istoria unei zile pline de bani, text cinematografic

-text cinematografic - 25.03.2004, de Marius Th. BARNA



Doina şi Teodor Tiponuţ dorm mângâiaţi de razele de dimineaţă. Sunt de vârstă între 35-40 ani. Ea este o femeie plăcută, pe care chiar dacă, puţin, vârsta, începe să se arate! Chiar dacă este dimineaţă, în pat, realizăm, că este o “intelectualistă”. El este ceea ce îndeobşte se remarcă într-o prezentare amabilă: “un dulce”, într-una mai severă “un ameţit”, iar de adversari: “un idiot”! Relaxaţi. Pierduţi în imensul pat din dormitor. De afară se aud zgomotele străzii. Zâmbetul lui Tipo care descoperă un gând în somn “fix” la ora 7,15, punctată de pendulă.
Găndurile sau visările lui
TIPONUŢ (off)dimineaţa... salcâmii îşi lasă mirosul mai repede dimineaţa… (uneori gândurile îi vin în consonanţă cu zgomotele oraşului)... tramvaiul 17... este cursa de Oslo-Air France cu care am fost acu’ trei ani la congres... Hanibal are ora de înot la Floreasca şi-l duce Doina... ea are a 19-a înfăţişare în divorţul Moroşaanu... nu-mi miroase a bine... este vineri... ora 7,27....
Pe măsură ce gândurile lui Tiponuţ curg unul după altul, soţia sa, somnolentă, cu mişcări feline, se lipeşte de el mângâindu-l pe piept, umăr, picioare, chiar gâdilându-l, iar el reacţionând de îndată cu un zâmbet, tot în somn, acolo unde gândurile sale curg învăluite de mişcările femeii!
Aceleasi timicuri mentale ale lui
TIPONUŢ (off)... în secolul XX se constată apariţia unui sentiment de frustraţie masculin faţă de incapaciatea bărbaţilor de a-şi afirma autoritatea în diverse medii: profesional, familial, trupă... ce gol a dat Romario... ei se simt dezarmaţi... panicaţi, întrucât nu posedă un minim de accesorii… care să le permită să efectueze transferuri energetice proprii... accelerează întotdeauna la ieşirea din intersecţii,... ne-am gândit la dumneavoastră şi am creat Volvo Hispano! Sfidează timpul!... formele atât tradiţionale cât şi moderne, electrice, nucleare... digitale... existente în societatea postindustrială…contemporană....
Doina l-a încălecat, parcă aflată într-o transă a somnului de dimineaţă şi în timp ce soţul îşi continuă tribulaţiile de dimineaţă, încă în gând, ea-i mângâie buzele, iar apoi îl “dezmiardă”:
DOINA ….pss… sss... muşcă... hai… curaj… loveşte-mă... hai… bleguţule! blegguu... na, na, na!!!...măngăie-mă…dulcişor...
Iar pentru că el nu îndrăzneşte nimic ea-l pălmuieşte din dragoste, cu pasiune, pe cel ce-n gând coincide:
Ţipetele lui TIPONUŢ (OFF)
... Tentation-sensor, pentru bărbatul învingător!… Reuşita eroului în societatea mileniului următor este condiţionată de succesul participării afective în diferitele ipostaze: politică, socială, familială, profesională care-l au ca protagonist!!... Cucereşte lumea! Cu tentation-sensor!
Concentrat îşi încrucişează primele două degete de la piciore.
DOINAhhhh!!!… un ţipăt care ne anunţă că a ajuns în creştetul muntelui!......
Pendula care bate ora exactă, trei ghivece cu flori în care apa freamătă, când Doina aruncă una din perniţe, degetele lui care au nimerit în dulceaţa din farfurioara de pe noptieră....


Familia serveşte micul dejun. O masă bine pregătită. Lapte, miere, icre, şuncă, peşte, juice etc. Tipo, Doina şi Hanibal, copilul lor de treisprezece ani! O conversaţie patronată sever cu privirea de Doina care nu ezită să-i admonesteze vizual pe cei doi, când cuceriţi de miere, lapte, icre, ca doi bărbaţi care se respectă, hăpăie, etc...
CLAUDIU: Trebuie să duc 200.000 la şcoală!...(Tiponuţ se îneacă)... Se vopsesc coridoarele de la etajul doi!... (în gănd idem cu off) Hai muşcaţi!!!...
DOINA: Parcă le-au mai vopsit de trei ori anul astă... Nu?...Toţi te fură azi!!!
(off)... bărbatul ăsta m-ascultă?...
CLAUDIU: Au scris cei din a VIII-a poezii cu amorurile profei de engleză cu cel de biologie... (off)... hai zi da, şi nu-mă-ntrebaţi...
DOINA: Cu Pananitescu? Nu e căsătorit?!?... (off).... oare EL? Ar îndrăzni... tace.
CLAUDIU: Ba da! E un macho! L-a prins portarul la infirmerie cu Woody dezbăcată... (off) să-i propun să-mi dea în două tranşe?
TIPONUŢ: Nu se poate!... (off) Să le spun?
DOINA: Şi când te gândeşti că profesorii ăştia au atâtea probleme financiare... Câte greve au fost la bacalaureat... (off)... nu e genul, prea bleg.
TIPONUŢ: Îi plătesc de mizerie... (off) Boss-ul nu are coaie să meargă fără mine!
DOINA: 24% din cazurile de divorţ sunt consecinţa unor probleme financiare, 9% datorită stress-ului cotidian, 32% datorită evoluţiei diferite în carieră a soţilor, (off)... Cât îl urăsc... încă mă înduioşează... hm… să-i spun că mi s-a făcut oferta de majorare de contract la caz......fapt ce provoacă schimbarea unor raporturi de echilibru mai ales datorită ascensiunii soţiilor!!!...Uite din promoţia ta! Câte colege sunt patroane?!?... (off) Dacă-şi pune soldăţei de pâine în oul moale, vomit!?!
TIPONUŢ: Nu ştiu (off)... Oare o femeie-patron, poate m-ar înţelege!?!
DOINA: Nu vrei să ştii! Doar 17% pentru nepotrivire de caracter? Realizezi?.. Cuplurile îşi mai rezolvă unele situaţii... Gina îşi schimbă amanţii lunar... dacă sunt cuminţi îi mai pasează pe la colege, luna trecută, neapărat să-mi livreze, mi!?!.. un mecanic, ce mâini are... iar ea nu-i mai suporta mirosul... înfăţişarea de azi e datorată unui conflict de personalitate, iar judecătorul amână... (off)... Pot să-i recit până mâine... să-mi caut un hăndrălău... ca şi Violeta?....
CLAUDIU:... (off) Urlu dacă nu-mi dă banii... Care trăsături de caracter nu se potrivesc?... (off) Oare-mi zice că nu se regulează?!?
TIPONUŢ: Teza la matematică? (off) Începută educaţia sexuală de urgenţă... câte probleme am avut cu Doina în voiajul de nuntă... vrând să-şi depăşească timiditatea... excese de generozitate afectivă... zgâriat pe plajă...
DOINA: Să-i spui doamnei diriginte că e ultima oară anul acesta când îi dau banii!... Ai auzit şi tu? Teo?!? (off)... întotdeauna umblă cu ciorapii rupţi, hm... dirigintă?!?
CLAUDIU: Va introduce o taxă pentru părinţii care nu vin la şedinţă….
(Off) I-am ameţit.
DOINA: Dar i-am dat e-mail-ul de pe Internet de acasă şi tribunal! Mă poate anunţa îndată ce doreşte... (off) Îmi ascunde ceva, Toderaş!?!
TIPONUŢ: Nu ţi-am văzut de o săptămână carnetul de note!... (off) Să-mi iau şerveţele, closetele sunt un dezastru în toată primăria!...
HANIBAL: (off) Cere şi tu un play-boy!!! Zice că te prinde greu şi că...o dată a dat peste ăia care au furat maşinile de la Continental...
DOINA: Exact! Telefoanele tribunalului sunt ocupate de mafioţi!...(off) Patricia era să leşine... descoperind un pistol... când l-a buzunărit că nu mai vroia să-i dea banii de benzină... cică el îi plăteşte hotelul, dar maşina să o întreţină încornoratul!...
TIPONUŢ: Gata! Start! Azi mă duc cu boss-ul cu oferta de mobilă ecologică la primărie! Trebuie să dăm lovitura!...
Ridicăndu-se de la masă nu ezită să facă o piruetă, două, urmate de vocalizele ce anunţă victoria în care crede entuziasmându-şi familia!...
DOINA: (off)…Ce surprize îţi mai poate face un bărbat după treisprezece ani?!?...Ce mă mai călca pe picioare...




Oraşul de dimineaţă, maşini, aglomeraţie, o lumină agreabilă, Tiponuţ conduce maşina avându-l în spate pe Hanibal foarte atent la drum şi care-l dirijează cu nonşalanţă!
CLAUDIU: Rade-l! Hai tată! Ce stai aşa în dosul lui! Nu vezi ce o freacă… hmm... tata lui Ştefan îi ia un scuter... semnalizează... depăşeşte! Uite pe gagica aia... tu ai observat ce concentrate sunt femeile la volan...nu au aşa o relaxare... nu gustă şoseaua... treci pe banda cealaltă... tată!…
Dirijându-şi tatăl, Claudiu nu ezită să-i deschidă servieta aşezată pe bancheta din spate, fredonează şi-i decartează portmoneul de câteva bancnote... câteva secunde servieta nu se închide, Tiponuţ a oprit la un stop se întoarce zâmbind spre băiat, îşi zâmbesc reciproc...Claudiu se precipită pentru a nu scăpa situaţia din mână.
CLAUDIU: Nu-l lăsa... o să mă vezi pe mine ce o să fac când îmi iau carnetul!?! … ştii cum zicea mama... hm, nu te lăsa depăşit, never...e americănească!… tatii tu ai mai avut şi alte iubite înainte de a fi cu mama?!?... Daniela m-a invitat la un bairam, dar nu vrea nici moartă s-o cheme pe Geta, mi-a şi zis să vin fără ea... nu ştiu ce să fac...Violeta te dansează...să încerc o seara?! ... lui Paul, colegul de meditaţii, i-a zis amica la un bairam săptămâna trecută când dansau: “I se scoală ştoiu sau e mobilu”?!? L-a terminat!!! Ha, ha, ha! hai că te blochează Opel-ul ăsta... ce faci? Nu te mişti... oh tu nu-ţi foloseşti maşina şi de aia înaintăm aşa încet... totul e un calvar... viteză… accelerează! oh tată! Nu mai sta după alţii!!! La volan e ca în viaţă! Treci în faţă!
Când Tiponuţ opreşte în faţa şcolii, Claudiu îşi ia rucsacul neglijent şi din acesta cad două ţigări şi un prezervativ care-l surprind pe Tiponuţ, dar el se face că nu le observă. Cu musca pe căciulă, Hanibal îi urează: Succes la primărie!


Tiponuţ, într-un halat alb, îşi face câteva notaţii. În sera-laborator sunt câţiva arbuşti înconjuraţi fiecare de un sistem modern de procesoare cu diferite beculeţe în jurul unor mici instalaţii care absorb aerul şi-l injectează în câteva fiole de sticlă care apoi sunt capsulate şi ejectate într-o cuvă. Tiponuţ inspiră vădit mulţumit mirosul arbustului, iar apoi trece la un altul. Pe ferestrele acestei mici sere-prototip-laborator, se văd in spate blocurile standard de locuinţele, care unori îi taie privirea lui Tiponuţ şi asistentului său, deteminăndu-I să inspire-mediteze-in reverie mici arbuşti din interior...Ce de blocuri, culori spalăcite, linii strămbe adunate gramadă, un gheto a la Kafka, ce rasoleală a fost comunismul-clasa municitoare la comandă, Tipo crede că vede roşu-verde alternativ asemeni unui daltonist incognito şi cu permis categoria C, vai căt urăsc viteza întăi…Este însoţit de asistentul său, un fel de discipol-sclav-admirator, cu o strungăreaţa căt o brichetă. Pe măsură ce trec de la un copac la altul ceilalţi lucrători se schimbă, fiecare încremenind în faţa copacului de care are grijă şi unde Tiponuţ le verifică mâinile; impecabil de curate. El le observă atent şi circumspect.
LUCRATOR 1: (linguşitor)... Ardelenii sunt mai pedanţi....
TIPONUŢ: De la caz...tata mai întâi bea o cinzeacă după ce se uşura...
LUCRATOR 1:.. Sănătate curată!...
Verificând atent fiecare creangă, Tiponuţ, păşeşte asemeni unui balerin. Transpiră când descoperă o gâză. N-o ucide. O prinde în podul palmei şi i-o transferă lucrătorului care o aruncă pe o fereastră. Unii, în spate îi aruncă priviri impacientate.
TIPONUŢ: Unii mai fac pojar... s-au mai văzut cazuri... Când vom trece la serie va trebui să concepem instalaţii pentru exterior; vom avea grădini, păduri…hm …ceva ca pe stadioane!!!....
LUCRATOR 1: Ca la nocturne! Vă uitaţi la meciurile din campionatul italian?
TIPONUŢ: N-am şanse! Doina nu pierde nimic din Esmeralda, focul inimii!
LUCRATOR 1: Poate se documentează? Hmm… Mă scuzaţi... Problema va fi de a putea colecta aerul care poartă acel miros şi parfum şi de a evita curenţii străini...vă gândiţi la nişte aspiratoare?... am văzut un film... cu extratereştrii!
TIPONUŢ: M-am gândit deja la nişte ventilatoare speciale, deşi problema este mai nuanţată, căci cei care adoră o pădure de fagi, includ în opţiunea lor şi foşnetul ierbii, mirosul pământului, ţipetele animalelor, greierii...
LUCRATOR 1: Vă gândiţi să includeţi, în structura lemnoasă, casetofoane?
TIPONUŢ: Luna viitoare voi începe testele...cu rezonatori!?!...sau cu nişte muzicuţe?!?.... Ai văzut ce le plac la francezi, Gheorghe Zamfir?
LUCRATOR: Sunteţi genial...Un Louis XV cu o doină românescă!
TIPONUŢ: Joia!... doar... hm ce idei bune am! (off) O să-i spun Doinei!
LUCRATOR: Dumneavoastră veţi revoluţiona sistemul de mobilier universal!
Prin mobilă veţi interveni în existenţa familiilor!... Sidicatele vor cere patronilor mobila cofeinizată!..
TIPONUŢ: Ce idei ai şi tu astăzi!
LUCRATOR 1: Doar în prezenţa dvs....
TIPONUŢ: Tot ce ţine de zona lemnoasă, va trece pe acest model ecologic!
LUCRATOR: Vi se va acorda prezidenţia companiei!TIPONUŢ: Hm... (pentru sine)... pe mine mă interesează gladiolele polare...
Natural că dialogând, expunându-şi ideile Tiponuţ gesticulează, elegant, cu aplomb şi privind departe, undeva unde numai el vizionarul observă ceva... Se opreşte stupefiat în faţa unui arbust pe a cărui tulpină cineva a scrijelit cu un briceag câteva litere mici care compun cuvântul PAULA, însoţite de o săgeată ce înţeapă o inimă.
TIPONUŢ: Cine a indrăznit asta?!?... (în spatele lor ceilalţi lucrători îi urmăreau cu privirea, îşi ascund capetele speriaţi)... ca la bordel?!?
LUCRATOR: S-au legalizat?! Oh... cred că e cineva îndrăgostit... da’ sincer...
TIPONUŢ:Vă dau afară! Pe toţi! Până la unul! O să muriţi de foame!LUCRATOR 1: Domnu’ Tiponuţ! O să-i pun nişte gunoi să-şi revină mai repede!... nu ştiu cine, că, ştiţi, le-am interzis să spună bancuri porcoase...
TIPONUŢ: EU plec!!... Dacă nu MĂ respectaţi, vă părăsesc!
LUCRATOR1: Toată lumea vă iubeşte! Toţi vă respectă! N-am aflat încă cine are o iubită Paula, dar am nişte bănuieli...cu unul care-i mai sentimental şi mocofan, cum m-am lămurit îl şi pun să aducă un alt copăcel!
TIPONUŢ: Îl ucid!... Pistol calibru 9,2 ! Punct ochit, punct lovit!...
şi-şi descoperă o privire care-l surprinde şi înspăimântă pe adjunct!


Tiponuţ şi boss-ul său îşi beau cafeaua în biroul acestuia din urmă. Sticlă, lemn, prosperitate de business sans probleme. Doar se privesc din ochi savurând cafeaua. Boss-ul îi aruncă lui Tipo priviri pline de simpatie. Un zămbet care îi iradiază maxilarele imense ce lucesc rase la sănge, dovedind un caracter nemilos, gata să explodeze din capul tuns perie.
BOSS-ul: Contractul cu primăria este decisiv! Va fi prima lansare masivă pe piaţă a mobilei ecologice! Trebuie să fie un triumf! Ca la Copa del Mundo!
TIPONUŢ: Va fi mobilierul secoului XXI! Dar cercetările trebuie continuate mai accelerat!... Să revenim la flori!... le-am visat săptămâna trecută...BOSS-ul: Crează şi aplică! Uite, până şi Dumnezeu... Adam, Eva şi omenirea!
TIPONUŢ: Am primit rezultatele la testele de luna trecută, care îmi confimă ideea că acest sistem lemnos ecologic previne reumatismul....
BOSS-ul: Execelent! Ce medicină! Leacuri, moaşe!?! Paturi antireumatice... Incredibil! Cât sunt de încântat că pot să-i fac fericiţi pe cei ce vor cumpăra mobila ECO!...Oameni fără dureri! Nici de cap, nici de picioare! Câţi vor juca tenis, înota, vor merge în drumeţii datorită mobilierului ECO! Tipo, te ador!
TIPONUŢ: E delict, articolul 242! E votat din ianuarie! Iar ne scot din Europa!
BOSS-ul: Ce Europa!...Vino aici! Te deleg să mergi tu în persoană la primărie!
Boss-ul îi deschide o servietă diplomat plină cu bani. Si-i freacă de bărbie...Adevăraţi, nu de hârtie! Tiponuţ o priveşte nonşalant, mai greu răsuflă patronul, care se întoarce spre o poză unde este alături de câţiva funcţionari înalţi în timpul unui dineu. Îi vorbeşte în şoaptă!
BOSS-ul : Licitaţia este ca şi aranjată! Avem doar cea mai bună ofertă! Dl. Negrea, care ţine la mine cum te ador eu pe tine, mi-a spus că trebuie să mai ungă câteva uşi. I-am pregătit un ajutor! Numai tu poţi să i-l dai! Nu am încredere în nimeni altcineva! Mi-eşti ca un fiu! Puiule, du-te că totul este aranjat!... Parola de recunoaştere: Ne reîntoarcem în natură!
Patronul închide cu o mişcare precisă servieta. O oferă lui Tiponuţ, pe care servieta parcă îl îngroapă. Şeful îl conduce până la uşă unde îl îmbrăţişează patetic şoptindu-i:
BOSS-ul: Sunt pe mobil la orice oră!... Ne reîntoarcem în natură!



Tiponuţ şofează vădit nemulţumit de misiunea primită. Priveşte cu ură geanta diplomat aşezată alături unde dimineaţă fusese ghiozdanul lui Hanibal.
Nu-şi poate stăpâni o reacţie mai agresivă. Loveşte valiza, vădit iritat şi stupoare, aceasta se deschide descoperindu-şi conţinutul în faţa unor “fetiţe” ce stau la agăţat. Străzi obişnuite, unde maşinile se înghesuie, cu trecătorii grăbiţi, Tipo accelerează şi dispare în trombă. Conduce în viteză vorbindu-şi în oglinda retraovizoare:
TIPONUŢ: Idiotule! Vezi dacă îţi abandonezi ideile! Dacă lupţi pentru progres, civilizaţie, carieră! Nu te respecţi tu, toţi, nimeni nu e interesat de aiurelile tale! Pe cine o să intereseze la puşcărie poeziile tale că acolo e numai beton şi înghesuială. Cică dorm trei în pat ca la spital!!! Cum nici nu eşti tu gras... Doina o să divorţeze, Claudiu o să spună că ai plecat în America! Mama nici n-o să te mai primească în casă! Trebuia să-i spui boss-ului că nu e stilul tău! Şef, şef, dar să nu cacialmeze pe viaţa ta! Punct!
Frânează când se descoperă, fire imaginativă, prezentat la un buletin de ştiri,
în standul de televizoare, tocmai surprins în flagrant! Nu-i vine să creadă, visează poate, dar este chiar el, în câteva ipostaze viitoare, coborând din maşină, aşezând valiza pe biroul consilierului Negrea, înconjurat imediat de poliţişti când acesta s-a depărtat la fereastră! Extraordinar! Ce vise-virtualităţi-aiureli şi alte gargarisme în acestă dimineaţă. Crainica tv remarcă:
CRAINICA TV : Un caz spectaculos al poliţiei municipale, ambiţionată de reuşitele colegilor din provincie care au redus cu 4% evaziunile călătorilor din transporturile urbane. Poliţia se pregătea de trei săptămăni, în biroul consilierului încercând toate metodele standardizate de mituire a funcţionarilor publici... Suma de bani confiscată va fi folosită în şcoli, în cursurile de pregătire a funcţionarilor publici, în procesul de învăţare a limbilor străine de circulaţie internaţională!.....
Tiponuţ a oprit circulaţia. Este chiar el, doar, puţin a încărunţit, se compară în oglinda retrovizoare, poate datorită şocului, ar putea fi o dovadă că nu este profesionist; dar o orchestră de claxoane îl zoresc să o ia din loc! Dar pe ecran apare boss-ul.
TV-BOSS-ul:...Dl. Tiponuţ era mai agitat în ultima perioadă de timp! Fuma, vorbea singur, înjura... Condiţiona angajarea zilierilor de unele avansuri mai picante... Cred că este o iniţiativă personală! Nu eram interesaţi deocamdată de acest contract cu primăria... finalizăm mobilierul ECO în cadrul unui parteneriat cu compania Metalmob! - cunoscuţii, de generaţia tânără, de ai cărei opţiuni sântem interesaţi, ca heavy-metalii ai mobierului din capitală!
Un poliţist se apropie agitat de Tiponuţ şi-l obligă să acceereze!...Iată-l şofând debusolat, fără un ţel anume, învârtindu-se de mai multe ori în sensul giratoriu cu alte cinci maşini în spate, pe a căror şoferi, nu se ştie cum i-a hipnotizat. Poate servieta pe care Tipo o ridică uneori vrând să o arunce afară sau semnalele sale din mână dezordonate şi dificil de decodificat... E la volan. Îşi sună soţia:
MOBIL:… Avocat Doina Tiponuţ nu vă poate răspunde momentan. Lăsaţi numărul dvs. şi vă voi apela eu cât de curând.....
TIPONUŢ: Sună-mă urgent. Trebuie să te consult: atât ca soţie, cât şi ca avocată... Dacă nu vin diseară la cină, recuperează din corpul lustrei din dormitor un pacheţel cu câteva seminţe de gladiole polare din fază de preomologare întreruptă. Intotdeauna o să-ţi asigure existenţa ta şi a lui Claudiu! Niciodată să nu se îndoiască de tata! Te pup!



În faţa unei secretare irezistibile, Tiponuţ îşi lasă complet ignorat cartea de vizită. Vis-à-vis de el sunt trei persoane ce-l măsoară atât cu curiozitate, cât şi cu interes suspect; o siglă de pe unul din diplomat-uri îi confirma că sunt de la concernul rival Metalmob. Din când în când se retrag într-un colţ pentru câteva şuşoteli. Unul îi aruncă secretarei priviri languroase din spatele lentilelor metalice. În anticameră îşi face apariţia un funcţionar urmat servil de alţi doi cu braţele pline de dosare. O imploră pe secretară din priviri, dar aceasta este nemiloasă şi ignoră complet privirea şpăşită ce se plimbă de la uşă la telefon. Pe un traseu circular, precis desenat, parcă de un compas imaginar, grupul se retrage. Abia acum, aceasta descoperă indiferentă cartea de vizită. Îl sună pe consilier ca să-l anunţe şi, evident, felul în care-i răspunde acesta o detemină să devină mult mai amabilă faţă de Tiponuţ! Cu mişcare provocatoare, pentru o fracţiune de secundă îşi dezveleşte pulpa de unde un dragon roşu tatuat îşi aruncă cu violenţă flăcările în sus prevestind atât furtună cât şi război... Şuieratul de luptă îi răsună lui Tipo în urechi îngrozindu-l! Tiponuţ se simte complet nepregătit pentru o confruntare. Părăseşte anticamera, fără a le oferi vreo explicaţie!....
Iată-l strecurându-se grăbit prin mulţimea nenorocită, umilă şi primitivă ce aşteaptă pe coridoare. Tipo îi răspunde de îndată boss-ului care l-a şi sunat pe mobil!
TIPONUŢ: Când dragonul îşi întoarce cele trei capete şi şuieră flăcările spre tine, trebuie să fii atent la cavalerii în zale care îţi stau în drum, mai ales dacă femeia stăpânului le zâmbeşte insinuator ! Amân întâlnirea pentru că nu pot răspunde la nici o provocare! Preiau afacerea pe cont propiu! Altă strategie! Voi reveni!
La bioul său, cu mobilul la ureche, boss-ul este stupefiat! Nu mai înţelege nimic!


Tiponuţ îl urmează la pas în centrul terenului pe Tavi Bălăşoiu, în timpul unui antrenament de fotbal al acestuia. Cu un fluier el îşi dirijează jucătorii în exerciţii de alergare pe marginea terenului oferindu-i lui Tiponuţ securitatea maximă. Nu s-au mai văzut de mulţi ani, din copilărie, aşa că se privesc cu simpatie şi curiozitate, deşi o ciudată stare de tensiune evident domneşte între ei.
BĂLĂŞOIU: Eu nici o dată nu am avut intervenţii în afara gazonului!
TIPONUŢ: Nici nu m-am îndoit, dar poate ai idee...
BĂLĂŞOIU: E riscant, să divulgi ceva. Cum de m-ai găsit? Nu te-am văzut cu anii....
TIPONUŢ: Ştii că banii transportaţi aduc ghinion....
BĂLĂŞOIU: Măi, Toderaş, nu ştiam că te ocupi cu chestii de astea?!?
TIPONUŢ: E pentru prima oară!
BĂLĂŞOIU: Te-am văzut la televizor când ai luat o medalie....
TIPONUŢ: … la Braşov...
BĂLĂŞOIU: N-am mai fost la ski... era ceva cu incendiile, nu?
TIPONUŢ: Mobilierul ecologic, cel cu cel mai redus conţinut lemnos! S.O.S pădurea!!!
BĂLĂŞOIU: Lasă textele, era şi cu sănătatea...
TIPONUŢ: Reduce stress-ul....
BĂLĂŞOIU: Dar la cocoşel?...
TIPONUŢ: Hm… doar datorită... optimizării coeficientului entropic al circulaţiei sanguine...
BĂLĂŞOIU: Păi zii aşa... fii atent... zici că ai... Bălăşoiu le aruncă jucătorilor câteva mingi şi-şi lipeşte misterios buzele de urechea lui Tipo.
BĂLĂŞOIU:… aranjat, hm,... pui într-o geantă de sport, printre şosete, tricouri, echipament, dar nu al tău, ci al unor băieţi, dar care complet nu au habar de treabă..., îţi dai o întălnire, la o piscină...
TIPONUŢ: Nu am slipul la mine!
BĂLĂŞOIU: Închiriezi!... şi după ce te-ai văzut cu respectivul, că nu stai la parole, nu ai chef de nimic, nici de gagici, că în cazuri de astea te trezeşti Casanova, în fine nu e cazul... îi dai semnalul că te cari, el după tine ca un poponar, tu uiţi geanta la cabina de la garderobă, unde el intră după tine, că, nimeni nu te poate acuza cu nimic...
TIPONUŢ: Dacă nu vreau să-i las banii?!? Sau, poate...?!? îi ia altcineva?BĂLĂŞOIU: Bă, ce bandit, eşti! Trebuie să ai spatele asigurat că îl strâng ai lui de coaie, mai întâi pe el, dar tot ajung şi la tine...
TIPONUŢ: Hm... nu prea ştiu să înot...
BĂLĂŞOIU: Cât ai?... (Tipo îi arată servieta)... Mă duc EU... pentru 10% că te ştiu...
TIPONUŢ: Nu-mi place să evit primejdia...
BĂLĂŞOIU: Ei,... te ajut eu, nu ne-am văzut de 17 ani, de la meciul din a zecea... pentru tine sunt în stare de orice...
TIPONUŢ: Mi-e teamă să nu complic lucrurile!...
BĂLĂŞOIU: Le simplifici, că banii pe care mi-i dai nu mai trebuie să-i împrumut la bancă pentru un etaj la casă...
TIPONUŢ: Trebuie să îl întreb pe boss!
BĂLĂŞOIU: Întotdeauna ai fost un căcăcios... lasă-mă să mă ocup de băieţi!
Crezi că cu palavre se ajunge campion?!?... Dacă le spun că ai venit cu banii să ne cumperi? Că sunt sigur că nu sunt bani munciţi! Hm?!? Că eşti de la o echipă adversă!..Ia să-i chem!
Dar jucătorii nu-i răspund antrenorului care-i cheamă agitat cu fluierul! Oferă autografe unor admiratoare! Tiponuţ dispare în grabă! Iată-l coborând pe alea ce-l duce la maşină! Singur....


Tot singur, la o masă, cu o bere în faţă şi diplomatul alături, Tiponuţ, încearcă să găsească o soluţie. Conectează mobilul, dar imediat, îl pocneşte vocea
boss-ului aşa că-l închide. Clipe lungi în faţa berii. De la o masă îi zâmbeşte o gagică. Tânără, sexoasă, puţin uzată, dar nu atât cât să se prindă Tipo. Îi zâmbeşte şi el. Ea se apropie de masa lui.
VIOLETA: Mă numesc Violeta, am 16 ani (!?!), sunt din Suceava, am venit în Bucureşti pentru un control medical la ochi, visez noaptea în dungi gri, mi s-au furat banii în metrou şi aş vrea să vă rog să mă împrumutaţi cu o mică sumă de bani pentru a mă putea reîntoarce acasă la părinţii mei dragi...
Deşi surprins, Tiponuţ nu ezită să deschidă portofelul şi să-i ofere câteva bancnote. Văzându-i portofelul plin Vio plusează.
VIOLETA:... ei sunt pensionari, suntem cinci copii, nici eu fata lor cea mai
mare nu lucrez, un ajutor în bani e binevenit, manualele sunt scumpe...
Tipo reacţionează şi-i majorează suma. Ea percutează:
VIOLETA: Libidinosule, dă încoace toţi banii că asfel ţip că mi-ai făcut tot felul de oferte, inclusiv sex-oral în maşină! Vrei să pun tot localul pe tine?!?
De la o altă masă i se fac semne câteva porcărioare! Tipo se execută... Fata dispare. Asta e! Tipo dă toată berea pe gât. Se caută de mărunţiş prin buzunare, dar nu are nimic. A rămas cu diplomatul! Ce să facă cu nota de plată. O mănâncă repede. Părăseşte în grabă localul, atent să nu fie văzut de tipul de la bar. Reuşeşte. E tare! Hai că e mişto viaţa...
Nu urcă în maşină. Iată-l mergând singur pe stradă. Punându-i-se în palme diferite oferte de excursii: Paris, Monaco, Baleare, etc!...
Un motociclist îi fură servieta! O ia la goană după ei! Pe aleea unui parc. Oh! Dumnezeule-strigă el disperat!!! Iată că o poliţistă opreşte motocicleta! Valiza-diplomat recuperată! Tipo o îmbrăţisează! Îi sărută mâna:
TIPONUŢ: Nici vorbă de reclamaţie. Ne-am jucat! Am vrut să testăm gradul de reacţie a opiniei publice. Întotdeauna am admirat femeile care sunt mai, prompte, echilibrate la volan, decise să se implice în conducerea societăţii... Cei care pierd fac cincizeci de genoflexiuni! Sântem sportivi! Să-i puneţi să cureţe două alei!... Le aruncă el plecând cu motocicleta în timp ce şmecherii îşi prezintă actele genoflexându-se...
Tiponuţ revine la maşina sa! Tocmai i-a fost ridicată pentru parcarea neregulamentară! Rămâne pe motocicletă. Singur prin oraş. În parc. Pe o bancă. Din nou vorbind la mobil.
TIPONUŢ: Alo!… ziarul ŞTIREA... cu d’şoara ziaristă Paula Antonescu... nu pot să vă spun cine sunt... vă rog să aveţi încredere în bunele mele intenţii... sunt în pragul disperării! Nu doresc să-mi murdăresc mâinile cu afaceri necurate! Soarta familiei mele dragi este în mâinile dvoastră... Numai dvoastră mă puteţi ajuta... da, da, da!... vă cunosc din ziar... v-am citit multe anchete..., v-am remarcat, spiritul contestatar şi curajul multor anchete. Sunteţi Ioana d’Arc! din Bucureşti! acu’ şapte ani eram aproape să mă îndrăgostesc de dvs.... era vara, noroc că am plecat la mare cu soţia şi ştiţi că pe malul mării nu poţi să minţi şi-ţi desfaci inima ca o floare... nu, nu, nu nu sunt nebun, am făcut 159 de puncte la testul NASA, am o memorie de elefant, ţin minte tot!... cred că am fost doi ani la aceiaşi şcoală în Militari... sigur, sigur, sigur, şi cea de la transportul de ţigări “ŢIGARETA 5”, este vorba de o sumă cu multe zerouri, sigur, trebuie să ne întâlnim... cât mai repede... cred că veţi fi interesată... nu, nu, nu pot să vă dau amănunte la telefon!… cum de ce să veniţi!... neapărat, că eu când eram june numai plasă am luat... toate îmi dădeau întâlnire la ceasul de la Universitate, că acolo nu se vine, dar e un caz grav! Cu ramificaţii, da, da, da! Ramificaţii!… într-o oră?!? nu se poate mai repede?!?... La “Gaura dulce?!?… Ok! Vă aştept! ... Am 1,70, sacou bleumarin cu pantaloni gri, o cravată, hm, pantofi negri prăfuiţi... ceas Seiko! Vă aştept! Zbor!
Doi puşti-golănei de parc s-au învârtit în jurul motocicletei întrebându-l pe Tiponuţ dacă îi aparţine, dar el a negat. Când au prins un moment că sunt complet ignoraţi se urcă pe motor şi dispar. Indiferent faţă de ei, Tipo se duce la întâlnire cu diplomatul în mână.


Tiponuţ e singur la o masă într-o cârciună mai ordinară. Un chelener murdar îi ia comanda. Ezită.
TIPONUŢ: Un pahar cu apă!?!… Aştept pe cineva...
Paula îşi face apariţia. E peste 30 de ani, dar bine şi cam sexoasă, puţin incognito: ochelari de soare, pălărie, o geantă uşoară gen de voiaj, croială masculină a costumului... o privire prin local şi natural că-l descoperă pe Tiponuţ, mic cât un gândac... Se aşează cu nonşalanţă la masă. Îl priveşte lung, poate surprinsă de ciudăţenia lui, dar asta e!... nu ezită să-i arate casetofonul tocmai declanşat şi care rămâne în poşetă ca martor.
PAULA: Dl. Tiponuţ Teodor! Hm... OK! Paula Antonescu! Reporter special la Ştirea! Zece ani de presă! Întotdeauna anchete, dezvăluiri, deconspirări! 41 de bărbaţi maturi băgaţi în puşcărie să mediteze la tot ce vor muşchii lor! Am suportat două atacuri de violenţă medie, 17 zile de spitalizare; fii liniştit, fără viol... la sex-ape-ul meu! Sunt în prezent inculpată în 9 procese de calomnie unde mă reprezintă avocatul ziarului!… Hm… Bun! Ştii cu cine ai de a face! Te poţi ridica şi pleca!… Rămâi?!? Bine... Serveşti ceva?
TIPONUŢ: Apă...
PAULA: Eşti vegetarian?!? În fine! Din acest moment dacă rămâi eşti la dispoziţia mea! Eu decid ce, cât, unde public! Nu te mai poţi retrage decât cu acordul meu! OK! Bine!...Vreau o salată şi o bere! Tu? O cafea?
TIPONUŢ: Sunt lefter! Tocmai am donat banii unor minore abandonate…
PAULA: Parcă ziceai ceva de multe zerouri...
TIPONUŢ: Nu pot să mă ating de ei...
Rapid şi demonstrativ îi întredeschide geanta. Banii sunt la locul lor. Paula se îneacă dar îşi revine... Aranjează casetofonul în poşetă, dă peste un gândac cât unghia, fără fiţe îl scoate şi cu un bobârnac îl expediază pe podea.
PAULA: Cum ai zis că-ţi zice?
TIPONUŢ: Teodor Tiponuţ, 33 de ani, specialist în ecologia mediului, am conceput mobilierul cu cel mai redus conţinut lemnos şi care reproduce cu fidelitate şi chiar conservă caracteristicile materialului lemnos natural...adierea serii…foşnezul copacilor…
PAULA: Ai familie?
TIPONUŢ: O soţie şi un baiat de 13 ani!!!
PAULA: Cum vă înţelegeţi?
TIPONUŢ: Soţia mă ignoră, baiatul mă dispreţuieşte!
PAULA: Profesia soţiei!
TIPONUŢ: Avocată, specialistă în divorţuri!
PAULA: Fii atent că nu fac sex cu colaboratorii! Hm, ce-i cu tâmpenia aia de mobilă!
TIPONUŢ: E şansa societăţii de a-şi proteja pădurile! Posibilitatea de a crea o mobilă care reproduce mediul de unde vine în totalitate! Cu miros, cu foşnetul ierbii în viitor, mult mai sănătoasă pentru proprietar... reduce reumatismul, efect pozitiv demonstrat asupra multor afecţiuni: de la cele nervoase, pâna la cele interne: ulcer, hepatită etc!!!
PAULA: Eşti sănătos la minte!
TIPONUŢ: Ştiu că par un vizionar, dar sunt foarte pragmatic!
PAULA: Bine! Care e problema ta?
TIPONUŢ: Candidăm cu un lot testat de mobilă pentru a primi o comandă de mobilare a tuturor birourilor din primărie! Deşi suntem cei mai buni, boss-ul a cedat şi vrea să cumpere un consilier, pe dl Negrea... cred că un mafiot veros!
PAULA: Balaurul!?! Îl ştiu! E putred!
TIPONUŢ: Vreau să câştigăm, fără să dăm banii!
PAULA: Hopa! Câţi bani zici că sunt?
Tiponuţ îi scrie o cifră pe bilet.
PAULA: Valoarea contractului?
Tiponuţ completează, dar atent să nu fie observat... Paula îi ia biletul. Face câteva socoteli...
PAULA:... mai mult decât se dă, Negrea are copiii la şcoli în străinătate…
TIPONUŢ: Suntem cei mai buni!
PAULA: Easy... o să fiu sinceră… îi poţi da la ziar, păstrezi banii, dar nu câştigi că ai făcut scandal... consilierul e mână în mână cu primarul!
TIPONUŢ: Sunt revoltat să platesc când sunt cel mai bun...
PAULA: Hm... Sunt sigură că mai are oferte de verzi!
TIPONUŢ: Ce vrei să spui! Ţi-e frică?
PAULA: Nu! Dar dacă scriu, fără să-i bag la răcoare n-am făcut nimic!
TIPONUŢ: Crezi că n-avem nici o şansă?
PAULA: Dacă vrem să-i f... trebuie să lucrăm pe stilul lor!... Zici că nu ai ajuns încă la Balaur?!? Sună-l pe boss-uleţul tău că mergi!... Imediat!
Tiponuţ formează numărul la mobil, o redescoperă pe Paula în faţa sa care îl încurajează să fie calm. Sunt amândoi singuri la masă, complet ignoraţi de cei din jur. Tipo a termiat de vorbit. Îi şopteşte Paulei.
TIPONUŢ: Mă aşteaptă într-o oră!...
Şi ea formează un număr.
PAULA: Ok!... Dl. colonel Verzea, vă sună Paula Antonescu... Ce faceţi azi?... Ce gară, ce pieţe!?!... Am o afacere pentru dumneavoastră!... La primărie! OK!!!... Revin în 30 de minute cu amănunte!
Tiponuţ a îngheţat. Dar Paula îi face semn să o urmeze şi el se execută!


Paula şofează cu aplomb. Îl dăscăleşte pe Tiponuţ aşezat cuminte lângă ea!
PAULA: Să nu mai mârâi nimic! Nu degeaba mi se spune “tunata”! Numai eu pot să încep o afacere de corupţie cu un nebun care are portmoneul gol că a fost la curve şi umblă pe jos că probabil l-a prins poliţia fără permis! Dar mergem înainte! Fără întrebări! S-a înţeles! Să asculţi de tanti că-ţi vrea binele!... Nu mă pune la încercare că te strâng de ouă!?!.. de nu ştii cum te cheamă! OK! Nu te speria că suntem împreună! Dansez cu tine! Tango, vals, cha-cha! Tot ce vrei! Dacă îţi vine vreo ideiuţă?... Neapărat o spui de îndată la tanti că te trezeşti că-ţi explodează mintenaş creieraşul!... Înţelegi?... Disciplină! Nu te mira! Că eu ştiu că asta e o chestie metafizică la români! Înţelegi?... Deci, întotdeauna eu conduc! EU, tunata!...Trei bărbaţi am avut care au crezut ei invers, se rugau şi seara şi dimineaţa să scape măcar cu divorţul! Au scăpat, dar când am vrut eu! Nu te speria! Fumezi? Încearcă!… Hai că sunt şi sentimentală şi tanti te place că altfel nu era aci! Înţelegi?... Cum mă vezi! Că eu ce am în guşe, am şi în căpuşe! Să vezi ce bairam o să iasă!...
În timpul acestui discurs masiv în care ea în primul rând ignoră circulaţia, concentrată asupra lui Tiponuţ, ea nu ezită să-l pişte, să-i cântărească muşchi, doar să-i facă ameninţător nişte semne, neezitând să se mai maimuţărescă ameninţător la diverşi şoferi pe lângă care maşina opreşte la vreo intersecţie!
Telefonul lui sună! Răspunde şi-l închide.
TIPONUŢ: Nevastă-mea!

Doina se întoarce spre Tiponuţ. Explodează! Panicată, Paula îi spionează din depărtare. Adversarul ei perorează, uităndu-se la Tiponuţ ca la o muscă!
DOINA: Unde umbli? Te sun de două ore!!! Ce-i cu mesajul tău! Ce-ai pus în lustră! Să nu-mi spui că o cameră video că te mănănc de urechi! Fii atent de ce te-am chemat! Dl. Moroşanu invocă în favoarea sa, pentru a demonstra mefienţa dnei de care este în curs de depărţire, ca un exemplu, obiceiul repetat al dânsei, atunci când dânsul era plecat din ţară, de a vidanja micile resturi menajere: zaţ cafea, şampanie, etc. pe flori! Probează aceasta cu unii din cactuşii pe care dna, recunoaşte, că-i utiliza în rendez-vous-urile amoroase, datorită tipologiei ei sado-masochiste de excepţie, însă fără nici o veleitate de a umili sau a se răzbuna pe proepinent!... Hai că am şi eu macho-ul şi mă distruge imediat!
În faţa juriului pe câte un suport special sunt vreo cinci cactuşi, iar pe masa avocatei o mulţime de fotografii-probe; cu măsurători, grafice, etc…
TIPONUŢ: Cactuşii sunt firi dificile... Ţepii sunt învelişul de protecţie.
DOINA: Tipo! Dă-mi o idee!…(in gănd) Florile il romanaţiază de-l tămpesc…
TIPONUŢ:..Plantelor nu le face bine schimbarea, chiar temporară de mediu.….
(off) Doina doar pare mai băţoasă ziaristă, dar de fapt e mai dulce…
DOINA: Dar cafeaua...
TIPONUŢ: E pur şi simplu un element de filtru suplimentar fără influenţă...
DOINA: OK! Înseamnă că pot să cer o expertiză! Ne vedem diseară! Pa!
Tiponuţ nu pleacă şi rămâne în spatele ei ca un câine udat de ploaie, speriat, timid şi umil. Îl urmăreşte pe adversarul de la bară al Doinei, un june-prim mândru avocat.
TIPONUŢ: (off): Cum s-o iau în misiunea mea?…Portarul de la seră m-a întrebat ce riscă cu un bacşiş la un inspector?
DOINA: De stat? N-am auzit niciodată de nici un proces! Îi dă din simpatie.
Tiponuţ încă rămâne. Priveşte tâmp încă floarea.
TIPONUŢ: Relaţia cu corpul doamnei e posibil să inducă stress cactusului!
DOINA: În pledoarie e dovada disponibilităţilor erotice... Pa!
Buff! Paula îl trage şi-l evacuează!
PAULA: Întârziem!


Verzea este în faţa biroului consilierului Negrea care aşezat la birou îşi leagă şi dezleagă fundiţa şiretului de la pantoful stâng. Apare şi dispare sub birou.
Verzea îl imită încercând să-i surprindă privirea.
VERZEA: M-a sunat şi acu’ o jumătate de oră că ştia... că şi ceilalţi v-au pregatit nişte bani....
NEGREA: Uluitor! Ce imaginaţie au gagicile astea din presă?... Eu nu ştiu nimic!
VERZEA: Ce să fac?
NEGREA: Controale, filtre, verificări... că se intră aici cu bombă, căţei şi cu ce nu vrei în primărie... dar fără violenţe, să nu fie o provocare...
Dintr-un dulăpior de la biblioteca imensă se deschide o uşiţă, face câţiva paşi o răţuşcă cu câţiva boboci: mac, mac, mac...
VERZEA: Hm... au fost nişte ţărani… aşa simţiţi, băieţi de comitet, de la Poieni, unde eu le-am făcut o şcoală anul trecut şi-ar vrea şi un drum...
Consilierul s-a ridicat, a deschis un alt dulăpior de unde se serveşte cu câteva boabe de porumb pe care le aruncă răţuştii ce o ia în braţe...
NEGREA: Tu ştii că eu nu iau nimic... dar Puia, nepoţica e înnebunită după desene animate: numai Donald vrea, e isteaţă... de Tom şi Jerry nu vrea să audă... mac… mac… mac, mac, mac... te rog să mă crezi că desenele animate formează o personaliate bătăioasă, nu bleagă şi mocofoană!... mac, mac, mac şi cu Verzea în cor...
VERZEA: Mac… mac... mac... Are ochi inteligenţi!
Vocalizează amândoi, mac, maaac, maaac!!!, când uşa se deschide şi apare secretara, dşoara “Dragon”.
VERZEA: Ce faci dragă? Nu baţi la uşă ?!?... Afară!!! E o înghesuială aici!?! Se urcă aştia pe mine! Noroc că eu sunt bine hrănit! Băiat de la ţară!..Dar de sub picioarele dragoniţei, un cârd de răţuşte apar unele după altele! Mac, mac,mac!!!


Tiponuţ intră în holul primăriei unde într-o îmbulzeală nemaipomenită încearcă să facă ordine Verzea! I-a aşezat pe oameni pe spirală într-o permantă mişcare în care solicitanţii bat pasul pe loc.
VERZEA: Am primit telefoane de la diferite organizaţii teroriste care demonstrativ sfidează statul de drept şi care au anunţat că vor pune un dispozitiv exploziv în primărie în această săptămână în care se împlinesc 37 de ani de la înfiinţarea detaşamentor locale de jandarmi... nişte idioţi!
Tiponuţ se aliniază după un chinez! Se aşteaptă pornirea filtrului care se pare nu a fost utilizat de multă vreme. Valiza chinezului trece prin filtru. Urmează a lui Tiponuţ.
CHINEZ: Hama-para-ta...
VERZEA: Hama-para-ta...
Inspectorul îl salută cu o plecăciune pe chinez. Urmează Tiponuţ.
VERZEA: Cum vă numiţi?
TIPONUŢ: Teodor Tiponuţ!?
VERZEA: Sunteţi rudă cu un actor, parcă... Horaţiu?
TIPONUŢ: Mi-a spus bunica ceva, poate el cu familia...?!?
VERZEA: Unde mergeţi?
TIPONUŢ: La domnul consilier Negrea Ioan!
VERZEA: În ce problema!
TIPONUŢ: O acţiune din campania de salvare a patrimoniului forestier român!
VERZEA: Felicitări! Soseşte civilizaţia! Succes!!!...
Ofiţerul de filtru îi întinde câteva fotografii tip radiografie a valizei lui Tiponuţ, similară cu cea a chinezului care o precede! Fiecare dezvăluie un conţinut în bancnote: lei, dolari, etc. Verzea aruncă fotografiile la gunoi!
VERZEA: La mine vine cineva aşa îmbrăcat?!? Mama măsii! Stop!…
S-a blocat intrarea şi se depărtează. Ofiţerul aleargă disperat după el!
OFIŢER: Filtrul rămâne blocat ?!??
VERZEA: Anulează toate audienţele de azi! ORDIN!?!



Tiponuţ păşeşte timid în biroul în care în faţa geamurilor deschise, consilierul, într-o ţinută sport se relaxează făcând sport pe o bicicletă specială, într-un colţ al biroului. Nu se jenează de Tiponuţ, îl invită să intre şi să se prezinte!
TIPONUŢ: Compania de mobilier Leorom este încântată să vă facă o ofertă.
NEGREA: Ce semnifică Leorom?
TIPONUŢ: Dorinţa companiei de a fi leul industriei de mobilă româneşti!
NEGREA: Te ascult! Iartă-mă, fac o pauză şi nu am vrut să te fac să aştepţi!...
Tocmai a terminat câteva sărituri şi urmează genoflexiunile! E într-o ţinută sportivă. Închide ferestrele. Inspiră, numai zâmbet, dar unul acru!
NEGREA: O poluare în oraşul ăsta! De câte ori îi spun primarului! Scapă-te de porcul ăsta de la curăţenie, că-i pus de adversari, nu face nimic, numa’ îţi mănâncă voturile,... bătrânul e prea sentimental şi nu-l scuipă!
TIPONUŢ: Putem face o oferta de mobilă ecologică primăriei!
NEGREA: Românii nu iubesc mişcarea, ascultă-mă pe mine, sunt puturoşi! Sunt leneşi! Nu le place sportul! Ca să-i mişti, pui cheiţa, o roteşti şi prrr, prrr, prrr! Jucărioare! Prrr, prrr...
TIPONUŢ: Este mobila mileniului următor!... A secolului XXI!NEGREA: Noi nu sântem ca japonezii cu privirea aţintită în zarea viitorului! În fiecare dimineaţă mă intreb! Ce să mai fac? Ce lumină să le pun! Fac două infarcturi zilnic întrebându-mă cum să-i luminez ca Mesia?… Sufăr!...
Consilierul răsuflă întradevăr din greu... Lui Tiponuţ îi dau lacrimile!... E încă speriat!
Nu-şi poate uita misiunea! Pune servieta pe birou! Câteva ceasuri se pun să sune şi acum remarcăm mica colecţie a dlui Negrea! Îndatoritor Tiponuţ sare într-un picior încercând să salveze fiecare ceas. Negrea râde generos. Consilierul i se confesează!
NEGREA: Hm... mi-eşti simpatic... Din 1969! Când am absolvit prima promoţie contabili: Liceului Economic Caransebeş! Am fost primul şi am luat repartiţia la Întreprinderea de fire sintetice şi melasă Buhuşi! Haos! În zece zile am introdus disciplină de armată!... Infanterist!... Nimeni nu mai mişca în birou!... Numai în unghiuri drepte!... o viaţă e în ceasurile astea! Ăsta mi l-a dat dl. primar când
m-am instalat aici!... Mi-a zis, te rog să mă crezi textual, mă c... pe oricine din primăria asta, dar fără tine, Negruţu’ tatii nu stau un minut în clădirea asta!... Plec… Plec!... Înţelegi ce înseamnă loialitate?!?
TIPONUŢ: Este mobila care va salva pădurile!...
Consilierul fuge de el! A deschis un sertar, nu înainte de a-i face semn lui Tiponuţ să se întoarcă, pentru Dumnezeu şi cu servietă cu tot! Mai dă două boabe la raţe...
NEGREA: Am fost şi suntem risipitori! În spatele generozităţii, o neglijenţă crasă! Românul nu-i strângător ca elveţianul care adună banul din lumea întreagă!... un, doi, trei,… şi Negrea a trecut la fandări pe loc.Tiponuţ s-a apropiat. Încercând să-i vorbească, uneori îi imită mişcările! Crac! O cusătură de la pantaloni, dar Tiponuţ nu e bărbatul care să se plângă!
TIPONUŢ: Reproduce perfect mediul dorit de client: fie că este salcâm, tei…
Perorănd despre spiritul autohton, Negrea este “mesianic”, nemulţumit că “naţiunea” nu-l “înţelege, pe EL, cel cu privirea in “sus”, paranoicul nemulţumit de o cută a covorului, gata să-l şfăşie pe Tiponuţ, dacă nu-I dă o dată, servieta aceea cu bani, pe care însă nu poate să o ia, căci prin circuitul închis de televiziune, cei doi sunt sub ochii lui Negrea&Paula.
NEGREA: Nu ne interesează autenticul! Copiem! Mc Donald’s! Coca-Cola! Shell! Toate alterează spiritul autohton! Europa se apără! România, NU!
TIPONUŢ: Testele făcute de companie au demonstrat că mobila are un efect pozitiv asupra a 159 de afecţiuni: stress, reumatism, ulcer, hepatită, etc. Credem că pentru funcţionarii primăriei va fi ca o mană cerească...
Consilierul respiră relaxat. Se uită de sus la trecătorii ce furnică strada. Îi face semn lui Tiponuţ, să deschidă un sertar, repede, el nu prea are de gând să coboare de pe scaun, iar Tipo deschide şi închide sertarele unul după altul, descoperind printre altele: o ceapă, o revistă Penthouse, acele şi dopurile pentru undiţa de pescuit, etc.... până descoperă un ochean, ceva mai răsărit, pe care, precis, expert, Negrea şi-l pune la ochi şi priveşte în lungul bulevardului la fluxul fără oprire de trecători!
NEGREA: Uită-te la ei! Viermii! Aleargă! Numai să mănânce! Importantă e chenzina de două ori pe lună! Nu fac sport, nu mănâncă corect, sunt neglijenţi! Iar EU, noi de aici, să gândim, să planificăm, iar ei nu vor să execute! Înţelegi? Nu sunt disciplinaţi! Noi ne pierdem în istorie!...Urăsc oraşul ăsta! Murdărie, haos, isterie... Cunoşti bucătăria japoneză?... Ai observat arhitectura?... Disciplina!?! Ai auzit de samurai?... de filozofia lor?... de…
TIPONUŢ: Nu credeţi că ar trebui să ne reîntoarcem în natură!
NEGREA: Dl. Tiponuţ, ai făcut armata?
TIPONUŢ: Da! Să trăiţi! La Regimentul de tancuri de la Lipova!
NEGREA: Bravo! Am auzit! Duminica în învoiri mergeai la Nely-cur de fier!
TIPONUŢ: Nu să trăiţi, că eram deja logodit!
NEGREA: Drepţi! Culcat!...
Printr-un circuit de televiziune Verzea şi Paula îi urmăresc pe cei doi. Ea-şi aprinde concentrată o ţigare. El o anunţă cu satisfacţie:
VERZEA: În primărie nu se fumează!
PAULA: Dar sex?
VERZEA: Bhffr… Ce vrei să insinuezi?... Cred că s-au împrietenit!
În cameră Tiponuţ înaintează târâş sub privirile lui Negrea, încă cocoţat pe scaun cu binoclul la ochi! Paula nu prea înţelege multe. Abia apucă să-i mai răspundă lui Verzea.
PAULA:... Eram curioasă câţi bărbaţi au mai rămas!!!
Consilierul s-a aşezat în scaunul mobil şi continuă să peroreze jucându-se cu un cub Kubik. Rezolvarea unei feţe monocrome îi creează probleme.
NEGREA: Men sana in corpore sano! Eu rămân pe baricade! Nu pot părăsi acest infern ucigător în care diavolul în fiecare dimineaţă ştie că are atâţia sorţi de îzbândă!... iar noaptea adoarme sfârşit de câtă roboteală i-au dat mârlanii!?! Tiponuţ nu rezistă ispitei şi-i ia cubul pe care în câteva secunde îl rezolvă. Consilierul îi dă peste mâini furios! Aruncă cubul în camera tv!
NEGREA: Fără vedetisme! Fără televiziune! De aia ne ratăm destinul! AFARĂ!


Tiponuţ aşezat pe “tron” vorbeşte la telefon cu boss-ul său!
BOSS-ul : Tiponuţule, stai pe aproape! Am vorbit cu dl. Negrea! I-a plăcut de tine, dar nu ţi-a confirmat parola din alte motive! Stai pe lângă el şi urmează-l că se rezolvă! Aveam eu ceva emoţii, dar m-am liniştit!
TIPONUŢ: Credeţi că este necesar? Am nişte reţineri!
BOSS-ul: Fugi de aici! Dar aşa sunt jocurile! Hai nu fi copil că mingea e la noi şi dăm gol!
TIPONUŢ: Mi-e puţin teamă de dl. Negrea să nu aibă anumite preferinţe de altă natură... dvoastră ştiţi cât îmi iubesc eu soţia!
BOSS-ul: Teo, dragă ce copil eşti, fii tu liniştit că ăsta-i un curvar de primă clasă! E nebun după gagici... N-are treabă cu tine...
TIPONUŢ: Mi s-a ridicat maşina din parcare!
BOSS-ul: Păi, de ce nu spui! S-a făcut! Las că mă ocup eu de ea şi ţi-o trimit la primărie!...
Tiponuţ se ridică de pe tron... Un nou ţiuit de telefon. Scoate aparatul! Ah! Nu e al lui! E cineva dintr-o cabină vecină!
VOCE (off): Nu pot! Sunt într-un “meeting”!!!



În maşina sa, consilierul Negrea îşi deschide servieta-diplomat din care extrage sandwich-ul pus de soţia sa. Pâine-prăjită şi brânză. Nu-i place mirosul. Îl aruncă la o intersecţie. Îşi trimite şoferul care-i aduce un “marele-mac”. Muşcă cu poftă...
Tiponuţ visează în maşina sa urmărindu-l pe consilier. Câţiva puşti îi curăţă parbrizul. Cu gândul că face o şotie, fără să privească, Tiponuţ, deschide servieta. Îi întinde o bancnotă. O puştoică o ia şi fericită şi-o lipeşte de frunte. Tiponuţ este stupefiat. Deschide diplomatul şi îl descoperă plin cu DOLARI!!!! Ce de verzi! Figura chinezului îi zâmbeşte în retrovizor. Îngheaţă! În spate este colonelul cu Paula!?! Îngrozitor!...
În cealaltă maşină colonelul conduce având-o alături pe Paula.
PAULA: Bagă în viteză! Iar o freci...
VERZEA:...Ce mai face şeful tău?... Mă tot intreb dacă nu visez?
PAULA: Pentru că eşti aşa de amabil la dispoziţia mea?
VERZEA: Tot cu aia mică, Coca?... Cine o să pice în oală din toată nebunia asta?
PAULA: Dacă dă cărniţă fata? Ce-ai cu ei?... Ia zi, tu... De ce nu poţi să-l anunţi pe primar că planează anumite bănuieli asupra dlui. Negrea. Îl înlocuieşte altcineva; că n-o fi sfârşitul lumii! Urmăreşte cazul! Că-mi spune mie o păsărică că băieţii de la Metalmob pregătesc şi ei ceva! Mai vedem noi!
VERZEA: Fără flagrant nu se poate! Ca-ntr-o căsnicie!?!
PAULA: Flagrantul e ceva de felul ăsta?...
Provocator îşi desface picioarele...
VERZEA: Tot, “Tunata”!...
Îngrozit, Verzea accelerează! Din spate, chinezii îl claxonează enervându-l. Cum trece de un agent de circulaţie, Verzea îi face un semn scurt... Maşina chinezilor va trage pe dreapta. Un chinez se agită în jurul agentului care le verifică stopurile în timp ce echipa Tiponuţ, Verzea, compania, se depărtează!



Tiponuţ este în sala mare a parlamentului. Negrea este undeva jos la prezidiu. Îi zâmbeşte şăgalnic. Verzea şi Paula nu i-au ajuns. Tiponuţ se aşează pe un loc. Alături de el un parlamentar joacă pocher pe leptop. Nici nu-l vede pe Tiponuţ. Un altul trece pe lângă el. Îi face loc. Parcă ara o altă geantă diplomat. O deschide instantaneu. Înăuntru un reţetar de accesorii de pescuit. O fi vreo modă! Oh! Şi e mai grea valiza-diplomat! Tiponuţ a pornit după “pescarul incognito”! A sesizat şi acesta ceva! Încearcă să deschidă valiza. Tiponuţ e lângă el. O reschimbă! Alături un bătrânel mănâncă sandwich-ul. Îşi extrage din geantă o solniţă.
DEPUTAT: Sarea elveţiană e perfectă pentru ulcer!?!
Negrea iese din sala şi o ia pe coridoare. Tiponuţ după el. Grăbit. Pe Negrea îl opreşte o gagică. Pe Tiponuţ un alt parlamentar.
DEPUTAT: Înapoi în sala la vot că intră articolul 124! Dacă nu se votează nici azi nu mai pupă nimeni vânătoarea în Bucegi!... Vă spun la moşu’!!!
Tiponuţ aleargă după Negrea. L-a pierdut. E disperat. Sus, jos, pe scări. O reîntâlneşte pe gagica oprită anterior. Dă din umeri. Tiponuţ se enervează, fără să vrea o bruschează! O poşetă în cap! “Beţivule”!... Asta era! Tiponuţ aleargă pe scări. Intră în bufet. Sunt în bufetul parlamentului în trei grupuleţe mici care se ignoră şi se urmăresc totodată. Consilierul a întâlnit-o pe Felicia, o colegă din presă a Paulei.
Verzea este tot cu Paula, care se mai fâţâie de colo-colo întâlnind diferite personalităţi. Tiponuţ e singur.
CONSILIERUL NEGREA: Ce mai face televiziunea?
FELICIA: Prost! Vă dam pe post şi voi ne abandonaţi!?!
NEGREA: Şi eu am probleme!
FELICIA: Foarte bine! Noroc că ai apărut că altfel mergeam peste tine!
NEGREA: Ce-i cu casa?
FELICIA: Nenorocire! Dobitocul de primar mi-a dat garsonieră!
NEGREA: Eu i-am spus de apartament!
FELICIA: Nu-i nimic! Până se rezolvă, te-am tăiat de la porţie!
NEGREA: Iubire nu mă mai chinui că numai nervi am de azi dimineaţă...
FELICIA: Las că măcar simţi şi tu că trăieşti... vai cât sunt de nenorocită...
trebuie să-mi găsesc pe altcineva... mai tânăr... mai generos… mai energic...
NEGREA: Mă ucizi...
FELICIA: Cineva mai sensibil… hm...
Zâmbeşte că l-a descoperit pe Tiponuţ, dar acesta a fost abordat de un parlamentar. Răcit, care îşi schimbă metodic vata din urechi. Are în valiză o grămădă de seturi.
DEPUTAT: Le tot spun la aştia să nu mai dea aerul condiţionat aşa de tare că răcim de nu ne vedem... stai toată ziua în nişte curenţi la comisie...
TIPONUŢ: E foarte periculos...
DEPUTAT: Eu nu mai particip... le-am spus... Păi se poate... toată sesiunea răcit... familia s-a îmbolnăvit... că se ia... nu se mai poate.
TIPONUŢ: Aţi încercat nişte ceaiuri?
DEPUTAT: Dixit! Nimic nu merge... Numai vata! În urechi! Am şi linişte că şi aşa numai prostii aud toată ziua... Aud cât vreau, ca la radio!... Am încercat eu să-i mai motorizez pe băieţi dar nu se poate...
În cealaltă parte, lui Verzea i s-a făcut foame. Consultă nota de comandă.
VERZEA: Paula, tu nu iei un şniţel? Măcar să mâncăm ceva dacă tot ne învârtim pe aici!
PAULA: Ia o bere că mi s-a făcut sete...
VERZEA: Tu poţi, dar eu nu!... că cine ştie ce se mai scrie...
PAULA: Hai, măi fii mai vesel! Zi un banc!
VERZEA: Cu olteni!?!PAULA: Cu ce vrei tu numai să se râdă...
VERZEA: Ştii care e culmea frigidităţii?
PAULA: Hm… care?
VERZEA: Şi zice “EA” lui “EL” în timp ce el acţionează: Dragă, ori o bagi, ori o scoţi! Da’ nu mai da atâta din popou că mă enervezi!
PAULA: Ha! Ha! ha, ha, ha! Te-am pupat! Iau eu taurul de coarne!...
Zâmbind, Paula se apropie de masa consilierului! Felicia fumează cu graţie...
PAULA: Ce face domnul consilier? Primăria se implică în viaţa parlamentară?...
NEGREA: Încercă să-i mai ajutăm! Să le creem nişte condiţii mai bune!... Computere, birotică, logistică...
PAULA : Aveţi resurse? Aţi stâns la ciorapi? Mai ciupiţi, de colo, colo?…
NEGREA: Săracie, dar se mai găseşte că doar e vorba de binele ţării...
FELICIA: Paula! Tu te-ai mai îngrăsat? Cum faci dragă că eu nu pot să pun un gram şi am un minus de două kile...
PAULA: Cu sentiment!... Altfel eu nu pot!...
NEGREA: D’şoara Paula este o luptătoare...
Ea a plecat şi-l abordează pe Tiponuţ:
PAULA: Ce faci dragă, nu mai fi aşa crispat! Te-am adus în lumea bună! Imediat te lansez!
TIPONUŢ: Nici nu-ţi dai seama în ce bucluc am intrat...
PAULA: Fii atent că pe aici fluieră microfoanele...
TIPONUŢ: Înnebunesc...
PAULA: După! Mai ai puţină răbdare!...
TIPONUŢ: Sunt un nemernic! Doina ar fi îndreptăţită să divorţeze!...
PAULA: Te-ai casătorit din dragoste?
TIPONUŢ: Ce vrei să insinuezi?!?
PAULA: Sunt curioasă cum ai cerut-o de soţie?
TIPONUŢ: Ne ştiam din şcoală...
PAULA: I-ai spus versuri?
TIPONUŢ: De unde ştii?
PAULA: Oh, eşti delicios!... îi trimite o bezea, jucându-se cu o măslină.
Negrea dă semne de plecare. Se consultă cu un deputat. Îi oferă pe furiş un plic.
NEGREA: Mă duc să inaugurez un corp nou de clădire la spitalul judeţean.
Apoi sunt la o şcoală din Pantelimon!... Îmi trebuie cărniţă! Ard, explodez!!!
FELICIA: Trebuie să fug la redacţie!
NEGREA: Tu-l ştii pe idiotul ăsta care e cu Paula?... Hai că fac rost de o
cheie în zonă!... Mă ucizi! Înţelegi că nu pot lucra toată ziua după ce te văd?
Numai la tine îmi fuge mintea! Tu nu te gândeşti câte responsabilităţi am? Oraşul!
FELICIA: Dragă, dacă nu poţi să-mi asiguri un minim necesar renunţă!
Iar vrei să vin cu prosopul în geantă?... E simpatic, are un aer...
NEGREA: Ţine-te după mine! Urgenţă! Şcoala 128!... Sunt încins!
Negrea dispare în pripă. Felicia îşi lasă numărul de telefon Paulei, de care Verzea încearcă să scape. “Nu se întâmpla nimic”.
FELICIA: De unde l-ai scos pe cavaler?
PAULA: Mare patron de fabrică de cherestea! Intru în afaceri!!!
FELICIA: Să nu te deochi!..Aştia care vin din pădure se zice...
PAULA: Încă nu l-am încercat! Primele semnale sunt încurajatoare...
FELICIA: Ce semnale?!? Bagă tare, că zboară păsărica!
Tiponuţ a rămas singur... Observă o delegaţie asiatică ce trece pe un coridor şi se panichează. Se ascunde după o coloană!... Îl descoperă Paula care-l ia de braţ. Iată-i la maşină! Toţi s-au cărat!...



Tiponuţ conduce agitat. Îi face scandal lui Paula. În spate pe banchetă este deschis diplomatul plin cu dolari! Din când în când Tipo scoate un teanc pe care îl bagă în ochii Paulei! Gesticulează! Foarte agitat.
TIPONUŢ: Sunt dolari! Verzi! Sunt ai chinezilor care umblă după noi prin Bucureşti! Nu se lasă! Ai auzit de energiile negative?!? De Yin şi Yang?
PAULA: Incredibil! N-am văzut în viaţa mea atâţia bani!
El e disperat! Maşinile care vin din faţă îl claxonează când o ia pe banda opusă!
TIPONUŢ: Eu nu vreau să mă mai bag! Nu vreau să ajung să umblu tranşat
într-o valiză! Aştia au filozofia lor! Imediat îţi taie un picior!
PAULA: Îl anunţ pe Verzea!
TIPONUŢ: Ca să zică că i-am turnat?
PAULA: Păi atunci hai să aşteptăm, că vin ei!
TIPONUŢ: Ai înnebunit? Eu am familie! Copil! Au să-l vândă în Taiwan!
PAULA: Linişteşte-te, linişteşte-te...
TIPONUŢ: Înnebunesc! Tunata! Hm! Doina! Îţi dai seama în ce primejdie e?
PAULA: Poate ei dacă dau peste ea!
TIPONUŢ: Uite ce e... nu-ţi permit... Te dau jos!
PAULA: Lasă-mă că toate se aranjează!... Easy!...
TIPONUŢ: Nu se poate! De ce n-am stat cuminte în banca mea! Capul, mâna, picioarele! Dumnezeule! Ce o să-mi facă! Ca la măcelărie!..
PAULA: Termină! Tu ca tu, dar pe mine în ce căcat m-ai băgat!
S-a întors, a luat două, trei pachete de dolari pe care le bagă în dessous-uri, chiloţi, etc., fără probleme, îl dirijează pe Tiponuţ prin câteva străduţe, coboară, fără a uita să-i acorde o bezea zgomotoasă, dar şi să-i ordone să o aştepte acolo! Tiponuţ o aşteaptă rozându-şi unghiile! Iat-o apărând cu un alt diplomat plin cu lei! A schimbat micul teanc de valută! Au două valize! Să înnebuneşti! A doua va fi inscripţionată cu rujul: un micuţ L(eorom sau lei)!



Consilierul taie panglica unei secţii de chirugie plastică. Aparatură modernă. Osciloscoape, tubulatură, etc.… Diferiţi bolnavi împachetaţi în diferite pansamente albe. Unul care este introdus simbolic, primul după ce panglica se taie. Mormăie ceva. Nu-i observăm decât ochii!
NEGREA: Întotdeauna sunt emoţionat când văd suferinţa... trebuie dăruire, putere de sacrificiu ca să reuşeşti să alini...
Îl priveşte semnificativ pe Tiponuţ, întrebător pe Verzea, o evită pe Paula care chicoteşte. Îşi face cu sfială o mică cruce şi avansează prin salon însoţit de medici.
MEDIC: Este foarte important să nu ni se blocheze fondurile! Procesul de aprovizionare cu sânge, piele, etc. este zilnic... Stoparea este catastrofală!
NEGREA: Sunteţi prima prioritate! Sunaţi dacă intervine ceva... Cum ajung aici?
MEDIC: Explozii... 90% urmare arsurilor... 45% urmare unor conflicte pur umane... Gelozia face ravagii! Dar şi modificări de ţesut cerute de pacienţi...75% facial...
NEGREA: Precis sunt femei... Ce spuneţi duduia Paula?
MEDIC: Ah doar 55%... Nu putem acoperi cererile masculine de transplant
capilar... o chelie costa cam 20000 de dolari... o calviţie e vreo 2000... e scumpă viaţa, dar cereri avem până în anul 2005, primăvara...
Tiponuţ aruncă câteva priviri curioase care-l sperie pe Negrea. Medicul îi observă interesul şi nu ezită să-l informeze. Căci e doar tot din suită. Îi prezintă paleta de culori.Toţi se bulucesc admirând diferite nuanţe, amintiri pentru unii
cu probleme, grea e viaţa în ţara asta, oftează unii, medicul e foarte mândru de colecţie.
MEDICUL : De la Roşu de Moscova, la Negru Satanic. Avem chiar şi pe cale de şampon... blond de Cupa Mondială... noi am dat pigmentul pentru băieţii de la naţională... în unele cazuri... de importanţa naţională... putem sări peste rând.
TIPONUŢ: Plata se face înainte?...
NEGREA: Tovarăşu’ Tiponuţ, hmm...
DOCTOR: E foarte inteligentă întrebarea! Practicăm decontarea finală ţinând cont de cât este de mulţumit pacientul de rezultat... chiar dacă el a fost mai confuz... că unii nici nu ştiu ce să ceară... îi influenţează, nu soţiile, ci amantele, 59,85% din populaţie care practică o formă mai mult sau mai puţin hibridă de relaţie… hm... amoroasă...
PAULA: Încearcă un şaten, dar creţ!
TIPONUŢ: Genial! Ce spuneţi domnu’ Negrea?
NEGREA: Fiţi atenţi domnilor pe ce bani mizaţi!...
DOCTOR: Şaten-creţ de Paris e foarte scump... dar vă pot obţine o reducere de sărbători... să mai treceţi pe aici...
NEGREA: Domnu’ doctor! Nu avem timp de fiţe! Prezentaţi cazurile grave că e televiziunea cu ochii pe noi...
Felicia s-a strecurat şi ea admirând nuanţele de culori. Nici nu-l ascultă. Încearcă o monstră sub braţ! Chicoteşte provocator. Ce succes ar avea...
FELICIA: M-ar interesa culoarea vântului turbat... hm... nu pe cap că acolo
n-am probleme...
DOCTORUL: Programaţi-vă!....În week-end pentru cei care au servici...
TIPONUŢ: Dl. Colonel, dvoastră m-aţi mai recunoşte cu plete... nu ştiu soţia...
E prea de tot şi Negrea explodează. E vânăt şi chiar crede că idiotul ăsta o să deschidă servieta şi o să îşi facă o comandă pe banii săi! Pe care el nu poate să-i aibă de vreo trei ceasuri! Aleargă cu poliţia, presa şi televiziunea ca să rămână cu buzele umflate!
NEGREA: Dar nu vrei, domnule să încetezi! Numai probleme personale! Noi reprezentăm banul public, al cetăţeanului care dă impozite şi vrea şi el nişte asigurări, ceva drepturi, că nu-i dă de ochi frumoşi... ştii matale ce greu e să-i
strângi acum când tot românul e în tranziţia asta oarbă!?!...
VERZEA: Tranziţia! Asta e! Domnu’ doctor, dar sunteţi rentabili, de ce nu vă privatizaţi...
DOCTOR: Ne-am gândit! Numai cu Mebo! Am propus la minister să luăm şi o secţie mai putin rentabilă...
PAULA: Cum ar fi...? Cu inima?
DOCTOR: Oh nu, acolo or crapa, or scăpa, dar nu sunt variaţii de comenzi.
NEGREA: Atunci?
DOCTOR: Gipsurili, cum le zic aştia mai coloraţi, că ghiaţa nu alege, că-i mârlan sau ministru, iar apoi tot trebuie să te ocupi de el...
VERZEA: Corect!
DOCTOR: Vă prezint... o secţie pentru care aşteptăm nişte subvenţii!
NEGREA: Să vedem, mai repejor că mai am şi o şcoală până’n prânz...
Iată-i peste câteva momente vizitând secţia fracturi a spitalului cu bolnavi câte trei prin paturi. Pereţi coşcoviţi, asistente surprinse pe care doctorul le linişteşte...
DOCTOR: Încă e bine că sunt toţi în paturi... când dă îngheţul ajung pe scări!
O bucătăreasă apare cu un cărucior de mâncare. Paula îi provoacă să guste tocăniţa.
NEGREA: Consitentă... Eh… nu e sanatoriu... după posibilităţi...
VERZEA: Ca la armată!… Unde e viaţa aia, fără griji!...
FELICIA: Mor... nu pot...
PAULA: Dă-i lui Casanova! Să vezi ce scapi de el.
FELICIA: Dar eu nu vreau asta iubiţică!... Doar îl mai programez!?!… Oh!
A văzut un cântar şi de îndată sare pe el. Negrea, Verzea, ceilalaţi vor să o înconjoare, dar ea-i întoarce. Nu le dă voie. Să aibă răbdare. Râd şi medicii bine dispuşi. Poate mai pică o subvenţie, un reportaj. Feli îşi scoate tocurile,
Dezamăgită. Citeşte cifrele...Tiponuţ este din ce în ce mai nervos, Paula încearcă ea să-l liniştească fără a-şi da seama ce e cu el! A scos un teanc de bani din valiză, noroc că sunt leii, nu dolarii!
TIPONUŢ:... Mă f... în ei de bani... îl pocnesc şi pe boss şi pe chinezi dacă nu le convine ceva... Domnu’ doctor daţi-mi voie să vă ofer un mic ajutor din partea unei întrepinderi care nu are problemele dumneavoastră...
NEGREA: Nu permit... trebuia să ne consultaţi! Înainte!
PAULA: Pardon?!?..
NEGREA: Asta e sfidare!... adică nu poate statul cu care aţi venit şi dai matale!
DOCTOR: Puteţi trece în altă zi...
TIPONUŢ: Dar dacă sunt aici, cred că necesităţile dvoastră sunt mai mari...
Mă acuz că nu m-am gândit să vă oferim nişte mobilier! Ecologioc!
NEGREA: Fără reclame că nu permit! Vedeţi interesul! Tot noi să plătim!
Afară... atâta machiavelism! Nu permit!... Cu un funcţionar public nimeni nu se joacă!! Răspund în faţa a mii de alegătorii!!!... Dl. colonel vă rog să interveniţi!
Colonelul Verzea, puţin şi el surprins, dar trebuie să-şi facă datoria, îl evacuează pe Tiponuţ. Şi urmează Paula. Felicia îi ignoră, cântarul o preocupă... Afară pe coridor, Paula explodează.
TIPONUŢ: Dl. colonel, mi s-au înmuiat picioarele de ce văd...
PAULA: Cum adică, nu are voie omul să facă ce vrea cu banii lui? Îl pun în prima pagină... să mor eu... îl desfiinţez!
VERZEA: Ei şi tu... dar când era să-i dea pe şest, ţipi că-i mită şi...
PAULA: Ascultă, domnu’ colonel, nu mă învăţaţi dvs....
TIPONUŢ: Sunt sincer, vă rog să mă credeţi...
VERZEA: Vă cred... Lăsaţi că vă împăcaţi... Mă’ Tunata! N-ai o ţigare?!?...
Stupefiată, Paula îşi aprinde ei o ţigare apoi face paşi singură pe coridor. Merge, merge, merge... Până a ajuns la o fereastră, pe care o deschide şi urlă cât o ţin plămânii!
PAULA: Mamă! mamăăăă! Mamă!...Oah!!!...
La capătul coridorului Tiponuţ, execută 13 flotări pedeapsă de la boss, căruia Negrea i-a raportat incidentul! “Să se înveţe minte! Dar se poate?!!!”




În laboratorul de informatică a unei şcoli de cartier, Negrea ţine un speach despre societatea informaţională computerizată! Ţânci îl ascultă încântaţi! “…peste câţiva ani îl veţi urmări pe cel ce vă va vorbi de pe ecranul computerului, fiecare va avea în faţă un procesor ce-i va permite să se exprime instantaneu...”. Felicia e iritată. Se tot uită pe ferestră. Lipsesc: Tipo, Verzea şi Paula. Negrea e roşu ca un gogoşar!
NEGREA: Unde o fi dispărut aiuritul ală cu bani! Face pe nebunu’ cu mine!?!
Ai zice că emoţiile i le crează laboratorul plin de computere: fiecare având şi un steguleţ cu un număr de cod!… Dar surpriză! Uite că se deschide uşa şi apar : Tiponuţ, Verzea, care-l introduce făcându-i curaj, Paula, mică, mică, mică, doar strecurându-se.
NEGREA: Ce faci, domnule? Te superi aşa? Hai măi, că mi-eşti simpatic! Dar nu puteam să stau aşa moale! Uite, să vezi ce minuni prin Pantelimon!
O profesoară îl meditează pe Negrea aşezat la catedră. Ceilalţi sunt în bănci printre elevi. Toată lumea butonează într-una! Copiii sunt maeştri. Porcărioarele
curg într-una!… “sex! no education!”... ”Fuck”... ”Regele petrolului din România!”... ”Mirela, ţi-au crescut prunele!... ”Vând prezervative galbene, cu gust de banane”... etc.… Toţi sunt veseli, doar Negrea e mai ursuz, în faţa profesoarei care-l învaţă şi-l invită să transmită ceva. Orice: “Căţeluş cu părul creţ / Fură raţa...” Ce nostim!... dar Negrea reuşeşte să fie sigur, să se concentreze, împotriva boabelor de orez cu care îl bombardează puştii şi la care, concentrat el nu reacţionează, şi-i trimite un mesaj Feliciei. “Strada Violetelor 5 bis! Ora 14.15! Ordin! STOP! Iubire nărăvaşă! STOP! Tulburelul tău scump şi drag care te adoră!” L-au trecut toate sudorile până s-a convins că nu-i recepţionează nimeni mesajul şi se poate şi el juca!
Dar Felicia dispare spre dezolarea sa cu Tiponuţ. Îl scoate din clasă. Chiar şi Paula a rămas mască...
Felicia l-a luat pe Tiponuţ şi urcă în fugă scările până ajung la ultimul nivel unde intră într-o clasă goală şi se dezlănţuie!
FELICIA: N-am mai intrat într-o clasă de zece ani! Eram oaia neagră a clasei! Sare cu picioarele pe catedră şi de acolo pe bănci, alergând, ţopăind într-una şi urlând:
FELICIA: “Mama mia! Varză! Păcat de sângele vărsat! Mămăligarilor! Ole! Ole! Sunt reporteriţă specială la Tele 2000! Aţi auzit? Adios logaritmi! Geografia ce cu dulce drag ţara ne-o învaţă mai corect decât bunul buzunar!… Aaaa! Basta! A!... A!... A!... noastră limbă română ce-i mai nostimă decât franceza în figuri neomologate şi visate din Germania până la Cercul Polar!...Pa!
M-am săturat! Am reuşit! Sunt TARE!
Toată agitaţia cu ţipetele ei de la etaj evident că deranjează alte clase, dar şi mica adunare din laboratorul de informatică în faţa căreia Negrea iarăşi perorează despre microprocesoare, ecologie, societăţi modulate! Priviri furişate de elevi, profesoare, Verzea pe care-l ţine pe loc Paula doar înfăşurându-i un fir în jurul unui nasture: De câţi ani eşti colonel? Negrea care îndură aceste poluări sonore cu stoicism imaginându-şi cum se va răzbuna pe Felicia şi cum îl va jumuli de bani pe Tiponuţ!...
Buff!... s-a spart catedra când a terminat de bătut pe loc Felicia. Hop! A sărit jos şi-l ia pe Tiponuţ în braţe! El e stupefiat! Ea îi ia diplomatul şi-l aruncă într-un colţ!
FELICIA: M-ai cucerit total când ai aruncat cu banii la spital!...
Îl învăluie cu braţele sărutându-l! El este toropit de ea. A închis ochii deşi atâtea primejdii sunt pe capul lui! Cineva îl învârte, învârte, ’nvârte... iar el ameţeşte... cu un suprem efort, pocnind ca şi pompa cu care acasă în baie desfundă closetul, Tiponuţ, reuşeşte să-şi deschidă ochii şi să-i vadă în faţa sa pe Doina încălecându-l dimineaţa, pe boss-ul cu un pistol îndreptat spre el, pe chinez ascuţindu-şi toporul de tranşat carnea...
E atât de dulce moartea când buzele Feliciei sunt lipite de ale sale, încât se simte iarăşi neajutorat şi toropit, închide ochii din nou, dar iarăşi pisăloaga de Doina apare pe scaun, în faţa sa la masă îi întinde unghiile pe care el trebuie să le facă cu acel roşu-sângeriu... o sărută mai agresiv pe Felicia care e terminată în braţele sale...
Buff, s-a lovit o uşă, de la parter! Iat-o pe Paula alergând pe scări în sus, iar Verzea după ea! Ea intră pe un coridor, el trece, dar revine, ea a intrat într-o sală de clasă, elevi, iese bâlbâindu-se, el după ea, se aleargă după bănci, ea mai tânără o ia în faţă şi dispare. Aleargă pe un alt coridor! O uşă întredeschisă! Buff! O cutie cu praf de ciment sau ce o mai fi îi cade în cap! Oh! Aceşti copii!!! Verzea după ea! Poate a intrat la toaletă. E de dame! Dar şcoala e cam goală, căci sunt ore! Intră dupa ea! Deschide profesionist o uşă! O puştioaică de şaisprezece ani îi zâmbeşte provocator:
FATA: Sunteţi în misiune?
VERZEA: Hmmm... (iese).
Coridorul gol pe care după alte clipe trece puştoaica admonestându-l cu un deget, linişte, nimeni şi apoi apare Paula. Verzea o trage profesionist şi o bagă într-o clasă goală. Paula nu se lasă şi-l admonestează cu poşeta!
PAULA: Laşule, labagiule! Idiotule! Te scot din poliţie!...
Nenorocire pentru Verzea! Noroc că a prins o clipă de răgaz şi o i-a pus o cătuşă cu care o leagă de mânerul unei ferestre! Dar Paula are încă idei. Îşi smulge un nasture cu mâna liberă, încearcă să se dezbrace, aruncă cu un pantof în Verzea, nu a cedat lupta!
PAULA: Am să ţip! Am să urlu! Am să spun că ai vrut să mă violezi! Sadicule! Pun eu ţiganii din Ferentari! Nemernicule!...
Deşi surprins, el nu ezită să-i cârpescă o palmă!
VERZEA: Tâmpito! Am un sindrom de insuficienţă la prostată pe cale nervoasă! De la o ciocnire în vamă... Îţi arăt certificatul!...
Paula începe să se smiorcăie!... El a redevenit umil...
Tiponuţ e încă în braţele Feliciei care îl dezlipeşte încet, lent, profesionist de ea. El e debusolat. Se duce, îşi ridică diplomatul, o priveşte lung şi izbucneşte!
TIPONUŢ: E prima oară! După nouă ani, cinci luni şi 1, 2, 3, 4... 17 zile că ţin o altă femeie în braţe şi o uit pe Doina! E prima oară când mă sărut cu o alta femeie! Realizezi? Ce nemernic sunt! Ce Casanova! Ce terchea-berchea!?! Dacă află Doiniţa?!?...
Feli doar râde, chicoteşte încântată şi iese în fugă pe uşă lăsăndu-l pe Tiponuţ nenorocit cu valiza sa cu bani. Mic de tot şi umil.
Verzea îi întoarce Paulei poşeta golind-o fără jenă. Rujuri, acte, notiţe, dar şi un rest dintr-un pachet nou-nouţ de bancnote. Dolari!
PAULA: M-a trimis şeful! I-a dat cineva o informaţie că se încearcă o măsluire la liciataţie la Primărie! S-au retras nişte suedezi. Câte sunt azi şi mâine? Una!
VERZEA: Păi şi de aia stressaţi lumea! Mă plimbi să fac turul Bucureştiului!
Nu-l anunţaţi pe primar! V-aţi mâncat publicitatea de aici pe anul ăsta!
PAULA: Prezenţa dvs. mi s-a părut benefică!
VERZEA: Ai înebunit? Să nu-mi zici că te-ai îndăgostit de mine!? Dl. consilier nu ştie nimic, patronaşii aşişderi nu reclamă nimic! Eu să fiu Robin Hood?!… Zi!
Înainte de a-i cârpi o altă palmă, privirea ei îl îngheaţă şi-i arată uşa unde Tiponuţ cu un pistol în mână îl somează din ochi! A îngheţat Verzea! Nu mai are nici o şansă! Imediat îi desface cătuşele Paulei: se scuză.
VERZEA: A fost o joacă! Ca la şcoală!... Infracţiunile împotriva organelor de ordine se pedepsesc drastic! Dublu!... Nu te prosti! Ce dracu?!?
Sub privirea de fier a lui Tiponuţ se retrage, iese mic ca un gândac...Tiponuţ îi zâmbeşte Paulei, dar continuă să rămână cu pistolul întins. Pentru o clipă, când privirile li s-au întâlnit, ea-l suspectează că a înnebunit! Că peste o clipa o va împuşca măcar să rămână cu banii sau pur şi simplu că a înnebunit! Ce fac banii ăştia!
PAULA: Dl. Tiponuţ... în viaţa mea nu am înşelat pe nimeni... am în grijă un nepot al unei surori care a murit pe stradă la Revoluţie... te respect enorm...
Un jet de apă colorată o stropeşte în ochi! Tiponuţ râde într--una! Ha! Ha, ha! ha!
TIPONUŢ: Ce ţi-am făcut! E plină şcoala de ele! Dacă caut îţi aduc unul adevărat!…
Aruncă arma pe ferestră!
Verzea intră cu Felicia în sala profesorală, unde consilierul Negrea se produce în faţa cadrelor didactice:
NEGREA: Fiţi atenţi cu cine votaţi că ăia vă vând cu pijama cu tot!!! Nu se dă votul aşa cu una cu două... ca o bere!... E ca o gagică de înşelător....când te aştepţi mai puţin şi întotdeauna cu cei mai buni amici!!!...
VERZEA: (în soaptă) Facem şi noi ce putem...
Părăsesc şcoala îmbarcându-se în coloana de maşini a lui Negrea... Paula apare în fugă pe poartă, dar uite că el, Tiponuţ, nu vine decât într-un târziu când toate maşinile au plecat! Respiră calm.
TIPONUŢ: La banii pe care îi car ar fi culmea să mai alerg după cineva!!!
Îi face cu ochiul ca şi cum ar şti ceva, un secret mic, mic, mic pe care i-l va spune probabil şi Paulei, surprinsă de siguranţa bărbatului. Pe cai!.... până una alta! Pe mobil, boss-ul a lăsat un mesaj!
BOSS: (off)... Ce faci? Arunci cu banii ca nababul! O sun pe Doiniţa! Îţi transmit unde să mergi. Revin!
TIPONUŢ (Paulei)... Astea sunt depăşite, la ora asta! Ce zi! Să ne ţinem tare!



Boss-ul este sub privirea rece şi precisă a trei chinezi printre care îl recunoaştem pe cel de la filtru primăriei.
BOSS: Dl. Tiponuţ, directorul de concepţie, a concernului Leorom... noi suntem creatorii mobilierului ecologic... avem ceva solicitări din zona asiatică… în principiu am fi interesaţi şi de alte colaborări... dl... Tiponuţ este la primărie... nu mi-a comunicat cu cine se întâlneşte... urmează să facem diseară o trecere în revistă a problemelor curente în care vor fi incluse...
Privindu-l ca prin sticlă, chinezul descoperă în spatele boss-ului, ceva, ce determină gazda să se întoarcă şi să constate că pe tapetul special din luxosul birou, un gândac imens şi îngrozitor de negru urcă peretele. Instantaneu boss-ul lasă mobilul ce-l ţinea lipit de ureche, extrage dintr-un sertar inferior al biroului un spray, marfă “from Germany”, cu care sare îndatoritor, rostogolindu-se ca o minge, să pulverizeze monstrul. Oaspetele îl opreşte cu sintagma: Ha ga-ma pa!
O mişcare-ordin unuia din oamenii ce-i formează evident garda de corp, care-şi deschide diplomatul, de unde dintr-un întreg arsenal, extrage o ţeavă de oţel, cu
care, suflă un minuscul proiectil-săgeată ce se împlântă în perete ucigând gândacul.
CHINEZUL : Dl. Tiponuţ Teodor?
BOSS-ul: ... Hm… sigur că da... dacă sunteţi vechi cunoştinţe... este la dl consilier Negrea...
Oaspeţii se retrag lăsându-l transpirat. Îl sună de îndată pe Tiponuţ, pe mobil.
BOSS-ul: Toderaş, eşti singur, fără nici o domnişoară?... ce colegi de facultate ai avut, fii atent că te caută trei chinezi... mici... şi iuţi ca ardeiul!...dl. Negrea ţi-a lăsat vorbă să te duci cu diplomatul la Hotelul Diplomaţilor, camera 313! Direct acolo mergi! Laşi valiza în camera goală după ce vei primi parola!.. Ne reîntoarcem în natură!




Tiponuţ şi Paula urcă cu liftul până la etajul cinci şi coboară două nivele. Pentru a-şi deruta posibilii urmăritori fac o scurtă plimbare pe la etajul patru. Un domn elegant cu ochelari negri îşi fereşte faţa de a fi observat de Paula. Ei nu-i scapă. “Bună ziua, dl. deputat!”. Revin la trei. Intră în cameră. Tiponuţ se aşează obosit pe pat! Dacă m-ar vedea Doina!?!... Paula cercetează camera, baia, verifică prevăzătoare balconul.
PAULA: Îţi spun sigur că o să mai stăm o vreme aici! Dacă nu fac un duş înnebunesc, îmi intră cimentul în măsele!...
A intrat la baie. Stă suficiente clipe ca Tiponuţ să fabuleze lui însuşi şi nouă privindu-ne în faţă, stând pe pat, ţinând matern o pernă în braţe...
TIPONUŢ: (off)… Toată viaţa ai fost un ameţit! Avea dreptate mama! Nu poţi tu să faci o treabă ca lumea! De ce nu faci şi tu o şcoală ca lumea? Ai putea să fii un contabil serios ca tata care toată viaţa şi-a văzut de treabă!... Sau măcar un inginer de electronică sau construcţii ca toţi colegii tăi care acum sunt la casa lor... Tu nici o dată nu poţi să faci ceva ca lumea... Niciodată nu ţi-ai făcut pantofii ca lumea, l-ai lasat toată viaţa pe taică-tău să ţi-i facă... Te duci la faculatea de păduri... Să umbli lelea prin pădure... Ai stat doi ani... Ai plecat... Că-ţi plac florile... Păi astea plac la fete, iar eu pe tine o dată nu te-am văzut cu o floare... Te-ai însurat cu isterica aia care mai e şi curvă, că dacă nu era, nu putea să-i plece aşa bărbatul... chiar fără să-i spună nimic...
Iat-o pe Paula ieşind din baie înfăşurată într-un prosop, servindu-se cu un pahar de cognac şi punându-se să numere banii. Dolarii! O dată, de două ori, încurcându-se, obosind, renunţând... Sunt prea mulţi. Tiponuţ e consternat de siguranţa ei...
PAULA: Easy! Tu nu ai văzut cum am intrat aici? Fără să zică nimeni nimic!
Lui îi vine să caute microfoanele, iar când deschide un sertar descoperă un pistol! O fi tot cu apă!?! Pleosc face oglinda spre care a tras un cartuş!...Telefonul sună:
RECEPŢIA: Aveţi ceva probleme?...
PAULA: Ah, nu, am deschis o şampanie!... Mici stricăciuni… Hn… nu, nu
lăsaţi... A încheiat convorbirea! Vezi! Îi arată lui Tipo! NO PROBLEM!
TIPONUŢ: Dar de ce nu ne dă nimeni un semnal! GATA! Vreau acasă!!!
PAULA: Totul era pregătit la marele fix! Am apărut eu, o mică rotiţă care nu se ştie ce caută aici, aşa că la ora asta dl. colonel Verzea discută amical
cu şeful meu... Ca-ntr-un film de epocă îl vedem pe Verzea ţinându-l agăţat pe geam la unul din etajele superioare ale Casei Scânteii pe redactorul-şef, un individ mic şi gras,…reamintindu-i de depozitele pe care i le poate controla... şi şeful promiţându-i că-l va informa întotdeauna... Verzea i-a băgat un articol făcut cocoloş în gură! Un altul, un altul!... Pe de altă parte cred că şi tu i-ai cam înnebunit! Negrea va mai avea o întâlnire cu adversarii voştri, de la Metalmob, ca să vadă dacă nu i se oferă mai mult de către ei!….Negrea joacă o partidă de
tenis cu unul din delegaţia Metalmob. Acesta aruncă o minge în afara terenului. Negrea, serviabil, se duce să ia alta din geantă. Tubul de mingi de tenis este plin cu dolari, pe care concentrat şi expert, Negrea, îi numără de îndată. Dezolare căci nu este suficient. Închide tubul. Din priviri întreabă dacă nu mai este un alt tub. Doar atât, dar ce mingi! I le laudă adversarul! Nemulţumit, Negrea abandonează tubul şi se duce după mingea din afara terenului! Revine cu ea, deşi roasă în teren... Abia după ce se vor convinge de asta ne vor da semnalul!... Reîncepe meciul, dar simulează de îndată o întindere musculară şi părăseşte terenul!
TIPONUŢ: Aş putea s-o văd până atunci pe Doina?!?
PAULA: Va trebui să aştepţi cu mine aici, singur-singurel cu mine, ca toate acestea să se întămple!!!
TIPONUŢ: Dumnezeule! De azi dimineaţă o ignor pe Doina!
PAULA: Ai răbdare! Ai să te reîntâlneşti cu ea cât de curând!
TIPONUŢ: Cu cătuşe! Tu ştii ce premoniţie am avut? De groază!
PAULA: Să nu-mi spui că te împuşcă careva că înnebunesc!
TIPONUŢ: Te urăsc!... Înnebunesc! Mi-e sufletul rece ca un sloi şi inimii mele împietrite îi cer în van curaj să-mi dea să fug la ea! La Doina!..




Ca două mici insecte, sunt Doina şi clienta în biroul primei. Un birou “kafkian”. Înfiorător de înalt, unde dosarele urcă până sus în tavan! Doina e întinsă, terminată, după pledoaria pe care tocmai a terminat-o, în fotoliul de piele. Şi-a aruncat pantofii care-i strâng picoarele. Clienta este încă entuziasmată de succesul repurtat anterior de Doina, care acum sună un aprod. Apare unul mic de îndată la uşă.
DOINA: Două ouă!...
Clienta e surprinsă... Răbdare... Reapare aprodul cu un dosar şi un tub! Tubul este deschis şi două beri alunecă în jos. Doina semnează în dosar confirmând. Aprodul desface berile şi le toarnă în pahare...
DOINA: “Mi-e gura ca Sahara!... Un ou, o bere, 300 de calorii!...
Două femei bând bere, liniştite... Telefonul mobil sună. Răstoarnă fără să vrea farfurioara cu lăptic a pisicii. Pisi îi va linge peste câteva clipe picăturile de lapte.
DOINA: Oh! Bună ziua! Ce onoare... Sunteţi unchişorul... Nu a fost uşor că doamna are o imaginaţie, dar am icnit şi noi, bla, bla, bla... cred că am rezolvat... o surpriză?.... pentru dulciuri...OK, aştept provincia! ..hm..şi nattura!…rămân în familie!…Edenic, într-adevăr... poţi căuta zile multe paradisul pierdut şi să ajungi doar pe o plajă de nudişti... Drăguţ... V-o dau la telefon. Unchiul!
CLIENTA: Unchişorule, micule, ce bucurie îmi faci... Am câştigat... Sunt cu doamna Tiponuţ, servim un ou!?!... ha, ha! gigoluţul a plecat, era de rezervă?... acum o să-i putem spune doamnei... e de-a noastră...
Vorbind, clienta va lua unul din cei doi mici cactuşi aflaţi pe birou şi sub privirile stupefiate ale dnei Tiponuţ îşi masează încet şi lin: atât gamba, cât şi pulpa!...
CLIENTA: … ce idee curajoasă şi modernă! Să susţii cu atât aplomb că femeii nu i se poate refuza recunoaşterea propriei condiţii sexuale indiferent de limitele în care impulsurile fie, sado, fie masochiste evolueză!... Păi, da şi babalâcul!
După ce i-am dat zece ani fofo pe tavă, şi seara, şi dimineaţa, acuma vrea să mă lase în curul gol că nu-i ud florile sau spăl vana... măsa… şi eu s-o iau de la capăt... ca una venită de crudă în Bucale!?
Doina o urmăreşte rece şi obosită...
DOINA: Ieşi!!





Tiponuţ este întins pe spate pe pat. Paula îl veghează. Ea îl iscodeşte. El i se confesează...
TIPONUŢ:... o ştiam pe Doina încă din şcoală...
PAULA: ... îi scriai versuri...
TIPONUŢ: ... pe liniare, echere... eram la un liceu realist...
PAULA:... ce dulce...
TIPONUŢ:... albe… “sunt doar un fulg de nea/ Ce-aş vrea să ning încet în poala ta”.
PAULA: Mă tulburi...
TIPONUŢ: Era tot frumoasă... Nu mă plăcea...
PAULA: Nu te cred...
TIPONU: Eram cel mai slab din clasă... toţi mă băteau...
PAULA: Îngrozitor...
TIPONUŢ: Era cea mai deşteaptă din clasă! Eu eram cam idiot! Ea a intrat la
drept. S-a măritat cu un asistent de la medicină!... Erau fericiţi! El a fugit în Germania... a trecut Dunărea... eu nu ştiu să înot... Mama nu o iubea... Am trecut de la silvicultură... Mi-era frică noaptea...
PAULA:... În pădure…asta e...
TIPONUŢ:... Silvicultura, da,... apoi la horticultură... cu florile, serele...
PAULA: Cum v-aţi reîntâlnit?
TIPONUŢ :… Stătea în gazdă la o babă surdă... i-am dus într-o seară două ghivece cu flori... am stat toată seara fără să ne spunem nimic... apoi ne-am iubit… s-a născut Claudiu, am cerut-o de nevasta a 18-a oară şi a acceptat...
Tiponuţ se ridică în picioare şi se urcă pe un scaun de unde îi vorbeşte Paulei ca şi cum ar vorbi lumii întregi!
TIPONUŢ: Ea mi-a eliberat creierii şi mi-a dat curaj! Am construit primele sere digitale! La Râşnov! Nu avea nimeni nevoie de ele! Ţiganii le-au spart geamurile... Am descoperit trei soiuri de gladiole! Acum am conceput mobila ecologică! Este mobila ce-ţi aduce în casă pădurea unde te-ai plimbat aseară! Îţi dai seama de asta?... Am o familie! În care eu sunt capul! Nu am curajul tău! Am citit de tine în ziare! Anchete! Presiuni! Intransigenţă!... Zii şi mie
cum faci?... Să nu mor ca un iepure?!?
PAULA: Întotdeauna să strângi din dinţi! Înţelegi? Că doar ai făcut un băiat!
TIPONUŢ: Până la proba contrarie!
PAULA: Poftim? Ce vrei să spui?
TIPONUŢ: Dragă! Eu nu am avut până acum decât pretenţia că îl cresc!...
PAULA: Dragă, tu eşti nebun!
El râde în hohote! O ia în braţe! A uitat şi de dolari, de chinezi, de Verzea...
PAULA: Spune-mi... sst…
TIPONUŢ: Tot ce vrei...
PAULA: Tu ai avut o amantă?..
TIPONUŢ: Azi am sărutat prima oară o altă femeie decât pe Doina...
PAULA: Nu se poate!… Hm...Oh… nu! Pe Felicia?... vai, te urăsc!... ce porci sunteţi voi bărbaţii!!!
TIPONUŢ:… Da... şi mie mi-e ruşine!
Trist, Tiponuţ se îndreaptă spre ferestră. Ea-l urmăreşte realmente fremătând!
Şi-ar arunca prosopul. Se apropie de el. Se privesc în ochi. Clipe lungi. Ceva îi apropie. Ceva îi desparte. Pentru el clipele sunt mai greu de trecut... Se apleacă să-şi lege şiretul la pantofi... Ea încă este uluită de el! În clipele acestea, poate pentru unica oară în viaţă, este o divă... Se roteşte prin cameră:
PAULA: Oh Cuceritorule! Casanovaaaaaaa!
Trrr...Trrr...Trrr... sună telefonul care-i îngheaţă pe amândoi!...Tiponuţ ridică receptorul.
TIPONUŢ:... Ne reîntoarcem în natura!?! OK! Boss-ule! În zece minute am plecat! Servieta rămâne pe noptieră!...
Val-vârtej, călcându-se pe piciore, cei doi se îmbracă. Tiponuţ a luat diplomatul cu dolari, cel cu lei rămâne pe noptieră, Paula ia şi pistolul, poşeta devine rucsac, un mic aparat de fotografiat este pregătit, amândoi se retrag pe balcon, de o parte şi alta a ferestrei! Cât mai retras! Sunt deasupra golului imens ce se cască dedesubtul balconului. Camera rămâne goală. Cei doi aşteaptă. Minute în şir. Cineva trebuie să vină să ia valiza cu bani! Îl aşteaptă!!!




Sunt în parc amândoi. Doina se odihneşte pe o bancă. Claudiu se joacă.
A scăpat de privirea mamei şi cu o sfoară lungă şi un portmoneu pe o alee păcăleşte diferiţi bătrâni care trec pe alee. Doina îi lasă un mesaj lui Tiponuţ.
DOINA: Doruţule, unde eşti tu la ora asta?!? Ai lăsat tu copacii tăi singuri?
Te pup şi aştept de grabă un semnal de la tine! Îl duc pe Claudiu la bazin!
Poate treci tu să-l iei... DOINICICA!!!
Se ridică, dar unde e copilul? Aleargă prin parc. Unde o fi Claudiul? Îl strigă.
Claudiu e cu ochii într-un minuscul aparat de fotografiat de plastic. Câteva dame ordinare îi trec prin faţă pe măsură ce el roteşte butonul aparatului. Nu poate răsufla. Transpiră! “Ce femei...!” Jos pe bancă e portmoneul legat cu sfoară pe care un copil îl cercetează. Cei doi negociatori se privesc în faţă. Portmoneul este evident de calitate, probabil julit dintr-un dulap de Claudiu! Mama care-l strigă de undeva din spate!
DOINA: Claudiu!?!...
Claudiu trebuie să se decidă. Portmoneul sau aparatul! Pozele încă îi dau emoţie! Îi priveşte şmechereşte pe ce care asistă (off) “Hm, de mâine îl închiriez. Asta e! Aparatul? Da! Aparatul! Gagicile! Îl strânge în palmă şi o ia la goană. Fuge. Pe alee în sus. Până la mama care îl prinde în braţe.
Mama şi copilul părăsesc parcul îndreptându-se spre maşina ei.
MAMA: Dacă şi azi îmi spune antrenorul că te ceri la toaletă când trebuie
să intri în apa adâncă...
HANIBAL: Mă paralizează gândul că nu ajung la mal...
DOINA: Of! Nu filozofa! Înoată!...





Camera goală de hotel. Valiza de pe noptieră. Perdeaua pe care o bate vântul. Balconul pe care sunt Tiponuţ şi Paula. Linişte... Încet, încet, încet uşa camerei se deschide. Cineva intră. Paşii săi călcând pe cioburile de oglindă. Se opreşte în dreptul ferestrei. Doar umbra care se observă pe cimentul balconului. Paşi. A revenit în cameră. Încuietorile de valiză deschise. Banii aşezaţi ordonat în valiză. Încuietorile care se închid. Paşii celui care ar vrea să iasă din cameră. Buff! Asta e! Paula intră în cameră făcând căteva clişee cu aparatul de fotografiat. Cu pistolul îl ţine la distanţă pe musafir, dar şi pe Tiponuţ care a urmat-o în cameră. În faţa lor este Verzea cu diplomatul în mână.
VERZEA: Ce căutaţi aici?
PAULA: Asta pot să te întreb eu în primul rând!
TIPONUŢ: Nu avem nimic personal cu dvs!
VERZEA: Nemernicilor! Vă aranjez eu!
Vrea să sară la Paula, ea-i pune pistolul în piept! Tiponuţ vrea să întervină dar şi el este stopat!...
PAULA: De acum va trebui să devii omul nostru!
VERZEA: Eu? Niciodată! Tu nu ai auzit de onoarea unui poliţist?
TIPONUŢ: Intenţiile Paulei sunt doar de a restabili un anumit fair-play!...
VERZEA: O să înfundaţi puşcăria! Eu doar am venit să vă opresc, căci noi poliţiştii avem şi un important rol în prevenirea, infracţiunilor...
PAULA: Ha, ha, ha... mă umpli de sânge!
TIPONUŢ: Eu cred că trebuie să-l abordăm civilizat pe dl. colonel, în primul rând explicându-i...
Verzea aruncă diplomatul. Vrea să iasă!
PAULA: Stai pe loc...
Îi aruncă poşeta lui Tiponuţ care extrage din ea dirijat de ea... casetofonul cu înregistrarea, constatând dezolat că a funcţionat tot timpul... ”Aşa e jocul”, îi confirmă ea..., un dispozitiv de fixare sub braţe, etc!!!...
VERZEA: Nu!...nu, nu... eu nu mă bag!
PAULA: Cum vei explica clişeele fotografice!
VERZEA: O provocare, un fals, o ilegalitate!
PAULA: Într-o săptămână o să fii în rezervă!
VERZEA: Bine copiilor, explicaţi-mi şi mie ce vreţi să faceţi? Că înnebunesc!
Verzea se dă cu capul de pereţi, cei doi se privesc surprinşi, diplomatul cu bani este răsturnat, sistemul de ascultare aruncat! Îşi pune pieptul în faţa pistolului. Nu ezită să se desfacă la cămaşă. Calcă pe cioburile oglinzii! Ce porcărie! Revoltă, furie şi implorare!
VERZEA: Împuşcaţi-mă, dar dacă nu-mi spuneţi clar ce vreţi, nu mişc nimic!
Vă ajut, credeţi-mă, dar ziceţi-mi ce mama-măsii vreţi să faceţi?
PAULA: El vrea să câştige licitaţia, dar să se întoarcă acasă cu bani!VERZEA: De ce? Că şeful lui îi dă şi e de acord!
TIPONUŢ: De unde ştiţi?
VERZEA: Hm, profesia...
PAULA: Aşa că te vei duce cu banii, îţi voi înregistra convorbirea, iar eu voi interveni apoi, somându-l pe Negrea....
VERZEA: Santajându-l... ca pe mine...
PAULA: Exact! Să-mi dea banii pe care îi voi returna acestui domn,
sacrificându-mi campania mea în presă, evitând să te mai bag la apă... ca să nu-i încurc lansarea, nebuniei alea de, hm,...”mobilă ecologică”!
TIPONUŢ: Nu, Nu, Nu! N-ai înţeles nimic că tot mituire se cheamă dacă câştig dând bani! ASTA NU VREAU! ÎNŢELEGI TUNATO?!!
VERZEA: Mă ce complicaţii! Păi ăla o să pună buldozerele pe tine, mafia
adevărată, tu crezi că e de joacă... Eu sunt aici că aştia sunt înţeleşi, că altfel... Mă! Tu te-ai amorezat de ăsta? Hai, Paula, că te ştiu fată ţapănă!?!
PAULA: Nu-ţi permit!
VERZEA: Păi, dacă baţi câmpii...
TIPONUŢ: Ce propuneţi, dl. colonel?...
VERZEA: Mai ştie careva din voi ruseşte?...
Au rămas mască amândoi!…



Negrea este la birou discutând în engleză, traducerea i-o face secretara cu dragonul, cu cei trei chinezi. Unul i-a pus cartea de vizită pe care a luat-o de la boss, şeful acestora îi ascultă amabil, cel de al treilea cu o lamă lungă taie florile uscate ale unui filodendron.
NEGREA / DACTILOGRAFA : Am avut doar o discuţie generală cu dl. Tiponuţ, un reprezentant al domniei sale, căruia natural nu i-am dat nici un răspuns, hotărârea primăriei nefiind încă luată... Nu ştiu unde este domnul
Tipo… Nu ştiu dacă va reveni... ţi-a lăsat ţie o vorbă? Dar secretara îi infirmă.
În continuare unul din chinezi o străpunge cu privrea, plimbându-şi-o pe rochie acolo unde are dragonul în timp ce celălalt continuă să cureţe cu gesturi precise imensul filodendron de uscăciuni...
SECRETARA: Bă, ăştia nu pleacă aşa cu una cu două... dl. consilier, vă implor..
CHINEZ: (în engleză) Nu aţi mai periat de multă vreme floarea...
NEGREA: Spunea că rămâne peste zi la hotelul... scrie pe o cameră 313...
Le-a aruncat un pliant cu care aceştia dispar... Secretara îl îmbrăţişează! Îi bagă mâna în sân.
SECRETARA: Uitaţi cum îmi bate inima!
NEGREA: Las’ că-i aranjează Verzea!...
Sună telefonul. Răspunde Negrea. Vorbeşte în ruseşte. Instantaneu se ridică în picioare şi o expediază pe secretară!





Verzea îşi instalează pe pieptul păros minicasetofonul Paulei. Sunt în baie toţi trei unde Paula, în faţa oglinzii, a îmbrăcat o parte din costumul lui Tiponuţ
şi-şi pune o mustaţă, pregătindu-şi travestiul de mafiot rus! Verzea continuă s-o instruiască! Tiponuţ o ajută să-şi desăvârşească machiajul. Încă îl terorizeză arma.
VERZEA: Uite ce poate face tata Verzea pe loc!Mici intervenţii...un microfon mai sesibilos….Fii atentă! Nu refuzi vodcă! Bei trei pahare!… Faci politică!
PAULA: O să mă îmbăt!
VERZEA: Pe dracu’! Mănânci nişte peşte înainte... vezi ce bine să umble
taica Verzea cu trusa după el, ai un şperaclu, o mustaţă...
TIPONUŢ: Nu ar trebui să-şi facă pomeţii dacă bea atâta?!?
VERZEA: Exact! Ce deştept sunteţi domnu’ Tiponuţ! Trebuia să vă faceţi poliţist... fii atentă duduia Paula că aştia au şcoala de cadre de la Moscova!
TIPONUŢ: Eu nu pot să dau în nimeni...
PAULA: E sensibil...
VERZEA: Păi vezi, când spun eu că avem meserie grea... fii atentă... nu promiţi niciodată nimic, doar ceri! Când nu ţi se dă, pui pistolul!
PAULA: Dacă face pe nebunul? Poate te cheamă pe tine!
VERZEA: Hm... O să am şi eu rolul meu dar asta e surpriză!!
PAULA:... Păi şi ce faci?...
VERZEA: Eu o să-l bag în gura primarului! Să nu-mi dai tu negativele până nu-i demis! Păi crezi că ne jucăm?
PAULA: Ce te-a apucat?
VERZEA: Păi se poate face treabă cu toată bulibăşeala asta? Eu o să-l aranjez! Păi ce sunt eu, codoşul Feliciei?
TIPONUŢ: Cum puteţi să le ţineţi minte pe toate?
VERZEA: Profesionist! În trei zile e dat afară şi merită că-i hahaleră!...
(Tiponuţ e tot fără pantaloni)... ”Grabiţi-vă că o să răcesc!”




Verzea, cu un diplomat cu bani, însoţit de Paula-mafiot rus, în travesti, se pregătesc să părăsească camera conduşi de Tiponuţ, încă fără pantaloni, cam dezbrăcat. Paula mai face câteva ture exersând un mers de bărbat! Se joacă cu pistolul.
VERZEA: Hai să mergem, că te duc eu cu maşina!... Vă place joaca!...
PAULA: Las’ că o am pe a lui! Îi arată cheile lui Tiponuţ...
TIPONUŢ: Dă-le încoace şi ia un taxi!
PAULA: Mă ce dur eşti!
TIPONUŢ: Mai trebuie şi aşa să fie bărbaţii! Că şi aşa nu mai ascultă nimeni de nimeni!... Cheile! La treabă!...
Au dispărut şi Tiponuţ a rămas singur în cameră. A aruncat cheile pe masă. Scoate de sub pat valiza chinezilor. O deschide. Se înfăşoară cu o pătură. Se serveşte cu un cognac. Gustă melancolic băutura cu gândurile aiurea! Banii sunt chiar ochiul dracului!
TIPONUŢ(off)... banii nu aduc fericirea… hm… dar când sunt aşa de mulţi... s-o iau pe Doina, cu Claudiu, ceva ca-n filme... la noapte să trecem graniţa... a doua zi treci prin Yugoslavia sau ce-a mai rămas din ea… Italia... vreo două luni… într-un orăşel... apoi mai vedem, Australia, Canada, nişte ţări mai spălate... fără mobilă ecologică... adevărată! Nu căcăneală! Mă lansez cu florile! Unde sunt bani se cumpără!... Toţi cumpără! Star-urile care zilnic dau petreceri, mafioţii la înmormântări... soţii, că nu sunt aşa stressaţi...
Tiponuţ şi-a aprins o ţigară din care lansează fumuri. Cerculeţe pe care le prinde fie cu paharul de cognac, fie cu laba piciorului... Cognacul îl încălzeşte!
TIPONUŢ:...Să-mi iau o amantă?!? (în engleză) O negresă înaltă cu ochii verzi ca dolarii! Sunt ucigătoare! Nu e greu! Sunt peste tot! E plin Parisul!... De ce
numai să tot visezi! Trebuie să muşti în viaţă! Învingătorii iau totul!... Măcar o mulatră!...
Un fum, un pahar de cognac, cerculeţul pe care încearcă să-l agaţe! O mişcare greşită. Buff! S-a rostogolit pe jos!... Tusea îl îneacă.



Doina păşeşte tiptil pe coridorul gol. Ridică o cheie de pe canatul uşii şi intră!
Pătrunde într-un apartament străin pe care-l descoperă pentru prima oară. Încet, cu puţină teamă, în holul imens descoperă un bărbat îmbrăcat într-un halat, fumând liniştit şi calm. Muzică suavă arăbească. Apa susurând într-o fântână artizanală.
DOINA: Ce faci, bestie? Te câştig la bară şi o trimiţi pe Gina să mă implore să te distrez... Uite am venit! Sunt aici, dar nu dau fofo cu una cu două!…
MACHO: Tu ştii ce-i aia dorinţă? De cinci ani te curtez!
S-a ridicat impunător. Se apropie de ea cu mişcări senzuale! Ea-l imită căţărându-se în pat, stingând-aprinzând lumina, dând muzica mai tare, mai şi spărgând ceva...răzănd prosteşte…
DOINA: Nu e poate! Cum? Hai să ne tăvalim?!? Repede! În maşină, metrou, lift?!?…
MACHO: Mă obsedezi! 24 din 24! Zi şi noapte...
DOINA: Rudotel şi programarea la nebuni!!… Aha! Avem şi tatuaje?!
MACHO: De ce? Sunt cel mai bine bărbat din tot tribunalul! Vrei să ştii ceva?
O înnebunesc pe Gina de şase luni cu chestia asta!... Zi! Acum! Eşti fericită? Cu ardeleanu’?… şi m-am cărat!… Te las cu gladilolele polare şi ecologia!
DOINA: Ştii ceva? Ocupă-te de cocoşelul tău!
Ea s-a aşezat în locul lui. El îşi aruncă halatul! E nud! În semiobscuritatea camerei, ea e cam dată peste cap. Face eforturi şi redevine puternică.
DOINA: Eşti sănătos? Ceva genoflexiuni, flotări?
MACHO: Tot ce vrei!... Perfect! Rezist cât vrei! De zece zile mă păstrez!...
DOINA: Nu ai SIDA?!?... Buletinul!
MACHO: Eşti nebună!
DOINA: Am familie! Nu mă joc, fără prezervativ! S-a înteles?…
Fără ezitare îi cercetează buletinul pe care el i l-a întins îndată. Îl trimite la baie să-şi pună prezervativul! I-a aruncat portmoneul şi actele în fântâna arteziană. El a revenit de la baie. Ea îi strigă din uşă în timp ce iese:
DOINA: Ai grupa sanguină 01! Banal! 60% din bărbaţi! Plictiseală! Adio!





Paula şi-a pus revolverul pe biroul lui Negrea. El îi toarnă o vodcă. Ea o dă pe gât de îndată. Îngrozitor, dar asta e... El o imită, iar paharele se umplu din nou de îndată! Ea-i vorbeşte în ruseşte, neuitând din când în când să ochească un
candelabru, un glob, etc.... Nu şi-a dat jos pălăria. Negrea e îngrijorat. (off) Dobitocul ăsta îmi împuşcă o raţă!
PAULA: Ivan Ivanovici Porov... se prezintă Paula... Perioada, asta, dificilă, perestroica, a cam blocat legături între cele două ţări...
NEGREA: Eu sunt numai regrete, întotdeauna am iubit teatrul, opera,
literatura rusă... Dostoievski, Tolstoi, Cehov…
PAULA: Balşoi opera! Legătura trebuie refăcută... România şi Europa are nevoie de Rusia...
Ciocnesc un alt pahar de vodcă. Paula se ridică şi începe să facă ture în faţa biroului lui Negrea. Negrea îl (o) urmăreşte speriat. (off) “Cam calcă a poponar!” Paula se duce la globul pământesc aşezat în colţul biroului şi-i va ţine consilierului o mică lecţie de actualitate politică:
PAULA: Rusia o mare ţara, o mare putere! Aici (roteşte regulat globul pământesc)... Dacă cade puterea, rămâne ţara! Aici gol! Se scufundă pământul! Kaput! (a scos globul din lagăre şi-l aruncă lui Negrea care-l prinde speriat). Voi tot kaput! Meteorit! Kaput!
Negrea s-a ascuns după glob. Reapare speriat. Paula, cu pistolul în mână îi face semn să-i arunce globul. Timid, Negrea reuşeşte. Paula-rusnac mimează că-l scapă! Râde mulţumit(ă).
NEGREA: Nu am abandonat legăturile culturale, comerciale... (off) Bă, ce vrea?
PAULA: De ce dacă sunt ţigări străine să nu vină şi din Rusia? Tot american ţigări dar, taxele mai mici... plătim noi taxe… ca în trecut.
NEGREA: (off) Plătiţi pe dracu’! Dacă vreţi nişte depozite?...
PAULA: Exact! Acum cumpăr ceva case mai mari... Am adus trei camioane.
NEGREA: Vreţi să le vindeţi?
PAULA: Le dau şi daţi banii la mine!... (A pus iară mâna pe pistol)... Să cumpăr antrepriza...
După o scurtă socoteală: “Să-l rog pe Verzea să verifice maşinile, şi să bat palma... ce curg afacerile mai nou pe Dâmboviţa”... În semn de ok, mai dau pe gât o vodcă...
Negrea îl reţine pe Ivan Ivanovici să-i arate colecţia sa de medalii printre care sunt şi câteva ruseşti!
NEGREA:... M-am încurcat cu o rusoică la mare!... aprigă femeie, îmi trimitea de sărbători de la taică-su’... eu iubesc Rusia, eu... şi înainte am muncit, îmi vedeam de treabă, de plan... eram apreciat... Niciodată nu zicea tov. prim...”Mă, ce se întămplă la Negrea!... La mine era ordine şi disciplină...”… că ştiam că oamenii trebuie să-şi ia salariile, să facă planu’… uite că se făcea şi atunci treabă şi nu era nevoie de atâta politică!... ce şantiere erau... ce manifestări cu poezii... nu se mai fac astea azi...
PAULA: Politika... Kurva... şi minte...
NEGREA: Fără banii... Kaput...
PAULA: Exakt! Trebuie bani! Punem politika în buzunar, cum spune la voi!
NEGREA: Hai să te pup!... Numai la frate îi dau asta!
Negrea îi prinde de reverul hainei o decoraţie. Îl îmbrăţişează. Se duce după paharul de vodcă. Se întorce pe loc, a cam ameţit, fredonând:
Negrea: Rusia, Rusia, iubire roşie ca focul!/ Rusia, Rusia focul tău îmi încinge inima...



Chinezii întră în camera goală de hotel. Au deschis uşa cu un şperaclu. Încet, paharul gol de cognac, cioburile de sticlă pe care le ocolesc, dar camera este goală.
Cu niste săbii pe care le scot de sub braţ taie tot într-o rapidă şi neîndurătoare căutare. Şeful lor priveşte oraşul de sus: un tip înfăşurat în prosoape se urcă în maşină. Maşina iese din parcare, şoferul uitându-se spre chinezul care-i zâmbeşte amabil. E Tiponuţ, dar în acestă ipostază nu-i acordă atenţie... Revine în cameră. Realizează lipsa prosoapelor!
CHINEZ: Ka rama pro ka!!…
Au ieşit val-vărtej pe uşă toţi!....Iată-i pe chinezi în masină. Şeful aflat în spate, vorbeşte la telefon.
CHINEZ: Informations! Informations!...
Iată-i urcând scările block house-ului în care a fost Doina. Uşa apartamentului, tocmai deschizându-se, semn că macho se pregăteşte să plece. Îl opresc. Câteva clipe mai târziu, în cada cu apă, băgat cu capul sub apă, un pai cu care este lăsat să respire este strâns între degete. Minute în şir. Când este scos afară,
arătăndu-i-se prezervativul murdar cules din coşul de gunoi, macho urlă:
MACHO: N-am tras-o! Cu mâna, ad labam, HAND! Că-mi plesneau ouăle!...
Vfff… Şi l-au băgat iară sub apă. Când îl scot din nou, plânge, ca un ţânc:
MACHO: Nu mai fac...


Gino, un “figaro” local, tocmai tunde un patruped într-o casă onorabilă. Telefonul mobil sună. Gino răspunde. Recunoaşte vocea “dragoniţei”! Abandonează căţelul.
GINO: Spune iubire, că mai nou mă chemaţi săptămânal!... Să-i schimbăm coafura lui Lizzie!… Imediat!... ce mai vinde nenea Negrea: un garaj, un butic? O autorizaţie?... Mă înnebuniţi cu specialele... poate îmi faceţi carte de muncă la primărie... Uite că sunt pline străzile de câini!... Camioane? Trei?... La circ?...
Dezolat, speriat, “ce greu e să faci o carieră în ţara asta!?!...” Gino se retrage în grabă. Cei de ai casei, doi bătrânei sunt dezolaţi:
BATRÂNICA: Cum îl mai scoatem afară pe Jimmy!?!?
GINO: Vin mâine şi-l termin, hai că mă cheamă o chestie pe bani adevăraţi...
Gino îşi încarcă în diplomatul său foarfecile, toate ustensilele de tuns câini, aruncă halatul. Caniche-ul, pe jumătate tuns plânge fericit!
Iată-l pe Gino coborând dintr-o maşină, la circ. Camioane, tir-uri, dughene.
Gino ciocăne în câte o prelată sau într-o incintă pe roţi de unde îi răspund pe rând: fie un leu, fie nişte capre. Găseşte camionul cu numar rusesc. Nişte câini se învârt pe lângă el. Sunt mai mârlani şi Gino nu prea are şanse la ei. Cum mişcă un pas cum sar la el. A dat-o în bară. O sună pe “dragoniţa”.
GINO: Iubire, am găsit. Sunt trei camioane ruseşti... sst.... să fie nişte clienţi dar mai mârli... cam vor să mă buzunărească... Ce-i în camion?... Stai să văd... Fără succes încearcă Gino să se apropie de camionul în jurul căruia se încarcă câinii.
În mobil “dragoniţa” ţipă la el. Ce face? Nu acţionează? Noroc că apare o creatură de la circ, un bărbat pitic şi cam tana-na-na, pe care de îndată îl abordează Gino indicându-i camionul! Piticul nu ştie decât una şi bună: mimează în draci o ţigare imaginară. Precis ar fuma.
GINO: Iubire! Ţigări sunt! E bine? Excelent! Şi eu sunt mulţumit... un periaj la Lizzie... e ceva în sertarul de la noptieră? I pup you!... Se depărtează Gino.



În biroul unde au înţepenit minute în şir: Negrea la birou, Verzea drepţi în faţa sa, Paula-rusnac mâncând o conservă de peşte care-l “gâdilă la nări” pe consilier şi-i răstoarnă stomacul, aici în birou intră maiestuos secretara care străbate cu paşi aprope de defilare, cu privire lucitoare, semn că a descoperit ceea ce a căutat.
Aplecându-se lângă consilier, nu ezită să-şi mai ridice puţin fustiţa, măcar pentru a-i oferi rusului imaginea dragonului, care-l bagă în boală şi pe colonel. Secretara îi şopteşte la ureche consilierului:
DRAGONIŢA: Am verificat! E ok! L-am trimis pe Gino la Lizzie!...
Instantaneu, Negrea sare din fotoliu!
NEGREA: Şampanie! Bravo! E ok!...
Imediat şampania curge, iar Negrea îi face semn lui Verzea să-i livreze diplomatul rusului. Verzea admiră încântat câteva decoraţii care strălucesc pe pieptul Paulei.
Rusnacul-mafiot verifică valiza cu bani. Pistolul e încă pe masă. Se conversează încă în ruseşte, Verzea mimează că nu înţelege nimic... Din când în când îi mai traduce Negrea care-l şi informează.
NEGREA-RUS: :... Când îl vedeam pe Ivan Ivanovici cum se fâţâie mă punea pe gânduri... să nu fie poponar, că ăştia sunt şi turnători... tot timpul cu pistolul pe masă... mai dă-l dracului că nici eu nu sunt câştigat la loz în plic... dar
l-am văzut cum mănâncă peşte... ce să mai zic decât că e clar că e de al nostru... te rog să mă crezi că asta e psihologie... uite-o şi pe curva asta cum se uită la el, ruşii au pe vino-ncoace, orice ai zice… fii atent că te schimb colonele, am rezervă! Te trimit la circulaţie, nu te mai ţin pe lângă mine! Trebuie să fi spirt...
PAULA-RUS: Busines to busines! Vodka!
Secretara revine cu vodka în pahare! Chicoteşte! Cum vrea să-l pipăie pe rus pe la şliţ, cum Paula-mafiot percutează şi-i bagă pistolul în fese. Dragoniţei îi dau lacrimile.
PAULA: Vedeţi afacere rusescă! Vinde ţigara amerikana!
NEGREA: Trei tiruri de ţigări pe nimic... asta a fost marea greaşeală a comuniştilor că nu le-a plăcut economia de piată...
PAULA: Lasa-ţi că facem noi să placă!
VERZEA: Democraţia?
PAULA: Numai cu demokraţia! Norok...
Dau pe gât un alt pahar. Rusul a luat servieta, revolverul, salută, Verzea a îngheţat, şi Paula iese. Negrea îl urmăreşte cu încântare. Către Verzea: “Se mai finisează şi ei, nenică! E primul ştab rusnac care mă salută el când pleacă!... Naţiune mare eh… eh… ei... DemoKraţia!!!...


Tiponuţ îl aşteaptă în maşină în faţa bazinului unde-şi face antrenamentele Claudiu. E la volan, de unde nu se dă jos căci e încă în prosoape. Uite şi pe Paula care apare cu valiza de bani, cea cu leişorii! O aruncă în spate, alături de cea de dolărei! Intră în spate. Se dezbracă să-i dea pantalonii lui Tiponuţ.
TIPONUŢ: Hai, mai repede, că imediat vine Claudiu
PAULA: Oh! dacă ştiam că ai aşa şale nu scăpai din 313!
TIPONUŢ: Măi, ca tunată eşti! Hai să te pup!
PAULA: Vai dar ce-ţi veni?
TIPONUŢ: M-a sunat boss-ul c-a primit fax de la Negrea că am câştigat licitaţia! Mă aşteaptă la şampanie! Te iau cu mine! Să vezi ce mutră o să facă când îi dau banii!!!...
În sfârşit s-au îmbrăcat. Tocmai la ţanc. A apărut Claudiu. Surprins s-o descopere pe Paula în maşină! Tiponuţ sesizează şi reacţionează atent.
TIPONUŢ: D’şoara Paula este ziaristă şi se interesează de mobilierul ecologic...
PAULA: Vreau să scriu un articol despre tatăl tău!
HANIBAL: Mama ştie?
Întrebarea rămâne fără răspuns. Paula perorează despre anul 2000, Tipo şofează. Îl lasă pe Claudiu acasă.
Claudiu: Să te grăbeşti tată!...
TIPONUŢ: Se execută!!!...
Şofează în continuare.
TIPONUŢ: Nu mai dăm de chinezii aştia?
PAULA: Oh, eşti chiar în formă! Nu-ţi mai e frică?
TIPONUŢ: Nu ! Deloc! am devenit bărbat!
PAULA: Serios? Când?
TIPONUŢ: Pe balcon! Hai la şampanie!!!...
Au conversat cei doi, cântând veseli nevoie mare!!! Paula totuşi îşi aduce aminte că are să-i spună ceva! Hm, ezită, îşi aprinde o ţigare, acum s-a prins şi el.
TIPONUŢ: Hm… ce-i cu tine?...
E vesel!... O pişcă de pulpe!...
PAULA: Hm… fii atent… Ai înnebunit? Hm... tu vrei să-i dai toţi banii
boss-ului?
TIPONUŢ: Sigur! Ce-ţi veni?
PAULA: Hm… Mi-ar prinde bine jumătate… Stai nu exploda! Fii atent ce vreau să fac... Îmi fac şi eu o fiţuică să nu mai fiu la discreţia oricui… nu spune nimic... dar gândeşte-te... am fost toată ziua alături de tine! Fără să am asta în cap! Mi-a venit când am plecat de la idiotul ăla de Negrea... cred că a fost de vină ţuica aia... fii atent… dacă vrei vorbesc eu cu boss-ul tău… deşi nu văd de ce nu am face noi doi pe din două?!? O merităm... Înţelegi? Şi vreau să fiu şi eu liberă! Altfel nu aş face-o... Înţelegi?… Mai am nişte bani... Hai zi ceva... Nu merită ăla!!!
El doar şofează fără să poată zice ceva, a deschis un chewingum, şofează, e trist, până când explodează!!!
TIPONUŢ: Nu se poate! Te-am crezut o Ioana d’Arc! Aproape că m-am îndrăgostit de ochii tăi! Azi! În ziua asta blestemată când s-au întămplat toate! Când am sărutat-o pe Felicia!... Când Doina se gândeşte altfel la mine!… Ţi-am admirat curajul! Şi tu!... Tu! Care mi-ai dat curaj acolo pe balcon!... Mie îmi spui asta?... Strici tot!... Înţeleg?... Oh! Mi-e greaţă! Dă-te jos!…
A dat-o jos din maşină. Ea a rămas fără să spună ceva! El şofează în continuare prin oraşul murdar. Îi vene să urle. Aproape că-i dau lacrimile! Se întoarce, dar ea nu mai e acolo... Şofează în continuare singur...



Tiponuţ păşeşte singur prin sera-laborator. E goală. Lucrătorii parcă au dispărut. Tiponuţ se joacă cu câte o frunză. Aranjează câte un cip-beculeţ care pâlpâie, semn că instalaţia funcţionează. E singur cu valiza în mână. Trist. Îngrozitor. Cât Marea Neagră pe furtună, toamna…
A deschis o uşă a unei săli anexe. În jurul unei mese imense, lungi, o placă de lemn, “ecologică” pe patru picioare simple din inox, stau lucrătorii care dorm năclăiţi pe duşumea sau scaune în cele mai imposibile situaţii. Ţârâitul greierilor e năucitor. Mirosul de tei irezistibil îl îmbată pe Tiponuţ care, inspirat, începe să valseze o piruetă, două, fără să-i atingă pe pacienţii-lucrători-somnolenţi. Ce miros de tei, ce pădure şi foşnetul frunzelor care răzbate din masă,
scurte fragmente de timp ultrasolarizate îl descoperă pe Tiponuţ alergând printr-o pădure în pijamaua de dimineaţă urmărind-o pe Doina cu o rachetă de tenis în mână… sunt singuri… doar un sărut cast într-o poiană… privirea radioasă a Boss-ului care radios se îndreaptă spre el călcând peste nenorociţii care dorm, dorm, dorm imposibil să fie sculaţi. Ochii Boss-ului radiază.
BOSS: Am câştigat! Negrea mi-a confirmat. Eşti un dulceee!
Dă să-l pupe. Şi-a lipit lung buzele de obrajii lui Tipo! Pleosc1 Tiponuţ îl pocneşte cu diplomatul. Privirea sa este ucigătoare, neînduplecată, oţel!
TIPONUŢ: Nemernicule!
Zdup, trosc, pleosc! Boss-ul se retrage debusolat! Fuge prin seră. Tiponuţ e după el. Nu îl împiedică alonja Boss-ului, care se împiedică, cade, se ascunde după un arbust să scape de ploaia de lovituri ale lui Tiponuţ. Cu o săpăligă, un fir electric de la o instalaţie sau chiar o creangă pe care şeful o rupe din greşeală alimentând furia lui Tiponuţ, care plesneşte peste mâini şi faţă fără reţinere.
TIPONUŢ: Ticălosule! Ţi-am dat cele mai frumoase gânduri, cele mai inedite viziuni, ideile de aur şi tu ţi-ai bătut joc de mine!
BOSS: Tipo! Te respect! Jur!
TIPONUŢ: M-ai pus să fac cele mai nenorocite şi infame fapte…
BOSS: Nu se poate trăi altfel!
TIPONUŢ: Nu vreau să mint, să fur, să umble poliţia şi chinezii după mine! Ticălosule!
Pleosc, vinovat, Boss-ul nu reacţionează, e doar o gâlmă, iar Tipo orbit de furie îl pocneşte în continuare…



Iată-l pe Tiponuţ apărând la un capăt al unei pasarele peste liniile de cale ferată. Cu diplomatul în mână. De la celălalt capăt apare Doina grăbită şi precipitată.
DOINA: Tiponuţ, ce sunt misterele astea?
TIPONUŢ: Ce-ai făcut astăzi?
DOINA: Aaaa…
TIPONUŢ: Tu ştii ce zi am?
DOINA: Tipoooo!
TIPONUŢ: Tu crezi că toate sunt ca la tribunal? Paragraf, aliniament… modificare… apel, intervenţie, totul este posibil? Hm, nu crezi că am şi eu dreptul să respir… nu să fiu sufocat de efuziunile erotice ultrarapide ale tale care nu mă lasă să-mi fac şi eu poeziile?!? Crezi că gladiolele polare au un singur preţ în valută şi că eu sunt mai de râs decât Seinfeld pentru Hanibal?!?
DOINA: Tipo, te ador!
Ea e gata să îngenuncheze!
TIPONUŢ: Serios?
DOINA: Eşti totul pentru mine! Din depărtare apar câţiva chinezi!!! Tipo o urcă pe balustrada de cale ferată uitându-se disperat după chinezi sau un tren care se târâie spre ei!
TIPO: Hanibal ce face?
DOINA: L-am lăsat să-şi facă temele… are poimâine teză la română…
TIPO: Te ştii cu verbele şi conjugările…azi ori dau lovitura… ori mă fac grădinar la Jilava, te-am iubit…
DOINA: Tipo, ce ascunzi?
TIPONUŢ: Mi-e creierul o maşină automată de spălat înfundată cu dolari?
DOINA: Dolari? Ce ai tu cu dolarii?!…
Chinezii sunt mai aproape, trenul se târâie…
TIPONUŢ: Cum ai auzit de bani îţi rezonează timpanele! Fugi! Marş acasă!…
Tipo a sărit pe platforma unui tren. Coboară din mers în triaj. A urcat la volanul maşinii sale. Chinezii sunt pe pod, Doina a dispărut în staţia de Metrou…


Tiponuţ şofează în continuare. Din când în când îşi revarsă furia asupra valizelor! Fără succes. I se face sete. Opreşte. Intră intr-un bar. Caută pe cineva. Iată-l în altă parte. O redescoperă pe Felicia! O sărută. Surpriză! O ia în braţe şi dansează cu ea atârnată de gâtul lui şi cu valizele în ambele mâini...
FELICIA: Ce-ai în ele?
TIPONUŢ: Lei în stânga, dolari în dreapta!
FELICIA: Ce nebun eşti! Cum m-ai descoperit?
TIPONUŢ: Şpilul meu! Îţi spun după!
FELICIA: După ce? Oh, eşti pervers?!?
TIPONUŢ: Numai în timpul liber! Hai să bem ceva, nu la asta te-ai gândit ?
FELICIA: Ne vede lumea!
TIPONUŢ: Asta şi vreau!!!
FELICIA: Hai la mine acasă!
TIPONUŢ: Nu am slipul la mine!
FELICIA: Oh, te-ai stricat!...
Iată-i stăbătând o mulţime de coridoare dintr-un bloch-house imens. Tiponuţ o urmăreşte cuminte pe Felicia care o ia înaintea lui! “E hoceagul meu secret!”... El se maimuţăreşte, bate pe la uşile pe lângă care trece, cu valizele după el...
Felicia intră în budoarul ei urmată de Tiponuţ. El deschide o şampanie. Se pătează! Nu are probleme! Îi toarnă lui Feli. O duşează cu şampanie. Ea-l respinge! El scoate banii şi-i bagă în sâni un teanc, două! Vrea şi în chiloţi? Nici o problemă!!!
FELICIA: Tiponuţ, ce-i cu tine!
TIPONUŢ: Vreau cărniţă!...
FELICIA: Vai, ce porc te-ai făcut!
TIPONUŢ: Oriunde, dar nu în pat!
FELICIA: Toderaş, tu mă sperii!!!
TIPONUŢ: Pe calorifer, pe chiuvetă, în bucătărie...
FELICIA: Nu pe chiuvetă, că se sparge şi-i scumpă!...
El atâta aşteaptă. Un alt teanc de bani aruncat prin cameră...
TIPONUŢ: Dezbracă-mă! Îţi ordon!!!
Urmează cele mai voluptoase clipe pe care le trăieşte Tiponuţ. Felicia se dezlănţuie asupra sa! Trebuie să stingă lumina. Încins. Rămân împreună în semiobscuriatea camerei. Fumează. El încearcă un trabuc şi se îneacă în tuse.
FELICIA: Spune-mi vorbe dulci!
TIPONUŢ: Sunt un porc... (o muşcă de umăr)!
FELICIA: Eşti delicios...
TIPONUŢ: Ca un fund roz cu viermişori... (îşi toarnă şampanie în pantoful ei).
FELICIA: Vrei să-l părăsesc pe Negrişor?!!!
TIPONUŢ: Nu!… Dar poate te împrumută... (a pus mâna pe mobil).
FELICIA: Oh, ce bestie eşti!...
TIPONUŢ: Uite, facem o excapadă în Mediterana... lipseşti trei zile... te plătesc,... cu reducere că nenea Negrea e la prima ofertă cred…
Apasă tastele telefonului!
FELICIA: Dragă, dar eu nu-i dau raportul!
TIPONUŢ: Îi trimit o vedere!...”Vă salut cu drag! Fiţi liniştit! Zilnic, de dimineaţa, de la primele raze de soare, până în noapte când doar glasul mării se mai aude, muncesc ca un rob, ca la galere, ca un sclav servind răvăşitoarea pasiune a iubitei dvoastre amante arse de soare...”
FELICIA: Ha, ha, haaa, ah! Am ştiut eu că eşti poet!...
TIPONUŢ: Serios?...
Nud face câţiva paşi prin camera plină de idioţenii! Feli îi sare în spate! El cu pistolul trage!
TIPONUŢ: Să cucerim lumea! O lume plină de sclavi! Căcănarilor!...
Ţipă, urlă ca un dement. Cineva le bate în ţeavă. Tiponuţ scoate psitolul. “Idiotule!” Feli încercă să-l liniştească. El a obosit şi cade jos. Feli îl înveleşte cu o pătură.
TIPONUŢ: Sunt un nemernic... un nemernic... un nemernic....




Sunt într-o tavernă nenorocită. La o ciorbă de burtă. Verzea şi Paula vorbesc în şoaptă. Paula face vădite eforturi pentru a mânca acestă mâncare care-l încântă pe poliţist. E lividă, dar are o treabă urgentă cu el!...
PAULA:... nu mai ştiu nimic de el…
VERZEA: Am fost la primar...
PAULA: L-ai dat în gât pe Negrea? Să-ţi pregătesc negativele?...
Ca şi în povestea anterioară, aceea povestită în 313 de Paula lui Tiponuţ: Îl observăm în imagini pe Negrea, însoţit de trei şoferi şi secretara descinzând la circ şi vrând să pornescă camioanele. Se trezesc înconjuraţi de ţigani. Săbii, ţipete. Negrea e total şi sigur pe situaţie până se deschid uşile şi descoperă camioanele pline cu sticle de oţet. Se isterizează faţă de draconiţa! Sunt toţi puşi pe fugă din circul de ţigani!
VERZEA: Dobitocul a luat trei şoferi de la primărie să ridice camioanele,
ca să nu-mi dea mie nimic, ştiam că-i zgârcit... ţi-e rău?...
PAULA: Şi?!?VERZEA: Au sărit ţiganii să-i taie... e scandal mare...
PAULA: Primarul?
VERZEA: N-avea timp!... Aştepta nişte fotbalişti!... M-a întrebat de Tiponuţ!!!
PAULA:... i-auzi...Vrea mobilă de salcâm?... Fii atent că ştie tunata!...
În biroul primarului unde anterior fusese Verzea, iată-l intrând pe Bălăşoiu cu echipa sa după el, fotografi dar şi sposorii Metalmob. Poze! Primarului i se oferă un tricou cadou! Jucătorii îi dau autografe. E sportiv. Ce păcat că este gras! Bulimia este boala secolului XX! Sponsorii-patroni îi oferă cadou o rachetă de tenis! Excelent! Pe cântar deschide un capac de la cutia de tenis! Aceiaşi încercată anterior de Negrea, săracul, acum i se pune o cămaşă de forţă...
PAULA: Iar ai ajuns în căcat! Ai fost complice peste tot!
VERZEA: Mă dau idiot!... au întrebat nişte suedezi de el... nu e cam nebun...
PAULA: E mai melancolic... dar, ai văzut şi tu că e deştept...
VERZEA: Păi de aia îţi zic...
PAULA: Moşule, trebuie să dăm înainte de chinezi! L-am căutat acasă!
VERZEA: Acasă? La nevastă! Eşti tunată!
PAULA:… E groasă!... Unde e... nimeni nu mai ştie nimic de el!
Un tuciuriu îi tot stresează. “Ia lozul, ia maşina, ia casa! Ia norocul! Că odată mori, şi rămâi în curul gol!!”... Pe Paula o dau lacrimile! Unde o fi?
Iată-l pe Tiponuţ dansând în draci în jurul mesei pe care a urcat-o pe Felicia. Muzica ţigănească dă să spargă pereţii, dar pe Tiponuţ nu-l interesează nimic! Îi curge sudoarea! E apă. Urlă într-una. Nici nu ştie când s-a trezit cu vecinii peste ei! Mobila răsturnată! Placa zgâriată! Tiponuţ explodează! Muşcă discul! Sare la ei să-i bată! Îi şi pocneşte! Afară cu ei! Cum poate Feli să-l liniştească? E o minune! S-a săturat de casă! Iată-l din nou în maşină! Cu servietele în spate! I-e acum rău, fără să vrea decartează pe una din ele! Noroc cu Feli la volan! Au oprit într-un loc! Trei rochii i-a luat! Pantofi, ca la Cenuşăreasa... Are bani, e fără probleme! E mare şi tare! Trece el la volan! Dar tot ea-l dirijează pe unde să o ia...
PAULA: Ce băiat bun era! Eu l-am nenorocit!…
VERZEA: Hai că-l găseşte taica!...
Cu duioşie îi şterge colonelul Paulei lacrimile...



Plimbându-se cu telefonul la ureche, de la cuptor la frigider, pregătind cina, etc., Doina îi dă raportul prietenei ei Rodica.
DOINA:… nu m-a sunat toată după-amiaza… înţelegi… cinci ore şi patruzeci
de minute... Hanibal mi-a spus că l-a văzut în maşină cu o ziaristă... o figură ştii dragă cum sunt astea, Doruţu e un timid... îmi spune Hanibal... că aia
cică va scrie despre el ceva în ziar… şi-ţi dai seama... şi el îmi ascunde ceva, mie!... care azi… l-am strivit psihologic... pe Casanova... mă gândeam la el...
Mâine-poimâine mă trezesc că apare o carte, o să văd în librării despre el şi stupizeniile alea,... eu nu aveam nimic cu ele, până acum,... dacă din asta câştigă banii,... erau banii, dar să dau eu bani... că ce?!?... să cumpăr o carte care să îmi explice cine este el... cum îi transpiră picioarele... cum sforăie...
ce pămpălău e... ce mofturos... cum adică să-mi facă o surpriză... mie care îl aştept, i-am lăsat mesaje… tu ştii ce delicată am fost azi cu el pentru că
mi-a spus că are o zi mai grea... nimic... nimic… e un mister, îţi dai seama, Tiponuţ e un mister... şi eu care mă gândeam că abia pe la toamnă să-mi iau un amant… da, dragă când vin ploile... pentru că totul este atât de insuportabil... eu nu-mi permit să mai mănânc cu piper, am eliminat muştarul observând că totul îi produce o sumă de convulsii care-i distrug echilibrul erotic... tot ceea ce mie îmi este pur şi simplu!... înţelegi... Îţi confirm! absolut Rekomandabil...
În toată acestă convorbire periplu, Doina a ucis doi gândaci, a început salata, a subliniat o dată în calendarul bisericesc, s-a cântărit tot de două ori, a închis radioul, a şters o pată de pe faţa de masă, a mâncat o felie de brânză, a deschis o bere pe care acum singură o bea. Singură.



Iarăşi pe coridoarele unui block-house. Uşi una după alta fără nici un semn. Ajung pe un coridor! Felicia fluieră un semnal melodios. Tiponuţ dă să-l repete, dar ea-l calcă pe picior. O uşă se deschide. Felicia îl trage pe Tiponuţ după ea. Nu e nimeni. Doar Feli. Tipo vrea s-o sărute, dar ea îi bagă un trabuc în gură! Îl aprinde! Când să tuşească, îi scapă din dragoste un pumnişor în coaste care-l linişteşte. Îl leagă la ochi. I-a luat o servietă din mână. Iată-l conducăndu-l pe alte coridoare. Un holişor. Doi mascaţi: à la Stan, care o pipăie pe ea, à la Bran, dar cu un zâmbet fioros, care-l pipăie pe el... Scapă. Trec mai departe. Ultimul hol! Pe un perete diferite măşti, ce acoperă partea superioară a feţei, suficient ca să te transforme în: Stalin, Travolta, chiar Ceauşescu, Hagi, Clinton... pentru care optează Tiponuţ. Felicia mai mult se dezbracă, păstrăndu-şi dessous-urile şi aranjându-şi o mască infimă. Radiază, mândră de locul unde l-a adus pe Tiponuţ.
FELICIA: Ce spui? High-class... Aici se fac afacerile...
TIPONUŢ: De azi-dimineaţă trebuia să fiu aici!… HOPA!
A descoperit-o pe Paula-rusnac cu ochelari-cook-eri la ochi. Tipo se aşează la masa ei, iar pe Feli o urcă pe masă!
TIPONUŢ: Oceharaşon! Căutaţi ceva prospătură!
PAULA: Umblu după dine de ceasuri întregi!
TIPONUŢ: După mine sau după cei verzi?
PAULA: Fii atent că ai intrat într-o chestie imposibilă! Danger!
TIPONUŢ: Sictir! Ce mai face dl. Kolonel?!
FELICIA: (insinuant) O, chiar colonel, nici măcar maior? Să trăiţi!
Felicia a înţepenit în poziţie de drepţi şi în faţa presupusului cadru
militar-incognito face câţiva paşi de defilare stânga-dreapta, în timp ce Tiponuţ lansează câteva avioane-bancnote!
TIPONUŢ: TU144 model 1999, fuselaj 100 USD!?!…
Paula nu mai apucă să protesteze căci presupusa apartenenţă poliţienească fiind divulgată, Stan şi Bran o evacuează, însoţiţi de Feli care parcă bănuie ceva ce e peste puterile ei de înţelegere…
TIPONUŢ: Să cânte muzica! De ce am venit aici?!?
FELICIA: Niciodată nu-i prea târziu... faci o carte?
Sunt la masă Tiponuţ, cu Felicia în spate care-l chibiţează şi diplomatul cu bani alături. Joacă cu Iliescu, Stalin şi Gyuri Pascu, cu o gagicuţă: Geta pe genunchi. Tiponuţ e aburit de şampanie, dar câştigă într-una!
FELICIA: Dragă, câştigi prea mult!
TIPONUŢ: Nu mă mai iubeşti! Vezi ce-mi faci?!?
GETA: Dar, chiar numai de astăzi vă cunosteţi?...
STALIN: Face-ţi afaceri pe la Mitropolie...
TIPONUŢ: Vrem să reclicăm şi noi niste deşeuri... dar sunteţi chiar Gyuri
Pascu?
GYURI : Numai dl. Iliescu este chiar el insuşi..., înainte de miezul nopţii...
FELICIA: Ce zici Ivan Vissaronovici?...
STALIN: Parcă nu vedem şi noi cu cine avem de-a face...
Felicia se bagă sub masă. Tiponuţ uită să liciteze... Reapare cu pantofii lui Tiponuţ. Îl stângeau picioarele... Stalin pune un pistol pe masă. Tiponuţ vrea să-l încerce, dar sar toţi pe el. Îl ia din nou rusul, roteşte încărcătorul, îl pune la tâmplă şi trage. Nimic. E tare. Geta îl gratulează cu o îmbrăţişare. Jocul de cărţi continuă...
ILIESCU: Cu ce vă ocupaţi dl...
TIPONUŢ: Aer, aer, aer...
Cum e desculţ, nu ezită să culeagă o carte de jos cu degetele de la picior, pe care apoi ca şi un maestru să şi-o însuşească! Feli îl pişcă de şale. Ei joacă concentraţi, vorbind printre dinţi, căci masa e plină de bani...
GYURI PASCU : Vă pricepeţi!?!
ILIESCU: Ban la ban trage... ne mai spală minţile cu ceva sex...
GYURI: Mă doare sufletul!?!
STALIN: Vorbiţi prea multe!
GYURI: Lasă, nene, personajul şi joacă cartea!
GETA: Cine are carte are parte...
FELICIA: Ha, ha, ha... sunteţi delicioşi astăzi!!! Ce zici Toderaş unde te-am adus?
TIPONUŢ: Sunt un dobitoc! Nici nu ştiam de chestia asta!... Uite carée-ul! Tiponuţ i-a cam curăţat de bani. Geta s-a cam făcut lividă. O ia deoparte pe Feli să-i mai dea ceva bani. Se înserează şi sunt lefteri. Bruno şi Gicu schimbă privirile cu subînţeles, şi-au dat jos măştile. Lumea s-a cam cărat. Bruno îl boţeşte pe Stalin şi-l aruncă într-un colţ. Gicu se joacă cu un ghiul! Nu lipseşte mult s-o pocnească pe Geta, de nervi, e clar. Feli îl abordează pe Tiponuţ.
FELICIA: Hai, măi că a fost o joacă!… mai lasă şi tu bani de taxi...
TIPONUŢ: Numai la masă!… Să joace!
FELICIA: Hai să ne iubim!
TIPONUŢ: Dă-mi-o pe Geta!?! Azi cumpăr tot!
FELICIA: Eşti nebun! Te-aude Gicu că nu ştie multe!
TIPONUŢ: Păi dacă e totul pe bani!
FELICIA: Toderaş, fii atent că curge sânge!...
Într-adevăr Gicu sare la el să-l bată dar îl apără atât Feli, cât şi Bruno. Ultimul le oferă soluţia. Oricum şi ei vor, şi aşa e normal să le dea revanşa.
BRUNO: Am un amic ce poate să ne aducă nişte bani! Îmi permiteţi să-l sun...
TIPONUŢ: Numai să vină cu bani!,... că eu sunt sătul de minciunile mele!…
Feli a devenit neagră la faţă. ”Ies să iau puţin aer!...” Geta o însoţeşte!
Tiponuţ a rămas singur cu cei trei bărbaţi. Valiza diplomat plină cu bani este deschisă pe masă!… Sună cineva la uşă. Bruno deschide uşa...”Ha ma-ra pa!” Ha ma-ra pa”. Au intrat în cameră chinezii! Tiponuţ răstoarnă masa! Casa întreagă se
răstoarnă în nebunia ce urmează prin camera în care îşi dau în cap toţi, lumina pocneşte, a fost şansa lui Tiponuţ care a pus mâna pe diplomat şi, incredibil, Felicia îl trage într-un dulap de unde-l evacueză pe un coridor!
FELICIA: Tuţu mic, nu am ştiut nimic, acuma mi-a spus Geta că Bruno are nişte legături cu chinezii aştia, mă ştii doar, nu mă-ncurc cu toţi mărlanii!... Fugi că te ador!... i-a aruncat şi cealaltă valiză cu bani..
Tiponuţ fuge în timp ce în spate pe urmele sale ţipă chinezii. Coridoare, locatari, nervi, ascensorul blocat, scara de serviciu şi totuşi a reuşit să iasă în stradă! Uf! Sare în maşină! Accelerează!
VERZEA: Domnu’ Tiponuţ, te ştiam om serios!...
În spate, pe banchetă, colonelul, tocmai a închis diplomatul cu dolari, lăsându-l alături. Încet, calm, îl încheie la cămaşă pe Tiponuţ. Îi sopteşte la ureche, scârbit de parfumul acestuia...
VERZEA: Hai, domnule, că mi-a dat ordin primarul să i te găsesc că au întrebat, nişte suedezi de tine!... şi tu umbli… zi-i la tata dacă vrei nebunii că te duce el, n-o lua aşa pe arătură...
Verzea s-a lăsat pe spatele banchetei şi savureză oraşul văzut din maşină. “Ce lume domnule... nu te lasă moşu’... până nu vin galbenii!!”... Alături de el valiza cu dolari a chinezilor!



Tiponuţ încă puţin răvăşit este într-o sală de oaspeţi a primăriei împreună cu Verzea. Îi întâmpină primarul însoţit de fotbaliştii lui Balăşoiu care râde
într-una. Negrea, mic cât o furnică, imploră iertare peste tot. Dintr-un grup de suedezi, toţi blonzi, se desprinde Paula. Toţi îl înconjoară.
NEGREA: Ce rău îmi pare că nu-i aici şi patronul dvs. Toată ziua a sunat!
PRIMARUL: Măcar le-ai dat fax-ul că i-am ales?
NEGREA: De trei ore!
PRIMARUL: Excelent!... Au fost pe la mine şi cei de la Metalmob... ar trebui să vedem dacă nu avem şi pentru ei ceva... o ofertă interesantă... un spital…
NEGREA:... Pe la o şcolă, terenurile de fotbal...
Pentru o clipă, puţin mai lungă se privesc toţi în ochi: Verzea, Tipo, Paula, Negrea care o cunoaşte de undeva pe ziaristă, primarul care se tot uita când la valiza lui Tiponuţ, când la cea pe care o ţine Verzea... Asta e!... Paula îl prezintă pe Tiponuţ suedezilor! Încântaţi de el! Cine e?... De unde a apărut?... Unde a studiat?... Lumea insistă. Primarul îi confirmă că oaspeţii vor să-i finanţeze cercetările... Tiponuţ se destăinuie!...
TIPONUŢ:...am cinci plombe... material special de import... sunt soţul unei avocate specializate în divorţuri... excelentă gospodină... un băiat pasionat de peşti... pe Tipo îl doare sufletul când un copac se taie... aleargă mult toată ziua... niciodată nu bea... nu lucrează duminica din principiu... îi e frică de zborurile cu avionul... e timid... bea numai bere caldă şi neagră...
SUEDEZ: Sperăm să începem o colaborare cu societatea dvs....
În sală îşi fac apariţia cei trei chinezi, conduşi de Felicia cu ochelari de soare:
şi-a învineţit un ochi! Verzea care se pare că are în mână diplomatul lor, reacţionează. Se retrage într-o sală urmat de Tiponuţ şi Paula. Valizele sunt aşezate în centrul sălii. Chinezul îi ucide cu privirea. Verzea explică şi Paula traduce în timpul acestei conversaţii în care toţi se rotesc în cerc în jurul valizelor!
VERZEA (rom) /PAULA (eng) : Încurcătura s-a produs la filtru!.. (Îl prezintă pe Tiponuţ)... He is from KGB! Maior! Reprezintă departamentul de protecţie a mediului-filiala România... Danger… Nu recomand complicaţii!!!...
CHINEZ: (eng-tot aşa) Încântat... Societate comercială ce pregăteşte un transport de jucării finanţat de UNICEF pentru România! S-a făcut o coletă pentru Europa de Est... pentru copii, jucării colorate şi cu motor din China!!!...
O motocicletă este pornită să se învârte în jurul unei valize, un motociclist care tot dă identic din cap!...
VERZEA: Oh! Unicef?...We work for ONU! În acest proiect!… Excelent!
CHINEZ: Am lăsat trei covoare înfăşurate pe strada Pacificului, la etaj 5...
VERZEA: Pacificului?… Ok… Le dăm la curăţat…
CHINEZ: Wonderful!!! Voi nu aveţi jucării care fac dum, dum!
VERZEA: Pe când trebuie?
CHINEZ: Vin sărbătorile… e drum mult cu multe vameşi...
VERZEA: Avem depozit în Yugoslavia, trimitem de acolo! Unde vreţi, dar plata corect!
CHINEZ: Nu mai există Yugoslavia!?!
VERZEA: Cine a spus că există?! Depozit există! Trimit cu avion! Orice rută!
New-York, Istanbul, ce vrei, clientul stăpân!
CHINEZ: Poţi trimite la Tibet?...
VERZEA: Numai cu tarif de excepţie!...
Au schimbat valizele. Verzea le oferă o carte de vizită cu numarul său...
Paula îl ia pe Tiponuţ, complet aiurit. Ies în fugă prin sala festivă. Sunt salutaţi cu zâmbete! Pa, pa, pa!



Afară este seară şi senin. Încep să apară stelele. Paula l-a tras pe o terasă pe Tiponuţ. Încet, lin, până la balustradă, de unde se vede tot oraşul! El e tot cu servieta cu banii!
PAULA: O zi-mi că m-ai iertat! Ştii cât m-am bucurat când am auzit că te
caută suedezii!... Spune-mi că ai uitat ce ţi-am spus! Aş face orice pentru tine!... Nu-mi trebuie bani! Te ador!... Dacă ai vrea, aş fugi in America cu tine!... Îţi mai plac ochii mei!?!... Hai acolo, că-i mai cald! În Suedia e frig!
TIPONUŢ: Mi-e frică să zbor cu avionul!…
PAULA: Sărută-mă!
Tiponuţ depune cu graţie un sărut pe buzele ei!
PAULA: Gândeşte-te, dacă spui că inima începe să-ţi bată!
Tâmp el se uită la ceasul la care secundele curg una după alta! Meditează: 1, 2, 3… 13 secunde... este ora 21!...
TIPONUŢ: Infectă oră!...
PAULA: Oh, ce nebună sunt, tu ai un băieţel, o soţie minunată, nu zănatecă ca mine, uită ce ţi-am spus, mă cuprinde uneori disperarea... Ce destin! Nu ştii tu că o femeie singură, tot proastă se chemă... iartă-mă… o să scriu sâmbătă o pagină despre tine, salcâmi şi gladiole... Te mai pup o dată! Fug la ziar că trebuie să dau ceva pentru mâine!... ARDE!!!
Tiponuţ a rămas singur pe terasă. Îşi priveşte ceasul, diplomatul, l-ar arunca, dar cum e un om slab, renunţă. Telefonul îi tot ţârâie. Îl închide fără a-i răspunde! Ce zi!!! Îşi încheie un şiret! Pleacă!...



Sunt aşezaţi în jurul mesei din salon, în faţa televizorului care transmite ştiri după ştiri. Manâncă toţi fulgi de porumb cu lapte. Croncăne într-una. Diplomatul cu bani e închis pe masă în faţa lui Tiponuţ! Claudiu e cu căştile la urechi.
DOINA: Te-am sunat toată ziua!
TIPONUŢ: Am alergat tot timpul...
DOINA: Te-a căutat o ziaristă...
TIPONUŢ: Am refuzat interviul...
DOINA:…Zicea…ceva…..de…..nişte………..chinezoaice?!?TIPONUŢ: Azi am sărutat o altă femeie...
DOINA: Îngrozitor!
TIPONUŢ: Tulbutător! M-a păcălit!... Mi-e ruşine...
DOINA: Mai bine...
ŞTIRE TV: Boss-ul este prezentat în finalul ştirilor. Cunoscutul om de afaceri a făcut un preinfarct fiind descoperit înţepenit, la birou cu un telefon la ureche,... circa patruzeci de minute... s-au chinuit să-l desfacă... câteva imagini ne prezintă de îndată, de la plan general, la plan detaliu, pe boss-ul înţepenit la birou, cei trei bodyguarzi încercând să-l descleşteze, iată-l transportat pe targă, e greu, iată-l în rezerva de spital, în continuare cu telefonul ţinut strâns la ureche, înconjurat de tuburi multe colorate, înfipte în el... diagnosticul medicului: o semiparalizie, se pare definitivă!!! Concernul Leorom, pregăteşte un nou concept de mobile: ecologică...
TIPONUŢ: Oh... boss-ul!
HANIBAL :… Tati, ai să fii şef!
TIPONUŢ: Îmbătrănesc...
HANIBAL: Tata va conduce compania!
DOINA: Dumnezeule… Ce zi ! Ce oraş!... Un infern! Trebuie să revenim în natură!!!
TIPONU: Trebuie să revenim în natură!
Valiza închisă cu bani. Doina şi Tiponuţ se privesc lung în ochi! Imposibil şi totuşi adevărat înţelege Tiponuţ! Ea acum pricepe uitându-se la aceea servietă diplomat, pe care pe măsură ce o priveşte devine mai trasparentă, lăsând să se vadă teancurile de bancnote: suplimentarea de la proces. Ce încurcătură. El îşi dă seama că ea s-a prins. Ea înţelege că el a înţeles. Lui Tiponuţ îi trec prin faţă fragmente din toată această zi nebună şi plină de bani! Nici o explicaţie nu îşi are rostul!
DOINA:... Iubitule... Te iubesc... Nu fi necugetat... Adoratule... E un comision... Nu te-am minţit niciodată... Nu te enerva... Divorţul a fost de operetă….A fost un amant fals... Şi unchişorul şi el e fals... Dragostea mea... Gândeşte-te la cercetările tale... Gladiolele alea polare... Hanibal o să meargă la liceu... Îi trebuie un pc... Iubitule, fii, tu însuţi...
Împotriva tuturor rugăminţilor ei, care l-a prins de mână, cu cealaltă rămasă liberă el apucă servieta şi o aruncă, pur şi simplu pe geam, urlând din rărunchi:
TIPONUŢ: TU! Nu-ţi dai seama cât te iubesc!...
În timp ce servieta zboară pe fereastră, în sfârşit, la finele acestei zile plină de bani, cei doi cad unul în braţele celuilalt!!! Stop-cadru: Cu ei doi şi servieta zburând, se umple de grafica ce ne anunţă cum au evoluat apoi toate aceste DESTINE! (CUT)

O hârtie de 1 USD umedă este ridicată de jos. O netezeşte în palmă
Tiponuţ-lucrător curăţător de bazine. Este pe fundul unei piscine golită de apă. La câţiva metri mai încolo, într-un halat similar cu al lui Tiponuţ, Doina-lucrător întinde detergentul pe podeaua bazinului. Două mogâldeţe care spală bazinul în ştrandul gol… Apare Boss-ul, un fel de şef al celor doi… şi se opreşte lângă minusculul cactus şi câteva nimicuri, pe care le aruncă oamenii în piscină, toate aşezate pe marginea bazinului…
BOSS-UL: Tiponuţ, la treabă! Lasă visele, că imediat deschidem! Întinde detergentul cum face Doinicica!?!… Sfarmă bulgări, Tipo!… Doini! Haide că am o treabă cu tine…
În timp ce Doina-lucrător părăseşte bazinul, Tipo îl urmăreşte pe Boss într-una din obişnuitele cuvântări. Cu o privire tâmpă, Tipo, aruncă o ocheadă la poza udă a Paulei dintr-un ziar şi care este lipită de peretele bazinului şi din care apa se prelinge…
BOSS: Perfect trebuie să iasă! Chiar dacă noi spălăm bazinul zilnic!… Fă din detergent un praf cât mai fin! Aşa curăţă de jeg, câtă mizerie lasă zece mii de persoane care se scaldă zilnic aici numai tata ştie… dar noi trebuie să facem bec, beculeţ… ia praful cât mai fin… ştii bine că de patru ani îţi explic… se dizolvă cât mai total în apa care rămâne pură!… Asta caută oamenii! Marfă a’ntâia şi puritate! De aia omenirea se reîntoarce în natură!!!… Vine anul 2000 şi caramba în natură!…
O pişcă pe Doinicica, o ia de braţ şi pleacă cu ea, urmăriţi de privirea caldă-tâmpiţică ameţită de soare, a lui Tipo. Picăturile de apă îi ţiuie timpanele!… A rămas singur pe fundul piscinei… Cactus în care înfinge o bancnotă, poza din ziar a Paulei, grafitti cu porcărioare de peretele Tiponuţ, revine la treabă… Singur, minuscul, curăţă piscina! El, Tiponuţ!


Desene de grafitti pe o hârtie, o piscină cu mogâldeaţă, tuşind, Tiponuţ se ridică de la masă în timpul unei şedinţe de maximă importanţă a companiei, în aceiaşi sală şi la aceeaşi masă unde l-a bătut pe Boss… urmărit de privirile tuturor celor de la masă: Boss-ul, Paula, Verzea, Doina, etc…
TIPONUŢ: …Esenţa vieţii ţine de elementele simple! DECISIVE!… Aţi putut uita vreodată foşnetul pădurii unde v-aţi plimbat ultima oară cu iubita înainte de a vă părăsi…Filosofia vieţii este la fel de simplă ca şi a apei! Oamenii nu sunt decât nişte corpuri care azi se scufundă, mâine sar la suprafaţă şi zile întregi doar plutesc… dacă vom înţelege această filosofie… compania LEOROM şi mobilierul ecologic va fi întotdeauna un vis al tuturor… un vis care va aduce dividente, prosperitate. Ne va propulsa destinele… doar să înţelegem…
Îl ascultă toţi, fascinanţi, cu respiraţia întretăiată pe acest guru al companiei…
TIPONUŢ: …această filosofie simplă şi esenţială a vieţii care începe de la un foşnet de pădure seara când păsările se culcă, unele jivine ies din scorbură şi peste tot pluteşte foşnetul pădurii…
Ochii calzi şi buni ai lui Tiponuţ sună cea mai simplă dovadă a sincerităţii sale!!!
Stop cadru!



20.03.2000 BUCUREŞTI