MEDGIDIA, MON AMOUR!
Randurile mele, parafraza a unui film celebru de Alain Resnais, in nici un caz o competitie sau paraferaza fata de un alt titlu autohton, se vrea sa remarce, spendidul si 'viu-ul roman' al lui Cristian Teodorescu: MEDGIDIA, VIATA DE APOI.
O dimensiune de Faulkner, de reflexie post a unei lumi dintr-un univers uman, Megidia, orasul natal al autorului, reunita in mai mult de 100 de povesti, scurte, minione, biblice, care reflecta un univers din perioada interbelica contorsionat de destine, aramte, legionari, evrei, carciunari, bordeluri, doctori, oameni, trenuri, viata, viata, multa viata, o reusita litera mai mult decat notabila, nu faceti eroare de a o uita!
Din site-ul editurii citez:
Premiul National de Proza „Ziarul de Iasi” pe anul 2009
Premiul pentru cel mai valoros roman, în cadrul Colocviilor Romanului Romanesc, Alba Iulia, 2010
Premiul pentru Proza al Uniunii Scriitorilor din Romania pe anul 2009
Nominalizari la Premiile revistei Observator cultural si la Premiile Romaniei literare, in 2009
Pentru prima oara in literatura romana, cititorii isi pot scrie singuri romanul, pe masura ce aduna la un loc, cu sufletul la gura, nu doar povestile care il alcatuiesc, ci si firele invizibile care le leaga. Sint 103 nopti si zile ale locuitorilor tuturor oraselor de apoi.
Romanul este o savuroasa colectie de ,,istorii” individuale profilate pe fundalul agitat al anilor ’40 din secolul trecut, pret de zece ani de zbucium politic, dar si de viata, pur si simplu. In decorul tirgului dobrogean − care devine, in logica fictiunii, un centru al Lumii − se ,,filmeaza”, cu maxima acuitate si fidelitate a imaginii, memorabile secvente din vremea Razboiului, a rebeliunii legionare ori a ocupatiei sovietice.
Medgidia, orasul de apoi poate fi, la scara redusa, oricare oras de pe harta Romaniei, insufletit de pasiuni omenesti, de lupte politice, cu mize mai mici sau mai mari. Mersul implacabil al Istoriei se reflecta − amplificat pina la teroare sau, dupa caz, pina la grotesc − in oglinda biografiilor netrucate ale locuitorilor lui.
„Cristian Teodorescu din Medgidia, de profesie croitor literar, a taiat o bucata din Dobrogea si a facut din ea un costum impecabil, asa cum se purta pe vremea marilor scriitori. Trebuie spus ca Dobrogea are stofa, iar cine nu stie nimic despre cum poti ramine fermecat de praful, apele, oamenii si de infinitele ei povesti, are acum o buna ocazie sa afle. Cele o suta de triburi ale Dobrogei fac impreuna un mic Babilon fratern si isi traiesc, netulburate, tihna de o mie de ani. Teodorescu a avut noroc si le-a fotografiat in secunda miraculoasa a copilariei lui. Dupa aceste imagini rare a cusut apoi o carte extraordinara, ajunsa la moda inca din tipar.” (Doru Buscu)
Cititi un interviu cu Cristian Teodorescu pe blogul lui Eugen Istodor.
In America se faceau 3 filme si un serial de succes dupa aceasta carte, la noi e 'doar', dar, esential a carte te face sa o citesti fara a o lasa din mana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu