Indubitabil, Regele Mihai, are atat admiratori, cat si detractori. Sunt multi care regreta absenta monarhiei din conducerea statului, sunt asideri unii care ii neaga actiunile, dar mai ales actul de la 23 August, iar ceea ce reprezinta definitv depasit.
Eu personal am crescut in comunism intr-o lume extrem de ideologizata care ii neaga orice merita si il pusese in oprobiul mental. Sistemul comunist parea pentru foarte multi de neclintit si 'for ever'. Istoria joaca adeseori feste, iar aceasta lume kafkiana a sucombat.
Printre cei carora li s-a oferit posibilitatea de 'reveni' la viata publica' a fost si Regele Mihai. Desi, in liceu eram fan al Revolutiei Franceze, dupa '90, am avut bucuria sa descopar un om cu un discurs limpede, clar, extrem de cavaleresc si foarte vivace.
Meritele actiunii de la 23 August ii sunt major recunoscute, desi constestarii de la difeirte nivele nu lipsesc. Regele Mihai a revenit in peisajul public autohton nu facil, poate chiar dificil, adesori intr-o isterie mediatica-plotica-de mase, dar a reusit sa isi impuna prezenta si figura intr-o maniera rar de eleganta.
Intr-o lume competionala modul in care si-a dus existenta in exil, reusind sa isi asigure suportul; familiei ocupandu-se pur si simplu de o ferma sunt o dovada a fortei unei personalitati cu multiple calitati.
Regele Mihai a invins indubitabil Istoria! Ai putea spune ca a facut o figura aparte si familie unde diferiti reprezentanti au fost si sunt departa de statul sau imperial, de logica gandului sau clar si limpede, de fair-play-ul nejucat, de capacitatea de a vedea adevarul in adancul lucrurilor.
Cred ca trebuie sa fim fericiti ca in peisajul autohton a exixtat si exixta o figura charismatica care si-a trait cu o reala noblete rolul in Istorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu