(citam si recomandam)
Locuim in aceeași țară, folosim aceleași șosele (proaste!), respirăm același aer, dar, de fapt, trăim în țări diferite. România nu este aceeași pentru toți. De fapt, este foarte diferită.
Mai multe țări într-una singura! Politicienii au propria lor țară, care le oferă posibilități care nu le sunt accesibile celorlalți. România clasei politice este una a cuvintelor meșteșugite, a promisiunilor care nu împlinesc niciodată, a banilor și funcțiilor, a contractelor cu statul pentru firmele lor și ale prietenilor, a drumurilor la Bruxelles sau in alte capitale din care țara și cetățenii săi nu câștigă nimic, a imunităților și a calculelor politicianiste. România lor este una care nu are nicio legătură cu cea a populației pe care o guvernează. In acestă parte de țară se aud imnuri de slavă și marșuri triumfale, iar poeții de curte, pricepuți in a scrie versuri plăcute conducătorilor, sunt la mare căutare, primind posturi călduțe la conducerea unor institute culturale.
De cealalată parte există România celor mulți, cea reală, de dincolo de parbrizul Mercedesului. Aceasta este România in care se simte frigul, foamea, teama de prezent și de viitor, de boală și de șomaj. În care se simt în mod dureros efectele politicilor care se adoptă ”dincolo”, fără nicio legătură cu realitatea și cu nevoile celor care trebuie să suporte aceste decizii. Această Românie a majorității nu se conduce ea insăși, ci este guvernată de cei care, imediat ce obțin votul celor mulți, fug in partea lor de Românie unde nu vor să fie deranjați de nimeni. Locuitorii ”standard” ai acestei Românii sunt cei care muncesc, fac copii, tac, se uită numai la B1Tv și la Etno, asculta manele cu Guță și cu Prințesa Ardealului. Daca au ceva carte, pot citi și texte scrise de Andreea Pora sau Patapievici.
Aceste două Românii sunt cele mai importante, dar nu sunt singurele.
Mai avem o Românie interlopă, a mafioților care se îmbogățesc pe seama celor mulți, cu complicitatea celor din prima România. Este o Românie violentă, guvernată de forță, de puterea banilor, de legea tăcerii.
Minoritățile sexuale și cele religioase au și ei universul lor care este, de multe ori, mai important decât cadrul general.
Nici minoritățile etnice nu fac opinie separată, cea mai mare preocupare a celor care le conduc fiind aceea de a crea reguli locale și a obține autonomii care exced dorinței de păstrare a propriei identități.
Acestă divizare a României în intregul său este, fără îndoială, responsabilă pentru viteza extrem de redusă cu care ”navigăm” către zonele de bunăstare ale Uniunii Europene.
Trăim in mai multe Românii, fiecare mergând în altă direcție.
Petre Crăciun
http://www.optimalmedia.ro/editorial/respiram-acelasi-aer-mergem-pe-aceleasi-sosele-dar-traim-in-tari-diferite/4952
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu