FATA IN FATA, text pentru teatru...

1999, de Marius Th Barna



*Prezentul tex reperezintă adaptarea pentru scenă a scenariului de film cu acelaşi titlu. – Aut.






Spaţiul principal de joc: casa Petroni este un interior de casă posibilă a fi construi cu (sau fără) un nivel şi având mai multe dependinţe: dormitor, salon cu tv, birou Victor cu: computer, fişe, dosare, cameră de scris-Ioana sau camera de lucru a ei, un interior unde fişele de pe pereţi refac atăt o istori reală intersectată cu una personală, căt şi una literară într-un laborator de scris. O dezordine tipic intelectuală, intr-un spaţiu năpădit de cărţi, unde obiectele se amestecă de multe ori chiar hazos.
O mare parte din spaţiile investigate de reporteri: redacţie ziar, sat, trecători, etc vor apărea pe scenă pe tv. Soluţia punerii în scenă:tv-simplu, tv-ecran, etc, şi componenţa programelor tv când tv este în planul II va aparţine directorului de scenă. Spaţiul oraşului, în timpul “evadării” lor, va apărea pe scenă efectiv prin căteva minime sugestii.



ACTUL I
Scena 1
Dormitor. Dimineaţă. Primele raze de soare luminează patul unde sunt intinşi Ioana şi Victor. Dorm. Uneori, poate pentru că visează, buzele lui bolborosesc ceva. Ea care a deschis ochii zâmbeşte cu înţelegere şi dragoste. Liniştea dimineţii. Mâna lui lasată pe umărul ei. Un zvâcnet uşor, ca şi cum ar simţi mişcarea corpului ce vrea să se eliberezeze de greutate. Femeia urmăreşte şoaptele bărbatului. Buzele ei le repetă...
IOANA: Cine, e iubitul meu?
VICTOR:hm…
IOANA: Grasu’,…grasule!
Ora exactă la radio. Buletin de dimineaţă. De undeva de departe vocea comentatorului radio transmite în vervă:
COMENTATOR (OFF): .....Cazul zilei la VOCEA BUCUREŞTIULUI! Ziarul Desteptarea României dezvăluie pe prima pagină statutul de informator al Securităţii al publicistului Victor Petroni. Soţul cunoscutei dizidente Ioana Petroni, a fost racolat de peste douăzeci de ani de zile. Rapoartele sale au ca suport principal chiar activitatea celei a cărei apropiat a fost o viaţă întreagă........
Ea nu-l mai trezeşte. Degetele ei învârt precipitată butonul aparatului de radio. Fără succes. O avanlasă de hit-uri se amestecă între ele.....Işi aprinde o ţigară. Nedumerită face căţiva paşi prin cameră. Soţul care doarme încă în pat. Lumina dimineţii umple camera pe care ea a părăsit-o



Scena 2
Salon. Ea se apropie de televizor. Apasă mecanic telecomanda. Revista presei prezintă în imagini câteva fragmente cu Victor şI Ioana în urmă cu căţiva
Crainica Tv....Iată-i la o lansare de carte....Iată -i într-un grup aflat în vizită
obligatorie organizată de comunişti într-o forjă....Iată-i premiind căţiva copii pioneri...Cărţile ei interzise...In 1983, volumul Semne la Universitate! Iată casa lor flancată de poliţişti care gonesc un trecător...Iată-i oferind flori la revoluţie unor militari in timpul revoluţieie ..Iat-o pe doamna Ioana, pri9mind titlu de Doctor Honoris Cauza al Universităţii din Bucureşti....Iată-l pe Victor conducând o şedinţă de redacţie la ziar in timpul mineriadei....Iată, în sfărşit informaţiile scrise, de mână, de către Victor Petroni....
IOANA: Să vezi şi să nu crezi….
CRAINICA TV: Ioana şI Victor au reprezentat cuplul ideal de artişti talentaţi şi afirmaţi la sfărşitul anilor ‘70 care şi-au manifestat in scris opoziţia faţă de regimul comunist din Romănia. Ei s-au aflat apoi permanent în opoziţie, chiar şi după Revoluţie fiind deosebiţi de prompţi în a sancţiona orice abatere de la principile democraţiei!
Pe ecran apar fragmente din scrisori însoţite de adnotările şi însemnările celui ce le verificase: ....soţia mea scrie numai la maşina Olivetti...este iritată cănd trebuie să o prezinte pentru controlul anual la poliţie...nu suportă lipsa cafelei, este deosebit de nervoasă....schimbul de materiale destinate postului de radio duşmănos Europa Liberă se realizează la coaforul de pe strada .....frecventat de o funcţionară a ambasadei......
CRAINICA TV:...aflăm astfel ca dna Ioana Petroni nu suportă ciorapii de damă indigeni, intenţiona să facă greva foamei când i s-au scos de pe piaţă şi din bibloteci volumele şi nu putea să aibă copii din cauza unui avort efectuat în studenţie....
IOANA: Vino incoace! Să vezi ce mizerie!….Formidabil ce porcărie!
VICTOR: Ioana! Lasă-mă să-ţi explic....
IOANA: Oh...Nu! Cum să-mi explici!...Adică trebuie să-mi explici?
E necesar să-mi explici?...Inseamnă că este adevărat? E adevărat? Spune! SPUNE!.....
VICTOR: Dacă vei şti împrejurările, mă vei inţelege...
IOANA: Innebunesc! Deci este adevărat?! Le-ai spus totul despre noi?....Lor?....Despre noi? Mine? Ce vroiam să scriu ? Ce plănuiam?......
VICTOR: IOANA!
IOANA: maşina de scris...cafeaua...ciorapii...totul ? Le-ai spus şI
cum te alintam?..cum ne iubeam....obiceiuri?...Imposibil?...de ce?...
VICTOR:...am fost silit.....
El îngenunchează în faţa ei care fără vlagă încearcă să-l respingă...
IOANA: Dumnezeule!...Ingrozitor…Nu se poate….şi ai tăcut…atâţia ani…tu realizezi? Sunt tâmpită?!?….ticălosule….Doamne…Căt rău ai putut să faci....Oh....Nuuu...Eu?!? Dar şi alţii....ALŢII!?!...în ce fundătura i-ai băgat....Cât rău? Cum?…De cănd?….Nu mai ştiu cum mă cheamă….Doamne?!?
CRAINICA:...ziarul anunţă că a intrat în posesia unui pachet consistent de note informative ce conturează personalitatea Ioanei Petroni mai complex şI mai minuţios decăt orice biografie...de la preferinţa pentru vinul de coacăze al autoarei şI până la flirturile din tinereţe...de la opţiune pentru o anumită ojă şi până la laboratorul de creaţie al autoarei…
Ioana se ridică simţind că tot corpul i se sfârtecă. El a rămăs întins pe podea. Ea îl loveşte fără milă cu piciorul. De mai multe ori. El nu reacţionează...
IOANA: Na! Na! Naaaaa! Zi că nu e adevărat, zi ceva, ţipă!
Ea conştientizează pentru o secundă gestul produs. Oripilată îşi acoperă ochii. Părăseşte camera în care el rămâne inert lângă scaun....


Scena 3
Ea e pe unde va prin baie. Încearcă să vomite. Fără succes.
IOANA:..înnebunesc….cine sunt în fond, eu,dar dar bărbatul asta….îl cunosc de o viaţă…eroare, minciună, totul e un un spanac. Doamne, dar nu pot fi atât de proastă! Ingrozitor, ce literatură, psihologie, barbatul pe care
l-am ingrijit cănd era bolnav…cu care eram chiar fericită…o căsnicie reuşită? O varză! nu se poate…cine sunt in afară că am de faptul că am patruzeci şi…cearcăne, câteva fire cărunte, de fapt poate sunt şi grasă, ce prostii, o femeie întodeauna bine,hm…ce luptă...nu se poate…Doamne…câte degete am la mâna asta? Chiar cinci?!? Rahat….Ioana d-Arc… balcanică chestie…viaţa mea, destinul, robinete astea, ingrozitor….pulsul…Vaca dracului, nu se poate!….căt de găscă am putut fi….
El a rămas singur în cameră. Telefonul sună. El nu reacţionează.
VICTOR: Calm, calm, calm….adună-te..
Ea se priveşte în oglindă. E lividă. Incearcă să se rujeze. Nu poate. Scapă batonul.
IOANA:..Doamne…nu se poate să fie adevărat, nu se poate…nu, nu…
căt mi-a fost teamă, silă….cât am urât întodeauna minciuna, fie-ţi milă şi
dă să fie o farsă, un circ de doi bani, nu contează ce bălci….dar nimic nu poate fi mai greu, imposibil, îngrozitor ca şi acest adevăr…mi-e frică de el, de omul ăsta, de bărbatul acesta pe care l-am ţinut în braţe, nu ştiu cine e…poate să mă străngă de găt…îi aud paşii sunt ca o găina, îngrozitor să nu ştiu cât de bestie poate să fie….uite ce e frica nu secu, golanii care te fluieră noaptea pe stradă, uite ce FRICA! EL e cel ce-mi spune clar şi limpede ce e frica! La ţintă! Drept în oase!
Telefonul din cameră sună. Vocea soţului în repondeur este acoperită de vocea isterică a secretarei de la ziar......
SECRETARĂ (OFF): Domnu’ Victor, toată redacţia este alături de dvs. în această maşinaţie infernalală!......
El smulge telefonul. Il aruncă intr-un colţ. Se apropie de fereastră. Afară sunt adunaţi reporteri TV, jurnalişti. Lasă jaluzele.
Televizorul reproduce imaginea de la fereastră. Roletele lăste în relanti. Stupefiat, el se descoperă la televizor. Transmisie live. Apasă telecomanda. Un alt post reproduce aceleaşi imagine într-o transmisie live care are inserată şi ora în partea stăngă. Instinctiv îşI potriveşte ceasul.
REPORTERĂ TELE PLUS: Sântem pe strada Luminoasă, unde TELE PLUS şi-a instalat un post de transmisie în direct. Pe parcursul zilei vom avea diferite intervenţii pentru a vă oferi o imagine cât mai completă în această dramă care suntem siguri că polarizează atenţia opiniei publice..
Cănd în partea superiaoară a cadrului apare figura sa zoom-ată într-un dreptunghi, furios, el inchide tv-ul....
Ea e imobilă în faţa oglinzii.
El încearcă să forţeze uşa de la baie. O imploră.
VICTOR: Ioana, ascultă-mă...M-au ameniţat că nu voi mai putea scrie....Că nu voi mai putea publica! Nimic! CA VOI FI UN NIMENI!!! Dar nimic....Nu vroiau decăt o confirmare! Ei ştiau totul!...Puteau afla totul...Crede-mă! Era unica modalitate în care te puteam apăra! Să le spun doar ceea ce tu erai pregătită să te aperi...Am încercat un joc pe sârmă… periculos…dar fără să te trădez…tot timpul găndindu-mă la tine….
crede-mă…. încearcă….fă un efort…ştiu cât de greu îţi este….
Ea se aşează in baie pe marginea căzii privind uşa albă în spatele căreia el acum tace...Doar tăcerea...Ea privind uşa...



Scena 4
El butonează canalele de telecomandă, când ea apare în sufragerie. El incearcă sa bânguie ceva, dar ea-şi acoperă tâmplele. Pe ecranul televizorului câteva persoane interviate îşi manifestă simpatia faţă de soţii Petroni
INTERVIATII…”nimeni nu pune la indoială acţiunile soţilor Petroni...
Nu credem o iotă...sânt o pereche minunată....
STUDENT:…ea atât de, iar el.….nu cred! Cred că este o dezinformare!… De ce?…De fiecare dată la momentul oporun apare câte o bombă care deturnează opinia publică.Băieţii lucrează!….
BĂTRÂN: Nu mă interesează!..Dar carnea, brânza, untul! Cine dă bani pe medicamente, pe fenofteleină! Ia laşaţi-mă în pace!.
Ioana s-a aşezat pe un scaun. El reduce volumul sonorului.
IOANA: Te-am iubit...
VICTOR: Am tot încercat să-ţi mărturisesc....
IOANA:...nici o dată nu m-am gândit....
VICTOR: devenisem un automat...ceva de la sine....înfiorător...
IOANA:…mă intreb dacă ne-a rămas ceva al nostru...
VICTOR:...am evitat...
IOANA:....oare cine suntem noi?....
VICTOR:…am tot sperat că va veni această clipă a judecăţii...
IOANA:…nu ai dreptul să spui asta...
VICTOR:...cănd voi putea să-mi mărturisesc ticăloşia….să scap de această ghiulea pe care o car după mine....
Ioana îşi lasă capul în mîini. Tace. Priveşte la televizor acoperindu-şi urechile. Pe ecran alaturi de imaginile lor din tinerete apare cea a unui tânăr.....
COMENTATOR:...la finele studiilor, proaspăt logodiţi, înaintea plecării pentru câteva luni cu o bursă in SUA,......Victor Petroni dezvăluie într-unul din primele contacte cu ofiţerul informator Alecu,.....intenţia unuia dintre colegii lor de grup Daniel...de a părăsi cu această ocazie ţara....prieten apropiat al celor doi, aceasta pierde bursa viaţa sa urmănd un destin banal de profesor în judeţul Bihor, mult mai puţiin pentru o speranta....doar gelozia?.................
Victor vrea să se apropie.
IOANA: Să nu te apropii!....Mi-e silă! Intelegi? SILĂ! Da! Silăăă!!!....
Da!...... Ieşi! Du-te! Pleacă!......
El părăseşte sufrageria..
Scena 5
Salon. Ea face debusolată câţiva paşi prin cameră. TV-ul merge în continuare. Se îmbracă. Incearcă să-şi strângă diferite lucruri.
VICTOR: Incearcă să nu te pripeşti! Oricând poţi pleaca! Oricănd….dar nu o fă acum….Te implor…Intoarce pe toate feţele…totul…Eu sunt la dispoziţia ta….voi respecta orice decizie de a ta….înţeleg că nu poţi spune
nimic…taci…te las…dar nu pleaca acum…cum crezi…ştiu….e dureros…
lasă-ţi încă o clipă...ştiu că te dezgust….dar încearcă să amâni…vei decide tu…te las…singură….încearcă, să-ţi găseşti calmul…
IOANA: Trebuie să-mi iau o beretă….şi un balon, poate să plouă….ceva gros…căteva helănci….agrafele….
VICTOR: Dacă pleci poţi reveni oricănd…să-ţi iei orice…
IOANA:…Nu mă întreba de adresă…
VICTOR: Poşta, repondeur, le poţi controla întodeauna…
IOANA: Am ore de la zece, seminarul de comparată, strudentele mă aşteaptă….lasă-mă
Interviuri life.
PROFESOARA: Viaţa ne oferă foarte multe surprize. Vine o clipă a adevărului cănd nu te mai poţi poţi minţii, cănd tu şi ceilalţi descoperă că în subconştient ai încercat să eludezi!
REPORTERĂ: Credeţi, asta?
PROFESOARA: Am o viaţă intreagă in spate…
Iarăşi îşi aprinde o ţigară. Dezgustată o aruncă. Ea se apropie de fereastră şi descoperă la rându-i trupa de jurnalişti postată în faţa casei....Se plimbă prin cameră fără să spună nimic. Singură. Baarbatul a dispărut...Ridică telefonul. Formează un număr în spatele roletelor lăsate, dar care mai oferă privirii câteva frânturi..
TELEFON (SECRETARA OFF) Rectoratul! va ascult...
IOANA: Petroni. Cu Virgil...
TELEFON (SECRETARA OFF) Dl rector lipseste, nu stiu unde este....
IOANA: Păi e vineri. Nu e in birou?
TELEFON (SECRETARA OFF) NU a sosit! Nci nu mi-a transmis cănd urmează să sosească...Nu stiu unde e...
IOANA: Ca să vezi.....Ea a închis receptorul.
La televizor apare într-un buletin de ştiri imaginea amfiteatrului în care ea ar fi trebuit să înceapă de o oră un curs.
(TV) STUDENTA: Pentru mine dna Ioana Petroni rămâne zâna zăpezilor...un magistru de care nu mă voi dezice....
Studenta plânge.
REPORTERA TV: Cursurile Ioanei Petroni din această săptămână au fost anulate, iar plecarea ei la un simpăozion la Haga a devenit încertă...
IOANA: Pauvre Delia...
Reapar imaginile cu roiul de fotoreporteri postaţi în faţa casei în aşteptarea primelor declaraţii. TV-ul va tramsite buletine de stiri speciale cu noutăţile zilei.
Crainic B8: Sunaţi las 6566789 şi lăsaţi întrebarea dumneavoastră despre cazul Petroni care polariazează atenţia întregii naţiuni.
Ioana repetă maşinal aceleaşi cifre la telefon. Voci surprinse de secretare care ii transfera legătura telefonică in diferite departamente....
IOANA: Da, da, da! Sunt IOANA PETRONI! Refuz să declar ceva in legătura cu această abjecţie! Voi vorbi, da...., şI eu, şI soţul meu, cănd voi, vom, crede de cuviinţă....Atunci când am protestat contra regimului lui Ceauşescu nimeni nu s-a repezit în faţa casei....Nici macar regimul lui nu
m-a făcut beţivă! Da! Da! Da! Am auzit!…Ştiu de vinul de coacăze...Aşa că îmi voi permite, da ne vom...şi eu şi sotul meu să declarăm ceva când vom crede de cuvinţă...Clar?!?
Lasă receptorul jos. Se apropie de ferestră. Clipe lungi fără sfărşit....
IOANA :….atăta linişte incăt parcă aud tranvaiele ce trec podul din spatele parcului...şi săngele din braţe care parcă îmi îngheaţă...cum mă furnică pielea...şi robinetul din bucătărie....congelatorul care tot spun de ani că-l voi schimba...toate amintirile mi se par limpezi ca şi cristalul…şi totuşi incapabilă să trag o concluzie…
De celealtă parte a străzii un bărbat, mai în vărstă este oprit de poliţistii, care reţin repoterii, atunci cănd vor să se apropie de casă; pentru o clipă Ioana a deschis uşa balconului, dar se retrage instinctiv cu borcanul de apă cu care udă florile, iat tv-ul îl prezintă pe bărbat:
LUCIAN:....sunt Lucian, prieten de familie,...să vă fie ruşine de mascaradă....
REPORTER: Dovezile prezentate in această dimineaţă...
LUCIAN: Si eu sunt ziarist, aşa cum eu sunt în stare să îi las în pace, ar trebui să-i lăsaţi şi dumneavoastră. Chiar vă rog… Ioana, Victor!... Contaţi pe consideraţia mea!...Voi scrie!...
IOANA: Ce promţi! Parcă suntem intr-o cuşcă.....E ceva putred…nu, nu, nu e ok…Ce mecanism s-a pornit? Perfect, promt, fără probleme…cine suntem, doar nişte banale rotiţe, e adevărat? El nu neagă nimic, dar ce bine funcţionează totul! NIMICUL ăsta cotidian a cărui definiţie e tocmai anomalia, câtă energie, viaţa mea care ziceam că e babnlă, ce nu mai influenţează nimic…e totul..se vinde cel mai bine….sunt slabă….
doar o femeie…o biată femeie….cum simt acum anii lungi şi grei, ca pămăntul, care-i duc..
Ioana a ramas inţepenită cu privirea spre tv. Apa care a umplut ghiveciul se scurge pe parchet..... Ea părăseşte sufrageria.
Sufrageria goală in care televizorul transmite imagini despre cei doi...
Ioana îl descoperă în hol pe Victor aşteptând inert, ca şi o legumă, în faţa uşii de la intrare...
IOANA: Vino!.....Haide....Să-ţi bei cafeaua......



ACTUL II


Scena 1
Ioana se joacă cu câteva pilule roşii, galbene, albastre pe care le deplasează într-un joc imaginar; nişte dame fără tabla de sah. Galbenele sar peste roşii şI albastre. Victor îI aşează cafeaua şi sticla cu paharul de apă minerală. Schiţează un gest de curtoazie pe care ea il reprimă de îndată. Inghite pilulele una după alta. Ii e sete. Duce sticla de apă la gură. Bărbatul de lângă ea este mic; ca şi un şoarece. Nu indrăzneşte să spună ceva.
După Detergentul Bona Prima, pe ecran apare redacţia ziarului lui Victor în şedinţa de dimineaţă. Scaunul lui de boss este neocupat. Sedinţa zilnică de făcut pagina. In dreapta sus a cadrului apar pe rând:
(TV) ADJUNCTUL: ziarul consideră că este o manevră ordinară a concurenţei.....nu vom interveni pentru a nu fi acuzaţi de subiectivism...
IOANA: Ti-a şi luat locul....
VICTOR: Spune tu ceva!
(TV) ADJUNTUL :Vom ataca problema dosarelor in curănd… socotim decisivă poziţia pe care o va lua dna. Ioana
IOANA: Vezi dacă ţii gunoaie lângă tine....
VICTOR: Spune tu ceva....
IOANA: Psss...
(TV) REPORTERITA: am debutat în presă sub direcţia dlui Victor Petroni...pentru mine este ca şi un tată...
IOANA: Te-ai culcat cu ea...
VICTOR: Ioana...te jigneşti...
IOANA: Mai mult decât ce se întâmplă acum...hm?!?...
ADJUNCTUL TV: Dar, există momente cănd opţiunea este decisivă!
Inălbitorul Ultramagico ocupă ecranul. Telefonul sună in cameră. Vocea lui Victor în repondeur.
VICTOR-OFF: (eng) ...lets the mesage after the bip....
SECRETARA-OFF: Suntem preşedenţia! Răspundeţi vă rog! Dl preşedinte...
IOANA: Da! Sunt eu! Ioana Petroni!
PRESEDINTELE-OFF : Dna vă asigurăm de toată consideraţia pe care atăt eu căt şi toată ţara v-o acordăm. Sunteţi expresia luptei acestei naţiuni. Nu lăsaţi în aceste clipe dificile raţiunea şi inteligenţa să nu vă însoţească in decizii şI fapte....
IOANA: Studentele mele sunt isterizate...
PRESEDINTELE: Voi interveni. Sunaţi-mă în orice moment. Vi se va face de îndată legătura...
IOANA: Sunt doar o femeie...
PRESEDINTELE: Pentru noi toţi...
IOANA: Nici eu nu mai ştiu cine sunt....
Ioana a închis. Formeaza un număr.Nu răspunde telefonul:
IOANA: Maria nu răspunde.....
VICTOR: Incearcă la sanatoriu....
Ioana formează din nou un numar:
IOANA:Int 3779...Cu Maria Petroni...Nu sunt de la presă...Mă priveşte..Să spun cine sunt?....O prietenă.....In laborator?...E urgent!
La televizor, sanatoriul în care reporterilor li s-a interzis accesul, este prezentat însoţit de o fotografie veche de la mare a Mariei Petroni, fiica adoptivă a celor doi, care trăieşte de căţiva ani într-un orăşel; despărţită de părinţii ei...
Ioana a aşezat receptorul în furcă. Face cătiva paşi cu telefonul prin cameră. Se opreşte în dreptul unor fotografii din tinereţe. Ea, soţul, copilul......
IOANA: Nu vrea să vorbească....Eu o sun şi ea nu vrea să-mi răspundă...Ce să mai mir că nici n-a sunat...Dar e adevarat!... E adevărat!...Toţi ştiu că este adevărat!...Pur şi simplu adevărat...Ce
mai vor dacă e adevărat!...Adevărat....E atât de adevărat şi toţi îşI bat joc de mine....
Cu telefonul în mână sparge geamul de sticlă ce protejează fotografiile...
IOANA: Tehnologia! Întodeauna la dispoziţia dumneavoastră…gogoşi
irlandeze…poţi suna, vorbi la mii de kilometri, poţi căuta pe mr Jones din Canada şi Romtelecom îţi formează numărul în căteva secunde, nu are nici o importanţă….cănd ştii că pentru cineva care e pe aici pe undeva, pe aproape, nu departe, pentru acel cineva, tu nu exişti..
A spart telefonul. E gata să-şi zdrelească braţul. Victor o înconjoară şI o opreşte să-şi rupă braţul. Ea bânguie sau murmură ceva. Pentru o clipă el a devenit bărbatul care o aşează in fotoliu. Ii intinde ceaşca de ness pe care, ca şi un copil, cuminte ea o soarbe uşor. Ochii ei care se închid...
VICTOR: Puiule…puiule, puiule…


Scena 2
Dormitor. Sunt aşezaţi ghemuiţi, fiecare într-un colţ al patului. Ea soarbe în continuare incet din ceaşca de cafea.
VICTOR:...ascultă-mă....lasă-mă să-ţi vorbesc...sunt lucruri care nu puteau fi trucate....parfumul de magnolii....spaghetele cu brănză de burduf...şampania şi...şi chiar vinul de coacăze......florile... dansul, verile la 2 Mai.... stiu, nu sexul, dar...
IOANA: Nu vreau să o pierd pe Maria....
VICTOR: Ea a luat puterea de la tine......fii liniştită...
IOANA: De ce nu mă sună?
VICTOR:...acum îşi vorbeşte sieşi....va suna...
IOANA: Cum le ştii întodeauna pe toate!
VICTOR:..ascultă-mă....
IOANA: Niciodată nu m-am gândit că despărţirea poate fi atât de aproape...
VICTOR:....te-am iubit întodeauna.....
IOANA:....Hm...unica soluţie...divorţul........şi să-ţi fie silă să o faci....
VICTOR:...încearcă să nu te precipiţi...
IOANA:...eşti un om slab...
VICTOR....hmm.....
IOANA:....înfiorător.....
VICTOR:..am fost fericiţi
IOANA:Nu! Nu! Nu! Că vomit! Dar vomit! Mi-e greaţă! GREAŢĂ!
VICTOR:... Iartă-mă....
IOANA: Greaţă!!! Inţelegi ?!?
Ioana s-a ridicat şi umblă prin cameră. Pe măsură ce vorbeşte îşi recată energia şi suflul..
IOANA: Fiica mea nu reacţionează...Nu mă sună...Mi-e ruşine de studentele care plâng după mine!... Preşedintele îmi trimite bezele!
Vai îmi vine să răd!..Ha!..Ha!Ha!Ha! Iar eu trebuie să pun parul pe tine!....GREAŢA!?!Da” greaaţă!!! Inţelegi?...Iţi dai seama că s-a rupt ceva...
Ioana părăseşte camera.


Scena 3
Ioana îşi rupe o tabletă de ciocolată. Mănâncă singură. Suge tabletele de ciocolată....
Dincolo, bărbatul îşi schimbă tricoul cu o cămaşă. Se aranjează în oglindă. Se apropie de uşă. Işi lasă mâna pe clantă, dar nu o apasă. Stă. Aşteaptă...
Singură este Ioana în sufragerie. Degetele ei urmăreasc conturul unui princhindel de pe ambalajul de ciocolată. De undeva de departe se aud câţiva clopoţei....
Dincolo barbatul îşI trage o pereche de şosete. Le urmăreşte atent: un caroiaj colorat îi displace. Le dă jos. Le aruncă intr-un colţ al camerei. Incearcă o pereche bleu-uni. Ii plac.....
Ioanei ii curge o lacrimă. Rupe în bucăţi ambalajul de hărtie. In bucăţi mici, mici, mici....
Bărbatul este iarăşi in spatele uşii, fără a indrăzni sa intre. Işi scoate o ţigară. Se joacă cu ea încercând parcă, deşi este la o jumătate de metru de uşă, să audă ce se întămplă dincolo...Trece ţigara pe la baza nasului. Gustă mirosul tutunului....
Ioana se joacă cu bricheta. Trece deasupra mesei flacara ei. Suflă. Bucăţi mici de hărtie se ridică şI plutesc prin aer aprinzăndu-se.....
Victor inspiră mirosul tutunului. Incet rulează ţigarea pe obraz. Incet, încet, încet....
Ioana rămâne cu bricheta cu flacăra aprinsă în mână. Mai multe secunde. Intr-un tărziu o lasă să se stingă....
Victor aşează cu un gest precis şI meticulos ţigara în buzunarul de la cămaşa
crem uni. Rămâne încă în faţa uşii...Singur....
Obosită, Ioana îşI întoarce privirea spre uşa în spatele căreia e Victor. Doar priveşte. In tăcere......


SCENA 4
Ioana a rămas cu privirea spre usă. Abia acum îşi intoarce privirea obosită şI plictisită.
TV-ul varsă ştiri şI pe ecran apar imaginile Ioanei, Victor, ambii tineri împreună cu un al treilea la fel de tânăr şI asupra căruia aparatul se concentrează: este Daniel, profesor in satul bihorean pe care camera îl prezintă insoţind reporterul TV ce a intrat în cadru. Ioana comută la maximun volumul TV-ului.... Apasă clanţa şI deschide uşa camerei. Apare vădit încurcat Victor.....Moderatorul transferă legatura la tară. Reporterul se opreşte în faţa şcolii generale unde mai învaţă, aflăm din informarea lui, copii din alte trei sate:
REPORTER (TV): Aceasta este şcoala unde predă de circa 19 ani, Daniel, prieten apropiat al cuplului Ioana şI Victor Petroni. Sosirea echipeu TV, nu l-a impresionat, căci el nu şi-a intrerupt orele şI a refuzat să accepte pătunderea în clasă a echipei de filmat. Înainte de pauză. Aşteptăm pauza pentru care doi elevi nu au avut răbdare, ci ei au sărit geamul şI au refuzat să răspundă apelului sever al profesorului de clasă. Nu vă este frică că o să rămâneţi corigenţi?
COPIL (TV) O să meargă tata la sapa la cartofi vreo două zile la domnăprofesor...
CELALALT COPIL (TV) Nu cred! Că-i mândru domnuă Daniel..
IOANA: Auzi? Intelegi..VICTOR!
CELALALT COPIL (TV)O să spălăm tabla cu oţet....
REPORTER:(TV) Bine aţi venit dl. director!
DIRECTOR: (TV): Bună, bună, doar n-oţi fi de la TV-SATELIT?!
REPORTER:(TV) Chiar de acolo! Ce ne puteţi spune despre profesorul de limba romănă Daniel?
DIRECTOR: (TV) Daă ce aveţi cu el?
REPORTER: (TV) Ne interesează destinul acestui prieten al doamnei scriitor Ioana Petroni!
DIRECTOR: (TV) O cunoaşteţi? Am toate cărţile ei acasă!?
IOANA: Imi dau lacrimile?!?
REPROTER:(TV) Vorbiţi-ne de dl. Daniel?
DIRECTOR:(TV) I-auzi ce cunoştinţe..Hm...Dl Daniel predă zoologia, istora, matematica, tot ce trebuie, fără limba romănă pentru că atunci cănd el se emoţionează se bălbâie şi răd ăştia mici de Eminescu când recită pe le vorbeştă de poetu nostru naţional...acu predă asta,limba română, fata luă domnuă primar....
IOANA: La mâna cui a ajuns Daniel...
REPORTER (TV): Impresionant ce am aflat! Pentru Dl. Daniel a fost o lovitură...îmi închipui...când a pierdut orele de română..
DIRECTOR (TV): De unde ştiţi....Că s-o îmbatat şi o intrat cu Skoda
într-un pom....de cinci ani...
REPORTER (TV): Trebuie sa aflăm şi punctul de vedere a dlui profesor Daniel...In studio…până vom reveni în pauza clasei a VI-a de la }coala Generală....
IOANA: Ingrozitor......
Victor se ridică şi părăseşte precipitat camera... Ioana stă fără să spună nimic. Minute în şir. Volumul televizorului a fost tăiat. Beculeţul telefonului pâlpâie de zor. Ioana stă.....Victor revine în cameră. Ii aruncă câteva fotografii pe masă.
VICTOR: Uite! Crezi că nu ştiu de ele?...Că te mai uiţi şI acum la ele..
IOANA: Ce vrei să spui?
VICTOR: Vrei să spui că nu era nimic între voi?
IOANA: Dar eram prieteni? Toţi trei? Tu, nu?!?..Doamne ce murdărie ai putut să faci?
VICTOR: Fii serioasă...Cred că toată grupa ştia că Daniel vrea să rămână în America....
IOANA: Cum adică?
VICTOR: Aşa! Chiar aşa! Tu nu ştiai nimic? Il vedeai zilnic...
IOANA: La cursuri....
VICTOR: Seminarii, cenacluri, cămin,?!?...Vrei să-ţi spun de câte ori
l-am întălnit la tine în cameră?
IOANA: Dar eram patru fete în cameră! Gina, Vio şI Laura şI eu...
VICTOR: Dar cu cine vorbea el cel mai mult? Cu mine sau cu tine?!
IOANA: Eşti ingrozitor! Să nu-mi spui că erai gelos! Eram logodiţi....
VICTOR: DA! Logodiţi! Dar pe el îl priveai aşa cum ...
IOANA: Cum?...
VICTOR: Cum pe mine nu m-ai privit nciodată!...
Ioana încearcă să liniştească conversaţia....Face căţiva paşi până la fereastră şI revine inapoi.
IOANA: Nu , nu, nu! Nu se poate...mă acuzi Tu pe mine....îmi faci scene de gelozie.....hai să ne înţelegem..
VICTOR: Sigur...
IOANA: L-ai turnat?
VICTOR: Stiau de el...
IOANA: Inţeleg....
VICTOR: Ioana, te iubeam, erai super, nu-i puteam lăsa să mă f.....
IOANA: La-ai turnat, deci! Spune!
VICTOR: Ioana….
IOANA: L-ai turnat, l-ai turnat?….l-ai turnat!!!
Ioana aranjează cu vîrful degetului arătător fotografiile murmurând:
IOANA: La munte....balul bobocilor...în cămin...când am jucat Cehov...la Costineşti...... la nunta Cristinei....la porumb ...uite în camera de cămin de Paşti... ok! vom vorbi puţin altfel....Fii atent!...
Ioana părăseşte camera...

SCENA 5
Victor e aşezat pe un scaun la masa pe care sunt răspândite fotografiile. In unele clişee se regăseşte el însuşi mult mai tânăr. Mai intoarce câte o poză. Işi lasă capul în mâini...
VICTOR: (ar putea fi vocea lui venind de undeva, chiar din pereţii aceştia care-i ghicesc fiecare gând):….Doamne, Dumnezeule....milueşte-mă pe mine, Doamne, păcătosul şI nemernicul,....iartă-mă că nici nu ştiu ce vreau să-ţi cer, ce trebuie să-ţi spun...., nu mă rog cu anii şi lunile...doar când mă doare fierea.....când nu pot scrie editorialul sau scade tirajul...înţelege-mă....nu m-am mărturisit nici eu şi nici ea..... ştii câte ticăloşii şi murdării am făcut....căci asfel nu poţi parcă să reuşeşti...răspund de 197 de oameni la ziar..le dau de mâncare....milueşte-mă şi iartă-mă şI ajută-mă să trec prin aceste clipe...iartă-mă că nu mă adresez decât acum când sunt în dificultate şi suferinţă..nu vreau s-o pierd pe EA....ajută-mă Doamne..fie-ţi milă de mine ....ştii cât sunt de slab şI nevolnic.... dacă parcă este ceva în mine...
că-ţi mărturisesc că din voia TA nu mă voi abate...Doamne....
Victor îşi ridică privirea în sus. Stă clipe multe aşa. Mâna Ioanei agită un reportofon în faţa lui Victor.
IOANA: Hm...Să ştim fiecare cine e, cu cine, pentru cine acţionează...Da! Da, ai răbdare....
In faţa privirii lui dezolate, ea aşează cu un gest sigur reportofonul pe masă. Se retrage un pas.Intoarce lampa de pe biblotecă spre Victor.
IOANA: Pregăteşte-te cu răspunsuri clare şi limpezi...
VICTOR: Sunt la dispoziţia ta!...
Ioana face căţiva paşi cu un aer profesoral. Se pregăteşte pentru marele interogatoriu. Se intoarce spre el. Il priveşte doar o secundă melodramatic. Apoi izbucnşte în râs....
IOANA: Va fi o discuţie care va limpezi lucrurile…cel puţin pentru mine...aşa că nu te vei supăra dacă o voi înregistra, căci o voi folosi pentru a mă proteja, dacă va fi cazul, OK?!?
VICTOR: Vrei să pun camera video?
IOANA: Oh?!? Nuuu! Cel putin deocamdată! Poate mai tărziu, dacă va fi cazul...pentru o declaraţie...pentru presă nu? ce spui? stai bine?
VICTOR: Da?...uşor surprins...
IOANA: O cafea?....Un ceai?
VICTOR: Glumeşti?
IOANA: Deocamdată....Vrei ţigări?....Fii tare..
VICTOR: Iţi repet! Sunt la dispoziţia ta!..
IOANA: Ai răbdare...
Pe ecranul televizorului apare fotografia lui Daniel....IL prezintă moderatorul cu zămbetul onctuos al individului care poate oricănd spăla un cadavru.... Daniel merge grăbit pe străzile satului încercănd să scape de reporterii care s-au luat după el, moderatorul ii încurajează, ascultatorii aşteaptă....
REPORTERA-TV:..suntem alături de profesorul Daniel...prietenul familiei Petroni...căruia îI solicităm....
DANIEL-TV: Lasţi-mă in pace....
IOANA: Doamne...uite-l...cât a îmbătrânit..
REPORTERA:...sutele de mii de spectatori ai lui TV-PLUS vor să ştie în ce fel a evoluat destinul dvs...
VICTOR: Căcat...
DANIEL:-TV...sunt profesorul cu cele mai multe discipline şI ore de predare pe săptămână....
IOANA:..... }coala lui Daniel!...
REPORTERA:...spectatorii sunt interesaţi dacă personalitatea dvs
s-a putut remarca aici în satul...
DANIEL-TV: 14 elevi de ai mei au reuşit la facultate....dl Voicu este deputat liberal
REPORTERA-TV: Dar relaţia cu familia Petroni....
VICTOR: Curva dracului! e amanta senatorului Moldovan şI aici
face pe deşteapta!?!
DANIEL-TV: Ne sunăm la telefon...
IOANA: Cred că n-am mai vorbit cu anii...
DANIEL-TV:....eu citesc ....aşa..tot ce scriu...literatură mai ales..am fost colegi în facultate...
IOANA: Nu i-am trimis o scrisoare...
REPORTERA-TV: există bănuiala că plecarea dvs cu o bursă de studii în SUA a fost anulată urmare a unui denunţ a dlui. Victor Petroni cum că vroiaţi să cereţi azil politic...
IOANA: Să vedem dacă te dă în gât....
DANIEL-TV:Ah! Nu! Eu când eram student eram foarte glumeţ...toţi
mă plăceau….şi spuneam....vrute şi nevrute....dar nu! intenţia mea era să mă întorc aici în sat...
IOANA: Tu ai ştiut de aşa ceva?
VICTOR: Hmm...
IOANA: Nu ţii minte ce spunea? Voi preda la Sorbona!
REPORTERA-TV : Chiar aşa? Nu e prea romantic? Nu sunteţi complezent faţă de cei care...
IOANA: Ce ne spunea? Să navighezi între bibloteci...Să descoperi manuscrise uitate...pe care le cuprinde mucegaiul...le rod şoarecii... unde timpul se opreşte...
DANIEL-TV Nuuu! Eu aici aveam casă, nu-mi plăcea oraşul că era prea agresiv...trebuia să mă însor şi mi-am făcut o gospodărie aici...vă invit la o pălincă dacă vreţi....
VICTOR: E o legumă.....
IOANA: Nesimţitule....
REPORTERA-TV: Sigur! Bine!Atât deocamdată! Vom reveni! Dăm legătura în studioul central la un talk-show special...
“O vacanţă de vis”...doar cu Iris International.Imaginile însorite de pe litoral sunt urmate de prezentarea epilatorului “Tandress” pe care-l utilizează starul Diana...
IOANA: Nu, că-mi vine să înebunesc...Nu pot! Uite nu pot! Cum poţi să îI nenoroceşti pe alţii?....Din cauza mea....
VICTOR: Eu nu am făcut personal, întelegi personal?!? nimănuia nimic...
MODERATOR: Suntem în studio la un talk-show special! Am primit sute şI sute de telefoane.
VICTOR:...parcă nu ştiu eu cum sunt telefoanele...
MODERATOR: 84% la suta din scrisori se intersează dacă vor divorţa soţii Petroni?..
IOANA: Căcat!...Auzi?... Dumnezeule...Viaţa noastră a ajuns ca salamul!?!...
VICTOR: Ioana...
Pe cranul televizorului apare un grup de reporteri şI de curioşi din faţa casei Ioanei.
IOANA: Trebuie să clarificăm....NOI!


Scena 6
Ioana aruncă o privire printre rulotele trase.Se întoarce si le observă şi pe TV în transmisia live. Il priveşte gânditoare pe Victor.
IOANA: Hai,..., pe balcon. Ieşi pentru câteva minute!
VICTOR: Poftim?...
IOANA: Fă-ţi gimnastica de dimineaţă!
Victor este puţin surprins. Privirea de oţel a Ioanei nu admite replică. Victor părăseşte camera... Victor, apărând pe balcon unde face primii pasi, este transmis de postul TELE PLUS ORA: 10.22... Ioana comută telecomanda. Imginea este reluată de toate posturile de televiziune care o comentează.
IOANA: Aşa!...Fă..... Câţiva pasi...Respiră....Câteva mişcări cu braţele...Gimnastica zilnică….cum faci in fiecare dimineaţă…care e problema? Fii destins....Primul lucru e să-ţi pui tricoul..mai repede şi trage perdeaua…deschizi geamul larg, larg, larg să filmeze! Zâmbeşte..... Intoarce-te...trage, aşa respiră, trage….incearcă să pari destins…Revino!
Mai la stănga....Câteva genoflexiuni....Sus genunchi! Sus! Sus! Si bratele!
Sus bratele! Jos! Aplecări! Jos! Sus! Cu zămbet! Răsuciri, sunt mai bune răsucirile!…..cu zămbet dragă, să se vadă că lucrezi!…ce tonic e, cum îţi aeriseşte creierii, găndurile, te detaşează, nu? Poate scrii ceva şi despre psihologia reporterului la ora…nu are importanţa, un glob, naţiuni întregi, acordă sportului o importanţă maximă…Jogging înseamnă civilizaţie, nu poţi exista asfel în secolul XX, te mătură istoria…
Se aud căteva fluierături. Victor îi priveşte pe cei de afară. Parcă nu-i vede. Numai de aproape ne putem da seama de înjurăturile care le slobozeşte printre dinţi şI de frica care i-o stărneşte grupul adunat în faţa camerei.Frică. Frică. O frică rece, tăioasă, care-l face să transpire...
Pe un canal de televiziune ieşirea lui Victor este cronometata.93 de secunde. Instinctiv Ioana continuă şI ea numerotarea, 4,5,6,7,8,9 şI 100!!!
IOANA: Bine! Gata! Hai înăuntru!
Pe ecranul TV-ului,Victor părăseşte balconul. Victor a revenit în cameră. Respiră greu.Se aşează pe scaun...Gânditoare, Ioana îI face semn să aştepte...



Scena 7
Ioana se ridică de la masă, face căţiva paşi repetăndu-şi găndurile, se intoarce spre el care o urmăreşte impacientat.
IOANA: Ia telefonul.........Victor ridică telefonul.
IOANA: Sună la ziar...
VICTOR: Să lămurim intâi aici..
IOANA: Formează numărul că astfel ies pe balcon şI ţip...
Victor formează numărul. Ioana îl urmăreşte. Apelul telefonistei de la “Stirea “ este prompt şI impacientat. Victor o priveşte încă pe ea...
IOANA: Cere-ţi-l pe “adjunctul”!
VICTOR: Petroni! Cu...
ADJUNCTUL: La telefon!
Victor aşteaptă instrucţiunile ei.Vocea precipitată a adjunctului. La televizor apare in transmisie live redacţia în care agitaţia a crescut brusc. Moderatorul analizează căteva curbe referitoarea la entropia audientei.
MODERATOR: Surprinzător, dar tirajul ziarului se pare că a crescut…
VICTOR: Spiru! La trap!
MODERATOR: Există un sentiment de culpabilitate care face ca publicul să se apropie de Victor Petroni!
IOANA: Ce părere ai?
Apare redacţia în transmisie live.
REPORTERA: Se pare că s-au primit veşti
VICTOR: Cum staţi cu pagina a treia? Coloane mari! Cu titluri pe verde!
IOANA: Ce pe fază sunt! Cam transparentă redacţia ta....
VICTOR: Da, da, suntem la….ce mai slăbeşte-o şi tu….fiţi atenţi cum controlaţi, informaţia ce vine…totul trebuie filtrat
REPORTERA: Sperăm să obţinam căt mai curănd un interviu de la redactorul adjunct al ziarului…
VICTOR: Da! refă paginaţia! E ok!
Un ziarist se apropie de geamul transparent ce îl delimitează pe adjunctul reporteri.
O priveste in faţă pe repoeterea şţi incet, simplu, clar îi indică, sopţeşte, etc:NO COMENT!
IOANA: NO COMENT! Imposibill! Spune-i că eşti călare pe situaţie, dar stai lângă mine care sănt oripilată de ceea ce văd!...Ce-i aia că ziarul stă în expectativă? Fără neutralitate! Nu trebuie să-ţi ia apărarea! Dar nimeni nu poate să scrie ce vrea despre viaţa mea privată! Inţelegi! Viaţa mea!...Ăsta-i potul lor! Să iasă la acţiune! Clar!
Pe ecranul televizorului apare în dreptul porţii lor o siluetă femină care sună la uşă. O sonerie se aude în casă.
IOANA: Ha! Astăzi chiar e ziua de făcut curat...Ioana iese fulgerător...


Scena 8
Ioana coboară în fugă scările casei. Iat-o la usă. Nu deschide. Se lipeşte de uşă. Sopteşte celei de după uşa.
IOANA: Matilda?!? Fă-te că nu mă auzi! Tu eşti?
MATILDA : Ihh..
IOANA: Nu te putem primi astăzi. Vino săptămâna viitoare....Te
superi?..
In cameră, ca si o balegă stă, Victor, pe scaun, uitându-se la televizorul pe care apare ca o siluetă în faţa uşii Matilda...Ioana continuă să-i vorbească Matildei.Din spatele uşii.Cu faţa lipită de uşă.
MATILDA: Nuu! Nu-i nimic! Nici nu trebuie să mă plătiţi....
IOANA:Dar ai pierdut o zi...întelegerea noastră?
MATILDA: Nici o problemă!
IOANA: Matilda? tu te-ai uitat la televizor..
MATILDA: Hmm!
IOANA: Matilda? tu ai citit ziarele?
MATILDA: Toate mint...
IOANA: Dacă te întreabă să spui că nu te primesc în zilele când scriu....Vino peste o săptămănă.....
Pe ecranul televizorului îI observă, Victor, pe reporteri cum încearcă să o oprească după ce s-a depărtat căţiva metri de casă. Doi poliţisti o protejează şI Matilda se depărtează....
Ioana a rămas cu capul lipit de uşă. In faţa ei sânt căzute căteva jurnale din cele apărute astăzi şI aruncate prin cutia poştală cu pozele lui Victor, Daniel şi natural ale ei...Atentă să nu calce ziarele, călcând pe vârfuri, ea se depârtează pe scări unde se opreşte şI se aşează. Pe jos observă apărut editorialul lui Lucian...

Scena 9
Ioana si-a aprins o ţigară. Face cătiva pasi cu ziarul în mănă.O melodie fredonată.Ajunge în bucătărie.Rămâne cu faţa aţintită la fereastră. In spatele curţii pe rondourile de flori ale micii grădiniţe sare un tânăr cu o cameră video. Ioana după un moment de stupoare reacţionează. Un salt si cu cuţitul de păine de pe masă în mână sare pe fereastră din bucătărie ajungând în curte. Fuga, fuga, fuga până ajunge la tânăr.Ii agită acestuia în faţă cuţitul. E speriat. In spatele lui, în cealaltă curte mai latră câţiva câini furioşi.
IOANA: Ce faci? Ce cauţi aici? E violare de domiciliu!..
BOGDAN: Sunt reporter de la SATELIT-TV! Nu mă cunoaşteţi, sunt în perioada de probă....Sunt un admirator al dvs.....V-am citit toate versurile...Acordaţi-mi un interviu! Un minut!…
Doar a schiţat să ridice camera, dar ea-l opreşte ameninţându-l cu cuţitul. Camera revine în
poziţia înclinată.Vrea să-l împingă înapoi spre gard dar căinii care latră o sperie şi pe ea....
IOANA: STOP! Fără întrebări!
BOGDAN: Telespectatorii!
IOANA:Nu mă interesează!
BOGDAN: Cea mai contraoversată situaţie din ultimii zece aani!
IOANA: Incetează! Hm, bine...ai să ieşi prin faţă….tot o să te aprecieze şefii tăi!…..Reporterul o ia înainte. Ea în spatele lui agitând în continuare cuţitul de curâţat cartofi. Speriată se tot uită în jur...
BOGDAN: Credeţi-mă! Nu sunt un terchea-berchea...
Ea îl împinge din spate cu mânerul cuţitului. Mergănd el ridică mâinile în sus ca şi cum s-ar preda. Recită mergând impins din spate de ea.
BOGDAN: Vara insoteste elevii la atelierul mecanic/ toamna numara lanurile de porumb/ iarna zvarle zapada din fata scolii/ primavara cânta la caminul cultural/ măreţul, timidul prodesor de limba romana /
imbracat intr-o salopeta de cuvinte/ muncitor calificat in uzinele Sadoveanu si Tudor Arghezi/ printre rigle si logaritmi/ printre fierăstraie si strunguri/ işi face loc intr-o salopeta de cuvinte ....si abia apuca sa-i inveţe pe copii ca H20 sa numea pe vremea strabunilor apa/ si HPB nu-i o întrepindere oarecare, ci chiar Hortensia Papadat Bengescu….*
(*Versurile sunt din poezia “Reportaj” de Mircea Dinescu)
Ea l-a dirijat spre geamul bucătariei. Revin astfel amândoi în bucătărie. El este debusolat. Ea care l-a asculat vădit emoţionată deschide geamul cămării unde îl închide. Doar gemuleţul pe care îl deschide îi permite lui să observe ceva când se ridică pe vărfuri...
IOANA: Rămâi deocamdată acolo! O să mai vedem ce o să facem...Dar să nu faci vreo prostie...
Il amenţă ea cu cuţitul de bucătărie. Părăseşte camera.... Fredonează aceeaşi melodie...
Ioana s-a aşezat pe scări. Tot pe gânduri. Când le termină de pritocit ne priveşte liniştită şi ne vorbeşte calm şi atent ca şi cum am fi în faţa ei, iar ea ne vede faţa, ochii, buzele, care uneori încearcă sa-i vorbească ca şI cum am înţelege totul.....
IOANA:..cel mai greu este să lupţi şi să-i judeci pe cei dragi...Cum să poţi afla care le este vina lor şi care este a celorlalţi....cum îi poţi pedepsi?…. Când îl înjuram pe Ceauşescu ştiam perfect că el este diavolul şi că-mi este permis orice ca să-l lovesc...eram mândră de mine şi ştiam că orice s-ar întămpla sau oricine ar încerca să-mi facă ceva va putea până la o limită, căci apoi va veni un înger care mă va apăra...Tot timpul au fost atâtea persoane care m-au încurajat, care erau ele mândre că măcar trec pe strada mea...şi acum dacă mă întreb, cel mai puternic reazem l-am avut de la Victor. Bărbatul MEU! pe care acum trebuie să-l pun eu la colţ şI să-l iau să-l scobesc pănă...unde? Cine ştie...Ajută-mă, Doamne, să nu fiu o căţea....Iar apoi?.....să nu te agiţi pentru un post, nici să nu îţI cerţi copilul pentru o teză proastă, soţul tău e clar că nu are o amanta...dar totul pare că e infectat şI trebuie să-l operezi de urgenţă. Pe viu! Fără anestezie!...


Scena 10
IOANA: Nu se filmează...
VICTOR: Ghhmm...îşi drege el glasul.
IOANA: Vrei să citeşti editorialul lui Lucian?
VICTOR: NU! După!
IOANA: Ok....
Ea ridică reportofonul în mână sus, aşa să-l vadă, îi apropie de buze,îI face cu ochiul încurajator lui şI vorbeşte.
IOANA: Astăzi, 27 septembrie, ora 12.15, Ioana Petroni inregistrează o conversaţie cu soţul ei, Victor Petroni, având acordul dânsului....
Reportofonul trece în măna lui care-l apropie de buze..
VICTOR: Comfirm, eu, Victor Petroni, soţul Ioanei Petroni...
Reportofonul este aşezat pe masă în centru, între cei doi....
Iar imaginile de pe televizorul cu sunetul zumzăind reproduc în continuare imagini cu cei doi....Ioana în Bibloteca Universitară..Victor în tipografie...Ei doi cu barca în Cişmigiu....Ioana acordând autografe pe stradâ...Dar la masă sunt faţă în faţă! Se privesc fără milă. Lucid. Jocul trebuie să înceapă....
IOANA: Vrei un juice...
VICTOR: Să începem..
IOANA: Cum te simţi?
VICTOR: Excelent!
IOANA: Serios? Tensiunea?
VICTOR: Normal...
IOANA: OK! Ai văzut ştirile?
VICTOR: Marea majoritate.
IOANA: Ai colaborat cu Secu?
VICTOR: Sunt împrejurări...
IOANA: Răspunde!
VICTOR: Am fost informator sub codul Poetul.
IOANA: De când?
Ea apropie lin reportofonul de el.
VICTOR: Din 27 septembrie 1977...
IOANA: Cum a început?...
VICTOR: Incepuse anul şcolar. Tu îţi amănaseşi sosirea în Bucureşti. Am fost la un bairam cu trupa. Fusese şI Daniel...Cocheta cu câte o gacică dar te aştepta pe tine...Dimineaţa….pe străzi...am simţit nevoia să mă produc...ţipănd şI urlând....am rupt, agăţăndu-mă vreo două semne de circulaţie...un plutonier s-a luat după noi..fiecare a fugit.....a doua zi m-a vizitat sectoristul din complex...cică se spărsese o alimentară din complex....
IOANA: Ce s-a furat..
VICTOR: Cognac! Era clar că era un pretext...
IOANA: Tu unde erai...
Victor ezită răspunsul...Ioana ţipă:
IOANA: Vorbeşte!
VICTOR: In alergarea aia de dimineaţă m-am lipit de Gina care m-a dus la voi în cameră. Am stat până la prânz. Doar noi doi... Sectoristuă avea o declaraţie a administratoarei cu muzică dată la maximun şI ţipetele Ginei...
IOANA: Gina nu mi-a spus nimic...
Victor se ridică ţipănd revolatat:
VICTOR: Gina te ura! Era geloasă pe tine şi succesul tău! Admiratori, cenaclu, totul o irita! M-a provocat! După o noapte de chef un şpriţ de la ea m-a făcut să explodez! Intelegi?!? Nu i-am putut rezista! A vrut să facem amor în patul tău! Pe cearceaful tău. Dădea din fund! Avea atâta energie! Toată din ura faţă de tine Inţelegi?
Ioana pare doborâtă. Toată puterea şi forţa cu care începuse i s-au risipit. Cuvintele lui Victor sănt implacabile. Reportofonul continuă să inregistreze în gol.....
Au rămas aşa clipe lungi. Ioana şi Victor. Televizorul prezintă scrisorile din nou într-o altă transmisie. Sunt prea obosiţi ca să reacţioneze. Le privesc mecanic fără nici o reacţie. Moderatorul împreună cu căţiva experti analizează grafica:
MODERATOR: O să avem din nou, imediat, o imagine cu notele informative, da, sigur…Ce ne puteţi spune? Regăsiţi stilul ziaristului?
GRAFOLOG: doar un complex facialo-anal al copilului strivit de personalitatea tatălui!
MODERATOR: Ce ne puteţi spune despre tehnica scrisului?
GRAFOLOG: Vedeţi acele volte ale scrisului par să fie stilul prudent al ziaristului, precum şi densitatea de cernală pe vocale şi discursul la persoana a treia.
MODERATOR: Vădit ignorăndu-şi statul de informatic.
GRAFOLOG: Domnule moderator, fiecare din noi suntem purtătorii unei grile sado-masochiste, a unei matrici vectoriale, care ne formează sau ne alterează personalitatea, identitatea.
MODERATOR: Mă înspăimântaţi!…Vă mulţumesc, emisiunea noastră continuă….
Dintr-o dată, ca din puşcă, Ioana se ridică şi părăseşte alergând camera. Alergă prin casă pe scări în sus ţipând. Parcă se fereşte de uşi să le atingă şi le evită; doar când ajunge sus la o uşă închisă cu cheia, o forţează precipitată şi întră in debara unde se ascunde pe dormeza plină de praf. Strănută din pricina prafului, dar nu indrăzneşte să se ridice, ci doar să privească speriată şI îndurerată spre uşa pe care ar putea intra el....
Victor a rămas singur. Face căţiva paşi. Se uită suspicios la reportofonul care continuă să meargă. Nu îl opreşte. Ia sticla de apă minerală şI toarnă apa în câteva ghivece de flori...Revine la reportofon. Vorbeşte în şoaptă...
VICTOR: Nu am primit bani pentru nici o notă informativă.... Totuşi cărţile mele au avut uneori un regim preferenţial. Mi-e ruşine cănd imi amintesc cât teatru trebuia să joc ca să-ţi explic cum reuşeam să le obţin aprobarea...Tot aşa când reuşeam diferite chestii pentru ziar...Hârtia pentru o ediţie intrată în criză, că băieţii erau la post, o casă pentru o semnătură de rubrică..
Victor îşi drege glasul. Se depărtează de reportofonul pe care nu îndrăzneşte să-l închidă. Ia o sticlă cu tărie de pe masă şi-şi toarnă un pahar tot într-un colţ al camerei. Paharul de cognag este prima bucurie a zilei...Ia jurnalul cu articolul lui Lucian:
VICTOR (off)....Lucică..ce băiat finţ eşti tu....nu degeaba ţi-am dat casă...dar ai rămas tot naiv...cum ....te dezici la o adică....
Pe ecranul televizorului apare Daniel împreună cu o femeie. Grafica din partea inferioară ne spune că este vorba de soţia lui....
Victor iese pe hol iI strigă în sus spre scări:
VICTOR: Daniel cu soţia lui...In direct!


Scena 11
Ioana apare cadaverică după uşă.
Televizorul o prezintă pe soţia lui Daniel umblând prin curte unde în spate se observâ un solar.
SOŢIA-TV: DA! Puteţi intra! Veţi vedea o gospodărie cinstită a unor oameni cărora nu le ruşine cu munca...Eu am am fost pănă in ‘89 agronomul CAP-ului! Or vrut unii după aia să mă gonescă din sat, dar eu nu m-am lăsat..aşa că uite încet, încet îmi fac o fermă, o-ţi vedea..uite solar..aşa e viaţa mea....să dea tot timpul cineva în mine...Am văzut emisunea de dimineaţă...Nu mi-o plăcut...Eu nu l-am silit pe Daniel să se însoare cu mine....dacă el nu-i mulţămit, să spună...Dacă nu iarăşi să spuie!...Dar atâta scandal cu ce-o fost şI ce nu o fost eu nu ştiu dacă e bine şI foloseşte...
VICTOR: Să mai spui că nu ferict Daniel?! E moşier!
IOANA: Trebuia să le facem o vizită....
MODERATOR-TV: SATELIT-TV a intrat în dialog cu ascultătorii. Sute de mii de ascultători sânt interesaţi de caz...Căsnicia lor...
IOANA:..bine am ajuns...
SOTIA-TV: Mai bine s-ar gândi ce pune a doua zi pe masă la copii...
DANIEL-TV: Soţia mea este mai dintr-o bucată.
Veţi descoperi şi-o faţă mai blândă...Ea mai glumeşte..
REPORTERA-TV: O secundă! Dăm legătura în studio pentru un interviu de ultimă oră...
SOTIA:..dacă te prind că suni, dispari aşa cum eşti şii rămâi şi fără casă şi fără ccopii!
Din studioul ce găzduieşte talk-show-ul despre cazul Petroni, ne vorbeşte moderatorul:
MODERATORUL: In acestă transmisie duplex vă oferim o opinie ultraconfidemţială! Un interviu prin telefon cu legătura dlui Petroni: maiorul cu numele de cod: Liliacul! Pentru spectatorii postului Satelit TV!
IOANA: Incredebil! Dar?!?...
VICTOR: Psss...
Pe ecranul televizorului apare doar silueta unui bust titrată cu nume de cod: “Liliacul”- prin telefon:
MAIOR-TV: Doresc să vă precizez că nu am nici o legătură cu apariţia dosarului Petroni în presă...Eu l-am contactat pe dl Victor, în ‘77, fiiind vorba de a apela la dsul ca la o sursă de informaţii ce pot periclita siguranţa naţională...
VICTOR: Gogoşi!...
MODERATOR-TV: Tratativele au fost facile?
MAIOR-TV: Relativ… Nu au fost probleme deosebite deoarece dl Victor era o persoană inteligentă şi a înţeles dezideratele intituţiei noastre....Au fost doar informări de rutină care să ne clarifice în unele cazuri anumite ipoteze….
VICTOR: Ce vorbe de după ceafă!?!
MODERATOR: Aţi utilizat informaţiile despre dna Petroni în vreun fel?
I-au afectat cu ceva cariera, existenţa sau famila?
MAIOR-TV: Ah, nu...Chiar dacă apăreau uneori câteva chestiuni
mai delicate, vis-a-vis de ideologia comunistă, eu încercam să le acopăr...Mărturisesc că am avut o simpatie permanetă faţă de
poeta Ioana...
IOANA: Inocentul! O să-i trimit un volum cu dedicaţie!...Mă-sa!
Dar intervine o invitată a moderatorului şi discuţia se mută in studio.
INVITATA-TV: E culmea! Cine ne apăra!?! Dar cine i-a impus domiciliu forţat?
IOANA: Uite-o...
MODERATOR: O secundă? Aţi auzit întrebarea!
MAIOR: Sigur, trec peste ton...Nu ştiu să vă spun pentru că erau mai multe servicii secrete care acţionau....
MODERATOR: OK! Atât deocamdată! Vă mulţumin!
INVITATA-TV: Sunt siderată de tonul şI direcţia dialogului în care observ că sunt inculpaţi soţii Petroni! Sunt secretara unei structuri civile:Liberty-90, susţinută în Romănia de ONU şI care o are în colegiul director pe dna Ioana. Eu am avut o discuţie dis-de-dimineaţă cu dna Ioana care mi-a spus cât este de surprinsă de furia oamenilor şi mai ales a mass-mediei şi că datorită unor considerente pricipiale efectiv refuză să se angajeze deocamdată în această mascaradă
IOANA: Am vorbit eu cu cineva azi dimineaţă?...Cine-i foca asta?E ceva putred...
Ioana rămâne pe gânduri.Transmisia s-a terminat iar pe ecranul televizorului apar desene animate.Victor nu mai rezistă şi stinge televizorul. Nervii îI cedează!
VICTOR: Nu mai pot! Ce porci!?!....Cică eu am înţeles raţiunile inalte şI f...ce gargara!...Stii de câte ori l-am implorat să mă lase azi, măine, dar să mă lase în pace...I-am căzut în genunchi....să scap de EI!!!....Dar el nu-mi lăsa laţul....Pentru nimic în lume....Acum el mă apără....
Pe Victor, efortul îl doboară....Tuşeşte se îneacă...Se lasă pe scaun ca şi cum o ghiară rece i-ar prinde inima şI i-ar stânge-o...Este fără putere...El face o criză.Îi e rău. Ea este lăngă el. Doar o secundă îl priveşte impasibilă. Faţă în faţă. Fară să facă nimic. Nimic...El o priveşte rugător.Ioana reacţionează...
IOANA: Ţi-e rău? Ai grijă...linişteşte-te...pastilele...
Ii caută repede în buzunarul de la pantaloni si-i extrage câteva pastile din tub. Un pahar cu apă. El înghite pastilele, se linişteşte, vrea să vorbească...Ea-l opreşte...
IOANA: Psss....
VICTOR: Le-am spus ani de zile tot, tot, tot...dar nu te-am mai înşelat niciodată...crede-mă...nu m-am culcat cu nimeni altcineva...chiar dacă uneori mă provocau…câte una.…eu te vedeam întodeauna pe tine inainte, în faţa ochilor...
IOANA:...linişteşte-te.
Pentru prima oară in aceea zi, ea-l mângâie pe obraz. Ochii ei sunt iarăşi luminoşi. Cu înţelegere îl privesc...Ioana îl părăseşte pe Victor. Cu gesturi atente şi calme pregăteşte o compresă. I-o aduce şI i-o aşează pe frunte.Victor a rămas în fotoliu. Vrea să spună ceva. E un efort pentru el, iar ea nu-l lasă.
IOANA: Ai răbdare, ai răbdare, ai răbdare...
Ea îI ia măna şi-şi mângăie obrazul cu măna lui. Incet. Privindu-l în ochi.
VICTOR: Iţi voi spune totul..Totul...Mă înţelegi...
Ioana îI răspunde şoptind şI glumind....
IOANA: Da, da, da! Iar vorbeşti prea mult....guralivule...stai linişitit..
Stau aşa minute în şir. Televizorul merge în continuare:
INVITAT: Concordia socială presupune compromis.
GRAFOLOG: Stimate domn, intransigenţa nu reflectă caracterul…
De afară se mai aude zumzetul celor din faţa casei. Becul telefonului pâlpâie din nou. Ioana îl ridică.
MARIA: Mama..sunt eu Maria...
IOANA: Ah, te-am sunat dimineaţă...
MARIA: Mamă, am fost şI eu bulversată de cele întâmplate...TU?!?
IOANA: Ah, sunt bine, lucrurile se vor lămuri...
MARIA: Mamă, mi-e dor de tine...
IOANA: Ce drăguţă eşti?...Vrei să vorbeşti cu tata?
MARIA: Poftim?!? Tu, ce spui?!?
IOANA:Acum a aţipit ,dacă suni peste o oră...sau să te sunăm noi
MARIA: Mami, ce nemaipomenită eşti tu! vin pentru câteva zile acasă...
IOANA: Oh, te aşteptăm! Când ajungi?..MARIA: Cred că mâine dimineaţă. Te pup...
Ioana se întoarce către Victor. El a adormit în fotoliu.Ioana părăseşte camera cu telefonul în mână.










ACTUL III




SCENA 1
Ioana intră în bucătărie cu telefonul după ea. Porneşte aragazul, mixerul care funcţionează în gol şI robinetul de apă....Se uită prin toate părţile. Evident îI este frică să nu fie ascultată. Formează un număr de telefon...
IOANA: Cu Maria... o prietenă sunt...da aştept..Da, da...tot eu sunt...fii atentă...vii mâine dimineaţă? Să intri pe poarta din spate...da, e o nebunie afară...lasă, nu mă intreba nimic acum....pa!
Ioana se ridică. Se duce la fereastră. Se uită în grădina din spatele casei...Apoi se întoarce şI se uită cu teamă prin bucătarie. Ii e teamă..
Opreşte robotul care face un zgomot infernal.Lasă apa să curgă.Ii e frică să nu fie ascultată. Deschide fereastra. Inspiră aer proaspăt. Cu poftă. Se lasă apoi cu faţa lipită de fereastră... Aerul adus de vânt o înviorează. Ridică un ziar . Văntul care îl suflă. Ioana ascultă zgomotul hârtiei bătute de vânt. Ca şI cum ar fi descoperit ceva. Chicoteşte. Tristă şi vlăguită de clipele care au trecut....
Ioana curăţă cartofii. Fredonează o melodie. Cântecul o binedispune. Becul telefonul pâpâie. Se sperie. Devine precipitată. Dă drumul robinetului mai tare. Taie câteva ziare fâşii cu foafeca. La agaţă in dreptul ferestrei. Fâşâitul ziarului se suprapune peste picăitul robinetului. Hm?!? Merge. Acum ridică receptorul telefonic.
IOANA: Alo? Da! Ah..Ce faci Mia? Bine? Hm...Nu! n-am ieşit din casă...n-am fost la facultate...nu, nu nu, nu vin la sediu!.. Scriem..ce se aude…..hm…imprimanta lui Victor…Asociaţia? Hm, merci de încurajare!...Sunteţi drăguţi.... Aţi vorbit cu un avocat? Să-i dăm în judecată!.... Hm Bine, o să vedem !... Ce-i aia şi pentru divorţ?... Divorţ?.. Ce divorţ?...Aţi căpiat?... Dar, nu mă interesează nici un sondaj! S-a înţeles! Am terminat! gata! Bună ziua!
Ioana continuă să cureţe cartofii. In felii subţiri şi lungi. Ii deschde geamul camarei unde l-a închis pe tănărul Bogdan.
IOANA: HAI! AER! BOGDAN: Uf..mulţumesc...n-am auzit nimic.....
Ea pregăteşte un şpriţ. E de coacăze. Il oferă prin geamul întredeschis.
IOANA: O să te răcorească! E de coacăze! Ca pe post...
BOGDAN: Eu nu cred toate gargara aia!
IOANA: Ba să ştii că e tonic!...
Ioana continuă să prăjească cartofii. De lângă aragaz continuă să vorbească cu reporterul tv aflat în cămară.
IOANA: Nu te-am prea văzut pe post....
BOGDAN: An o figură prea blajină...Eu culeg şi pregătesc materiale. Alţii sunt cu spectacolul...
IOANA: De căt timp lucrezi?
BOGDAN: Aproape trei luni?
IOANA: Iţi place?
BOGDAN: E provocator şi spectaculos!..Dar nu prea ai timp de versuri sau filozofie....In cazul dvs...simteam că trebuie să vă văd..
IOANA: De ce?
BOGDAN: Pe post erau numai aberaţii?
IOANA: Ce anume?
BOGDAN:...hmm..vinul de coacăze...maşina Olivetti...cafeaua ness, câte opt pe zi când scrieţi...
IOANA:...beau multă cafea..altceva...
BOGDAN: ..hmm..
IOANA: ZI!.......şi-i arată iară cuţitul dar el zămbeşte..
BOGDAN: Aţi riscat un avort ca să nu naşteţi vara..şi nu mai puteaţi avea copii..
IOANA:...mi-era frică de sarcină...am fost slabă....o greseală de-a mea...
Ioana continuă să pregătescă masa. Cărnăciorii olteneşti. Salata...
BOGDAN: Nu, dar de ce nu vă place să epilaţi ?!?
IOANA:Poftim?
BOGDAN: Nu suportaţi durerea....vă plăceau mangăierile pe gambe ale dlui Victor...
IOANA:..mi-e silă...
BOGDAN: Eu sunt revoltat. Nimeni însă nu-şi pune problema dacă
are dreptul să publice aşa ceva....e vorba de intimitatea dvs....
IOANA: Cred că este o iluzie că putem decide ceva...iar eu să hotărăsc acum?
BOGDAN: Ah! pregătesc pentru ediţia specială de la noapte, iar în pachetul de ştiri tari e o scenă cu dl Daniel cănd il face terci
nevăsta-sa....care vă pomeneşte....
IOANA:..poate ar trebui sa facem ceva pentru Daniel...
BOGDAN: Sondajele vă sunt favorabile!..
IOANA: Mănânci cu noi?
BOGDAN: Poftim?..
IOANA: Mă duc să pregătesc masa!
Ioana părăseşte bucătăria cu braţele pline de plautorile de cartofi, cârnăciori şI salata...



SCENA 2
Ioana agaţă de canaturile ferestrelor deschise, dar protejate de roletele întredeschise fâsii de ziare. Vântul le flutură. Afară sunt reporteri agitaţi care uneori se ceartă cu suporterii soţilor Petroni. In cameră Victor s-a trezit. O urmăreşte surprins pe Ioana. Ea îi sesizează uimirea.
IOANA: Sunt absolut convinsă că e plină casa de microfoane!
VICTOR: Poftim?!?
IOANA: Tu n-ai văzut ce se agită totul în jur? Când suni la ziar ce reacţionează tv-ul? Foca aia cu care n-am vorbit? Pariurile de divorţ?
Cine prezinta cazul la Satelit? Spălătorul de cadavre....
VICTOR: Ce vrei să spui?
IOANA:Că cineva se joacă cu noi şi nu ştiu cum nu ne dăm noi seama!... Inţeleg! Au apărut dosarele mult cerute...Le-am cerut şI eu! Fără să ştiu ce mă aşteaptă! Tu parcă te opuneai? Nu!?!
VICTOR: Acum mă simt mai liniştit....Chiar aş vrea să-mi ceară Liliacul ceva!....
IOANA: Văleu! Nu te juca!
VICTOR: L-am trecut pe NON! He, he, chiar că mi-ar plăcea să mă sune!
Să-l pot băga în mă-sa!…Dau uite că nici o mişcare…ca şi cum nu s-ar fi întămplat nimic…e prevăzător…dar o să-i fac eu figura!
IOANA: DA! Dar bălciul abia a început!?! Iţi dai tu seama dacă Matilda urmăreşte ştirile? Dacă trece de poliţişti, ea? bleaga? Şi sună dis-de-dimineaţă?!?
VICTOR: Ioana linişteşte-te..
IOANA: Daă îmi pierd şI eu controlul....
Ajutată de el, ea aranjează masa. Ea aşează un al treilea tacâm.
IOANA: Uite, avem şI un musafir!
VICTOR: Poftim?
IOANA: Un pusti, un reporter, l-am încuiat în cămară până una
alta....nu vrei să-l invităm la masă?
VICTOR: Cum vrei tu?
IOANA: Du-te şI scoate-l....Nu te enerva!... Adu-l sus la tv!
Rămasă singură în sufragerie, Ioana face căţiva pasi. Se priveşte in oglinda masivă aplicată pe uşa dulapului. Il deschide. Un umeraş cu o rochie mai elgantă. Dispare la baie...




SCENA 3
Victor coboară scările. Intră în bucătărie. Deschide uşa de la camară. Bogdan îl salută cu respect.
BOGDAN: Bogdan...
VICTOR: Petroni!....Haide sus! O să mănânci cu noi!
VICTOR: Camera las-o aici...
Cei doi urcă scările. Intră în sufragerie. Victor porneşte tetelecomanda.
Un buletin de ştiri sportive se termină. Promoţionalul anunţă peste o oră un reportaj despre publicistica soţilor Petroni din ultimii ani. Câteva imagini cu interiorul casei. Holul, curtea şI grădina, sufrageria. In urmă cu câţiva ani.
VICTOR: Ei, dar am mai şi zugrăvit! Ne daţi aşa?.. să râdă lumea de noi?
BOGDAN: Aţi minţit poporul cu televizorul...
VICTOR: Unii au făcut câte o revoluţie! Alţii scoală grasă: cum mănânci, vorbeşti, filozofezi în metru, educaţie superinetelectualistă excelentă pentru chelneri, gospodine peste 33..
BOGDAN: Noi oferim pulsul planetei 24 hours per day!
VICTOR: Inţeleg, dar să mă facă de râsul lumii! Să zică coana Popeasca dim Pantelimon: “Mă dar casă au aştia?!? Neîngrijită?! Se poate?
BOGDAN: Coana Popeasca o să zică: Mă dar ce greu o duce!…Ia
să văd ce mai scrie el azi în ziar..
VICTOR: Aoleu! Nu mi-am scris editorialul pe mâine..
BOGDA:Aveţi scuze!
VICTOR: Nu ţine...După masă, la cafea, hm, bem o ţuică?....
Victor parcă s-a mai bine dispus. Prezenţa lui Bogdan este tonică. Ţâţâie mulţumit din buze cu paharul de ţuică uităndu-se prin cameră după Ioana care nu mai apare.

SCENA 4
Duşul curge. Ioana s-a strâns stând în şezut pe porţelanul alb al cazii. Intoarce faţa spre apa care vine de sus şI o loveşte trezindu-i corpul. Pentru prima oară uită de toate noutăţile acelei dimineţi care au dat-o peste cap. Mulţumită se ridică din cadă. Ştergându-se în faţa oglinzii găndurile revin spre ea.
IOANA: Ar trebui oare să rup cu toate şi să încep totul de la inceput?... Nu pot să plec din casa asta pur şI simplu....Trebuie să ştiu ce se va întâmpla cu Victor...Ar fi culmea să-i dau eu lovitura de graţie? Poate peste câţiva ani....Uite de aia am îmbătrânit... nu pot s-o rup cu toate
dintr-odată...trebuie să-mi planific....sic....până una alta sunt aici.....
acum îmi simt cum se adună în mine toate crispările îndurate de alungul anilor,toate amestecate cu teama de a nu greşi când hotărăsc acum ceva…cum îmi tremura inima cănd trebuia să intru în bazinul cu apă adăncă…câte frisoane aveam la primele ore de şofat….nopţile cănd mă iubeam cu el şi teama că nu ne vom potrivi şi cât de bucuroasă eram că toate se risipesc…iar apoi când eram “marea voce”….strigătul din pustiu
a căror articole frisoneau redactorii…cea a cărei maliţii îi enervau pe oficiali…cea care nu ezita să spună unde putea ce căcat era aici…
Doamne, ce frică îmi era atunci cănd trebuia să ies cu cu articol, să predau materialele lui Agnes de la cică “liniile olandeze neidentificate”...sau textele pentru şanţ, postul de radio care îmi electrizase tinereţea….nu puteam să ies
din casă fără să nu beau un pahar de vin…să pipez trei-patru ţigări, pe care le măncam aproape…să mă rog lăngă cuierul de lăngă uşă….să mă îmbrac în haine căt mai groase…şi să tremur pe stradă…pe orice stradă…oricare…
iar acum uite căt sunt de ameţită, obosită, timorată şi dezamăgită de firaviatea intuiţei mele care-mi spune că trebuie ţin lăngă mine pe acest bărbat, care , uite, şi el a cam obosit…
Işi îmbracă rochia. O linie de ruj pe buze. Saboţii în picioare...
IOANA : Poate dansăm!?!

Scena 5
Ioana revine în sufragerie. Victor o aplaudă bucuros. Bogdan este fermecat de cei doi...
VICTOR: Dna Ioana! sunteţi în toate buletinele de ştiri!
IOANA: Oh! Domnu Petroni, vai ce mă flataţi?!....
Servesc masa. Agrează salata. Gustă fiecare câte un şpriţ.
BOGDAN: Sunt onorat de invitaţie..
VICTOR: Ei! Nu-ţi fă probleme!
IOANA: In fiecare clipă în faţa camerei de filmat!...
Râd toţi mulţumiţi.
BOGDAN: Salata e deliciosă...
IOANA: Am învăţat-o de la el...Unde? La Portiţa? pe plajă...
VICTOR: E determinant oţetul şI mărarul. Cred că suporta şi puţin bulion...Hm...Ce ziceţi?
IOANA: Trebuia să fac şi niste spaghete.
VICTOR: Lasă pe deseară.
IOANA: Ar trebui să facem o petrecere? Hm....
Ea ascultă fâşîitul ziarelor bătute de vănt.
IOANA: Oare băieţii sunt pe fază?
VICTOR: Cred că-i cam blocăm....
IOANA: (cuiva aflat în altă parte): Ce spune domnuă maior?
VICTOR: Pe noi cred că ne ascultă un colonel!...
BOGDAN: Care şi-a dat doctoratuă. Vi s-a mai întămplat să bănuiţi
că băieţii cu microfoanele lucrează?
IOANA, VICTOR: De câte ori!
BOGDAN: Ce făceaţi?
IOANA: Ignoram..Socoteam că dacă ne ascultă ei însuşi au de învăţat..
BOGDAN: Nu e periculos?
VICTOR: Uneori da, deşi...
IOANA: Nu, dar nu vezi ce psihoză s-a creat? De azi dimineaţâ merge tv-ul şI nimeni nu se întreabă ce este mistificare? Ce este adevăr....Dacă e? Atunci hai să-i lăsăm în pace..Cum de a ieşit azi totul în acelaşi timp pe piaţă? La tv, radio şI presă....Cred că sunt un sac de hărtii care le tot văd la tv...Ei ştiu mai bine ce am eu in buzunar....0ribil!
VICTOR: Uite-l pe Daniel!
Pe ecranul tv-ului apare Daniel pe uliţă in sat. A fost dat afară din casă de soţia lui. Reporteriţa care comentează scena înconjurată de un cârd de copii îl înconjoară pe profesor.
REPORTERA: Domnu’ profesor!
DANIEL: Domnişoară, ştiţi, vă rog mult să mă lăsaţi în pace.
Copii lui, un băieţel şi o fată apar după gard.
FETITA-TV: Te duci la Bucureşti tatii?
DANIEL-TV: Mă duc pe dracul!..Sunt la bufet...
A apărut şi soţia sa.
DANIEL: Viu la noapte!..Cred că la anul o să predau numai sport!?!
SOTIA: Amărâtu-le te ţin de douăzeci de ani pe masă, pe casă, nu eşti în stare de nimic, de nimic nu eşti în stare. De nimic!
DANIEL:Toată lumea e deşteaptă,numai eu sunt prost!
Daniel o ia in susul uliţii...IOANA:...Unde sunt aventurile pe care le aştepta?..Călătoresc în noapte cu maşina având alături aceea femeie îmbrăcată în albastru cu părul roşcat în care luna aruncă reflexe aurii. Doar muzica se aude şI în depărtare mugetul mării pe a cărei plajă ne grăbim să ajungem....
VICTOR:...era generaţia Beatlles..
Ioana se ridică şI părăseşte camera ascuzăndu-şi cu greu emoţia..Victor iese pe balcon de unde culege câţiva bulgări din ghivece ce le aruncă in cei ce urmăresc casa de peste drum...Il urmăreşte la tv Bogdan. Se simte în plus şI părăseşte sufrageria...
Pe ecranul tv-ului Victor ameninţă cu pumnul. Vocea lui congestionată umple camera!
VICTOR: Nimeni nu are dreptul să mă judece! O să vă arăt eu vouă! Căcănarilor! Eu n-am băgat pe nimeni la apă! Vreţi să loviţi în Ioana! N-o să vă las, chiar dacă credeţi că vă puteţi folosi de mine!
V-arăt eu vouă!
Doar el pe ecranul televizorului in toată sufrageria imensă cu masa pusă şI abandonată....








ACTUL IV




Scena 1
Victor porneşte să o caute pe Ioana. Intră prin camere. Fără a o găsi. In bibliotecă rafturi de cărţi o fost aruncate pe jos. Biroul său este răvăşit uneori I se pare că o aude la etaj, dar atunci când intră intr-o cameră nu o găseşte. E o casă veche cu mai multe dependinţe ceea ce sugerează uneori mai multe încăperi. Victor este şi furios şi speriat când nu descoperă decăt urmele trecerii Ioanei.
VICTOR: Măsa’..şi-a. ieşit din minţi…ce naiba are cu biroul meu..uite şi
florile sunt atinse…apa pătează furnirul…chiar să se ducă dracului toate nu? de ce nu?!?
Nu il observă nici pe Bogdan a cărui cameră de filmat este aşezată in curte pe trepied ca şI cum ar aştepta din clipă în clipă pe cineva să vină să fie filmat. Devine precipitat şI agitat. Aleargă prin casă revenind în locuri pe unde a mai trecut fără a o găsi. A obosit. Să fi ieşit afară din casă. Reporterii sănt de o parte, camera lăngă care a apărut Bogdan care-i şterge obiectivul în cealaltă parte a casei, in fundul curţii. Vorbeste ceva in faţa camerei. Ce oare? E greu lui Victor să-şi dea seama...
VICTOR :...soţii Petroni trădează o stare de panică prost mascată...nu pot realiza cum au avut atăta agresivitate inaintea de ‘89, cel puţin ea, care este de o sensibilitate....referitor la ziaristul Victor, evident dovezile se confirmă...incearcă un sentimet acut de culpabilitate..ne va lipsi oare apariţiile lui zilnice în presă...Unde o fi Ioana?
Baia este goală, bucătăria aşa cum o ştia, iarăşi a revenit în sufragerie unde nu este nimeni decât televizorul cu aceleaşi imagini ale tinereţii lor pe care le întrerup reclamele de detergenţi...Unde o fi ea?.... S-a panicat Victor. Aleargă prin toată casa. Două gambe în spatele uşii dulapului de la mansardă o trădează pe ea aşezată strânsă toată într-un colţ. E Ioana.


SCENA 2
Victor a intrat în cămăruţă. Ioana nu reacţionează. El se aşează pe patul uzat încercănd să-şi tragă răsuflarea şI să o calmeze apoi pe ea. Ea simte că el vea să spună ceva şI reacţionează de indată.
IOANA: Nu! NU!Nuuu! să nu spui nimic! Tu eşti cea mai urâtă faţă a răului. Mai rău ca şI un criminal! Cadavrele tale circulă..... sunt vii şi umblă...cum îşi duce ...soarta acolo în cătunul ăla...vrei să ştii câte poveşti îmi spunea....ce era viaţă şI ce spera să facă...înteleg de ce nu l-am mai văzut...el e altul...nu mai are treabă cu cea fost el sau noi...şi eu care credeam că ce am mai dres şi am mai făcut hm...murdăria e vie...e vie..înţelegi…trăieşte..
In tot acest timp al revoltei ei urlate şI ţipate, care uneori pare isterică prin înăltimea sunetelor, iar alteori surprinde prin scâncetele ce-i scapă, în tot acest timp el nu face decăt să murmure :
VICTOR: Taci, taci, taci....
IOANA: ….Da, da, daaa! E vie! Uite trăieşte, respiră, mănăncă…cadavrul
UNUL: profesoraşul Daniel cu o codiţă de trei,cinci, nouă, câte notiţe?…s-a dus ambiţia care îţi spun eu că o avea, luciditate 0.3, inteligenţă în scărdere…dar,hm, fericit, implinit: minus 7,8 pot oare cifrele să echivaleze răul, dezastrul, miciuna, înfrângerea?
VICTOR:..taci, taaaci, taci….nu am înfundat personal pe nimeni, nimeni, nimenea..
IOANA: serios? Chiar aşa?….apoi vină alţii: o cohortă de Ioneşti, Popeşti, Ioni, Mării, nenorociţii ce au avut şansa să te cunoscă, să ţi confeseze, mărturisescă, la o bere, la ziar, nu are importanţă…
VICTOR:..taci, taci, taci…că nu am scris decăt lucruri, fapte, măgării ştiute şi arhicunoscute, înţelegi, pricepi? Asculţi!…taci…
IOANA: Naivii nici nu ştiu de ce le-a mers aşa de stupid, de ce norocul, şansa, izbânda i-a ocolit…de ce s-au dus…ei se privesc în oglindă…nu se văd, nu simt, nu realizează că sunt nişte cadavre “PETRONI-‘78, ’83 sau ’85 chiar şapte nu?!?, sunt legumele tale, vitele nonorocitelor alea de delaţiuni, reuşitele magnifice ale excelentei idei că te poţi juca cu SECU ca Tom şi Jery!
VICTOR: ..te implor taci..
IOANA: NU VREAU! Murdăria e vie, pute frumos, se vinde excelent, tot timpul şi mai alea la ocazii, realizezi ce ai făcut…câte cadavre VII, da, vii! Sunt ale tale, îţi aparţin…spune…e vie, vie, vie, înţelegi…
VICTOR: Destul! TACI! Ajunge! Până aici!
Dar el nu mai suportă acuzele ei. Se ridică şi o bate. O loveşte fără milă cu ură şi agresivitate. Ea încearcă să rămănă retrasă, dar el o apucă şI o trage în interiorul camerei unde continuă să o lovească cu palmele.
VICTOR: M-am săturat!..Înţelegi! Cine eşti tu să le judeci pe toate...nu vreau..na! Na! Naaa!
O lasă întinsă pe dormeza cu arcurile scoase. Victor iese pe holul de la etaj. In curte, în faţa camerei video, Bogdan încearcă diferite poziţii de interviu, vorbind cu largheţe şI generozitate....Victor coboară scările....
VICTOR: ..uff..totul s-a dus dracului!
Se învărte prin casă. Singur. Mai loveşte şi el o uşă, mai bea un pahar. Dintr-un sertar extrge câteva tuburi de somnifere.
VICTOR: …cinci, şapte, zece, douăzece, treizeci…efect garantat…să se ducă dracului toate…să se aştearnă uitarea, brrr, măine poimâine, trebuie s-o văd şi pe Maria care o s-o ia de la început, fiecare întâlnire cu cineva va fi un şir întreg de explicaţii, de senţinţe, teori paraexistenţiale…cănd adevărul e simplu…Dumnezeule...de ce nu am o armă în casă…un pistol, o armă de vănătoare şi totul se rezolvă…nu?…sau să-mi pun funia în găt…cred că nici nu ştiu să-i fac un nod, poate sun pe Lucică , prietenul ultraîndatoritor…
uite că nu pot să fac tocmai acum un noduleţ la o banală frănghie…căcat!
Fff, cognacul ăsta e beton, uite când e minunat! Cănd vezi clar moartea în faţa! Unica şansă! Tot corpul ţi goleşte atunci de toate nimicurile….cănd simţi că te cari…şi malul celălalt te aşteaptă…e atât de aprope…e liniştea izbăvitoare de furtuna care ţi-a sfârtecat creierii…ce nemernic pot să fiu?
Cum să mă car şi s-o las aici aşa pur şi simplu pe femeia asta…doamne, o mănă lasată pe frunte a iertare ar fi tot ce îmi doresc…stau, stau, stau ca un vierme care se tot frămăntă cum să revină soldat!
Intunericul se lasă pe casă. Incet. Clipe întregi şi nimic, doar roletele se mai mişcă. Văntul ce inconjoară casă. Rumoarea de afară.


Scena 3
Victor îşi scrie articolul de mâine. Lucrează la computerul care a scâpat din vârtejul ce a trecut prin biroul său. A fost furia Ioanei. Scrie concentrat cu poftă şI rimn. Nervos. Agitat.
VICTOR....nu pot să neg contactele permanente avute de a lungul anilor cu Securitatea....imprejurările îmi pot oferi circumstanţe....doar faţă de cei care în situaţii asemănătoare au avut puterea să refuze…..astfel nu mai rămâne decât comparaţia...limitelor până unde ai mers...voi la dispoziţia oricărei persoane, a oricărei structuri, instituţii, ziar care cu probitate şi echidistanţă va voi să cerceteze, reflectez, prezinte relaţiile mele cu ofiţerul informator Liliac...sunt dispus să suport în justiţie orice investigaţie, orice implicare, orice demers a celui care se va socoti şi dovedi prejudiciul ce i l-aş fi adus prin relaţiile avute de mine personal in perioada ’77….’89...hm….îndrăznesc să recomand cercetarea arhivelor şi prezenatrea completă a dosarului personal care poate dovedi presiunile la care am fost supus in perioada ’90..93 chiar cinci…şi refuzul de a mai continua această ruşinoasă colaborare sau de a permite în vreun fel implicarea mea sau a ziarului pe care-l conduceam…Nici un colaborator de al meu personal nu a fost implicat direct sau indirect în acastă activitate…
A terminat. Cu telefonul în mână solicită tonul de fax de la centralista ziarului. Il primeşte. Ezită...Aceasta devine impacientată...El încă ezită. De de după usă se aud paşii ei. Ai Ioanei...El dă drumul faxului..... Păztrează legătura computerului cu faxul care merge. Tastează pe butoane în grabă:.... DEMISIA....începănd cu ora...consultă ceasul....
In sufragerie, Bogdan goleşte paharul de şpriţ în faţa televizorului unde apar imagini ale redacţiei agitate în timp ce recepţionează fax-ul lui Victor, ştire anunţată: atât în atât imagini, cât şi în grafica din partea inferioară a ecranului unde a apărut şI logo-ul cazului Petroni! Moderatorul a receţionat prin telefon ştirea demisie.
MODERATOR: O mare lecţie de demnitate pe care ne-o oferă o mare personalitate a jurnaliticii contemporane romăneşti care este dublat de un careater de oţel...etc...Pentru telespectatorii Satelit TV trecem in redacţia ziarului.....şi revenim la....
Adjunctul aşezat în scaunul său din birou acordă un interviu.
ADJUNCTUL:Ce să vă spun? Cred că e retragere demnă a Boss-ului, a dlui Petroni, in fond e vorba de o reacţie de silă la această mare agresivitate şi intoleranţă, in care noi colegii ne-am impus o rezervă.
BOGDAN: Căcat!
Cu un gest scurt al mâini simulează pistolul care ocheşte ecranul!...
In cameră, Victor rămăne cu capul prins în umeri. Ii este greu să suporte lovitura ce şi-a dat-o. Incearcă să-şi ridice privirea in sus. Caută aer. Fără succes.

SCENA 4
Ioana apare în uşa sufrageriei. Il observă pe Bogdan. Se scuză şi se retrage. Il caută pe scări pe Victor. Nu-l găseşte. Intră în baie şi se spală pe faţă. Victor intră in cameră. Stinge televizorul. Il ignoră pe Bogdan.Iese din sufragerie. O ia pe scări . Afară plouă. Bogdan coboară grăbit scările. Se intălneşte cu Ioana care-i zâmbeşte ca şI cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Trece pe lăngă el. Ea revine. Instantaneu, el se întoarce spre ea...
IOANA: Ai să transmiţi tot ce vezi?
BOGDAN: N-am mai luat legătura cu redaţia de cănd m-aţi inchis in cămară...Efectul gemului de capşuni...
IOANA: Il prepară Matilda....
BOGDAN: V-am recunoscut scrisul de pe etichete...
IOANA: versurile le ştiu de la bunica....Tu scriii?....
BOGDAN: Da! Cum de aţi simţit? IOANA: Se simte...Hm..Si camera video?
BOGDAN: Din ea trăiesc...
IOANA: Nu vorbi aşa..eşti tănăr...să stai pe aici....
BOGDAN: Nu se poate!... Vreţi să vă inregistrez?...STIU! sănteţi revoltată! SI EU!!!
Ea face căţiva pasi...Parcă pe poante...Vrea să detensioneze atmosfera....
IOANA: Ah..nu..doar aşa....să nu….mi-e intodeauna jenă….că apar ca
o babă care vrea să fie cu căţiva ani mai tănără...
BOGDAN: Aveţi atât de mult farmec…
IOANA: E un pericol!
BOGDAN: Nu cred! Cred că sunteţi o persoană raţională prin excelenţă!
IOANA: Da, să ştii...întodeauna mi-am dorit aceasta, deşi au fost ani ai tinereţii când ai impresia că spiritul poate descoperi lumea….iar apoi cănd observi cât de precară este construcţia mentală pe bază ştiinţifică, argumenată, demonstrată, iar limitele fac filozofia ridiculă…
BOGDAN: Bine, dar poezia? Dumneavoastră scrieţi? Cuvăntul nu explorează lumea?
IOANA:…uneori da, uneori nu…poezia e muzica cu care sufletul poate exista…nu înseamnă soluţii, explicaţii, ecuaţii...în fond misterul tulbură...
iat-o apooi când descoperi nemărginirea…
BOGDAN:…credeţi în Dumnezeu…
IOANA: ..de câţiva ani…DA!…nu e acelaşi fel de când eram copilă cănd eram aşa la ţară uneori evlavioasă…la bunici…acum mi se pare că doar acceptându-l nu-mi simt singularizată existenţa…că e mult mai adevărat şi împlinit a-l ştii fără definiţii, ci doar în nemărginirea care îi aparţine şi care spre şansa noastră ne cuprinde…asfel parcă ai nimănui suntem…
BOGDAN: Îi acordaţi cicumstanţe soţului?
IOANA:…cred că va trebui să-l ajut să le dobăndescă el de la viaţă…uite asta te rog să nu mă întrebi…să laşi deoparte, e doar pentru tine, sincer, dar cred că nu mi-aş ierta niciodată dacă în orice tentativă a lui de a se limpezi, curăţa, mărturisi nu i-aş fi apoape…să ştii că aceasta îţi dă putere….găndul că poţi respinge gratuitul, facilul, convenabilul, personal pentru a-ţi asuma imposibilul care te poate chiar mănji, cu noroi, excremente, gunoaie, tot ce vrei….dar îl curăţă pe cellălalt….
BOGDAN: Trebuie neapărat să vorbiţi în faţa camerei de filmat!
IOANA: Crezi? Poate el?
BOGDAN: Ar fi nemaipomenit!
IOANA: Cred că trebuie să fie ceva foarte simplu…nu ştiu…e puternic…
sensibil…de loc uşuratec…dar acum e disperat…
BOGDAN: Vă e teamă?
IOANA: Da! Poţi greşi îngrozitor când eşti singur şi disperat…
BOGDAN. Noi trăim într-o lume neglijentă şi…
IOANA: grăbită, obosită, nefericită şi EA e DISPERATA…e greu să-i acuzi şi pe alţii…chiar incorect…
BOGDAN: Nu credeţi că e necesar să fim şi mai severi, mai duri, mai neiertători?
IOANA: In primul rănd cu noi înşine…asfel suntem stupizi, ridiculi, falşi, găunoşi, îngrozitor….fără drept de apel…
BOGDAN: Mă iertaţi…căsnicia dvoastră a mai fost în pericol?
IOANA: Nu, de ce?
BOGDAN: Stiu eu? Poate, iertaţi-mi iarăşi îndrăzneala, vă asigur de toată discreţia..poate aţi fost dumneavoastră altădată dezamăgită de el.... nemuţumită, căci oricum destinul dumneavaostră a fost mult mai complex şi reuşit sau poate…
IOANA:..poate….
BOGDAN:..poate v-a atras altcineva…
IOANA: Ah! Ha, ha, ha, hm..nu te scuza…eşti un om curios, întradevăr acum îmi dau seama de ce ai sărit gardul…
BOGDAN: In fond sunteţi un artist…
IOANA:…iar artiştii sunt mai liberi, nu?!! Sunt şi femeie….hm..dar ştii….Victor chiar m-a făcut fericită…m-am simţit împlinită…iubită…e ceva…Aşa uneori mai erau bărbaţi care…hm...cum să fiu exactă…mă mai uluiau…surprindeau…aveau farmec...un ceva, nedefinit…dar e altceva..tot timpul îl aveam pe el alături, bărbatul, iubitul, adoratul meu…gândul, cel din inima…de care te bucuri că este acolo…că îl păstrezi, îţi aparţine, ştii atunci că nu-l vei pierde…niciodată…ştiu asta de mulţi….e nemaipomenit..te duce înaite în viaţa….tot timpul…până….
BOGDAN: ..pănă….
IOANA:..până la Dumnezeu….
Victor o caută în mansardă pe Ioana. Coboară scările. Bogdan işi pregăteşte camera....Vrea să se retragă în casă. Ioana tocmai a inchis uşa şI nu reacţionează la bătăile lui precipitate în uşă.
L-a uitat afară. Cel puţin deocamdată....
Victor o întâlneşte pe Ioana pe culoarul strămt de la etajul 2. Se privesc in ochi. La început cu teamă. Speriaţi parcă. Se apropie unul de altul. Incet. Privindu-se intens.... Parcă îşI revăd din nou toată aceea viaţă care cu nonşalănţă o reiau posturile tv in acele imagini atât de ştiute...Sunt unul lângă altul. Ea se lasă pe umărul lui. El îşI lasă capul pe faţa ei...
IOANA:…simt că e cumplit şi pentru tine....
VICTOR:...mi-e atât de ruşine de mine.....nu mă lasa singur...
IOANA:….nu vei fi singur niciodată….
VICTOR:…sunt atât de slab..
IOANA: cu cât eşti mai slab….uneori…cu atât eşti mai puternic….
VICTOR:..stai…
IOANA…stau….
VICTOR: …cât mă bucur să-ţi aud respiraţia…
IOANA:…grasule….
VICTOR:…sunt atăt de nemernic….
IOANA:..acum eşti mai puţin decăt acu’ căteva clipe…
VICTOR: …cum mă poţi înţelege….
IOANA:…e şi norocul meu…asfel…
VICTOR…asfel….
IOANA….cred că m-aş goli eu însămi…
VICTOR: ….Ioana….
IOANA:..puiule…
VICTOR:….Doamne, cât mă bucur că exist….aici lăngă tine…chiar cu ticăloşiile mele…
IOANA:..şi eu….fii liniştit, toate se vor limpezi…doar
VICTOR: …doar…
IOANA:..fii sincer….până la capăt…va fi ok!
VICTOR:..te iubesc….
IOANA: ..ştiu!
El o ia în braţe şi urcă scările cu ea intrând în dormitorul unde de dimineaţă nu mai fuseseră. Se iubesc. Liniştit, dar şi aprins. Fiecare aşteptându-l pe celălalt. Rămân sfărşiţi clipe multe şi lungi când nimic nu se mai aude de afară..Undeva, sub o streaşină stă singur Bogdan...



SCENA 5
Victor a adormit. Ioana care se trezeşte ii susură la ureche. Soptindu-i se învărte totodată in jurul său lin şerpuind în jurul corpului său in ritmul cuvintelor ce şuieră precipitat...
IOANA: iubi..iubi..iubi......ticălosu-le....ticălosule..spune....spune că
te-ai oprit..o dată..cel puţin....că nu te-ai dus...pănă la capat...spune..tot..tot..tot.....
Ea se lasă pe canatul patului. Dintr-un sertar al noptierei extrage o lămăie pe care o suge privin bărbatul caruia îI scapă primele gesturi ce anunţă că se va trezi. Un zămbet copilăros ii luminează ei faţa...El se trezeste...
IOANA: .....ştii...ai fost tot timpul un razem pentru mine...
VICTOR:....nu trebuie să spui asta....
IOANA:…te admiram cum puteai să fii de lucid şI calm....
VICTOR:...de multe ori îmi plesneau creierii...
IOANA: Nu ţi-a venit să-mi spui?
VICTOR: ...La început, da! Dar mi-era teamă că te pierd....apoi...
IOANA: Hmm...
VICTOR: S-au adunat prea multe..mi-era frică....
IOANA:..nu te simţeai umilit?...
VICTOR: erau multe lucruri care nu-mi mai aparţineau...am vrut să-ţi spun după vreo două beţii….şi..
IOANA: şi...
VICTOR: atunci….cănd ai trimis ultima oară la şanţ....
IOANA: Hm...
VICTOR: ..dar mi-am dat seama că mai aveau pe undeva pe cineva…pe traseu….sau ...ştiu eu..şi mă gandeam să mai stau să văd ce se întămplă...
IOANA: Bine, dar intervenţiile tale….cele care te făceau inderizabil?
VICTOR: Le băgam pe găt...făceam pe colericul….imprevizibirul...
IOANA: Spune-mi că nu erau aranjate şi te pup!
VICTOR: Ce crezi că eram Richard Sorge? Mata Hari?
IOANA: Nu, Humpehry Bogart, iar eu Ingrid Bergaman…
VICTOR: Eram un limbric...căruia ii rezolvau….poate o casă pentru redactor...o viză pentru o excursie...ştiau că nu pot să plec...mă plăteau....
IOANA: Cum adică..
VICTOR: periodic….am vrut să refuz la început dar mă luau cu tot felul de texte...că erau cel puţin obligaţii contabili....fiţe, înnebunili..şi trebuiau să le iau banii…
IOANA: Dar nu i-am simţit în casă...
VICTOR:... ii dădeam unde se puteaum…mi-am zis că măcar m-ai bucur pe cineva....pănă s-au prins şi...culmeau au vrut să-mi interzică...
IOANA: Nu se poate!
VICTOR: Da! Am făcut EU scandal…că dacă nu mă lasă să fac ce vreau mă audenunţ!....Mi-e silă…uf in sfărşit parcă sunt liber....curat….dar trebuie să plătesc.....
IOANA: E şansa ta!
VICTOR: Mi-am dat demisia de la ziar!
IOANA: Hai să te pup!…Ea il acoperă de săruturi.....

SCENA 6
Bogdan îşI scoate dintr-unul din buzunarele interioare ale gecii lui de reporter una din sticluţele de cognac ce-au fost la masă. Trage cu potă. Işi aprinde o tigare fară filtru. Citeşte editorialul lui Lucian vădit indispus. Mormăie pentru sine....
BOGDAN:..nu putem ignora labilitatea noastră în faţa verticalităţii poziţiei anterioare a Doamnei Ioana, expresie a curajului colectiv….ce complicată este viaţa..aşa numai după ceafă poţi să vorbeşti.....in loc să fii clar.....căte frecţii....hai să mai ridcăm fustiţa..
Glâ..glâ...glâ...Tigarea îI arde intre degete
BOGDAN….Cum dracu’ să fac să nu-mi mai rod unghiile...Cred că-i fac să vomite cănd imi văd măinile pe masă...Degete de om şiret şI fricos cu buricule roşii ca morcovii...nenică, nenică....
A aţipit pe canatul uşii....


SCENA 7
Victor a rămas singur în dormitor. Ioana e iar la baia. El se plimbă prin cameră cu un pahar de cognac. Fredonează auzind duşul. Sprrijinit de perete de lăngă uşă.
VICTOR: Figaro sus, figaro jos…hm..ta, ra, ra, ra…ra ti, ta, ta…
life is life….doamne de cănd n-am mai ţopăit prin cameră ascultănd
ceva..”Hotel California”….sau ceva Dire Straits….sau nenea Mick Jager!
I have no satisfaction!…muzica e gerovitalul adevărat! O piesă şi dai jos câteva lui….cu un album arunci câţiva ani! No problem şi no coment!
Domnule….ce şanse îţi oferă viaţa asta nenorocită de care tot bocim şi nici nu ştim cum ne duce înainte….dobitoc să fii să nu vezi!
Duşul s-a oprit şi el îşi continuă plimbarea de la perete. Iese din cameră şi descoperă, acum pe hol, caamera video părăsită a lui Bogdan. O anclaşează, uite un beculeţ confirmă funcţionarea. Se aşează în faţa ei. Aşa, bătrăneşte. Liniştit. Îşi aprinde o ţigare. Vorbeşte singur în faţa camerei.
VICTOR:..cred că decizia demisiei e binevenită…ea îţi dă posibiliatea de
a-ţi asuma vina…oricum e doar un început pentru că nu voi ezita….renunţ
la orice altceva unde se va socoti că prejudiciez…activitatea altora, deşi ziarul….ceva ce eu am creat, crescut, mulţi copii, reporteri de acolo sunt făcuţi de mine, învăţaţi să scrie de mine…uite că nici dracu’ nu mai sună…
nu vine să spargă geamul ca şi puştiul asta…şi să ţipe: Bătrăne, suntem aici!
Nu te lăsăm să pleci….asta e!…Nu voi pleca...sunt convins că-mi va lipsi, dar asta e….când ai un costuim pătat m-ai stai şi acasă!
Ioana a apărut în halat în spatele lui. Il ridică cu atenţie. El se retrage în biroul ei alăturat cu maşina de scris. Pe un fotoliu. Undeva mai departe.
IOANA: Eu pot să spun că nu e un ticălos…că tot ceea ce a făcut, a fost poate îngrozitor, abject, infect….câţi nu au fost nefericiţi să-l urmeze drumul…şi simt că e bine si pentru noi să se cureţe….să se limpezească
...nu mai e nimic fals…
Ea îl urmează şi se aşează la maşina de scris. Scrie în draci. El o urmăreşte cu atenţie.
IOANA: Priveşte-mă…măine poimăine, trebuie să începi şi tu….
…va fi mult mai greu, dar nu ai ce face…
VICTOR: Va trebui să-ţi tot spun.….totul...
IOANA: Nu numai mie, pentru cei ca Maria e important….hm şi poate şi pentru nenea Liliac!
VICTOR: Da, cred şi eu că e un material…căţi nu şi-ar dori…dar chiar va trebui să-mi fac ordine în creier.…
IOANA:…încet, încet, încetişor…toate astea m-au făcut curioasă...nu te inculp pentru Daniel…poate şi eu am greşit...nici nu ştiu dacă e atât de nenorocit…
VICTOR: Eu cred că acolo se produce! E boss-ul!..
IOANA: E lumea lui!… Imi dau seama ..realizezi că azi sau măine dimineată mi-ar fi imposibil să plec..
VICTOR: De ce?
IOANA: Ai să râzi....parcă mă simt bătrână..
VICTOR: Cum adică...
IOANA: Stii cum eşti la un moment dat legat de cineva...cu ticuri,
boli....simpatii..toate îţi sunt necesare zilnic....nu te poţi trezi altfel...
VICTOR: ...niciodată nu m-am simţit mai liber....
IOANA:..Hm....Dar face în aşa fel încât dacă voi dori să te pot părăsi......
VICTOR: Poftim?
IOANA: Da! Rămânem deocamdată! Dar nu se ştie ce va fi!?!
VICTOR: Mă sperii!..
IOANA: De ce? Fii tare...Nu crezi că ar trebui să acţionăm....
VICTOR: In ce fel.....faţă de cine...
IOANA:.faţă de toată nebunia asta….nu crezi că maşina asta funcţionează prea bine?
VICTOR: Ce propui?
IOANA: Să ieşim! Azi, casa asta m-a stors...Nu mai am nici o idee!
Ioana se ridică brusc ca şI cum acest gând ce i-a venit o energizează. Aleargă prin cameră. Ii aruncă şI lui o cămasă sau o pereche de şosete. El o ia în braţe. Aleargă cu ea prin cameră... VICTOR: Eşti prinţesa mea!
IOANA: Vreau să dansez!
Iată-i alergănd amândoi prin casă. Ieşind pe vârfuri pe lângă uşa din spate lângă care a adormit Bogdan. Ea se apleacă şI scrie cu vărful rujului pe tăblia uşii: “Am evadat!!!! Revenim! Asteaptă-ne!”....

SCENA 8
Casa a rămas goala. Cu uşile desfăcute larg. Vantul suflă făşiile de ziare lipite la ferestre de Ioana. Lumina din sufragerie a rămas aprinsă. In centru, în mijlocul camerei, un cuier din hol a fost asezat , cu o haină ce ar sugera cuiva care incearcă să descopere cine e în cameră, de afară, din spatele ferestrei, că acolo se află poate Victor care concentrat urmăreşte tv-ul a cărui lumină albastră pulsează pe peretele de vis-a-vis.
Bogdan se trezeşte. Descoperă anunţul. “Asta e!”...
Işi ia cameră şI cutreieră casa, Trecând dintr-o cameră în alta redevine reporter şI nu poate rezista ispitei de a nu filma bucătăria, cămară unde a fost închis, biroul răvăşit a lui Victor, sufrageria, dormitorul şi chiar mansarda.
BOGDAN: Ho, ho, mişto! Revoluţia, ce privire aşa rusească, energică, a la Eisenstein…ciorne din scris...manuscrise….ce mişto sunt aşa puţin îngălbenite...uite-o în Piaţa Universităţii…la balcon….uite cu domnul
Victor, ce bărbat bine era…maşina de scris a doamnei....hm cred că o să păstrez caseta asta pentru mine…îi cam trimit la plimbare pe cei din redacţie…bucătăria...hai în biroul domnului...ce de dosare, ce biblotecă, babană, turbată, uite pe Hemingwaz, ce de Cehov şi cât a scris Balzac…
Îi plăcea Prea..hm uitee-l şi pe Nedelciu, l-am filmat acu trei ani…ce de ziare, patron, nenică, cărţi de istorie….gata! Hai la Doamna, ce mişto sunt merele astea, ce culoare!…sunt de luni de zile, frunzele de castan de pe canatul ferestrei…hai să ne uităm la ţaoale, ce culori îi plăc..hm puţin triste, mele de toamnă, întradevăr, cam romanţioasă, o sticlă ascunsă, mai sunt vreo trei degete….whisky, marfă nenică…ştii cum e când scrii, căm prăfuită, e mizeră viaţa asta!..uite şi pe dşoara abandonaata, adoptata, autoexilacuum!
dşoara Maria, ţine mămica la ea!…uite-o! Ce o să-i zică EA lui tăticu!
Păi, se poate tatii?!? S-o trădezi tu pe mămica!?! Spune! PUNCT! Ordine şi disciplină! N-o mai întoarce şi acţionează! Recunoaşte căt mai poţi fi ascultat…am să plec iară tati şi trebuie să aud….că eşti dintr-o bucată
….şi atunci eu mă voi întoarce…până atunci să ştii cu inima neagră eu prin lume voi umbla…şi pe tine ca pe mine…ruşinea să te mănânce, nu poţi greşi fără să nu plăteşti! Sânge, bani, aurul linştea celor drag e un preţ ce trebuie să-l dai!…..
Revine în sufragerie. Televizorul merge într-una. Duduie de atâta funcţionare. Bogdan îşi trage un scaun aşezându-se în faţa televizorului. Cu ţigara în mână. Cu paharul de vodcă în cealaltă.
Pe ecran iat-o pe Ioana. Tânără. Glumind. Patinând.... Iat-o pioneră într-o tabără la mare. O perioadă cănd tatăl ei revenit din puşcărie îşI dădea examenele....A murit tatăl peste câţiva ani. Câteva poze cu ea la o înmormântare înconjurată de rude. Pozele sunt enscenate...Iată-i pe amândoi la un Crăciun la mănăstire....
Iată-i la revoluţie în balconul CC-ului. Victor aruncând un portret arzănd al lui Ceauşescu...Iată-i printre mulţimea care asistă la dărâmarea statuii lui Lenin. Victor purtat pe umeri...Iată-i printre corturile celor de la Universitate. Ioana conversănd cu cei ce fac greva foamei.....
Iată-l pe Daniel, seara, vorbindu-le sătenilor cocoţat pe o ladă la un colţ de uliţă. A devenit lider. E măndria postului TELE PLUS
DANIEL:..Cănd ai păţit dumneata ceva a sărit cineva să pună mâna, nu îi pasă nimănui, nimănui nu-i pasă de nimic! O să se aleaga praful! Vă spun eu! Da! Si voi tăceţţi din gură, tăceţi! Nu scoate unul o vorbă! Aud?!?…
Şi ca şi mine sunt şi alţii în sat! Adică spune-mi mie de ce nu pot eu să predau limba romănă? In satul ăsta!S-a intrebat cineva?De ce? S-a intrebat cineva de ce trece şoseaua exact prin faţa casei primarului şi nu o ia aşa pe alte uliţe?…
SATEAN: Âsta-i bun de primar!
DANIEL: Adevărul e unul singur! Au nevoie copii voştri să-i înveţe cineva limba romănâ…Dacă nu-i învaţă se alege praful…intră bou şi iese vacă!
Moderatorul care insoţeste comentariul este tonic....
Iată casa soţilor Petroni la ora 21.15.... Cu o lumină aprinsă în sufragerie unde televizorul duduie. O siluetă pe care comentatorul o dezvăluie ca fiind a lui Victor, alături de el este Ioana. Mai impacientată căci traseul ei prin casă a fost sesizat de comenatori.....
Bogdan continuă să bea. Nu se poate stăpâni să nu comenteze aceste imagini.
BOGDAN:…uite, am ajuns să fiu confundat nu cu unul, ci o familie respectabilă de artişti…oamenii sunt mişto şi uite toată ţara mă urmărşte cum servesc o cafea sau beau un cognac….baftă!
Telefonul care pălpăie. Il ridică.
LUCIAN: Sănt eu..
BOGDAN: La fel....
LUCIAN: Victor, Ioana, trebuie să apăreţi...asfel nu faceţi decăt să confirmaţii aceste aberaţii....
BOGDAN: Nu pot să răspundă la telefon...
LUCIAN: Cine sunteţi dvs...vă rog...
BOGDAN: Un apropiat...
LUCIAN: Trebuie! Spuneţi-le că oamenii îI aşteaptă să le vorbească....
BOGDAN: Mai spre dimineaţa….cred...
LUCIAN: TELE-PLUS ii aşteaptă oricând să-i preia în direct....
Bogdan închide. O piruetă pe scaun. Se întoarce spre camera care a rămas pe masă. Un salut şmecheresc. Buff! S-a întors cu scaunul şI a căzut pe podea în faţa televizorului care continuă să meargă...Ochii Ioanei. De aproape. Verzi....


SCENA 9
Iată-i ochi lui cum se apropie fulgerător de ai ei. Ochii ei acceptându-l. Ei doi sărutându-se. El luând-o în braţe pe ea iI rotind-o într-un parc. Iată-i pe ei doi alergând pe aleile parcului.....
Ies în stradă. O maşină frănează, dar o ignoră. Iată-i pe străzi în faţa unui magazin de televizoare unde programele de ştiri natural îI prezintă. Cum au fost cu mai mulţi ani în urmă. Când totul a început. Acum nu le vine să creadă că domină cele 24 de telvizoare ce umplu vitrina...
Speriaţi se retrag pe stradă...De data asta opresc circulaţia...Maşini care-i claxonează...Au obosit; parcă au nişte ani. Merg unul lăngă altul pe stradă. El a luat-o de umâr. Ea şi-a lăsat capul pe umărul lui....
IOANA: Unde ar fi trebuit să fii acum...
VICTOR: La radio! E vineri!..
IOANA: Am uitat!...Era culmea! Te vor şunta...
VICTOR: La câţi bani îmi dau...
IOANA: Mai redu gargara!...Nu-ţi strică să te retragi o vreme...
VICTOR: Va fi greu că mai sunt adversarii şi dacă mă scot ai mei
din joc....ai să vezi!
IOANA: ….te iau ceilaţi să-i înjuri…când pe unii când pe alţii…
VICTOR: O să mă retrag din câteva comitete şI comiţii...
IOANA: Te pui pe lucru? Să nu-mi spui!?!
VICTOR: Dacă aş putea să-mi dau drumul şi să scriu...
IOANA:...cum a fost? Nu? Hmm.... cam greu, trebuie? E şansa ta! Nici nu-ţi dai seama! Realizezi totuşi?!?
VICTOR: Dacă şi faţă de mine nu mi-e uşor?
IOANA: Trebuie să mărturisesţi….ce material.….
VICTOR: De ce? Crezi că ar interesa cu adevărat...
IOANA: Eh…nu ştii?….dacă e trăirea?
VICTOR:….ar fi abjecţia la masă cu Diavolul….
IOANA: Nu găndi aşa complicat!
VICTOR: Ai dreptate, mă păcălesc singur…mai ales după ce ai fost cu răul atât de aproape…
IOANA:…ştii, hm, poţi spune totul, strategie, stil, psihologie, istorie, mentalităţi, totul văzut la microscop, aşa pe porţiuni înguste ca şi cum ai desface pielea şi ai vedea fiecare ţesut....e chiar păcat…
VICTOR:..de fapt răul are stălucirea lui provocatorea…
IOANA: Este viaţă! Cotidiană, aparent banală, dar pervers de promtă, atentă cu toate cursele pe care fără ezitare le întinde oamenilor…
VICTOR:….va trebuii să mă retrag, să revin înapoi…să întorc înapoi…
IOANA:…hm, dar dacă nu clarici oricând bâlciul ăsta se poate repeta….
VICTOR:…ai să mă crezi?…
IOANA: Ce anume?…
VICTOR:…că-mi vine să urlu! Să-mi vomit fierea, inima, plămânii totul pentru bâlbâiala mea, pentru că nu am fost de fier de la început să zic: Nu! Să scap, şi să nu ajung aici în înfundătura asta, murdară, infectă….în care ştiu că tuturor doar scârbă pot să le provoc!…Stiu!… Să nu crezi!… Se vor feri şi hoţi de mine, curvele mă vor socoti bicisnic, parveniţi mă vor dispreţui, toţi pierde-vară nu vor eziata să mă batjocorească….sunt la felul de nenorocit şi blestemat şi demn dipreţ….mi-e teamă…cănd cred că mă liniştesc îi simt fricii răsuflarea în ceafă….ştii…
IOANA:….e disperarea….ştiu..de aceea sunt şi cred că voi fi aici…ar fi mai uşor, convebil, tot ce vrei…să plec…
VICTOR: ..să se aleagă praful de atâtea toate în care m-am implicat? Ziarul, casa, grupul, faculatea, voi fi peste tot un paria!
IOANA: Curaj, găină că nu tai!
VICTOR: Ce găină? Poate ar fi bine! Un iepuraş amărăt de boacăne…
IOANA Vai săracuţul! Hai să uităm o clipă.…Gata! Nu mai analizăm o oră!
VICTOR: Serios?!? Chiar aşa? Cum asta?
IOANA: Vreau o îngheţată!..
VICTOR: Dacă-i ordin! Sunt la dispoziţia ta!
IOANA: Soarta femeii după 10 ani de mariaj!
VICTOR: Poftim?!!
IOANA: Trebuie să-l prindă pe picior greşit pe soţ..
VICTOR: Ioana! Euuu..
IOANA: Da! Ştiu!..
Ioana o ia la goană. După prima clipă de surpriză, el după ea! Pe ea fuga o intinereşte! Stop!
A ajuns la o terasă. Se aşează la o masă. Amândoi.....

SCENA 10
Bogdan a inceput să facă ture prin casă cu scaunul de birou pe rotile. A abandonat camera video într-un colţ în sufragerie. Mai descoperă un detaliu într-o poză de pe perete a celor doi. Ii aşteaptă liniştit. Reportofonul cu inregistrarea lui Victor. Ii stărneşte curioziitatea. Il ascultă.
VICTOR:….aprobarea pentru o casă, pentru o viză, hărtia pentru ediţia specială, pentru că băieţii erau la post..Astea au fost marile mele victorii. Uneori speram că lucrurile se vor aranja, ştiu eu cum, că peste un an, doi, o să ne vedem cu Daniel…Probabil că bănuia ceva, nici nu ştii de câte ori am sperat să-l văd reapărând în oraş aşa nebunatic, cum îl ştii, haios, să pornească o carte, să ceară o catedră, m-aş fi dat şi peste cap să să-l ajut. Dra n-a apărut niciodată. A preferat să rămână acolo, să se lupte cu toţi activiştii care vorbea pe nas.
Televizorul care merge. Un video-clip proaspăt aranjat cu imaginile celor doi....Ti! Ti! Ti! ÎI sună pagerul. Citeşte anunţul “ SUNÂ DE URGENŢA IN REDACŢIE!”. Instinstiv el ridică de pe podea receptorul relefonic. Pe măsură ce formează numărul se dezumflă. Renunţă....Se roteşte prin cameră pe scaunul cu rotile. Gustă şpriţul de coacăze.Se apropie de ecranul tv-ului.
Acolo îI poate vedea pe cei doi..... Uite-l şi pe Daniel în bufetul satului.
REPORTERA:Mulţumesc, am preluat legătura.
DANIEL: Domnule, de 10 ani am făcut cerere, încă înainte de Revoluţie la
inspectoratul şcolar să-mi dea catedra de limba română…
TARANI: Ei, hai că o iei acum!
CĂRCIUMARUL: Dacă nu erau aştia de la Bucureşti…
DIRECTORUL: Dar, ce eu nu am făcut nimic? Am stat degeaba?
DANIEL: Nu mai dreptul să mai spui nimic!
REPORTERA: postul nostru dec televiziune luptă pentru recâştigarea valorilor!
DANIEL: La noi sunt codrii veri de brazi/ Şi cămpuri de mătase../La noi atăţia fluturi sunt/ Şi-atâtâta jale în casă…
SOŢIA: Daniel, hai acasă, hai că ai măine ore de la opt!
DANIEL: A plouat in vin!….altul! Iti sparg tejgheaua!
CÂRCIUMARUL: Hai sictir! Uite cine vroia să ajungă primaar!
POLIŢIST: Hai, uşor…
DANIEL: Dacă-ţi spun că e apă in el
SOTIA: Hai acasă, te aşteaptă copii,….
DANIEL: Domnişoară, eu trebuia să fiu şef de promoţie! Mi-am ratat viaţa!
Başca, domnu’ şef!
REPORTERA: Regret, s epare că maia vem mult până să învăţăm să comunicăm decent, să fim atenţi la propia imagine, ne cerem scuze pentru această intervenţie…
SOTIA: Să taci, că dacă nu îţi crăp una….Daniel, hai odată că ne-am făcut de râs!
DANIEL: Ce noapte neagră! / A bătut în fundul lumii cineva? A bătut?
Dracul să vă ia!
....Iatâ-l din nou alături de Ioana şI Victor...
MODERATOR: Peste 8000 de jurnalişti, de diferite profesii, editorialişi, cameramani, analiticieni politici, gazetari..etc.. se ocupă la acestă oră de cazul soţilor Petroni...au fost consultate pentru evoluţia cazului patru ghicitoare celebre...87 de corespondenţi de presă au cerut informaţii doar postulului TELE PLUS...143 persoane aşteaptă în faţa porţilor prima apariţie a soţilor Petroni...
Bogdan se întoarce, ca o culme a altor măscării pe care le-a făcut în faţa tv-ului, pentru a saluta imaginea virtuală a mulţimii ce-l aclamă în clipa apariţiei....
MODERATOR: Revenim din nou la o corespondenţă secretă prin telefon, live, la această oră, aproape 23.00...cu maiorul ce s-a ocupat de caz, cunoscut sub codul “Liliacul”!
Umbra interviatului servind o cafea apare pe ecran prezentată de grafica care precizeaza de cănd s-a ocupat de caz: 1979.
BOGDAN: Să vedem! Care pe care!
LILIAC-TV: Relaţia mea cu dl Petroni a fost deosebit de cordială.
MODERATOR-TV: Nu credeţi că dl Petroni a fost preocupat de un joc mai periculos, mai riscant , dar poate mai eficient?
LILIAC-TV: Fiecare ţară are instituiţii, servici care colectează informaţiile
Şi implicit există indivizi care le oferă.
MODERATOR-TV: Da. Cred. Iar în condiţile unui sistem care controla totul sau cel puţin aşa credeam noi?
LILIAC-TV: Activitatea noastră urmărea în primul rănd apărarea siguranţei naţionale.
MODERATOR-TV: Fără indoială domnule maior…
LILIAC-TV: Activitatea nostră avea ca oviectiv coletarea de informaţii ce periclitau siguranţa naţională.




SCENA 11
Victor este la bar când Liliacul îşi precizează poziţia încercând să-şi susţină cordialitatea relaţiei sale cu Poetul. Moderatorul divaghează pe statul dulplicitar şI foate dificil al lui Victor vrand să sugereze că poate a fost mult mai eficient în activitatea de dizidenţă a soţilor Petroni. Liliacul este mai rezervat. Totul era controlat..Dar natural doar in spiritul apărarii siguranţei naţionale, etc...Cei din local, inclusiv barmanul ce-l ignoră pe Victor, îI sorb vorbele.
BARMAN: Se vede că e deştept!
Complet ignorat, Victor se serveşte cu două beri. Ii le duce Ioanei la masă. Ioana râde într-una...
VICTOR: Să mai zică cineva că nu merg pe mâna mea!
Beau. Ii privesc ca pe nişte ciudăţenii pe cei din jur. Dar şI ei sunt obosiţi. Ziua începe să se resimtă...Poate şi vârsta...
IOANA: Abia aştept să sosească Maria.
VICTOR: Ar trebui să clarificăm lucrurile până vine ea...
IOANA: Nu s-ar simţi ignorată...O vom face doar noi, împreună dar după ce v-a veni ea...
VICTOR: Căt va sta?
IOANA: Sper să stea mai multe zile...
VICTOR:…e un copil aşa de pătrunzător…
IOANA: …mi se pare, cred că ţi-am mai spus, că e şansa noastră că o avem pe ea…
Strigăte aprobatoare, fluierături, reacţii ale spectatorilor tv care se regrupează cât mai aproape de televizor! Liliac, moderator TV.....
VICTOR: Ar trebui să ne apropiem şi noi.….Cel puţin să nu stărnim curiozitatea ăstora...Dacă mă gandesc pot să le spun cum se scobeşte tov ofiter in nas....
IOANA: Are un tic...
VICTOR: Nu! Doar la boală...Dar il stiu bine..
IOANA: Trebuie să-l faci un personaj...
VICTOR: Are 42 la pantof...nu ştie gramatică....ţine cu Dinamo....mă servea cu ţigări cu filtru cănd era debusolat...îi plaac bancurile cu porcărioare… uneori trebuia să bat câmpii cu graţie….cu velităţi naţionaliste..avea..aplomb la cei 2000 de ani daco-romani…cică era îndrgostit de istorie..pănă la interbelici…să-mi făcea cafea Iakob de Austria…cu costum şi cravată înflorată pe fond gri sau bluemarin…declarându-şi admiraţia, simpatia, admiraţia faţă de tot ceea ce scriam..
IOANA:..erai, cică, autorul lui preferat!
VICTOR: absolutisimo! Nu se culca fără să-mi citească editorialul!
IOANA: Era sarcină! Îţi spun eu! Trebuia să te biseze…
VICTOR: Foarte posibil….deşi dădea uneori semne ce părea sincer în admiraţia lui…
IOANA: Oh, nuuu! Ce sinceritate? Vrei să-ţi arăt privirea viţeilor?
Ireproşabilă în cât de dezarmantă le este naivitatea!…Made in Fellini!
VICTOR: Cred că-mi găsesc instinctiv noi scuze!
IOANA:…era un vierme…..ascultă-mă pe mine…numai cineva aşa putred şi bolnav şi fără spate poate să chinuie pe altcineva…bărbat, femeie, ce vine, păi după ce te bifa pe tine nu crezi că mai avea şi alţi pacienţi, hm, ce zici, femei ce ar fi încercat un avort….puberi prinşi că au trecut graniţa….hm..nu ai auzit de cei cu căte un rinichi spart la zeece metri de cantonul de grăniceri…dacă partidul o cerea, era: DA! SĂ FIE, SĂ TRĂIŢI!
VICTOR: Ştii…asta e o carte tare, tare, TARE! Să pot decarta! Fără limite!
Fără control! Autorul e Dumnezeu! Pe bune! Pusi!
IOANA: Ha! Ha! Ha! Ce isteţ eşti tu!
VICTOR: Smecher!?! IOANA: Mai ia o bere!?!...
Dar cum, necum se mută la o altă masă. Mai aproape. Se privesc în ochi cu haz...Ce conformişti suntem...
VICTOR:.... paza bună....
IOANA: ..ce frumoşi eram în studenţie…
VICTOR: oh, lirisme….
IOANA: De ce nu? Nu le duci dorul?
VICTOR: Mi-e ochi tăi îmi spun întodeauna că nu te pot iubi decât ca la nousprăzece ani!
IOANA: O iară! Cum mai e atunci? Iţi vinea să explodezi, să freamăţi?!?
Era minunat că ezistam….fără bani…chiar că numai cu vise, azi, măine,
la prănz şi seara…
VICTOR: …eşti free, with SHE! Lumina luni ţi se îmbată în plete, iar a
nopţii răcoare sufletul ţi-l limpezeşte…
Pe televizorul agăţat de tavan, “Liliac” îşI continuă prestaţia. Toţi sunt atenţi. Câteva vorbe mai ajung şi la cei doi....


SCENA 12
Iată-l pe Bogdan vorbind agitat de la la un telemobil pe care evident l-a scos din geanta care zace acum aruncată pe podea împreună cu acumulatorii, microfonul şI alte accesorii care s-au risipit din ea. Bogdan polemizează agitata cu Liliacul aflat într-o transmisie live....
MODERATOR: Bună seara, avem un telespectator la telefon, vă ascultăm.
BOGDAN: Adică vii matale să ne îmbeţi acum cu apă rece..Să ne spui, cum pur şI simplu, fară să intervii matale, ai început să “colaborezi” cu Dl Victor, el impresionat de posibiliatea de a-ţi ajuta munca matale de protejare a securităţii acestei tărişoare, în care ştim şI noi cum trăiam...fără lăptic, cărniţe, zahăr, doar cui aplauze care seara se livrau şi la tv!…lumea aplaudacilor, lumea apocaliptică, lumea tămpiţeilor ouaţi după decret şi îmbibaţi de percepte, regulamente de lipsuri, căcănării de ţi se străpezeau dinţii şi uralau munţii….un timp, două, trei pentru că şi lor le-a fost ruşine de laşitatea nostră şi asfel, fără să ştim au început să tacă…munţişori,
cocoşeii, căţei fără zgardă că nici limbă nu aveau….doar râmele, râmele
care aplaudau, rămele care lingeau, se încolonau, vomitau cuvinte otrăvite…nu!?! Au ba!
LILIAC: Nu vă pripiţi, faptele sunt mai nuanţabile.Istori are legile ei…
MODERATOR: Vă rog, intrebarea dvoastră, dacă aveţi vreuna!
BOGDAN: şi aşa de bine aţi lucrat că aţi ajuns prieteni ca doi fraţi de sânge….mătălică cu nenea Victor
LILIAC: Nu cred că este cazul să suport ironile dvostră.
MODERARTORUL: Vă rog, să lăsăm partizanatul.
BOGDAN: Sigur! De ce să nu fim neutri! Fair-play cu nenea IUDA! El diavolicică ne-o cere! Nu-i aşa? Iar matale te-ai interesat de vrute şi nevrute despre dna Ioana că dacă, vorba vine, venea duşmanul pe căi lăturalnice o lua şI acolo puteai mata cu sârguinţa dumitale, incontestabilă la atâţia ani, peste două zeci în cămpia fără stungăreaţa a coanei SECU, babă cu ani dar şi bani! te duc ela termale, îţi dă casă cu două butelii, două pungi cu bani neimpozabili lunar, asta belferie, gradul râde, ce să mai plângă ochiul, cănd răde gratatul din tigaie şi zice mama mare: dă-I maică la fatiţa mea un bărbat adevărat! Unul cu uniformă doar în dulap, cu măsele cu microfoane, şi ochi televizionaţii, acţionezi in each moment!...să-l dai gata, spre binele ţărişoarei, nu-i aşa?!?...tărişoara mea scumpă! Eşti fetiţşă dulce, dar nenea de la partid să asculţi!…Pioneră ai să fii măine, cănd pe steag ai să juri fără so roşeşti! Măndru şi ascultătoare trebuie de îndată să fii!..un nou hit în topul răsăritean la Radio EUROPA LIBERĂ!….Free, free, free! Vă cam mânca la ficăţei! Nu?!
MODERATOR: Îmi pare rău că nu aţi înţeles nimic şi nu aveţi noţiuni elementare de bun simţ, stimate prieten al domnului Petroni! Regret profund.
In toată această agitaţie a lui Bogdan, ameţit evident de spriţ-uri, pe ecran mai apare în partea dreaptă de sus imaginea condescendentă a moderatorului.
Pagerul lui Bogdan ţiuie determinându-l să se ridice şI să citeacă mesajele care se aştern unul după altul: SUNA LA REDACTIE! IMEDIAT!!! / INCETEAZA INTERVENTIA !!! / OPESTE-TE!!!.....şi pe care el le ignoră pentru ca a treia oară chiar să renunţe la pager-ul pe care-l aruncă de perete!
Intervenţia moderatorului opreşte convorbirea lui Bogdan. E peste puterile lui Bogadan să mai rămână în picioare. Buff! S-a întins căt e de lung!


Scena 13
Apariţia moderatorului îi enervează şi mai mult pe spectatorii care erau revoltaţi de “Liliac”. Se asează la mese. Ioana şi Victor părăsesc localul. Doar barmanul îI urmăreşte puţin suspicios...
Cei doi se plimbă agale în noapte...
IOANA: Uneori nici nu mai ştiu ce e real….Noi sau acolo pe
color sau în alb/negru?!?..
VICTOR:...totul se plăteşte..
IOANA: Ti-e frică?
VICTOR: Imi pare rău să renunţ la ziar…Ce-i asta cu pocăirea mea?
Nebunia asta e in fond să mă pună pe tuşe...
IOANA: Nu te juca...Sănt şanse care nu le ai de două ori în viată...
VICTOR: Corect! Dar destinul meu? Cariera mea? Evoluţia mea?!?
IOANA: Destinul?!? Fsss...
VICTOR: Cel puţin cel personal?!?
IOANA: Ihmm…Dar chiar mă umflă râsul...
Nervii iarăşi iau ajuns la capât. Răde in hohote! Uneori chiar isteric! S-a aşezat pe trotuar. Victor ingenunchează lângă ea. Iar ea-i ţipă plângând:
IOANA: Sunt în manualel de liceu...toate comitetele revoluţionare m-au glorificat...şi eu ştiu mai puţine despre mine decât circulă pe un fax ordinar...cum ne-am întălnit noi…uite că nu ne putem despărţi....
realizezi...Cât sunt de nerăbdătoare să o văd pe Maria...Dumnezeule..fie-ţi milă de mine...
El doar o strânge în braţe...O ridică... Fac căţiva paşii... Se depărtează pe stradă..
VICTOR: Hai să-l vedem pe Lucian!





















ACTUL V
Scena 1
Ioana şI Victor urcă in fugă scările unui blockhouse. Sună la uşa apartamentului lui Lucian. Nu li se răspunde. Ciocănesc în canatul de lemn diferite semnale. Soptesc la uşa impacientaţi. Fără succes. Coboară in stradă. Tipă din micul scuar. Camerele de la etaj sun luminate ca şI altele. O lumină ce pălpăie de la televizoarele ce duduie...Victor se caţără intr-un copac.
VICTOR: Ai văzut dacă i-am aranjat casă la etaj! La subsol trebuia să-l bag....Acum eram la cafea!
IOANA: Incetează! Iarăşi fiţe?!?....
O altă ferestră se deschide apelăndu-i pe cei doi.Tipete. Injurături reciproce. Diferite ferstre deschizăndu-se...
IOANA: Hai să plecăm! Suntem singuri în oraş în această noapte!
VICTOR: Ioana! E prietenul nostru! A scris, a ţipat, a urlat....a luptat pentru noi...L-am văzut toată ziua pe tv!....Vreau să fiu lăngă cineva care mă iubeşte fără să mă judece! Vreau! Inţelegi!....
Dezamăgită Ioana se depărtează. El incearcă să mai arunce o piatră in geam. Apare Lucian transfigurat. E in pijama peste care si-a imbrăcat paltonul.
LUCIAN: Dragii mei
VICTOR: Bătrăne, am venit să bem un vin..
LUCIAN: V-am căutat toată ziua. Trebuie să daţi o declaraţie. Am ultimle statistici. Semioficiale. Au fost modificate 97000 de mii de dosare in şapte ani. 43897 în primul an. Este o manipulare grosolană...
VICTOR: Lucian! E adevărat!..
Lucian ii priveste trist şI dezamăgit. Ingrozitor de trist. Dezarmant de trist. Rusinată, Ioana se retrage singură...
LUCIAN: Eu am crezut in tine...
Evident e terminat. Victor încearcă să-i spună ceva. Nu mai poate. Efectiv nu poate. Clipe lungi. Doar se caută din priviri. Simple. Clare. Directe. Dezolarea lui Lucian e nelimitată. Cand se întoarce se descoperă singur. Ioana este poate o siluetă la capătul bulevardului.
VICTOR: Dobitocule!
Victor aleargă după ea care se pierde în ceaţa dimineţii...



Scena 2
Ioana străbate străzile singură. Căte o maşină “frănează” pe lăngă ea pentru ca soferul să o întrebe “preţul”, dar nepriminând nici un răspuns se depărtează in trombă. Unii o mai înjură...
IOANA ..cănd eram studentă îmi spuneam…ce bine că nu eram nici tentată...nici silită să bişniteresc pentru că pănă la urmă voi cădea in plasă...apoi cănd am crescut-o pe Maria.....uneori cănd riscam să pierd catedra....ştiam că era el...sau ai mei..s-au dus..bine că nu le-a dat să trăiască asta..........cănd mă lua maiorul Bălăşoiu la intrebări pentru corespondenţa de la şant...cănd mi-a dat prima palmă am plăns....nu m-au inchis.....ce noroc am avut....pe madam Caranda…o muşcau sobolanii...Doamne Dumnezeule.. fie-ţi milă de mine….
Trece Ioana pe străzi. Oraşul care se trezeşte la viaţă. Intr-un gang un bătrăn îşI aranjează cărpele şI ziarele cu care se îmbracă.... Lăzile cu lapte aranjate.... O cocotă cu un ochi vănat este aruncată dintr-o maşină.....Nişte puşti pun căteva afişe proaspăt încropite cu soţii Petroni. Dar Ioana trece pe langă ele fară a se opri, grăbită să ajungă acasă, căt mai degrabă....




Scena 3
Năuc umblă Victor pe străzi . Il cer un foc căţiva “trogleri” care se încălzesc la un foc. El le oferă un pachet de ţigări şi rămăne căteva clipe lăngă ei să-i dispară tremuriciul. Bărbaţi care nu spun nimic. Rănjesc fericiţi trăgănd cu poftă fumul de ţigare O ia din loc Victor. Uneori mai aleargă pe străzi ignorăndu-i pe ce-i care aruncă priviri ciudate de toată infăţisarea sa dezordonată. Mai descoperă şI el căteva afişe cu soţii Petroni. Grăbit rupe căteva pe care le indeasă in buzunar. Caută un taxi care nu apare. Un politist îl legitimează. Zgomotul oraşului. Conştincios politistul il trece intr-un carneţel. Imperturbabil
POLITIST: Petroni Victor?!? Hm...Unde aţi fost?
VICTOR: La un prieten..
POLITIST: Numele şi adresa....
VICTOR: Lucian..hamm...
Victor simte că-i vine greaţă. Ce este viaţa. Iarăşi trebuie să “livreze” o informaţie....
VICTOR: Rondoul cu castani nr. 7
POLITIST: Are telefon?
VICTOR: Poftim?....4533669 sau nu 784...hm..
POLITIST: Să nu mai beţi!..hm…mă scuzaţi…dar nu sunteţi domnul de la tv?…
VICTOR: Pardon, cum adică?!?
POLIŢIST: Mă scuzaţi, eu vă admir…vă cumpăr ziarul zilnic..sunteţi deştept! Lasaţi-I dracului pe mitocani că vă invidiază….
VICTOR: Bine, bine…
POLIŢIST: Nu-mi daţi un autograf…în carneţel…pe onoarea mea, că vă respect..
VICTOR: hm…
POLITIST: Plutonier major Adumitresei…
VICTOR: Aveţi copii?
POLIŢIST: Doi, unul la liceu, a zecea, fotbalist la juniorII, Dinamo şi o fata ce dă la vara bacalaureatul!
VICTOR: ….copilor reuşite!…
POLIŢIST: Dar, mă, mai scuzaţi, puţin…aşa pe încredere…ăia de sus
nu intervin….că nu sunteţi fiteşcine…sau vă lucrează, unii, că eu i-am zis pe la şapte seara unui coleg …trebuie să se înţeleagă ei că sunt deştepţi şi tari!
VICTOR: Domnu plutonier! Pentru matale, ca şi pentru oricine, parlamentar, ministru, pentru oricine!…De cam căteva ceasuri, nu fac decăt ce chiar “vrea muşchii mei!” Stăncă! Pa!
POLITIST: Să trăiţi!
Victor alearga pe străzi. Descoperă un taxi. Urcă. Obosit îşI lasă capul pe spate....



Scena 4
Dimineaţa a năvălit în casa lor. Ioana se rujează la o mică trusă de manichiură în sufragrie. Se tot uită la ceas. TV-ul merge în gol. Doar imaginea.... Suporteri ai soţilor Petroni în faţa redacţiei ziarului....Imagini ale unei echipe tv oferind primul ajutor “Liliacului”....Scăderea tirajului ziarului lui Victor corelată cu campania virulentă dusă împotriva importatorilor de ....Toţi le ignoră. Bogdan îşI strănge sculele ruşinat. Il ajută Victor care-i mai toarnă câte un pahar de apă minerală:
IOANA: Domnule, lasă lumea casa pe mâna ta şi o dai peste cap? Se poate?!?
BOGDAN: Să vedeţi ce era dacă deschideam uşa la cei de afară!
IOANA: Te reclamam şi şefii te premiau!..Dar aşa!...
Bogdan, care tocmai a citit pager-ul, anunţă:
BOGDAN: M-au concediat!
IOANA: Ei, na! Ce-ţi spuneam?!?
VICTOR: Să-ţi pun o vorbă bună?!?
BOGDAN: Tţţţ...
IOANA: Tu?..Puiule cu chestiile astea nu e de glumit! Serviciul e servici! Ordine şi disciplină!
BOGDAN: No problem, mi s-a cam acrit!
IOANA: Dacă spui tu!..oricând dacă crezi că te putem ajuta sună-ne!
BOGDAN: Bogdaproste!
Se aude uşa de la intrare deschizăndu-se. Vocea Mariei strigându-şi mama. Ioana coboară valvârtej scările şi-i sare in braţe...Revin cu Victor în sufragerie.
MARIA: Ce mă bucur că sunteţi împreună...
IOANA: Te-am aşteptat....ai răbdare...aşteaptă-ne câteva minute...
uite îţi ţine de urât domnişorul Bogdan, un tânăr sensibil...
MARIA: Stati! Ce le vei spune tată?
VICTOR: Poftim?
MARIA: Ti-am citit demisia in ziarul de dimineaţă....Vrei să-ţi spun ceva?...De ieri dimineata am descoperit un “ranjet” specific cu care mă gratulează multe cunoştinţe cănd imi vorbesc! Inţelegi?!? M-am intors....Dacă vrei să rămăn nu te mai explica! Lasă filozofia! Spune tot!
Fii tare!
VICTOR: Stii ce-o să-mi facă aştia?
MARIA: Suportă! Imi trebuie un tată demn!
VICTOR: Cel mai greu e să începi de acolo de unde se şfârşeşte totul!
MARIA: Tatii! E minunat să începi ceva numai cu ai tăi!
VICTOR: Crezi?
MARIA: Sunt sigură! Eu aş avea întodeauna mai multă încredere! Ştii chiar dacă ai ajuns pe marginea prăpastiei, e clar că numai ai nimic de pierdut! Ai renunţat la tot! Ai atâtea de câştigat! Cănd nu mai poţ pierse nimic, ai totul de câştigat! Trebuie doar să căntinui, să mergi înainte în viaţa! Nefricat, o să spuneţi că am venit să vă torn romantisme de dimineaţă, dar e pur şi simplu aşa, o simt de mult…şi mă bucur că am descoperit-o….sunt lucruri care atunci cănd le vezi te poaartă înainte….nu e viaţa chair aşa de bestială, ticăloasă, bicisnică….şansa o au întodeauna cei care au încercat atunci când totul le-a fost potrivinc şi au au avut, în primul rănd, doar găndul lor, propia intuiţie, impulsul interior că le este dat să facă ceva…nu refuza reazemul acesta interior pe care-l vede Dumnezeu! E minunat când nu eşti singur!
VICTOR: Ce bine că te-ai reîntors!
MARIA: Voi rămâne mai mult!
IOANA: Draga mea, dragă! Lasă-mă să te îmbrăţisez! Ce bine că eşti şi tu aici! Îmi dai şi mie atâta putere, energie, linişte, calm…uite în ochi mei! Pusi!…
MARIA: Oh, mamă tu eşti întodeauna ce-a mai deşteaptă!
IOANA: Bravo! Aşa da! Haide Victor!
BOGDAN: Tovarăşu’ Petroni! Give me five!
IOANA: Gata! La treabă că bat americanii!
Ioana părăseşte camera ducându-l de braţ pe Victor. Bogdan aruncă pe masă caseta filmată abandonând-o. Maria deschide fereastra....Victor şI Ioana deschid uşa casei. Reporteri năvălesc pe ei cu toată opoziţia poliţiştilor. Tineri ii văd pe tv. Lăngă ei se aşează Lucian.
LUCIAN: Pss...Am intrat prin spate....Mă cunosc căinii....
Transmisia tv cu Ioana si Victor in faţa casei.
REPORTERA: Domnule petroni recunoaşteţi cele afirmate?Renunţati la ziar?
VICTOR: Da. Probabil că răspunsul la intrebare va fi subiectul unei cărţi.
REPORTER: Aţi implicat şi alte persoane.
VICTOR: Voi prezenata netrunchiat toate contactele, relaţiile, acţiunile acelei instituţii care s-a chemat Securiatatea şi care încă ne mai joaacă pe degete, care încă mai încearcă să ne manipuleze.
REPORTER: Pentru Tele plus, vă rog! Aţi fost Plătit?
REPORTERA: Doamna v-a divorţa?
IOANA:.... Toate informaţiile oferite de dl Petroni au avut acordul meu...De la cea mai banală caracterizare şi până la strategia unor demersuri din zona universitară, pe care soţul meu a fost provocat să le ofere, eu am ştiu de acestea înainte..Stupoare printre reporteri şI admiratori...
Maria, Bogdan şI Lucian îI urmăresc cu emoţie pe ecranul tv . Natural o transmisie live.
MARIA: Ce puternică este mama!....
STOPCADRU: Ioana şI Victor zâmbind mulţumiţi în poarta casei în timpul transmisiei live



III

Bucureşti; 27.08.1999