice, perfectiunea si energetica raului iata cateva coordonate a unui mental colectiv dignosticat precis si fara menajamente de Kubrick. Poate filmul cultiva uneori un exces stilistic, ar fi putut fi mai concentrat, atractia spre actului filmarii propiu-zise, uneori pare sa-I joace feste autorului. Sunt scevente, putin ami lungi, clare in enunt, dar motivate doar prin ferocitatea violentei, poate a efectului identitati timpului cinematografic cu cel real care creaza impact maxim adeseori.

In consonanta, cu perfectiunea stilistica din ‘Portocala mecanica’ vine o alta pelicula din cariera lui Stanley Kubrick, o ecranizare de succes, reflexie a unei lumi mult mai tenebraose si ascunse: Shining. Aceiasi perfectiune stilistica, dar mult mai elaborata in miscari de aparat. Un film care dezvaluie pierderea cunostintei de sine. Un mental colectiv purtator al pacatelor ancestrale, stapanit de demonic, care ia in stapanirea fiinta umana. Claustarea ca un pariu pierdut din start. Abjectia imaginarului, si ca in alte productii ale sarcasticului autor, presupune o totala absenata, similar ‘Portocalei, a divinitatii. O umanitate bolnava privita distant si cu minutie. Exista iarasi in film lungimi, parcurgerea spatiilor, eternele coridoare, timpul real care este parca preferat celui cinematografic, spectaorul este purtat in tenebroasa lume a hotelului in care alaturi de fantome exista o banala familie asupra careia halucianantul isi pune stapanire. In situatii conflictuale, sot si sotie, argumentele oferite, la ceea ce se face apel, sunt cliseele reusitei sociale tipicei societatii americane de consum din perioada postbelica. O privire sarcastica a autorului, asupra unei dimensiuni umane extrem de fragila, chair si atunci cand personajul este interpretat de Jack Nicholson. Filmului lui Kubrick, este procesul maladivitati prin demonizare, prin statutul de caz, singulariatea capata caracter de reprezentare, devenind simptomatica pentru o lume purtataore de tenebre si abandonata raului. Un univers in care copilariei ii revin privirea lucida si eroica, ceea ce motiveaza la desperare viata in conditiile abandonului complet a divinitatii.

Daca in alte pelicule mentalul colectiv era decriptat urmare unei reflexivitati a societatii, a unor structuri instutionalizate, a evolutiei unor fenomene sau teme fundamentale, ca de exemplu: arta sau educatia, eroticul sau agresiunea armata, aici in ‘Shining’ asistam la o dezvaluire a unui imaginar colectiv extrem de tenebros, insinuant, care pune stapanire pe individ.

Mentalul colectiv nu este doar unul cu conotatii sociale, civice, analizat la randui critic, ci capata in filmele lui Kubrick si conoatii pshicice. Sunt zone mult mai dificile supuse introspectie, in care fiintei umane ii scapa controlul atat propia persoana, cat si natura problematicii. Prin ‘Shining’, Kubrick se va invecina cu Linch din ‘Catifeau Albastra’ sau Hitchook din ‘Psiho’.

Stanley Kubrick este unul din autorii celebri prin non-repetivitatea de care a dat dovada. In discursul sau filmic exista diferite lucrari care sau impus vizonar in genul sau stilistica in care au fost abordate. Una din productiile sale care
se detaseaza este ‘2001 – Odiseea spatiala’. Opera emblematica, din genul dificil, al science-fiction, care dezvaluie teme majore ale mentalului colectiv. Umanitaea in fata unor demersuri notabile, parcurgerea spatiului, obsesia descoperii necunoscutului, aventura cosmica, tema mitologica majora in orice cultura, dar in coordonate ale fiintei umane in viitor: conflictul cu masina-computerul.
Opera simfonica, cu situatii limita, cu inovatii tehnice, dar altele regasite in planul scenografic, cu secvente cinematografice memorabile in planul cunoasterii si evolutiei insasi a speciei umane, ca trasnformarea in spatiul a osului-arma in naveta cosmica, cu momente care ilustreza obsesia launtrica spre sacrul din splendida intalnire a maimutelor cu monolitul plonjat pe planeta. Filmul dialogheaza in interogatii de prim nivel filozofic: Diviniatea, capaciatea explorarii, notiunile de spatiu-timp cu conotatii, atat pur fizice, cat si filozofice sunt abordate vizual din traiectul navetei cosmice. Kubrick va deveni un autor din care se vor inspira ulterior cinesti ca: Spielberg, Lucas, etc. Remarcabil sunt de acesta data schimbate insasi notiunile de spatiu-timp cinematografic. Monolitul care circula ca si obiect-simbol, expresia demersul ancestral uman spre piatra filozofala, devine expresia vizuala a reflexiei unor teme prime ale mentalului colectiv.

Bogatia vizuala a acestui film, similara, dar la alte niveluri de expresie plastica si simbolistica, celei din ‘Shining’, sau din ‘Portocala Mecanica’, devine o demonstratie fortei artei cinematogarfice, dezvaluite indubitabil de Kubrick, de posibilitatile de reflecta teme majore ale mentalui colectiv, de a aborda teem care aparent tine doar de filozofie sau tehnologie. Exista in ‘Odiseea Spatiala’, fenomene, specifice existentei cosmice, pe masura ce se instaureaza conflictul fiinta umana-computer, el desfasoara asemanator celui din zona evolutiie fiinta umana-maimuta, pe masura derularii, un partener il distruge pe celalalt, un transfer spiritual se produce treptat.

Filmele lui Kubrick, in buna traditie a filonului artistic anglo-saxonau un anumit specific al reprezentarii si dezvaluirii fiintei uamne. O privire intodeauna analitica, critica, meticuloasa, reflexiva. Descoperind fiinta umana, procesul viizonarii sau lecturarii cu trasaturi care compun mentalul colectiv in viziunea artistului. O suma de indicii, date, trasaturi pe care indeobste le regasim individual, dintr-o data multiplicate definesc in modul cel mai firesc, propiu si launtric, fiinta umana.
De la concepte majore redescoperite din nefericire cu tristete de fiinta umana in contemporanieta: paranoia politicului, disolutia solutiilor armate, incapacitatea
conjugarilor eroticului cu moralul, fragilitatea atat a fintei umane, fie in singular, fie in cuplu. Se remarca in productiile lui Kubrick absenta divinitatii, existenta individului este abandonata solutiile i se cer individului persoanl, dar din pacate, in chip launtric fiintei umane ii este extrem de propiu violenta, agresiunea, cultivare limbajelor cliseizate, spiritul gregar.

Viziunea lui Kubrick, atat in film, cat si in conceptie se remarca prin complexitate. Fie in dimensiunea filozofica, cum este ceea din ‘Odiseea Spatiala’, extrem de complexa, care dialogheaza cu notiuni fundamentale ca spatiu-timp, cunoastere, arborele vietii, piatra filozofala, fie in dimensiunea structurata a contemporanietatii cu care dialogheaza filmele sale. Regasim o societate in modernitate si implicit un mental colectiv, complex, plin de traume, care opereaza cu elemente sofisticate, care cultiva obsesional violenta. Mentalul colectiv opereaza intr-un univers, cu precadere tehnologic. O lume in care se va instaura conflictul individ-computer, o societate care isi cultiva educational sau cu ferocitate violenta. In fapt, violenta, fie ca este intru-un mediu foarte propiu, cel armat (Full Metal Jaket), fie intr-o societate dezvoltata cum este cea post-moderna (Portocala Mecanica), fie vine din elementele launtrice ale fiintei umane (Shining). Paradoxal, dar aceasta lume este deosebit de inzestrata intelectual, material, tehnologic. Dispune de un sistem legislativ (Dr Strangelove) deosebit de dotat si aplicat, dar evident, spre zadarnice, destinat in perfectiune distrugerii.

Viziunea autoriala alui Kubrick, nu este prea optimista, meditativa, , dar si uneori sumbra. Energetica mentalului colectiv, nu este prea fericita sau disponibila in solutii. Cultivarea demonicului, viziunile apocaliptice, totalitarismul ideologic,
evadarea in erotic sunt stadii cu care mentalul colectiv se conjuga.

Indubitabil fara o multiplicare planurilor reprezentarii ar fi fost imposibil sa descoperim un mental colectiv. Cinematograful traditional hollywoodian, a cultivat stereotipia, Kubrick, se pozitioneaza si temporal si artistic aparte, personalitate marcanta nu isi gaseste locul nici alaturi de tineri furiosi englezi cu care se intersecteaza si fata de care pozitia iclonoclasta il apropie.

Viziunea sa asupra mentalului colectiv este complet incomoda. Sarcastica, critica, lipsita de solutii, viziunea cineastului este complet lipsita de rezolvari sau iesiri. Indubitabil este si un schematism dramatic, poate perosnajele filmelor lui Kubrick ar fi de dorit sa dovedeasca tenative de a-si depasi limitele. Kubrick este extrem de lucid. Momentele sale de forta sunt exploatare unor situatii le maximun. Exista si o satuare a unor momente cinematografice. Cultivarea violentei pana la exasperare, dilatarea timpului, vezi ‘Odiseea Spatiala….’, mecanicismul si meticulozitatea dezvaluita de mecanimele paranoiei actiunii militatre si politice ofera enuntului artistic o credibilitate maxima.

Pentru mentalul colectiv, a-l regasi in creatia filmica, presupune un demers special si constient al constructiei artistice interioare a productie cinematografice. Asfel opera cinematografica se alatura celor cu capacitate refleziva notabila asupra fiintei umane. Ceea ce ar necesita pagini intregi de explicatii intr-o opera literara sau filozofica, este surprins intr-o exprimare vizuala, care in formele ei cele mai performente, asemeni muzicii, se conjuga cu inefabilul. Cum am putea aprecia reflexele aventurii cunosterii pe care ni le ofera universul vizual al ‘Odiseii Spatiale…’. Motivatia dramaturgica reala este indubitabila, existenta unui mental colectiv ancestral, predispus spre explorarile cosmice, spre cunoastere, spre aventura cosmica chiar cu riscuri majore pentru fiinta umana. Odiseea Spatiala…ofera limbajului cinematografic posibilitati multiple de a-si motiva dicursul. Teme majore si fundamentale fiintei umane, care tin de relatia naturala intrinseca a mentalului colectiv cu sacrul-cognitivul-cosmosul se subjuga unui demers vizual complex. Odiseea reia in epica si demers obsesiile evolutiile civilizatiei umane din timpurile primordiale. Mentalul colectiv, reia obsesional temele primordiale.

Evident constructia vizuala a operei cinematografice capata accente speciale in situatii propii.
‘Portocala mecanica’ situata intr-un univers postmodern, reflecta un mental colectiv tipic pentru
un univers ultarmanipulant pentru individ. O societate a creierelor spalate, instaurarii violentei ca
valoare majora. O lume a decadentei ilustrata implicit printr-o abundenta vizuala, printr-o
saturatie a procedeelor, paradoxal, dar individului nu ii sunt oferite solutiile propii. O lume
sofisticata, alterata profund, reflecta un mental colectiv implacabil, cu o evolutie distructiva
pentru fiinta umana.

Demersul artistic al lui Kubrick, reflecta indubitabil contemporanietatea care ia intersectat existenta. O lume a secolului XX care a cultivat totalitarismul ideologic, care si-a confirmat posibilitatea confructarii cu masina-computer, care exista intr-un univers abandonat parca de divinitate. Mentalul-colectiv ne va oferi continuu surprize pare sa spuna filmele lui Kubrick. Dar nu intodeauna comode.


ELEMENTE SPECIFICE ALE LIMBAJULUI CINEMATOGRAFIC DEZVOLTATE DE
STANLEY KUBRICK

Stanley Kubrick a fost un autor de cinema notabil, complex, a carui filme au transmis o viziune autoriala plina de forta si substanta. Educatia tipic anglo-saxona, spiritul sau vizionar, specificul unor proiecte au condus in cele din urma la cateva reusite care au amprenat istoria celei de a saptea arta.

Stanley Kubrick apartine familiei anglo-saxone casre reusneste cineasti de marca: Ford, Cassavettes, Coppola, Scorsese, Stone, Spielberg. Altii, contemporani noua Lynch, Tarantino, Lyne il recunosc forta si specificul. Teme comune abordate cum sunt cele ale violentei, forta eroticului, ipocrizia conventiilor sociale, privirea franca si directa, bogatia imagistica sunt comune.

Una din primele trasaturi ale limbajului cinematografic oferite de filmele lui Kubrick ar fi complexitatea cadrului cinematografic. Daca in primele filme realizate cand forma vizuala bazata pe o missanscena traditional spiritului Hollywoodian, avea dincolo de performante si vadit accente academice, dar care constituiau valori, apoi de la ‘Dr Strangelove…’ incolo ne aflam in fata unor reusite in care complexiatea realizarii cadrului cinematografic ofera filmului valente multiple: reflexivitatea, bogatia vizuala, elemnte informatioanle conexe, etc. ‘Odiseea spatiala 2001’, ‘Portocala Mecanica’, ‘Shining’, ‘Full Metal Jacket’ sunt filme in care camera uzual are miscari complexe, asistam la variati ale planurilor, sconografia este aproape excesiva, iar cadrul este subjugat limbajului auctorial pana la a schimba dimensiunile unor notiuni fundamentale de spatiu-timp.

Este o caracteristica plastica notabila a filmelor lui Kubrick, care poarta o amprenta a ‘indesirii’ cadrului, concept reflectat ulterior in civilizatia audio-vizuala in cele mai recente si de impact tipuri de la cel al video-clip-ului la cel al stirilor. Cadrul cinematografic la Kubrick ‘dospeste’ de elemente plastice-vizuale-semantice.

Kubrick nu este un autor care sa aiba probleme cu interpretarea, directia sa scenica este precisa. Daca in primele productii, influente ale unei maniere traditionale se resimte, apoi elementele interpretative sunt net decantate, jocul evident mai complex subordonat directii dramaturgice si cu o amprenta filmica notabila. Expresia la Kubrick este directa. Enuntul artistic,indiferent de complexitatea sau substanta sa are o caracteristica a directivitatii. Complexitaea survine din ineditul si vizonarismul auctorial, din un anume simfonism al imaginii pe care ni-l ofera vezi Odiseea sau Protocal Mecanica. Dar in genere filemle sale nu treneaza, nu se rispipesc in repetari inutile, dezvolta o cursivitate fluida a discursului cinematografic.

Productiile lui Kubrick se caracterizeaza printr-o bogatie imagistica. Arareori am putea spune ca descoperim un cadru cinematografic mai arid. Cand se intampla. Ne aflam in fata unei compozitii mai speciale, in care desenul interior al cadrului are evidente valente plastice. Autor iconoclast, dificil pentru producatori, extrem de autoritar pe platou Kubrick si-a elaborat cu multa grija cadrul si continutul acestuia. Nu putem sa nu citam scenografia speciala, inca vie si deloc perimata din ‘Odisea Spatiala 2001’, compozitia pe mai multe axe, ignorarea gravitatiei fenomen specific cosmosului si care implicit ofera o alta dimensiune scenografica. Kubrick, in acest caz, reconstituie pe platou cosmosului, o plastica speciala, lungimi ale cadrului diferite, o simfonie imagistica, o imagine in consonanta cu fiinta umana, de la fenomene de solitudine, la cele ale cunoasterii, la transcedenta fiintei umane asupra spatiului. In ‘Portocala Mecanica’ asistam la o bogatie imagistica existenta in planul scenografic al unei societatii postmoderne. Reflexe ale elementelor simbolistice intrate in istoria artei sau filozofiei. In ‘Eyes Wide Shut’ descoperim societatea new-yorkeze in comtemporanietate. O minutie a cadrului, un discurs incarcat asisderi vizaul de o multitudine a planurilor, fie ca filmeaza in intarioare diferite ca medii sociale, fie in exterioare, din natura sau citadin. Lumea tenebraosa din Shining nu ar fi putut fi descoperita fara o bogatie vizuala a decorului, a universului pe care-l ascunde un motel cu o poveste speciala. Plastica excesiva, miscari complexe de camera pe steady-cam care descopera din unghiul subiectiv al caracterelor interioare care isi schimba relatia cu cei implicati in drama. In ‘Full Metal Jacket’ exista o decantare ‘aproape cazona a cadrului’, dar care evolueaza apocaliptic in perioada a doua a filmului, cand descoperim un univers uman in conflictualitate evoluan sfidator la adresa civilizatiei umane.
In ‘Dr Strangelowe’ asistam la reflexivitate multipla cu valente critice si chiar sarcastice la adresa civilizatiei umane si castei militare, centrandu-se subiectul pe obsesile fataliste ale structurilor contemporane. Sala de sedinte in care se decide sau rezolva o situatie globale este oraganizata pe o structura circulara in fata unui imens ecran unde informatia militara se amesteca cu cea meteorologica, cu raporturi politice globlale sau comunicate politice hilare. Aproape nu exista film in care inventia epica sau scenagrafica sa nu fie prezenta, devenind un alt element-ampremta ce poate fi notabil analizat.

La Stanley Kubrick ne aflam in fata unui fenomen specific cinematografului contemporan, cel al hibridizarii genurilor. Nu exista genuri pure. Filmele sale, chiar si atunci cand apartin precis unui domeniu stilistic: horoor, science-fiction drama, comedie; autorul in peliculele sale nu ezita sa importe stiluri, genuri, modalitati din alte campuri stilisitce. Exista o directie stilistica principala excelent controlata, dar si amprente si dezvoltari vizaul-audio din zone conexe. Amestecul de umor negru cu drama , de tensiune a actiuni cu cel de persuasiune a caracterelor, de cele ale dramei cu infiltrari din comedie sunt fenomene specifice cinematografului lui Kubrick. Elementele comice si sarcastice din ‘Full Metal Jacket’ sunt atent filtrate de elemente dramatice tratate auster si nu lipsit de intelegere fata de substanta umana. In Portocala Mecanica sunt citate o avanlasa de stiluri pe care un subiect si un discurs postmodern este normal se relationeze.

Kubrick, dincolo de o complexitate notabila a compozitiei cultiva o directivitate discursului cinematografic. Valente plastice si compozitionale ale cadrului ar sugera un discurs sofisticat si complicat. Departe de autor asa ceva. Buna traditie a dramei, fie din proza, fie din film sau teatru, anglo-saxone isi spune cuvantul. Discursul auctorial sau curgerea operei, a naratiunii sunt clare, precise, directe. Nu exista dualitati decat in planul reprentarii, naratiunea are caracteristici matematice, ecranul cinematografic pare a fi o tabla de sah. Elementele canonice sunt perfect articulata si stapanite. Poate exista uneori o primejdie a manierismului, a elementelor academice instutionalizate sa sufoce sau asalteze discursul cinematografic.

Un fenomen interesant, consecinta a bogatiei imagistice este cel de saturare a cadrului. Cadrul cinematografic poseda o bogatie informationala si semantica specifica, propie marilor autori stapani pe un discurs arborescent. Un fenomen al evolutiie elementelor vizual-auditive contemporane, care reflecta capacitatile de expresie a limbajului filmic.

Am mai amintit anterior de o caracteristica simfonica discursului filmic la Kubrick. Odiseea Spatial 2001, Portocola mecanica, Shining sunt pelicule in care elementele vizuale ale cadrului evolueaza dupa o compozitie muzicala. Inceputul filmului in Shining, tenebrele culoarelor motelului, avalansa violentei din ‘Portocala Mecanica’, reflecatarea procesului pseudo-educational-in fapt spalare a creierelor, traseul navetei spatiale, descoperirea cosmosului, transcendenta spatiului toate aceste momente sunt posibile datorita unui limbaj vizual plastic extrem de arborescent in compozitie si orchestrat parca simfonic.

Anumite rezolvari din filmele sale: cum ar fi traiectul osul-arma care se dezvolta in naveta spatiala, din inceputul Odiseea Spatiala, traseul monolitului si aparitiile sale inedite din acelasi film, evolutia elementului muzical din Portocala Mecanica, a amintirii din Eyes Wide Shut, toate acestea ne ofera sau impun, ca si cheie autoriala o prezenta a metaforei incluse dramei. Fara a fi exterioara sau independa, ea este asumata, devenind parte componemta a limbajului audiovizual. Lumea vizuala a filmelor lui Kubrick, absoarbe procedeul si-l topeste in textura imaginii.
Notabil, ca acesta se produce in conditiile unui specific filmic cultivat si nu a unei teatralitati posibile.

Limbajul cinematogrfaic cultivat de Stanley Kubrick nu este un simplu decupaj al unei actiuni epice precise. Ceea ce este notabil, ca apar dezvoltarii stilistice si bogatia imagistica nu este gratuita, iar fenomenul de saturare a cadrului, ofera posibilitati de reflexivitate si referentiabiliatte in spatiul culturii notabile.
Cinema lui Kubrick este prin excelenta referential si reflexiv. Fie ca se refera la momente din istoria culturii sau fiintei umane, fie ca se refera la sistemene globale ale politicului sau comunicari, la temele educatioanle ale cilivilizatiei umane, la istoria prin felul ei propiu. Ideologia ultracultivata absurd de civilizatia umana este in permanta privita sarcastic. Elementul compozitional al cadrului cinematografic, datorita unui viziuni care se aplica de la interpret, pana la rezolvarii scenografice sau cele ce vin zona costumului sunt reflexive prin excelenta. Limbajul cinematografic nu este o simpla inregistarea mecanica, natural spectaculoasa a universului subietului.

Ceea ce este notabil si tine de caracteristicile moderne si contemporane ale limbajului vizual este o pozitionare difuza a autorului. Implinirea epica, valentele perfect echilibrate ale discursului simfonic au facut ca prezenta sa nu fie concurenta dramei sau operei, ci asemeni unui dirijor care din umbra care isi dirijeaza orchestra toate elementel pe care le impune-inoveaza-aduce dramei apartin congruent acesteia. Periaodele mari de travaliu sunt perfect motivate.
Perioade lungi si dificile de productie isi gasesc rezolvari fericite.

Perfectiunea stilului ar fi una din caracteristicile academice ale cinematografului lui Kubrick,. Rezolvari de filmare, inovatii scenografice, minutiozitatea editarii, acuratetea folosirii sunetului sunt prin excelenta cateva date ale unui perfectionsim in care nimic nu scapa controlului autorial.

Persiuasiunea caracterelor, iata o caracteristica notabila a limbajului cinematografic cultivat de Kubrick. O caracteristica izvorata din felul in care sunt conduse interpretarile, din ceea ce poarta ele ampreatand cadrul cinematografic.
A analiza un limbaj cinematografic notabil implinit stilistic inseamna de a descoperi date stilistice, inedite si motivate. Ceea este notabil la Kubrick asemeni autorilor majori, este pivirea spre fiinta umana. O privire lipsita de maniheism, de a prezenta in alb si negru, ci tocmai de a reflecta natura umana asisderi prin valorile cucerite , dar mai ales prin tarele, maladivul, raul care amprentat-o. Impotriva unor obsinuinte ne-am astepta la un fenomen de respingere a caracterelor atat de dificil si ciudat definite. Performante actoricesti, in care indubitabil meritul conducerii scenice nu-I poate fi refuzat lui Kubrick ne ofera ne ofera in conditiile meandranitatiii limbajului cinematografic interpretari notabile, care cu persuasiune ne cuceresc. Este o privire lipsita de schematism asupra fiinteii umane, o privire lucida, inteleapta, profunda, lipsita de echivoc, dar fair-play chiar si atunic cand limitele critice sunt depasite permanent.

Complexitatea editarii, a montajului este o alta caracteristica pe care limbajul cinematografic al lui Kubrick pare sa o dezvaluie. Datorita mis-en-scenei complexe, a miscarilor de aparat in permannta dublu-motivat, a scenografiei complex reflexive se produce un fenomen de sofisticare a editari, in care racordurile opereaza complex, in care se fac treceri ultraspectaculaose de elemente, vezi osul-arma transformat in naveta spatial, montajul pe muzica din Portocala Mecanica, functia detaliului din Full Metal Jacket sau se obtin fluidizari al imaginii filmice ca in Eyes Wide Shut. Elementele editarii sont aparent sofisticate, ele apartin natural dramei, apar in diferite decupaje si se subjuga limbajului filmic.

Decriptand si supanadu-l unui proces analitic, limbajul cinematografic al lui Kubrick prin modernitatea, vigoare si implinirea discursului se supune unui proces deosebit de reflexiv, dezvaluind fatete, teme, modalitati de abordare inedite. Asfel putem concluziona ca ne aflam in fata unui limbaj cinematografic sofisticat prin excelenta, un limbaj cinematografic amprentat si care dezvolta o coordonata tehnologica. Remarcam manevrabilitatea simbolistica, congruenta acestuia cu forul interior fiintei umane, valori plastice in permanenta cultivate, mis-en-scena complexa, background exausiv si nu in ultimul rnad acuratea reusitelor sonore.

Stilul filmic a lui Kubrick este prin excelenta sofisticat. Deloc simplist, cultivand valori si tehnici contemporane dintre cele mai recente, autorul obtine acest efect consecinta unor date propii, datorita unor combinatii de decupaj si mis-en-scena, performantelor reflexive notabile, complexitatii miscarilor de aparat, dimensiunii filozofice a discursului cinematografic, abundentei imagistice se produce o amprenta sofisticat a cadrului, indubital constient cultivata de autor.
Limbajul cinematografic prin teme si procedee capata o tenta sofisticata, speciifca lumi postmodene in care existam.

Lumea filmelor lui Stanley Kubrick are indubitabil si o amprenta tehnologica.
Atat prin stil, cat si prin mijloace, dar prin teme si subiecte abordate, prin universul auctorial, ne aflam in fata unui limbaj cinematografic caruia daca incercam sa-I descifram o specificitate, aceasta devine si una tehnologica. Daca cinema-ul ofera tribut tehnologiei de care este dificil a se disulutiona, Kubrick opereaza constient cu elementul tehnologic, neferindu-se de el, neevitand sa-l cultive pentru a creste performantele vizuale, imagistica inedita, iesita din cotidian, fara neaparat valente pur realiste. Nu putem desparti de tehnologie, verva stilistica a lui Kubrick, maniera in care isi orchestreaza vizual cadrul cinematografic.

Exista la Kubrick o manevrabilitate a simbolisticii. Portocala mecanica, cultiva fie ca citat, fie ce element in sine notiunea de simbol. De la sarpele ascuns in sertar, de la multiplele reprezenatri erotice, de la costumatia cu vadit influente teatralo-bulevardiere, elementele simbolistice sunt circulate in interiorul dramei. Ele poseda o manevrabilitate notabila si implicit remarcabila. In Odiseea spatiala, notiunea de arma evolueaza strabatand civilizatie, circuland de la lumea obiectuala la ceea
existentiala chiar daca la finele acestui drum se personifica in adversar, intrupat de elementul tehnologic computer. In Eyes Wide Shut, se produce o circulatie si transfer al notiunilor si elemnetelor pshice de amintire, venind dintr-o zona psihanalitica. Flash-back-ul dialogheza cu prezentul si este inclus in procesul dramei. Fiinta uman isi descopera fragilitati impresioanante.

Filmele lui Kubrick nu sunt, cum am mentionat nu sunt simple insiruiri epici. Dincolo de viziunea autoriala incomoda, de sofisticatul stil sau amprenta tehnologica, de reflexivitatea cultivata in permanenta, ne regasim in fata unui limbaj cinematografci care cultiva prin excelenta planurile reprezentarii printr-un efect de multiplicare pe masura ce elementel semantice opereaza din zona narativa spre cea viziunii autoriale. De la simple naratiuni se ajunge a se dialoga cu mentalul colectiv, a descoperii problematicii contemporane majore in criza, cum sunt educatia sau eroticul, a reflecta asupra singularitatii ca un dat in sine al fiintei umane ca in Eyes Wide Shut, dar si asupra omniprezentei raului fie ca vine dintr-o zona de tenebre asemani Shining, fie ca survine structura nativa a societati ultraperfectioante, de genul Full Metal Jacket. Planurile epici simple se amesteca cu cel ale reprenzentarilor major filozofice, fapt permis datorita tocmai unui limbaj orchestrat simfonic, in care observam o manevrabiliatea a simbolurilor o libera circulatie a temelor, dar si un background prin excelenta exausiv.

Filmele lui Kubrick cultiva prin excelenta valori plastice vadite. O simpla trecere in revista ne permite sa facem rapid cateva apreicieri. De la primele productii in alb-negru cu o compozitie perfect eleborata, un ecleraj impecabil, traiectul sau artistic intra apoi in universul culorii unde desfasurarile sunt mult mai prezente. Shining opereaza cu un univers plastic ce tine atat de nocturn, cat si de diurn, atat de o zona a reprezentarii sociale-conventioanle, cat si de una a tenbrelor fiintei umane, in care elemntul circulatoriu survine din o zona cu puternic accente in fiinta umana, conflictul dintre bine si rau. In Odiseea… valorile plastice, apartin si survin inovator spatiului cosmic. In Portocala Mecanica, discursul plastic are in mod vadit accente plastice postmoderne, o imagenerie vizuala este in permenta reflexionata, de la interiorul unui bar, pana la interioarele indivizilor, fie ca vin din straturile cele mai uzuale , pana la cele ale persoanleor cel mai vizionare.
Spatiul lui Full Metal Jaket, fie ca este cel al instructiei, fie cel al conflictualitatii, respecta evident niste reguli ale jocului pentru o lume obiectuala unde fiinta umana devine un simplu element de puzzle.

Mis-en-scena utilizata de maestru este evident una complexa. Miscari de aparat, traiectorii inedite, compozitional notabil, aparatul se afla intre interpret si actiune, este continut in cadru, un decupaj in permanenta motivat, bacgkground dens si bogat reflexiv sunt cate date care isi pun amprenta asupra stilului maestrului. Uneori Kubrick foloseste obiective speciale, ecleraje vadit aplicate si singulare,
In filmarile speciale din Odiseea, reuseste miraculos sa redeea extrem de credibil zona cosmosului de la cea a nesfarsitelor spatii derulate in unitati temporale care scapa controlului, pana la cele apartinand zonelor ce tin de teoria relativitatii, starbatute cu viteze comparabile cu cea lumii. Se produc transferuri ale fiintei umane in timp si spatiu, contacte intre civilizatii la nival de semn, viziune, univers.

Exista o caracteristcia din aceea zona contemporana a valorilor descoperite in filmele lui Kubrick. Congruenta limbajului cinematografic, cu cea a interpretilor, a fiintei umane urmarite de aparatul de filmat. De la specificul tenebros pe care-l poarta Shining, la sarcasmul si ironia din Starngelove, de la suprapunerea plastica a spatiului cosmic cu solititudinea fiintei umane, de la verva si vivavcitatea plastica similara energiei interpretului in Portocala Mecanica, de la rafinamentul mis-en-scene la delicatele si fragilele demersuri ale interpretilor in Eyes Wide Shut nu este decat un pas si nu putem sa nu remarcam o stilistica cinematografica care se conjuga extrem de atent, cu ceea ce personajele poarta. Elementele delimbaj cinematogarfic pur: decupajul, eclerajul, mis-en-scena, se compun pentru a se subjuga dramei.

Kubrick a fost un cunoscut perfectionist. A fost unul din acei autori care nu pregeta cu nimic pentru a-si desavarsi performantele artistice ale filmelor sale. Asfel unele domenii poarta amprenta virtuozitatii sale. Unul din acestea este si cel al sunetului, asupra caruia maestru a insisitat in mod notabil. Percutia elementelor sonore, mefizica urmarita in ‘Odiseea spatial’, citatul reflexiv din ‘Portocala Mecanica’, unde devine subiect al dramei, forta sonora din ‘Full Metal Jacket’,
conjugarea cu o stilistica simfonica a imaginii, dar care face apel la zonele cele mai obscurse ca in Eyes Wide Shut. Elemnetele sonore se conjuga cu celel ale editari dezvaluind statura excesiv preocupata spre perfectiune a autorului.

Lumea in care traim se oragnizeaza, ca si spatiul scenografic, pe directii multiple.
Adancimea cadrului ne ofera asemeni, spatiului real, spre analiza un element deloc de neglijat background-ul. Cu o tenta de reflexivitate, acesta este indeoste amprentat, generand ceea ce am denumit anterior: saturarea cadrului. La Kubrick asistam la background exausiv. Referile pot incepe cu ‘Dr Strangelove…’ unde mediul cazon sau de comanda este ultraironizat. In Portocola Mecanica, descoperim un spatiu excesiv erotizat, subjugat violentei aflata in consonanta cu evolutia ultratehnologica a societatii. Elementele supuse reflexiei sunt multiple: de la felul cum ne raportam, la valori ultarconsacrate, la abundenta excesiva a eroticului in cotidian sau a cliseismul structurilor politice pana la metodele educationale sau omniprezenta maladiva a raului. In Eyes Wide Shut descoperim o zona de la cele mai inalte niveluri ale societatii new-york-eze. Rafinament si persuasiune, dar si degradare morala alaturi de organizari oculte. In Full Metal Jacket, descoperim in abundenta cadrului, apocalipsa unei societati in care crima si elementul de executie este absolut necesar si adevenit instutionalizat.

Putem concluziona ca la o prima analiza a limbajului filmic, descoperim in filmele lui Stanley Kubrick cateva date care la o rapida inventariere sunt urmatoarele: bogatia imagistica, hibridizarea genurilor, directivitatea enuntului si complexitatea compozitiei, saturarea cadrului, metafora inclusa, reflexivitate/referentivitate, abundenta informatiei, perisasiunea caracterelor, complexitatea cadrului, limbaj sofisticat, amprenta tehnologica, manevrabilitatea simbolistica, multitudinea planurilor, congruenta limbajului filmic cu cea a fiintei umane, valori plastice, mis-en-scena complexa, performantele sonorului, dar background exausiv.


SPRE O POETICA A INDIVIDUALULUI

Stanley Kubrick a existat ca si artist, cu o predispozitie inanscuta spre perfectiune. Evident, filmul, limbajul audio-vizual il incanta, implinea, desavarsea. A fost un artist care evident si-a propus sa innoiasca, depaseasca limbajul propiu muncii sale.

Uneori observam in filmele sale, paradoxal, daca ne permitem, limite, fie datorita unui cliseism, fie datorita, parca incapacitatii limbajului de a se subjuga mintii.
Ne vom intreba de ce oare?….Oar e i-a lipsit vana scenaristului, oare mintea sa vizonar-sarcastica-intuitiv nu isi gaseasa implinire in limbajul audio-vizual pe care cu obstinatie nu a pregetat a-l perfectioana. Oare o anumita dimensiune vizionaristic creatoare a fost incatusata de limitele exprimari tehnice pe care nu a evitat a le inova?…Oare, dincolo de limite, nu putem sa nu remarcam evident o personalitate a reusitei. O amprenta propie a artistului?..Indubitabil ca da, Stanley Kubrik a fost mai mult decat un autor al unor filme, el a fost un creator inversunat al unei dimensiuni umane.

Putem oare vorbi in final legat de creatia sa de o anumita poetica. Credem ca da. Exista o anumita relatie intre cantitatea de dimensiune ideatica pe care o contine opera sa in straturile superioare si modalitatiele de expresie filmica, in felul in care se dezvolta si exista independent limbajul audio-vizual, asfel incat decriptam o notabila poetica. Opera sa, implinita in film, asezata pe baze dramaturgice, contine, un netagaduit simt artistic in dezvaluirea fiintei umane in starturile cele mai profunde.

Spre deosebire de alte forme de expresie artistica, filmul care,a semeni teatrului are o notabila componenta dramaturgica se bazeaza si operea in marea majoritate cazurilor pe personaje. Nu opereaza cu colectivitati. Indiviulitatile, actanti sunt cei care sunt motorul dramei. Elementel viziunii actoriale se modeleaza si supun atentiei prin felul in care se cosntituie in caractere. Viziunea sa, a lui Kubrick, vadit iconoclasta-intuitiv-vizionara isi gaseste expresi si implinirea cea mai deplina.
Kubrick a fost atent la coordonatele mentalului colectiv, la zonele cele mai tenebraose, la conxiunile cu patologiculul, la o surprindere vadit motivata a fiintei umane. A reuist sa ne prezinte fiinta umana in cele mai frustante si critice momente, in cele mai dificile si diabolice trasee, cu aspiratile cele mai socante, dar si patrunzatoare, de la launtrica necesitate spre descoaprirea unor lumi, discursul filozofic, de la tentativele malefice sau maladive, pana la cele mai energetice momente sau situatiile, asisideri mai conflicutuale.

Limbajul audio-vizual, fie in mis-en scena, vadit si perpetuu elaborata, fie in tehnici sau intr-un stil simfonic se conjuga cu acesta dimensiune actoriala a autorului care isi propune sa reflecte, prezinte, surpinde finta umana in situale cele mai imposibile, difiicile si chiar cutremuroatare.

Exista un proces de constructie artistica pe care si etapizat il putem decripta si prezenta. Iata primul traseul care se dezvaluie: viziunea asupra destinului si evolutii caracterelor, reflectarea complexa a acestora in limbajul audio-vizual, evolutia limbajului congruent cu ceea a caracterelor, fenomenul de hranire reciproc-energetic-artistica a planurilor, capacitatea de comunicare a limbajului cinematografic a dezideratelor caracterelor si in final expresia vizionara a limbajului cinematografic.

Sa incercam sa parcurgem in scurte descrieri, indraznim sa credem interesante, fiecare etapa. Vom descoperi un anumit stil, o poetica de a de a se exprima a limbajului cinematografic la Stanley Kubrick. Saturatia in exprimare, congruenta stilurilor, dimensiunea filozofico asupra lumii si fiintei umane, background-ul multiplu, permanenta reflexivitate fac din etapele de mai sus trasee artistice
notabile si pertinente.

Evolutia cararcterelor este vadit la Kubrick supusa viziunii sale actoriale. Tot ceea ce este sarcastic, iconoclast, ironic, surprinzator, inedit, cu o vadita predispozitie spre esentializare il regasim in constructia caracterelor. Personajele poseda o forta, o energetica a actiunii, o capacitate de a se plia pe bogatia epica sau traseeului actorial oferit. Ele sunt implinite, poarta ‘voit’ sau inconstient un destin care dialogheaza cu tragicul, care urmeaza un traseu potrivit unei viziuni cu conotatii profund filozofice a autorului. Kubrick.isi dimensioneaza caracterele potrivit dimensiuni si viziuni sale asupra lumii. Privirea sa vadit iconoclasta asupra lumi se ampreteanza si asupra personajelor iar aproi intr-un proces legtim si natural asupra limbajului si operei. Ceea ce este interesant forma nemaniheica de constructie a caracterelor
…..................................................
evolutia obiectului in cadru, de la statul de simbol sau pana la un simplu obiect de recuzita, fie ca este osul-arma care se transforma in naveta spatiala, fie obiectul care strabate timpul cu profunde implicatii filozofice-alchimisite-mesianice, toate aceste sunt raportate la un fel de a paivi lume al cinematografului profund spectaculos si inedit. Limbajul cinematografic opereaza cu date mult mai complexe, nu este un simplu inregistator de epica si naratiune. Este a doua etapa in
in formarea unei poetici audio-vizuale, acesta pliere a limbajului pe demersul actorial. Kubrick isi modeleaza sintaxa si morfologia cinematografica pentru a prezenat pe ecran demersuri asemeni celor din ‘Odiseea…’, ‘Portocala mecanica’
sau Eyes Wide Shut si ‘Shining’ Decupajul, mis-en-scena . eclerajul, lungimea si profunzimea cadrului au in prin-plan demersuri artistice mult mai dificile si complexe.

Apare la Kubrick un fenomen interesant: evolutia limbajului pe parcursul operei cinematografice potrivit demersului dramei. Traseul formal devine congruent evolutiei caracterelor si operei cinematografice. Nu ne aflam cu pretentiile nostre vizuale la o simpla ilustrare a unei epici banale sau naratiuni bulevardiere ci la o prezentare a fiintei umane in dimensiunea ei raportata la lume si viata consubstantala unei demers pur si filozofic. De la simpla editare la lungimea cadrului, sau complexiatea compozitiei, la saturatia cadrului, la felul simfonic al limbajului cinematografic se produce un fenomen de evolutie cinematografica notabil.

Constam asfel capacitatea limbajului cinematografic de a evolua pe dimensiuni inedite si speciale, pe trasee si obiective din cele mai complexe in raport cu fiinta umana, cu modul de prezenta lumea si viata. Insasi demersul auctorial are o comburstie filozofica notabila, o incarcatura contemporana si futurista, o privire asupra lumii si fiintei umane in straturile cele mai profunde sau obscure.

Anumite constante sau date ale limbajului cinematografic se schimba. Notiunile de spatiu-timp evolueaza pe coordonate propii operei cinematografice, decupajul, plastica cadrului, etc se modeleaza evolutiei si demersului filmic, iar punctul de plecare a fost personajul-caracterul in evolutia sa mai diifcila sau complexa. Observam cum dintr-un demers specific si propiu de constructie a caracterelor, a evoluat un sir intreg de constante ale limbajului cinematografic. Individualul capata propia sa exprimare artistica, modeleaza si impune limbajului artistic diferite coordonate si forme.

De fap, la Kubrick, potrivit unui demers auctorial propiu si complex asupra fiintei artistice in opera cinematografica, se produce o focalizare asupra individaulului notabila cu consecinta in imediata modelare si recreere a limbajului cinematografic. Individualul la Kubric si construieste propiul limbaj cinematografic, propia dimensiune artitistica a existentei sau privirii asupra lumii si vietii. Se produce un fenomen deosebit de complex, in care fiinta umana se produce in individual, este in conflic cu notiuni sau forme de genul: masa, colectiv, societate, percepte, etc.

Se produce la Kubrick, in plan conceptual si filozofic o recuperare a notiunii de individual, o repunere in alte grile si dimensiuni, acordarea unei dimensiuni artistice notabile potrivit fiintei umane aflate in raporturile cele mai complexe cu lumea si viata. Individual are o capacitate exponentiala de exprimare, un statut decisiv, fie in drama, fie in pozitionarea demersului auctorial. Notiunea de individual este si subiectul unui demers artistic notabil, dar si motorul unui limbaj cinematografic specific artistic. Notiunea de individual estet recuperata de Kubrick si repusa in centrul demersului artisitc, fie ca o privire asupra lumii, fie ca o instanta de actiune si judecata. Kubrick opereaza si se raporteaza la individual, iar contructia operei filmice face posibil si ii ofera de acestuia demersul maxim in proiectia individualui ca o matrice asupra lumii si vietii. Individualul nu mai este subjugat unui concept filozofic, unei judecati sau unei actiuni gregare sau unei multimi fie ca acesta se numeste societate, individualul potrivit fiintei umane este purtatorul propiilor mijloace si actiuni.

Individualul devine, la Stanley Kubrick, purtatorul si focalizatorul unei vizuni asupra lumii si vietii. Individualul modeleaza si provoaca evolutia limbajelui artisitc, in cazul de fata cel cinematografic. Se produce chiar un fenomen interesant de ‘hranire’-transfer energetic-operarare intre stattul si dimensiunea energetica a personajelor, a caracterelor, a focalizarii pe individual, un trasfer reciproc catre planurile limbajului cinematografic, dar si spre cele ale viziunii auctoriele a lumii si vietii.

Individualul focalizeaza opera. Individualul opereaza potrivit vointei launtrice a fiintei umane. Evolutia individualui in interiorul operei artistice determina schimbari ale limbajului artistic in manierele din cele mai complexe: de la inovarea de procedee sau tehnici, la aparitia si evolutia unei tehnologiei propii, la schimbarea de sintaxa sau morfologie a dramei sau limbajului filmic prin excelenta. Este un fenomen deosebit de complex, gestionat minutios de Kubrick.
Nu trebuie sa fim surprinsi de obstinatia sa pentru perfectiune. Erodarile aveau un impact in constructia dramei, in complexitatea si substantialitatea personajelor, puteau stopa evolutia limbajului artistic.

Putem concluziona si o vom face inventarind toate consecintele sau efectele, ca in opera lui Stanley Kubrick, indiviualul exista si determina o poetica. O poetica in care este focalizat. O poetica care limbajul artistic evolueza pe alte cordonat: plastice, dar si filozofice, in care valorile sunt asfel enuntate si decantate, in care lumea este privita asfel, necrutator subjugata privirii auctoriale, cea a lui Stanley Kubrick.

Vom descoperi asfel in randurile urmatoare felul in care s-a schimbat viziune asupra lumii, propia dezvoltare a limbajului cinematografic, din acesta focalizare si atentie asupra individualui, din acesta punere in centrul lumii a interiorului fintei umane in vizunile cele mai incomode si dificile, doar aparent inexprimabile. Limbajul artistic nu are limite. El se conjuga atat cu vizune auctoriala, cat si cu cea
a continutului. Forma este consubstantiala demersului continutului. Poetica individualului este o demostratie notabila a evolutiei valorilor din planurile filzofice sau conceptuale, in cele ideatice sau de limbaj. Evolutia limbajului pe coordonatele impuse de poetica consfinteste individual ca si un concept decisiv al fiintei umane si motiveaza demersul auctorial.



Filmografie:
Fear and desire – 1953
1. Killer’s Kiss - 1955
2. Paths of glory - 1958
3. Lolita - 1962
4. Dr. Strangelove - 1963
5. Odisea spaţială 2001 – 1968
6. Portocala mecanică – 1971
7. Bary Lindom –1975
8. Shining – 1980
9. Full Metal Jacket – 1987
10. Eyes Wide Shut - 1999