'Radacina de bucsau' un roman de O. Nimigean aparut in 2010 la (normal) POLIROM este un roman sisific, o reflexie a unui destin tragic, scris magistral de autor, asupra unei situatii etern umane-universale-dar ignorate cel putin la un asemenea nivel in literatura autohtona.
O mare si considerabila lectie de moralitate, literatura pur-sange, scrisa cu sange care urmareste existenta secunda de secunda a unui 'looser' sa isi salveze mama aflata intr-o situatie critica si fiind internata, pe muchie de cutit, in spital.
O umanitate ravasitoare, o minutie a prezentarii fragilitatii umane in raport cu cei de care atarnam decisiv (mama, care stim e numai una!!!...), o stilistica hard si power, in care sensibiliattea are ritmul bataii inimi, in pragul morti, acolo unde suntem toti egali si nimeni, ci doar ce putem face cu ingadunita lui cel de Sus.
Citez din site-ul editurii:
Radu Aldulescu depre Radacina de bucsau: "As fi murit sau as fi innebunit de fericire daca as fi scris acest roman."
Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pe anul 2010 - Filiala Sibiu
Premiul pentru Proza al revistei Observator cultural pe anul 2010
Cititi interviuri cu autorul pe blogul lui Istodor, pe RomaniaLibera.ro, pe Adevarul.ro, pe chestiilivresti.blogspot.com si pe AgentiadeCarte.ro.
Prefata de Bogdan‑Alexandru Stanescu
Radacina de bucsau este parcursul initiatic al unui antierou perfect, un personaj ajuns intr-o punct limita. Liviu esueaza atit in casnicie, cit si in cariera, ajungind intr-adevar, precum spune titlul, asemeni celor sarmani si dispretuiti, care "n-au ca piine decit radacina de bucsau". Boala si apropierea mortii mamei completeaza scenariul unui prag de ratare, dupa care, pentru un hipersensibil ca acest nou Iov, nu poate urma decit iluminarea. Intoarcerea lui Liviu in casa parinteasca, pentru a-si ingriji mama, are rolul de a-i reconecta pe cei doi si de a forta astfel intrarea personajului intr-un timp mitic, ca la inceputurile lumii in care a fost aruncat cindva. Dragostea si moartea, cele doua mari cordonate ale romanului, sint aneantizate intr-un final deschis, in care tot ce paruse cindva important piere si ramine, ca unic reper, doar clipa prezenta.
„O. Nimigean nu are nevoie nici de fundalul unei planete post-apocaliptice (apocalipsa personala ii este de ajuns), nu are nevoie sa intre in mintea unui criminal in serie (crimele pe care le comite in gind si in fapt, chiar, personajul sau nu au asemanare), insa stie sa scrie un roman total, sprijinit pe doua axe vechi de cind lumea: iubirea si moartea. Plus toate combinatiile posibile intre ele. Daca nu as crede intr-un destin singular (cu tot ce implica termenul) al acestui roman, l-as putea vedea polemic fata de marea majoritate a prozei romanesti actuale.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)
„Romanul lui O. Nimigean, de o extraordinara coerenta epica si simbolica, infatiseaza o experienta a deposedarii, traita cu o intensitate totala: deposedare afectiva, pierdere a sensului cunoasterii si a rostului artei. Radacina de bucsau reprezinta un moment de gratie al literaturii contemporane.” (Doris Mironescu)
„O. Nimigean a scris un Infern si un Purgatoriu romanesti intr-o singura carte, printre ale carei «versete», la inceput sincopate si tiranice, iar mai apoi ample si meditative, se intrevede mereu si cite un Paradis al fiecarei clipe si al fiecarei vocabule. Intinderile si fragmentele, infinitezimalul si enormul sint deopotriva stapinite de acest strateg al campaniilor epopeice care, avansind in pasi de haiku, reuseste sa urzeasca o poveste unica, ce subjuga atentia si elibereaza contemplatia.” (Chris Tanasescu)
Cititi confesiunea autorului despre carte, aici.
Daca nu aveti 'time' decat pentru maximum cinci carti pe an, una merita a fi acesta carte de O. NIMIGEAN. Maximum de respect fata de autor!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu